Evaluarea introducerii bancnotelor şi a

monedelor euro
Prin prezenta comunicare, Comisia face o evaluare detaliată a operaţiunilor
de introducere materială a monedelor şi a bancnotelor euro. Aceasta
sintetizează rezultatul anchetelor Eurobarometrului privind percepţia
schimbării monedei de către cetăţeni şi întreprinderi.

ACT
Communication from the Commission to the European Council –
Review of the introduction of Euro notes and coins [COM(2002)
124 final – Not published in the Official Journal] (Comunicarea
Comisiei către Consiliul European – Evaluarea introducerii
bancnotelor şi a monedelor euro [COM(2002) 124 final – Nepublicată
în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ
Introducerea bancnotelor şi a monedelor euro a constituit cea mai mare
operaţiune de schimbare de monedă din istorie. Peste 15 miliarde de
bancnote şi 51 de miliarde de monede au fost produse şi schimbate contra
a 9 miliarde de bancnote şi 107 miliarde de monede ale valutelor naţionale
aflate în circulaţie. Această operaţiune, întreprinsă în esenţă între începutul
lunii septembrie 2001 şi sfârşitul lui februarie 2002, s-a desfăşurat fără
probleme şi poate fi astfel considerată un mare succes.
Acest mare succes s-a datorat parţial unei coordonări perfecte între
instituţii. Comisia Europeană, prin recomandările şi prin propunerile sale, a
oferit un stimul important şi coordonat acţiunilor statelor membre
participante. Comisia a organizat reţele ale şefilor grupurilor de acţiune ale
administraţiilor publice naţionale şi ale directorilor pe probleme de
comunicare din ministerele de finanţe. De asemenea, a jucat rolul de punct
de informare. În ceea ce o priveşte, Banca Centrală Europeană (BCE) a
coordonat eficient acţiunea băncilor centrale naţionale. Pentru buna
aplicare a introducerii euro, era necesară mobilizarea instituţiilor financiare,
a magazinelor, a forţelor de ordine, a transporturilor şi, mai presus de toate,
a cetăţenilor europeni, a căror cooperare era indispensabilă pentru buna
desfăşurare a operaţiunii. Pentru informarea cetăţenilor, Comisia,
ministerele, băncile şi asociaţiile profesionale au cheltuit, între 1996 şi
2001, mai mult de o jumătate de miliard de euro pentru campaniile de
informare.
Introducerea monedelor şi a bancnotelor şi retragerea monedelor naţionale
s-au efectuat într-un ritm mai rapid decât cel prevăzut iniţial, graţie unei
bune organizări. După prima săptămână a lunii ianuarie, majoritatea plăţilor
în numerar se efectuau deja în principal în euro, iar circulaţia monedelor
naţionale devenise reziduală după cea de a doua săptămână.
Desfăşurarea operaţiunilor
Evaluarea operaţiunilor de alimentare anticipată şi alimentare
anticipată secundară. Începând cu luna septembrie 2001, băncile şi
magazinele au putut primi primele monede şi bancnote, prin intermediul
operaţiunii de alimentare anticipată şi de alimentare anticipată secundară.
Statele membre erau libere să aleagă data începerii. Până la
31 decembrie, 132,1 miliarde de euro, adică 21 % din producţia totală de
bancnote, au fost distribuite băncilor. În ceea ce priveşte monedele, peste
73 % din producţia totală au fost distribuite băncilor între septembrie şi
decembrie, cu toate că existau diferenţe între statele membre. Toate
operaţiunile s-au desfăşurat fără probleme.
Alimentarea anticipată secundară. Alimentarea anticipată secundară a
magazinelor cu bancnote şi cu monede a început în luna septembrie, în
mai multe ţări. Posibilitatea oferită întreprinderilor de a se alimenta în
cantităţi mici în vederea formării personalului de la casele de marcat nu a
avut efecte semnificative. În ansamblu, cele 2,8 milioane de magazine din
zona euro au participat foarte inegal la operaţiunile de alimentare anticipată
secundară: deşi aproape toate magazinele irlandeze au fost alimentate
anticipat, acest lucru a fost valabil doar pentru mai puţin de 10 % din
comercianţii italieni. În medie, băncile au distribuit anticipat numai 9 % (ca
valoare) din bancnotele primite. Situaţia monedelor a fost uşor mai bună.
Este interesantă observaţia că statele membre care au implementat
stimulente sau au eliminat restricţiile de ordin logistic (Austria, Germania,
Irlanda, Ţările de Jos) au obţinut cele mai ridicate rezultate.
