Evaluarea

Evaluarea este o componentă esenţială a activităţii de învăţământ, în

special a procesului didactic. Problematica generată de acţiunea de
evaluare face parte din ansamblul teoriei educaţiei. Teoria evaluării ca
sistem de concepţii, principii şi tehnici referitoare la măsurarea şi
aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului didactic este o
componentă a terminologiei didactice.
Actul evaluării reprezintă un proces continuu formal sai informal, de
apreciere a calităţii, a importanţei sau a utilităţii activităţii de predare –
învăţare, proces desfăşurat din nevoia de selecţie, de comparare sau de
ameliorare a acesteia.
Evaluarea este o activitate complexă care presupune realizarea mai
multor acţiuni şi operaţii aflate în strânsă legătură şi componente ale
unui proces unitar. Totuşi, ele sunt diferite prin natura şi prin rolul
îndeplinit. Aceste acţiuni şi operaţii constau în:
-realizarea unor operaţii în vederea adaptării de decizii având un
obiectiv definit;
-înregistrarea datelor şi comunicarea rezultatelor;
-prelucrarea şi interpretarea datelor;
-aprecierea rezultatelor pe baza unor criterii şi standarde;
-adoptarea unor decizii prin valorificarea rezultatelor evaluării în
scopul optimizării demersurilor aplicative viitoare.
Acestea sunt şi principalele probleme rezolvate de evaluare:
-Măsurarea=stabilirea unor relaţii între un sistem de simboluri şi un
ansamblu de rezultate ale unor standarde prestabilite (descriptori);
-aprecierea=presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra
rezultatelor măsurării.
Reforma sistemului de evaluare porneşte de la constatarea că
verificarea tradiţională prezintă destule imperfecţiuni, precum:
-accentul pus pe cunoştinţe teoretice, în defavoarea priceperilor şi
deprinderilor practice, de aplicare a acestora;
-nerespectarea particularităţilor de vârstă;
-subiectivismul, rezultat al lipsei unor unităţi generale de măsură;
-utilizarea notării ca instrument coercitiv, ceea ce determină
aversiunea elevilor faţă de obiect şi faţă de învăţare, în general.
Sistemul de evaluare din învăţământul primar presupune măsurarea şi
aprecierea rezultatelor pe baza descriptorilor de performanţă, criterii
unitare de apreciere a performanţelor elevilor pe baza a patru trepte de
notare şi care furnizează informaţii relevante asupra nivelului de
pregătire atins de aceştia. Datorită înlocuirii sistemului de notare prin
calificative acordate pe niveluri de performanţă, au fost eliminate
discriminările şi ierarhizările punând accent pe dezvoltarea spiritului
de echipă şi mai puţin pe cel de competiţie.
Evaluarea reprezintă, cu certitudine, o variabilă foarte
importantă a procesului de instruire, iar poziţia ei a fost reconsiderată
mai ales în ultimele patru, cinci decenii, când au fost elaborate foarte
multe lucrări pe această temă şi când au fost întreprinse numeroase
cercetări care să investigheze o serie de aspecte ale evaluării.

Reprezentând o activitate de mare complexitate, evaluarea

subsumează, în fapt, două demersuri, după cum urmează:

a) mai întâi, o activitate de măsurare care trebuie să fie foarte

riguroasă şi foarte precisă;
b) în al doilea rând, o activitate de apreciere care trebuie să
acorde semnificaţiile curente vis -  - vis de informaţiile
recoltate prin intermediul primului demers.
La modul general, măsurarea presupune o descriere cantitativă a
comportamentelor formate la elevi în urma realizării instruirii.
 Aprecierea presupune dimpotrivă emiterea unor judecăţi de
valoare în legătură cu aceste comportamente şi, cum uşor se poate
anticipa, ea este consecutivă măsurării.

În concluzie, evaluarea presupune îmbinarea sau cuplarea celor

două demersuri şi, pentru ca ea să devină relevantă, fiecare dintre
acestea trebuie să se realizeze la nivel optim.