FIGURILE DE STIL

1. Antiteza este o figură de stil de nivel logic și de compoziție care constă într-o asociere de
idei, imagini, noțiuni, secvențe cu sens contrar, în același enunț sau într-un context mai
larg. Altfel spus, în antiteză se opun fapte, personaje, idei și se subliniază prin contrast
deosebirile existente între modalitățile lor de a fi și de a se manifesta. Apropierea
termenilor opuși are rolul de a pune mai bine în vedere caracterisiticile lor, să se lumineze
reciproc.

Ex : Vreme trece,  vreme vine,

Toate-s vechi  și nouă-s toate. 

Bun și rău, sceptic și cucernic, milos și crud, temerar și fricos – duh răzvrătitor.
[…]  Gândul cel dintâi nu poate zbura decât foarte repede; dalta celui de-al doilea nu
poate ciopli decât foarte încet.

2. Comparația este o figură de stil de nivel sintactic în care doi termeni, aflați în relație de
asemănare, sunt puși în paralel, pentru a scoate în evidență caracteristicile unuia dintre ei.

Ex : A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă;

S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb.

3. Enumerația este o figură de stil de nivel sintactic care constă în acumularea prin

coordonare a mai multor segmente. Figura de stil reprezintă o înșiruire a unor termeni,
aspecte, fapte despre aceeași temă, care ajută la amplificarea ideii exprimate. În fapt,
înșiruirea este o enunțare succesivă a părților componente ale unui întreg. Înșiruirea nu
trebuie să fie formată doar din cuvinte, poate fi și o enumerare de enunțuri

Ex : Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari,

Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari;
Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.

4. Epitetul este o figură de stil de nivel sintactic care constă în alăturarea unui cuvânt
calificativ la altul, pentru a obține o valoare estetică. Cu ajutorul epitetului se impune
atenției o însușire (sau grup de însușiri) considerată caracteristică și expresivă pentru un
 anumit obiect sau o anumită acțiune. Epitetului reprezintă felul în care scriitorul vede
însușirile estetice ale obiectului sau acțiunii și care au răsunet în fantezia și sensibilitatea
cititorului.

Ex : S-a dus să zăpada albă de pe întinsul țării,

S-au dus zilele  Babei și nopțile  vegherii.
Câmpia scoate aburi; pe  umedul pământ
Se-ntind cărări  uscate  de-al primăverii vânt.

5. Interogația retorică (interogație poetică) este o figură de stil de nivel logic și de

compoziție care constă în adresarea unei întrebări (sau serii de întrebări) care transmite
sau sugerează răspunsul.Întrebarea este adresată nu pentru a solicita un răspuns, ci pentru
a transmite indirect o opinie ce trebuie subliniata.Scriitorii valorifică stilistic interogațiile,
pun întrebări, dar nu mai așteaptă răspunsurile. Renunță la ele și lasă întrebarea
suspendată, augmentând astfel potențialul expresiv al comunicării. Se poate spune că
întrebările enunțate sunt doar pretexte pentru autori, folosite pentru a enunța impresii,
idei, sentiment.

Ex : Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă

A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?

6. Inversiunea este o figură de stil de nivel sintactic care constă în răsturnarea topicii
normale a unei propoziții sau fraze. Modificarea topicii urmărește scoaterea în evidență a
unui anumit cuvânt sau a unei anumite propoziții.

Ex : În vaduri ape repezi curg

Și vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale

7. Metafora este o figură de stil de nivel lexico-semantic care constă în folosirea unui

termen impropriu, dar plastic, evocator sau sugestiv, în locul termenului propriu.

Ex: Zadarnic  paiul sec al minții-l treieri,

Drapându-i golul ei cu reci imagini
Nimic nu iese dintr-un dram de creieri.

O fată frumoasă e
mirajul din zariște,
 aurul graiului,
lacrima raiului. 

8. Personificarea  este o figură de stil de nivel lexico-semantic prin care unor obiecte, ființe
sau abstracțiuni le sunt atribuite limbaj, însușiri, comportamente umane.

Ex : Când însuși  glasul gândurilor tace,

Mă-ngână cântul unei dulci evlavii.

Luncă, luncă, dragă luncă,

Rai frumos al țării mele.

9. Repetiția este procedeul stilistic care constă în utilizarea succesivă a aceluiași grup de

sunete, cuvânt, grup de cuvinte sau aceleiași structuri gramaticale într-o comunicare,
pentru a sublinia și a impune atenției o anumită idee.

Ex : Plouă, plouă, plouă…
Vreme de beție –
Și s-asculți pustiul
Ce melancolie!
Plouă, plouă,  plouă