Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Concluzie.................................................................................................................................6
Bibliografie.............................................................................................................................6
Cap.1 Carl von Clausewitz
1.1 Generalitati despre viata lui Carl von Clausewitz
„Carl Philipp Gottlieb von Clausewitz s-a născut pe 1 Iulie 1780, in localitatea Burg, Prusia,
intr-o familie săracă din clasa mijlocie. Bunicul său, fiu al unui pastor luteran, era profesor de
teologie, iar tatăl, odată locotenent in armata prusacă, lucra in administrație. A fost cel mai mic
dintre cei patru frați.”
Clausewitz a fost un strateg prusac. Mult prea mult timp necunoscut, acest general figurează
printre cei trei sau patru mari strategi ai istoriei umanitătii, alături de Sun Tse, Hannibal,
Napoleon si Mao Zedong.
Nu a cunoscut nici un succes important in timpul vieții; victoriile sale au fost toate postume, căci
e cel mai studiat dintre teoreticienii războiului. Clausewitz continuă să domine chiar si in ziua de
astăzi gândirea teoretică in domeniul războiului.
Carl von Clausewitz a fost unul din cei 25 000 de prizonieri luați la 14 octombrie 1806 in urma
bătăliilor de la Jena si Auerstedt împotriva lui Napoleon. A fost ținut in Franta din 1807 până in
1808.”
Face parte pe rând din armata rusă, legiunea ruso-germană, apoi din nou armata prusacă (1815),
cu care participă la bătăliile de la Ligny si Wavre din cadrul campaniei Waterloo.
Clausewitz a numit „război absolut" sau „război total" orice conflict in care popoarele sunt
conduse în atacuri fulger pentru cauze percepute ca juste. A avertizat dictatorii asupra rezistenței
popoarelor și a prezis eșecul tuturor celor care vor confunda pe viitor cucerirea teritorială cu
victoria politică. Istoria secolului XX i-a dat in întregime dreptate.
Importanța principală a operei lui Clausewitz pentru studiile strategice constă în caracterul realist
al modului în care abordează incertitudinea dinamicii scenei internaționale, prin luarea în
considerare a naturii umane şi a complexitătii universului fizic şi spiritual.
Clausewitz cercetează natura războiului dintr-o perspectivă strategică; în abordarea sa, el tratează
scopurile urmărite prin declanşarea războiului. Clausewitz cercetează fenomenul ca pe un proces
dinamic, care evoluează după o anumită logică îndreptată spre atingerea scopului propus:
modificarea raporturilor de putere.
1. Într-o primă definitie, el arată că „războiul nu este altceva decât un duel pe scară mai
largă … un act de fortă pentru a-l determina pe inamic să ne îndeplinească vointa”.
„Războiul are o natură interactivă, este coliziunea a două forte active, dirijate de forte
psihologice. Războiul are, prin urmare, rolul de a tranşa într-o dispută privind
acumularea de putere/împiedicarea pierderii puterii. Securitatea este privită drept o
chestiune legată de puterea politică, iar viziunea strategică a lui Clausewitz este
subsumată jocului raporturilor de putere între state.”
2. O a doua definiție a războiului se referă la dinamica mediului politic. Clausewitz
formulează definitia celebră conform căreia „războiul este o simplă continuare a politicii,
cu mijloace diferite”. El susține că războiul nu este niciodată autonom, că este un
instrument de politică.
3. „A treia definitie, de sinteză, arată că războiul este o „remarcabilă trinitate” alcătuită
din forta naturală, oarbă, violenta, ura şi inamicitia; hazardul şi probabilitatea, cu care
se confruntă, sau pe care o generează comandantul militar; subordonarea ratională a
războiului politicii guvernului. Clausewitz subliniază necesitatea ca această triplă
natură a războiului să fie controlată. El dezvoltă o metaforă în acest sens: „Sarcina
noastră este de a dezvolta o teorie care să mentină un echilibru între aceste trei tendințe,
ca un obiect suspendat între trei magneți”.”
2.2. Clausewitz- teoretician al razboiului
„Lucrarea sa de artă militară , „Despre război” (Vom Kriege) este considerată de specialiști
ca fiind cea mai studiată carte apaținând acestui domeniu din istorie, fiind totodată prima de
acest gen (filozofia războliului) din Europa de Vest. Alți soldați trataseră diferite subiecte
militare, dar nimeni nu mai făcuse o analiză de o asemenea amploare a războiului. Lucrarea lui
Clausewitz dovedește ca el era un teoretician al războiului, care contribuie la întelegerea
acestui fenomen complex, la promovarea unui spirit realist şi responsabil necesar abordării
războiului, ca fenomen social - așa cum autorul l-a ințeles si l-a predat la Academie.”
În România lucrarea partială apare la 1891. In anul 1982 apare ediția integrală in limba română.
4. Lupta
5. Forțele armate
6. Apărarea
7. Atacul
8. Planul de război
„Opera sa a fost elaborată în mare parte după războaiele napoleoniene, între anii 1816-1830 și
publicată post-mortem de către soția sa, Marie von Brühl în 1832.”
Concluzie
Clausewitz a fost primul care a definit noile mize ale războiului, dupa ce a reflectat asupra
evenimentelor de dupa Revoluția franceză. Clausewitz a fost și rămâne personalitatea centrală a
gândirii militare.
Opera „Despre război” este exemplară prin originalitatea, profunzimea si marea deschidere a
artei militare către determinările exterioare. Mesajul operei rămâne valabil atâta vreme cât
„războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace” iar scopul său rămâne acela de a anihila
adversarul atât fizic cât si moral.