Monedele. Cetăţenii au avut posibilitatea de a cumpăra, de la mijlocul lunii
decembrie, mici truse de monede, cu o valoare diferită în funcţie de statele
membre, pentru a se familiariza cu noile piese. Aceste mici truse s-au
bucurat de un mare succes şi au suscitat un entuziasm veritabil. Astfel, s-
au vândut peste 150 de milioane de truse. În pofida temerilor existente,
cetăţenii au respectat perfect interdicţia de a utiliza aceste monede înainte
de 1 ianuarie. S-au înregistrat numai câteva cazuri izolate de utilizare în
tonomate.
Bilanţul global al alimentării anticipate consemnează 6 miliarde de
bancnote (40 % din producţie) şi 37,5 miliarde de monede (73,5 % din
producţie) distribuite. Succesul alimentării anticipate a avut o contribuţie
decisivă la demararea rapidă a tranzacţiilor în euro la începutul lui 2002.
Distribuţia bancnotelor şi a monedelor în ianuarie 2002. Distribuţia
monedelor şi a bancnotelor noi s-a efectuat în principal prin retragerea din
distribuitoarele bancare automate de bancnote, de la ghişeele instituţiilor
financiare şi prin intermediul restului oferit de comercianţi. La 1 ianuarie
2002, în medie 80 % din distribuitoarele bancare automate eliberau euro.
La 4 ianuarie, aproape toate distribuitoarele fuseseră adaptate. Din punct
de vedere tehnic, operaţiunea s-a desfăşurat bine, cu excepţia câtorva
probleme în Italia şi în Finlanda. În primele zile, volumul retragerilor a fost
foarte ridicat, pe seama entuziasmului şi a curiozităţii cetăţenilor, scăzând
la un nivel normal după două săptămâni. Nu s-a constatat nicio problemă
serioasă de reaprovizionare a distribuitoarelor.
Schimbul vechilor monede naţionale. În primele zece zile ale lunii
ianuarie, mulţi cetăţeni s-au prezentat la ghişeele băncilor pentru a
schimba vechea monedă naţională sau a retrage euro, formând astfel cozi
de aşteptare. În anumite ţări, această cale de distribuţie a fost mai
importantă decât cea efectuată prin intermediul distribuitoarelor bancare
automate. În Germania, Spania şi Luxemburg, băncile au fost deschise
chiar pe 1 ianuarie.
Rolul comercianţilor. Restul oferit cu moneda euro de către comercianţi a
implicat o creştere foarte puternică a fondurilor de casă, din cauza
imposibilităţii de a oferi rest în vechea monedă naţională. În cea mai mare
parte, comercianţii au respectat bine această regulă. Aprovizionarea
magazinelor cu bancnote şi monede a fost tensionată în prima săptămână,
din cauza numărului mare de clienţi care şi-au achitat cumpărăturile cu
bancnote mari. Cozile de aşteptare mai lungi erau inevitabile. Cele 7585 de
camioane de transport aflate în serviciu în zona euro au lucrat la capacitate
maximă în aceste zile. În general, penuriile de monede sau bancnote de
anumite valori au rămas cazuri izolate. Băncile Centrale din statele
membre şi-au acordat ajutor reciproc în caz de necesitate. De exemplu,
Franţa a achiziţionat de la Spania o sută de milioane de monede de
cincizeci de cenţi sau Banca Portugaliei a primit mai multe milioane de
bancnote de diferite valori din Eurosistem.
În concluzie, bilanţul este pozitiv, deoarece combinaţia acestor trei canale a
permis o distribuţie foarte rapidă a monedei unice către cei 300 de milioane
de cetăţeni ai zonei euro.
Utilizarea monedei euro în plăţile în numerar. În primele zile,
consumatorii au cheltuit mai mult unităţile monetare naţionale înainte de a
utiliza euro. Circuitul economic a fost eliberat rapid de vechile monede
datorită restului oferit în euro de comercianţi, care au jucat un rol de
„aspirator” al vechilor unităţi monetare. Proporţia plăţilor în euro s-a situat la
aproximativ 20 % la data de 2 ianuarie, la 55 % pe 4 ianuarie şi la 95 % pe
16 ianuarie. Volumul total al plăţilor în numerar a fost ridicat în primele
două săptămâni din ianuarie, normalizându-se odată cu retragerea
monedelor naţionale din circulaţie. Toate celelalte adaptări, precum
conversia conturilor, a cardurilor şi a terminalelor de plăţi electronice, s-au
desfăşurat în mod satisfăcător. Irlanda şi Ţările de Jos au efectuat cel mai
rapid plăţile în euro, aproape toate fiind deja efectuate în moneda unică
între 8 şi 10 ianuarie. Alte ţări, cum ar fi Belgia, Spania şi Franţa, abia au
depăşit bariera de 70 % în aceeaşi perioadă.
