Cine a inventat radioul?

Din primele sale zile de viaţă – respectiv de când au fost descoperite undele şi
dispozitivele de captare ale acestora – radioul a fascinat lumea şi a schimbat-o pe mai
multe planuri: social, economic, militar, cultural, ştiinţific. Istoria şi călătoria, devenirea
sa, sunt de asemenea fascinante. Oamenii au dorit să îl folosească iniţial doar pentru a
transmite semnale, însă el a crescut şi a devenit un mediu în adevăratul sens al
cuvântului, care are rol de informare, dar şi de entertainment.

Nu există o singură persoană care să fie numită „inventatorul radioului”, căci există mai
mulţi oameni de ştiinţă care au contribuit, cu invenţiile proprii, la crearea şi
îmbunătăţirea continuă a radioului, astfel încât acesta să ajungă aşa cum îl ştim în zilele
noastre.

Printre cele mai importante nume care apar în istoria radioului se pot aminti, însă, cel al
inventatorului Nicola Tesla, apoi Guglielmo Marconi (care emite primele unde radio) şi
Reginald Fessenden, primul om care a transmis un mesaj vocal prin intermediul undelor
radio.

Primele semnale transmise

În 1895, tânărul student italian Guglielmo Marconi punea bazele radioului, după ce a
reuşit să coordoneze ansamblul de tehnici existente la vremea lui. El a realizat primul
său echipament de transmisie radio, un dispozitiv care a pus în funcţiune un clopoţel de
la 10 metri distanţă. Un an mai târziu, Marconi a reuşit să emită unde radio care au şi
fost recepţionate după un deal, la o distanţă de câteva sute de metri. Acesta este
considerat momentul de naştere al radioului. De la an la an, Marconi se ambiţionează şi
creşte distanţa dintre emiţător şi receptor, până în 1901 când stabileşte un record cu
prima transmisie transatlantică.

Fizicianul canadiano-american Reginald Aubrey Fessenden află de invenţia tânărului şi

inventează aparatul de radio cu modulare de amplitudine (AM). Cu ajutorul lui transmite
muzică şi voci pentru prima oară în 1906, într-o primă emisiune. Până în acel moment,
prin undele radio se transmiseseră doar semnale Morse.

 Guglielmo Marconi [guʎ'ʎe:lmo mar'ko:ni] (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20

iulie 1937 la Roma) a fost inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir
și a antenei de emisie legate la pământ (unde radio), laureat al Premiului Nobel
pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile
lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.[4]
După 1921, în fiecare an au apărut staţii de radio, în mai toate ţările Europei şi nu
numai; în 1925 ele există în 19 ţări din Europa, ca şi în Argentina (din 1922, deoarece
societatea germană Telefunken avea aici o filială), în Australia (din 1923) şi în Japonia.
În Germania, existau 100.000 de licenţe de receptoare în iulie 1924; la sfârşitul anului
1925, existau deja 1 milion, şi peste 2 milioane în 1927.

În Franţa, staţia din turnul Eiffel a emis regulat începând din februarie 1922; în Belgia,
unde experienţe de radiodifuziune avuseseră loc încă din 1914, în 1923 a fost creată
Radio-Belgique, o societate autorizată.

În Rusia, guvernul sovietic relansase încă din 1918 experienţele de radiotelefonie

susţinute de către Lenin, care prevedea deja “ziarul fără hârtie şi fără frontiere”. Radioul
îşi dorea să depăşească problemele de distanţă şi a fost conceput, din start, ca un
mijloc de propagandă şi de „educare a maselor”. Primele programe, care au început pe
17 septembrie 1922 la o staţie din Moscova, erau organizate de către sindicate şi de
comisariatul poporului cu educaţia. Emisiunile de la Moscova au devenit regulate din
1924.
Poluarea constă în contaminarea mediului cu materiale care pot influența negativ
funcția naturală a ecosistemelor și care sunt dăunătoare sănătății. Deși poluarea
mediului înconjurător poate fi rezultatul unor cauze naturale, în ultimele decenii,
activitățile umane au generat cele mai mari cantități de substanțe poluante.
Întrucât acestea afectează atât calitatea aerului, cât și a apelor și a solului, efectele
asupra sănătății populației au crescut considerabil, ducând la ridicarea ratei
deceselor premature. De multe ori însă, afecțiunile cauzate de substanțele toxice
nu sunt conștientizate suficient, iar măsurile de combatere sunt tratate superficial.

Principala problemă în ceea ce privește poluarea o reprezintă calitatea aerului, care

a scăzut considerabil în special în zonele urbane. Potrivit unor estimări ale
Organizației Mondiale a Sănătății, peste șapte milioane de oameni mor, anual, din
cauza poluării atmosferice. Organizația a atras atenția că o problemă reală pentru
sănătate o constituie și poluarea aerului din locuințe.

Lipsa aerului curat poate avea efecte negative asupra întregului organism, pornind
de la tulburări ale somnului până la dezvoltarea unor tumori canceroase. Potrivit
specialiștilor din domeniu, particulele care contaminează aerul și temperaturile
ridicate afectează inima, sistemul nervos central și funcția respiratorie, efect care
mărește riscul apariției unor boli vasculare și atacului cerebral. Aerul poluat poate
cauza și diverse alergii, care pot degenera în astm bronșic. Expunerea la diverse
tipuri de poluanți, inclusiv parfumuri și solvenți, poate genera sensibilitatea chimică
multiplă, cunoscută și ca boala de mediu, care se manifestă asemănător reacțiilor
alergice.

