Meningele cranian

Este format din dura mater, arachnoidă și pia mater.

Dura mater craniană prezintă două fețe: una externă, în raport cu craniul și una
internă care privește spre encefal.
Fața externă este rugoasă și aderentă la os.La nivelul bolții craniului este aderentă
în special la nivelul suturilor. În rest se desprinde cu ușurință de os între sutura
sfeno-parietală și până în apropierea protuberanței occipitale interne, în această
zonă descriindu-se zona decolabilă a lui Gerard Marchant. În această zonă un
traumatism care a determinat ruptura unui mic vas, produce un hematom care
decolează dura de os. La nivelul bazei craniului, aderența este mai puternică la
nivelul cristei galli, apofizelor clinoide, micilor aripi ale sfenoidului și marginii
superioare a stâncii.
Fața internă este netedă și lucioasă. De pe această față se desprind 5 prelungiri, din
care trei sunt orizontale (cortul cerebelului, cortul hipofizei și cortul olfactiv) și
două sunt verticale (coasa creierului și coasa cerebelului).
Cortul cerebelului este dispus între fața superioară a cerebelului și fața inferioară a
lobilor occipitali. Are formă de semilună cu concavitatea îndreptată anterior și
prezintă:
- O față superioară care vine în raport cu lobii occipitali ai emisferelor
cerebrale. P linia mediană a acestei fețe se implantează baza coasei
creierului, care conține în grosimea sa sinusul drept.
- O față inferioară care vine în raport cu fața superioară a cerebelului. Pe linia
mediană dă inserție coasei cerebelului.
- O margine posterioară (sau marea circumferință) care se inseră pe
protuberanța occipitală internă, iar de o parte și de alta a ei se prinde pe:
marginile șanțului sinusului lateral de pe solzul occipitalului, marginea
superioară a stâncii temporale și se termină pe apofizele clinoide posterioare.
În grosimea acestei margini se găsesc sinusurile laterale (fragmentul
orizontal) și apoi sinusul pietros superior de pe matrginea superioară a
stâncii. În apropierea vârfului stâncii, această expansiune a durei mater se
dedublează și delimitează cu fața antero-superioară a stâncii o lojă în care stă
ganglionul lui Gasser, numită cavum Meckeli.
- O margine anterioară (mica circumferință) este concave și delimitează cu
dorsum sellae și apofiza bazilară a occipitalului un orificiu ovalar numit
 orificiul lui Pacchioni sau incizura tentoria. Prin acest orificiu trec
pedunculii cerebrali, dinspre loja cerebeloasă spre loja cerebrală. Prin acest
orificiu se pot angaja și lobii occipitali ai emisferelor cerebrale în caz de
hipertensiune intracraniană.
- După ce au delimitat orificiul lui Pacchioni, cele două extremități (dreaptă și
stângă) ale marginii anterioare sar peste vârful stâncii pentru a se termina pe
apofizele clinoide anterioare.
Cortul hipofizei
Cortul hipofizei este o lamă patrulateră aşezată deasupra şeii turceşti. Ea se inseră pe cele patru apofize
clnoide şi pe marginea superioară a lamei patrulatere a sfenoidului. este perforată în partea centrală de
tulpina hipofizei. Cortul hipofizei prezintă două foiţe: una profundă care trece pe sub glandă şi una
superficială care trece pe deasupra şi care este cortul hipofizar.

Cortul olfactiv este o mică prelungire semilunară aşezată între marginea frontalului şi crista galli. sub
cort se găseşte bulbul olfactiv.

- coasa creierului este o lamă sagitală plasată în fisura interemisferică, având forma unei
coase cu vârful înainte şi în jos. Prezintă două feţe laterale care vin în raport cu faţa internă a emisferului
cerebral corespunzător, o margine superioară care conţine în grosimea ei sinusul longitudinal superior, o
margine inferioară care este concavă, situată deasupra feţei superioare a corpului calos, un vârf care se
prinde pe crista galli şi o bază care se inseră pe faţa superioară a coasei creierului.

- coasa cerebelului este un sept vertico - sagital, care pătrunde în scobitura posterioară
a cerebelului. Are o formă triunghiulară, cu baza în sus prinsă pe linia mediană a feţei inferioare a
cortului cerebelului. Vârful este îndreptat inferior şi în vecinătatea găurii occipitale se împarte în două
braţe care au în grosimea lor sinusurile occipitale posterioare.

Arterele care vascularizează dura - mater provin din artera meningee mijlocie, mică, anterioară
şi posterioară.

Arahnoida craniană are o foiţă parietală care este alipită pe toată întinderea ei de suprafaţa
interioară a durei - mater şi o foiţă viscerală care se aşază înafara piei - mater, delimitând cu aceasta
spaţiul sub-arahnoidian. Lărgirea acestui spaţiu nu este uniformă. Astfel: la nivelul şanţurilor de pe
suprafaţa emisferelor, spaţiul subarahnoidian se prezintă sub forma aşa numitelor râuri sau rivini. La
nivelul scizurilor se formează coridoare mai largi numite fluvii sau flumina. Locurile unde spaţiul sub-
arahnoidian atinge lărgimi maxime se numesc cisterne sau lacuri. Principalele cisterne se găsesc la baza
creierului şi sunt:
- cisterna chiasmatică aşezată între ciocul corpului calos şi chiasma optică;

- cisterna centrală sau interpedunculară (aşezată între cei doi pedunculi cerebrali);

- cisterna pre - pontină este plasată pe faţa ventrală a punţii; Toate cele trei cisterne citate până acum au
numele comun de cisterna bazală;

- cisterna sylviană corespunde originii scizurii lui Sylvius;

- cisterna supra - caloasă este aşezată pe faţa superioară a corpului calos;

- cisterna ambiens corespunde porţiunii mijlocii a fantei lui Bichat;

- cisterna cerebeloasă superioară este delimitată între cortul cerebelului şi faţa superioară a cerebelului;

- cisterna cerebeloasă inferioară (cisterna magna) este aşezată între faţa inferioară a cerebelului şi faţa
posterioară a bulbului; este cea mai voluminoasă cisternă şi se prelungeşte inferior cu spaţiul sub -
arahnoidian din jurul măduvii numit lacul spinal.