Recuperarea vechilor monede naţionale. Recuperarea vechilor monede
s-a efectuat în esenţă pe parcursul câtorva săptămâni. La 11 ianuarie, o
treime din bancnotele aflate în circulaţie la 31 decembrie erau deja retrase,
iar bariera de 75 % a fost depăşită pe 8 februarie. În realitate, circulaţia
monedelor naţionale a fost mult mai slabă: blocajele bancnotelor în
depozitele intermediare a antrenat, de fapt, o anumită întârziere în
numărarea bancnotelor de către băncile centrale.
Recuperarea monedelor. Recuperarea monedelor a fost mai lentă: la
22 februarie, au fost recuperate numai 27,9 % din monedele naţionale (ca
valoare) ca urmare a stocării monedelor în depozite în aşteptarea
numărătorii. Prin campanii de publicitate, băncile centrale retrăseseră deja,
în cursul anului 2001, circa 9 % din monedele aflate în circulaţie. Este clar
acum că o parte din bancnote şi mai ales o parte importantă din monede
nu vor mai fi recuperate niciodată, fiind pierdute sau păstrate de
colecţionari. În majoritatea statelor membre, schimbul vechilor monede a
fost limitat până la o anumită dată. (A se vedea tabelul din josul paginii)
Alte chestiuni legate de introducerea bancnotelor şi a monedelor euro
Stabilitatea preţurilor. Anchetele efectuate în rândul consumatorilor au
arătat că o mare majoritate a cetăţenilor, 67 %, estimau că preţurile au fost
cel mai frecvent rotunjite în sus cu ocazia trecerii la euro, în timp ce 28 %
estimau că majorările şi reducerile se compensează. Numai 1,9 % estimau
că preţurile au fost rotunjite în jos. Cifrele inflaţiei publicate de Eurostat
arată, de fapt, că, deşi inflaţia anuală a crescut de la 2 % la 2,7 % între
decembrie şi ianuarie, acest fenomen s-a datorat mai multor factori
neasociaţi cu euro, cum ar fi creşterea anumitor importuri şi taxe,
majorarea preţurilor la petrol şi la fructe şi legume. Potrivit Eurostat,
introducerea monedei euro nu explica decât 0-0,16 % din evoluţia lunară a
preţurilor. Acordurile voluntare de stabilitate a preţurilor au fost, în general,
bine respectate.
Securitatea. În ciuda unui număr de transporturi de fonduri fără precedent
şi a dublării numărului de monede şi bancnote aflate în circulaţie, numărul
de incidente a fost cu mult mai mic faţă de nivelul normal. Între septembrie
şi decembrie, s-au raportat numai 27 de furturi de bancnote şi 17 furturi de
monede. Eficienţa măsurilor de securitate puse în aplicare a fost foarte
satisfăcătoare.
Calitatea producţiei. Controlul calităţii monedelor şi a bancnotelor a fost
foarte eficient. S-au detectat câteva cazuri rare de defecte, dar
probabilitatea de a primi unul dintre respectivii euro defectuoşi a fost
extrem de mică. Prezenţa nichelului în monedele de 1 şi 2 euro a fost
criticată, dar testele au demonstrat că un efect alergen poate fi exclus.
Contrafacerea. Bancnotele şi monedele euro sunt mai bine protejate
împotriva contrafacerii decât oricare dintre vechile monede naţionale. În
ceea ce priveşte bancnotele, s-au detectat numai aproximativ 50 de cazuri
de contrafacere, o cifră excepţional de mică, în luna ianuarie, şi s-au
identificat doar două exemple de monede contrafăcute de proastă calitate.
Adaptarea tonomatelor. Adaptarea tonomatelor de mărfuri s-a desfăşurat
mai puţin bine. Mulţi operatori au subestimat viteza înlocuirii monedelor
naţionale de către euro şi au suferit scăderi ale cifrelor de afaceri din cauza
neadaptării unei părţi din tonomate. Întârzierea nu a putut fi recuperată
rapid din cauza limitelor de disponibilitate a personalului calificat. În ceea
ce priveşte acceptarea monedelor produse în alte state membre ale zonei
euro, s-au raportat doar câteva cazuri de respingere, cauzate de reglarea
necorespunzătoare a aparatelor.
Introducerea monedei euro în ţări terţe. În decembrie 2001, 26 de bănci
centrale şi instituţii financiare din afara zonei euro au fost alimentate
anticipat cu aproximativ 4 miliarde de euro pentru a asigura disponibilitatea
bancnotelor euro din primele zile ale lunii ianuarie. Numeroase bancnote
naţionale, în special marca germană, au fost utilizate sau păstrate în
Europa Centrală şi de Est. Returnarea acestor bancnote începuse deja în
2001.