Printre elementele care duc la poluarea atmosferică se numără particulele, ozonul,

monoxidul de carbon, azotul, dioxidul de sulf, benzenul și plumbul, iar printre surse
se află autovehiculele, fabricile, șantierele în construcții, drumurile nepavate sau
instalațiile de încălzire. Expunerea la unele dintre aceste elemente poate avea
efecte fatale asupra omului. Monoxidul de carbon influențează capacitatea
organismului de a transporta oxigenul în sânge, fiind periculos în special pentru
persoanele care au probleme cardiace, iar expunerea la concetrații mari poate fi
fatală. Plumbul poate afecta sistemul nervos, rinichii și ficatul și poate cauza anemii,
hipertensiune arterială sau osteoporoză. Expunerea la cantități mari poate genera
pierderi de memorie, convulsii sau chiar retardul mintal. Benzenul afectează
sistemul nervos central și este cancerigen.

Știați că:

-     În topul celor mai poluate 20 de orașe din lume, 13 sunt din India. Primul loc
este ocupat de New Delhi, unde nivelul de particule din aer este de 15 ori mai mare
față de cel recomandat de OMS

-     Șase miliarde de kilograme de gunoaie sunt aruncate, anual, în mări și oceane,
în timp ce peste un miliard de oameni din lume nu au acces la surse de apă
potabilă
-     Aerul din Beijing prezintă aceleași riscuri pentru sănătate pe care le are și
fumatul unui pachet de țigări pe zi

-     Cele mai poluate trei orașe din Europa sunt Napoli (Italia), Pancevo (Serbia) și
Skopje (Macedonia)

-     Economiile dezvoltate, alături de India și China, cheltuiesc, anual, aproximativ

3.500 de miliarde de dolari pentru bolile și decesele premature cauzate de poluare,
potrivit OECD.

Efectele consumului de alcool se manifestă asupra sistemului nervos central, dar consumul de
lungă durată afectează şi alte organe. După consum, alcoolul este absorbit integral în intestinul
subţire şi în stomac, apoi este distribuit la toate organele în funcţie de fluxul de sânge. Cea mai
mare parte din alcoolul din sânge este transformată în acetaldehidă la nivelul ficatului.
Metabolizarea unor cantităţi mici de alcool necesită o enzimă, alcool dehidrogenaza. Efectele
consumului de alcool implică adicţia şi sevrajul. Adicţia este o stare de dependenţă faţă de o
anumită substanţă, şi poate fi fizică, psihică sau ambele. În societatea modernă, tutunul este
tot mai puţin tolerat, existând o segregare între fumători şi nefumători. Tutunul conţine
substanţe toxice (monoxidul de carbon) şi cancerigene (se estimează că e vorba despre
aproximativ 40 de substanţe). Fumatul este asociat cu mai multe efecte nocive, cele mai
frecvente sunt cancerul bronşic, gastric, esofagian. Pe lângă neoplazii (cancer), fumatul este
asociat unui risc crescut de infarct sau alte boli (accidente vasculare, ateroscleroză). Efectele
fumatului pasiv includ astmul bronşic (apare la copiii crescuţi în medii cu fum de ţigară), iritaţii
sau cancerul. Pentru toate aceste afecţiuni fumatul este un factor favorizant, nu decisiv. 
 
PLAN DE CARIERA
AUTO-EVALUARE
Sunt o persoana sincera, dinamica, sociabila, cu un interes major spre
invatare tot ce estenou, organizata, punctuala, dar si ambitioasa.Punctele
mele slabe constau în: uneori sunt prea serioase în ceea ce fac, iar esecul
nueste o opțiune pentru mine.Abilitatea mea cea mai importanta este
cunoasterea limbii engleze, dar si a limbiispaniole.
STABILIREA OBIECTIVELOR 
Doresc să urmez o carieră profesională în domeniul administrativ
(manager deproiect sau manager al firmelor de comert turism sau
servicii), stabilitatea locului de muncăfiind cea mai importantă pentru
mine.Stilul meu de viață este rutinar deocamdată, prioritățile mele mele
(invatatul) având opondere mult mai mare decât altele.Deocamdata
urmeaza facultatea de stiinte economice, urmarind masterul, si astfel
vapromova cel mai inalt ciclu de invatamant.
OBIECTIVUL PRIVIND CAREERUL
Vreau să ajungă pe o poziție socială stabilă, în domeniul administrativ,
pe care săstăpânească deajuns ca să fie suficient de bună, pentru a putea
trăi modest.-
resurse umane
În decursul acestui an, am urmat cursul de manager de proiect, urmând
ca în aprilie-maianul acesta să obțină și diploma.Ce m-ar mai putea ajuta
la atingerea obiectivelor este absolvirea facultatii.-
resurse financiare
Remuneratia pentru mine este importantă, și vrea un venit de cel puțin
1000 de euro.-
Obstacole
Ceea ce ar putea preveni ca planul meu de cariera este capacitatea mea
scăzută de aface fata situațiilor tensionate la care este supus un manager
și lipsa locurilor de muncă în domeniuvizat.-
plan de acțiune
Acestea pot fi depasite prin experienta, prin munca, dar si prin politica
tarii, care sasperam ca va incuraja mai mult domeniul administrativ, sau
descuraja, pentru ca cei mai buni saiasa in evidenta si astfel sa se asigure
ca domeniul dorit este cel mai potrivit .Intenționez să realizez aceste
obiective și să nu pornesc direct dintr-o funcțieinalta.Astfel drumul meu
spre cariera va fi mai sigur.-
grafic de timp
Toate acestea intenționează să le realizez în următoarele 10 ani.În anul 3
ani (un an de facultateși doi de master)următorii 7 ani să fie manager de
conducere, sau macar asistentmanager.