De pe suprafaţa arahnoidei se ridică spre interstiţiile durei- mater nişte prelungiri numite
corpusculii lui Pacchioni. Numărul lor creşte odată cu vârsta. Rolul lor este de a trece LCR din spaţiul sub
- arahnoidian în sângele venos al sinusurilor durei - mater.

Pia - mater craniană este o continuare a piei - mater spinale; ea se insinuează între bulb şi
cerebel, formând pânza coroidiană inferioară şi plexurile coroide ale ventriculului IV. În dreptul fantei lui
Bichat formează pânza coroidiană superioară şi plexurile coroide ale ventriculului III.

Pia - mater craniană conţine în structura ei un bogat plex arterial şi venos: reţeaua vasculară
pială. De la nivelul ei se desprind vase fine care pătrund în parenchimul cerebral. Aceste vase sunt
înconjurate de prelungiri ale spaţiului sub - arahnoidian, care constituie tecile peri - vasculare ale lui
Virchow - Robin. Astfel între parenchimul cerebral şi lumenul vasului se interpun:

- peretele vascular;

- teaca peri - vasculară;

- pia - mater - craniană.

Vascularizaţia piei - mater provine din bogata reţea vasculară pe care o conţine în structura ei.

SINUSURILE VENOASE ALE DUREI - MATER CRANIENE

În grosimea durei - mater craniene se găsesc canale pline cu sânge venos, prin care acesta este
drenat spre venele jugulare interne. Ele sunt numite sinusurile surei - mater şi au anumite particularităţi:

- pereţii lor rezultă din dedublarea durei - mater; tunica musculară lipseşte;

- sinusurile sunt avalvulare, dar lumenul lor este între tăiat de trabecule conjunctive, fapt care
încetineşte circulaţia sângelui;

- în majoritatea lor sunt în continuare unele cu altele.

În funcţie de aşezarea lor ele se împart în:

- sinusuri ale bolţii craniului;

- sinusuri ale bazei craniului.

Sinusurile bolţii craniului:

1. Sinusul longitudinal superior - este un sinus sagital, impar, aflat în marginea superioară a coasei
creierului; ia naştere la nivelul găurii oarbe a frontalului, creşte considerabil în calibru şi se termină în
dreptul protuberanţei occipitale interne în confluentul lui Herophyle.

2. Sinusul longitudinal inferior este un sinus impar, aşezat în marginea inferioară a coasei creierului. La
extremitatea sa superioară se varsă în sinusul drept.

3. Sinusul drept este aşezat în baza coasei creierului; el uneşte extremităţile posterioare ale sinusurilor
longitudinal inferior şi superior.

4. Sinusurile laterale se întind de la confluentul lui Herophyle până la gaura ruptă posterioară, unde se
continuă cu vena jugulară internă. Prezintă două porţiuni: una orizontală aflată în marginea posterioară
a cortului cerebelului şi alta verticală situată într-un şanţ de pe faţa postero - superioară a stâncii osului
temporal.

Sinusurile bazei craniului:

1. Sinusurile cavernoase sunt aşezate pe laturile corpului sfenoidului şi se întind de la fanta sfenoidală
până la vârful stâncii. În acest sinus pătrunde artera carotidă internă, cu nervii III, IV, oftalmic şi VI.

2. Sinusurile coronare sunt canale de comunicare între venele lojei cavernoase dintr-o parte cu cele ale
lojei cavernoase simetrice.

3. Sinusul occipital transvers este aşezat pe apofiza bazilară a occipitalului; are o direcţie transversală
unind extremităţile posterioare ale venelor lojei cavernoase.

4. Sinusurile sfeno - parietale se formează între aripa mare a sfenoidului şi osul parietal. Urmăresc
marginea posterioară a micilor aripi şi se varsă în venele lojei cavernoase.

5. Sinusurile pietroase superioare se găsesc pe marginea superioară a stâncii temporalului. Fiecare din
ele leagă sinusul cavernos de sinusul lateral corespunzător.

6. Sinusurile pietroase inferioare se întind de la extremitatea posterioară a venelor lojei cavernoase

până la gaura ruptă posterioară, unde se varsă în vena jugulară internă.

7. Sinusurile pietro - occipitale dublează traiectoria sinusurilor pietroase inferioare.

8. Sinusurile occipitale posterioare iau naştere pe marginile găurii occipitale. Urcă apoi în marginea
posterioară a coasei creierului, sfârşind în confluentul venos al lui Herophyle.

Sinusurile durei - mater mai pot fi împărţite în :

- sinusuri descoperite (uşor abordabile) - sinusul longitudinal superior, sinusul lateral şi

sinusul cavernos;

- sinusuri acoperite sunt greu abordabile şi cuprind restul sinusurilor durei - mater.