Reacţiile cetăţenilor
Părerea cetăţenilor privind eficacitatea fazei preparatorii a fost, în mare
parte, pozitivă: în medie, trei sferturi dintre aceştia estimau că sunt bine
sau foarte bine pregătiţi la data de 1 ianuarie 2002. Majoritatea considera
că trecerea anticipată la euro a conturilor bancare a contribuit la buna
pregătire. În ceea ce priveşte manevrarea euro, o persoană din cinci
declara, la sfârşitul lui ianuarie, că întâmpină încă dificultăţi (numai una din
treizeci şi cinci estima că întâmpină multe dificultăţi). În opt ţări (Germania,
Spania, Italia, Luxemburg, Austria, Portugalia, Finlanda), majoritatea
cetăţenilor declarau că nu întâmpină nicio dificultate. Majoritatea cetăţenilor
nu au avut probleme în recunoaşterea sau în manipularea diferitelor
monede. Irlanda a fost singura excepţie.
Acomodarea mentală cu moneda euro. Tranziţia la euro nu a indus nicio
modificare a comportamentului legat de cumpărături pentru 77 % dintre
cetăţeni. Deseori, consumatorii aveau încă dificultăţi de memorare a
preţurilor în euro. Astfel, ei au continuat în mare parte să calculeze în
vechea monedă naţională (45 %), faţă de o minoritate de 28 % care
reuşise deja acomodarea mentală cu moneda euro. Cu toate acestea,
cetăţenii au utilizat puţin calculatoarele şi convertoarele. Majoritatea dorea
ca dubla afişare a preţurilor să înceteze o dată cu încheierea perioadei de
dublă circulaţie. Totuşi, aceste rezultate au variat semnificativ de la o ţară
la alta.
Satisfacţia generală. În general, 60 % din cetăţeni estimau că trecerea la
moneda unică le va aduce mai multe avantaje decât dezavantaje. Această
opinie a fost înregistrată într-o proporţie şi mai mare la tinerii cu vârsta mai
mică de 24 de ani. În plus, o mare majoritate au declarat că se simt mai
europeni datorită monedei euro. Patru cetăţeni din cinci considerau că
trecerea la euro s-a desfăşurat bine sau foarte bine. În sfârşit, peste două
treimi din cetăţeni erau mulţumiţi că euro a devenit moneda lor, numai
Germania, Grecia şi Austria înregistrând o proporţie mai ridicată de
persoane nemulţumite.
Adaptarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM)
În general, temerile legate de o eventuală pregătire necorespunzătoare a
IMM-urilor nu au fost justificate. Chiar şi IMM-urile care întârziaseră cu
pregătirile par să fi reuşit trecerea la moneda unică în ultimul minut. La
momentul trecerii la euro, deja 95 % din IMM-uri îşi ţineau contabilitatea în
euro. Majoritatea IMM-urilor declarau că nu au întâmpinat probleme cu
ocazia tranziţiei la euro. S-au produs probleme rare ale sistemelor
informatice, în stabilirea sau în afişarea preţurilor sau de facturare. Per
ansamblu, nu s-au produs surprize neplăcute, 95 % din IMM-uri estimând
că trecerea lor s-a desfăşurat conform planului sau chiar mai uşor. O
întreprindere din cinci se aştepta ca euro să aibă efecte pozitive asupra
activităţilor sale.
Tranziţia în cifre: principalele dispoziţii naţionale
- Schimbul la bănci după Rambursarea după expirarea valabilităţii
expirarea valabilităţii monedei monedei naţionale de către băncile centrale
naţionale
Belgia 31/12/2002 Bancnote: fără limităMonede: 31/12/2004
Germania 28/02/2002 Fără limită
Grecia A se preciza de fiecare bancă Bancnote: 01/03/2012Monede: 01/03/2004
Spania 30/06/2002 Fără limită
Franţa 30/06/2002 Bancnote: 17/02/2012Monede: 17/02/2005
Irlanda A se preciza Fără limită
Italia 30/06/2002 01/03/2012
Luxemburg 30/06/2002 13/12/2004
Ţările de 31/12/2002 Bancnote: 01/01/2032Monede: 01/07/2007
Jos
Austria 28/02/2002 Fără limită
Portugalia 30/06/2002 Bancnote: 30/12/2022Monede: 30/12/2002
Finlanda A se hotărî de fiecare bancă 29/02/2012

Ultima actualizare: 14.09.2005

Sus