Tratamentele placebo (tratamente medicale simulate) au fost folosite de-a lungul istoriei. ...

Sunt
folosite și azi uneori. ... Scopul principal este acela de a convinge pacienții că situația lor se va
îmbunătăți.

Tratamentele placebo nu conțin nici un medicament activ prin definiție. Efectele care au loc sunt
datorate proceselor care se desfășoară în mintea pacientului – credințe, așteptări, percepții ale
mediului fizic și social. Astfel, ei generalizează în funcție de experiența de viață avută anterior.

Chiar dacă tratamentul în sine este inactiv, administrarea unui tratament placebo are totuși un efect.
Astfel, mecanismele trebuie să apeleze la reprezentările cognitive ale acelui tratament, inclusiv
contextul psihosocial. Multe studii clinice pt medicamente includ în testările lor și pacienți tratați cu
placebo, de obicei pt a controla pt efecte nespecifice ale medicamentelor testate. În multe cazuri,
apar efecte benefice pe termen lung atât în cazul pacienților tratați cu medicamentul activ, cât și în
cazul celor tratați cu placebo. Însă asta nu constituie o dovadă că tratamentul placebo a avut un
efect singur. Pt asta, tratamentul placebo trebuie comparat cu istoria naturală a fiecărei condiții pt a
controla pt recuperările spontane și alte artefacte statistice. Efectele, cel mai probabil, își au originea
în modul în care creierul percepe contextul tratamentului.

O multitudine de studii experimentale au găsit efecte mari ale efectului placebo într-o varietate largă
de situații și boli – durere, parkinsons, greață, depresie majoră, răspuns imun, performanțe
cognitive.

Scopul acestei recenzii este acela de a descrie procesele psihologice cheie care stau la baza efectului
placebo, inclusiv așteptările, învățarea și modul în care acestea interacționează. Autorii susțin că
predicțiile sunt esențiale pt toate aceste procese și că multe dintre predicții au o natură conceptuală
și multidimensională. Apoi urmează o descriere a sistemelor nervoase implicate în efectul placebo. În
baza perspectivelor centrate pe procesarea informațiilor, autorii dezvoltă ideea că reprezentările
conceptuale formează antecedente multidimensionale legate de predicțiile despre sine în anumite
contexte, despre semnificațiile stimulilor pentru bunăstarea personală.

TEORII PSIHOLOGICE ALE EFECTELOR PLACEBO

Cele mai importante procese care dau formă efectelor placebo sunt așteptările pacientului,
experiența învățării, instrucțiunile date de îngrijitori și contextul social. Din punct de vedere istoric,
efectul placebo a fost considerat o formă de condiționare clasică care poate influența durerea
resimțită, eliberarea hormonilor și altele. Asocierea semnalelor de tratament (ex. injecții) cu
medicamente reale induce asocieri între semnale și efectele medicamentelor, care astfel pot fi
declanșate mai apoi doar de semnale. Într-o alternativă a acestei paradigme, nu sunt folosite
medicamente în faza de condiționare, ci placebo pe întreaga durată, iar intensitatea stimulului este
redusă. În concordanță cu teoria învățării asociative, numărul de perechi asociative crește
magnitudinea efectului placebo. În unele studii, chiar și semnalele subliminale au putut declanșa
efecte placebo. Sau efectele placebo au apărut chiar și după ce participanții au încetat să creadă că
tratamentul este real. În aceste studii, pe oameni și pe rozătoare, efectul placebo poate fi atribuit
proceselor asociative precognitive.

Cu toate acestea, asocierea semnalelor și a rezultatelor de obicei nu este suficientă pentru a induce
efecte placebo robuste, și este nevoie și de instrucțiuni adecvate. Mai multe tipuri de dovezi
sugerează că un model conceptual al tratamentului și așteptările aferente sunt importante pentru
multe dintre formele efectului placebo.
Primul tip de dovezi este bazat pe relația strânsă dintre așteptările explicite despre reducerea durerii
și schimbările ulterioare în percepția durerii (în percepția durerii, așteptările sunt mediatori ai
semnalelor informaționale).

Al doilea tip de dovezi sunt studiile în care așteptările sunt manipulate doar prin semnale și sugestii
verbale, fără folosirea explicită a condiționării.

Al treilea tip de dovezi vine de la studiile care folosesc sugestiile pentru manipularea atribuțiilor
cognitive. .....

Procesele conceptuale sunt importante pentru efectul placebo în cele mai multe cazuri. Atribuirea
ameliorării simptomelor placeboului, precum și plauzibilitatea sunt elemente decisive în declanșarea
efectului placebo. Pacienții integrează cunoștințele anterioare și informațiile extrase din situația în
care se află.

Așteptările despre tratament sunt flexibile. .......