Tema de casă numărul 1:

Energia geotermală

Masterand: Coman Petru Pavel

Grupa: 581 C
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL

Cuprins
Noțiuni de bază............................................................................................................................3
Sisteme geotermale......................................................................................................................4
Tipuri de centrale folosite în conversia energiei geotermale.......................................................7
Centrale electrice cu abur uscat...............................................................................................7
Centralele electrice cu abur “ flash”........................................................................................8
Centrale binare.........................................................................................................................9
Impactul centralelor geotermale asupra mediului......................................................................10
Bibliografie................................................................................................................................12

Constanța, 2021
2
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL

Noțiuni de bază
Energia geotermală este energia termică stocată în interiorul Pământului. Aceasta provine din două
surse: energie primordială, datând din perioada de formare a planetei (aproximativ 20%) și energie generată
prin descompunerea lăuntru a unor minerale radioactive (80%) precum uraniul, radiul, toriul și potasiul.
Intensitatea energiei termice crește cu adâncimea, gradientul mediu de temperatură în scoarța terestră fiind
de aproximativ 17-30 ° C / km, iar miezul depășind 5000 ° C. Deși această resursă nu se reîmprospătează,
este considerată susținută datorită faptului că este nepoluantă iar energia se extrage în cantități
nesemnificative în raport cu energia disponibilă.
Structura Pământului (figura 1) constă într-un nucleu solid de fier şi nichel, un nucleu fluid extern
acestuia cu temperaturi de circa 2900°C şi un miez exterior acestuia din rocă topită numită magmă. Stratul
următor poartă denumirea de manta, are o grosime de aproximativ 2900 km şi este formată din magmă şi
rocă în stare solidă. Litosfera, sau scoarţa terestră, reprezintă stratul exterior al Pământului şi are o grosime
care variază între 5 şi 70 km, grosimile mai mici aflându-se în zonele oceanice (5 – 10 km).
Scoarța este împărțită în plăci continentale care „plutesc” pe un strat vâscos de rocă semi-topită, cu
temperaturi cuprinse între 650 ° C și 1250 ° C. În zonele marginale ale acestor plăci, dar și în alte zone din
interior plăcilor tectonice, magma se poate apropia de suprafața Pământului chiar și până la un km, iar
gradientul de temperatură poate ajunge la 100 ° C / km. Stânca și apă care pătrund până la aceste adâncimi
prin crăpăturile din stâncă, absorb căldura transmisă de magmă. În aceste condiții, temperatura apei poate
ajunge la 370 ° C, ajungând ulterior la suprafață sub formă de izvoare termale sau gheizere.

Fig. 1 Structura Pământului1

Se estimează că energia stocată în primii 3 km de scoarță este de 4,3x107 EJ (aproximativ 12 x
109 TWh), ceea ce reprezintă de peste 10.000 de ori consumul anual global de energie. Deși energia
geotermală este mai mult decât suficient pentru nevoile umane, doar o porțiune foarte mică este
exploatabilă în condiții fezabile din punct de vedere economic, datorită faptului că există puține zone
accesibile în care magma se apropie de suprafața pământului. În aceste locații, procedura obișnuită pentru

1
Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Straturile_P%C4%83m%C3%A2ntului

Constanța, 2021
3
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL
recuperarea căldurilor constă, de obicei, în găurirea găurilor care ajung la rezervoarele de apă caldă sau la
vaporii subterani, pomparea acestor resurse la suprafață și folosirea acestora pentru încălzire sau pentru a
produce electricitate.
Cu toate acestea, pentru o capacitate superioară de exploatare a acestei resurse nepoluante, este
nevoie de forță profundă, până la stratul de rocă fierbinte. Datorită costurilor foarte mari, acest mod de
funcționare este încă în faza experimentală. Un studiu publicat în 1999 a estimat că resursele geotermale
descoperite până la acea dată aveau un potențial de producere a energiei electrice între 35 TWe și 73 TWe.
Consiliul Mondial al Energiei estimează că 8,3% din necesarul mondial de energie electrică ar putea fi
produs prin exploatarea resurselor geotermale.

Sisteme geotermale
Sistemele geologice de roci și apă caldă se numesc sisteme geotermale. Cele mai ușor de
folosit sunt sisteme hidrotermale (figura 2), care prezintă rezervoare subterane de apă caldă. Acesta
ajunge la suprafață în mod natural prin convecție sau acest blocat în subteran de straturi impermeabile
de rocă și poate fi extras prin forța puțurilor de acces.

Fig 2 Sistem hidrotermal2

Pentru ca un sistem hidrotermal să fie viabil din punct de vedere comercial, temperatura pe
care o oferă trebuie să fie suficient de ridicat, să conțină un volum suficient de apă caldă sau abur și să
poată asigura o productivitate economică adecvată. În majoritatea sistemelor, mediul de încălzire este
apa fierbinte. În condiții adecvate de presiune și temperatură, apa poate coexista cu aburul. Sistemele
sunt numite „dominate de vapori” și sunt cele mai favorabile pentru funcționare datorită faptului că
prezența ridicat nu este nevoie de energie pentru a pompa apă și / sau abur la suprafață (în cazuri rare
câmpurile geotermale produc doar abur). Rezervoarele de peste 2 km adâncime produc apă cu
temperaturi de 120-350 ° C, aceste valori făcând-le potrivite pentru producția de energie electrică.
O altă categorie sunt sistemele care conțin rezerve de apă cu temperaturi nu foarte ridicate (de
obicei sub 150 ° C), dar la prezențele ale căror valori depășesc prezența hidrostatică a celor adâncimii la
care se află rezervorul - de obicei în jur de 100 m. Datorită acestor preziuni, apa poate conține metan
dizolvat. Metodele de operare combină energie mecanică disponibilă datorită presiunii ridicate, energiei
termice a apei și a energiei chimice a metanului. Deși această resursă poate fi utilizată pentru producția de
energie electrică, aplicația principală este de obicei încălzirea.
2
Sursă: http://www1.eere.energy.gov/tribalenergy/guide/geothermal_energy.html

Constanța, 2021
4
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL
Rezervoarele subterane conțin cantități limitate de apă și energie, iar supraexploatarea le poate
termina. În acest caz, vor exista scăderi ale preziunii și / sau temperaturi ale fluidului. Rata de extracție
trebuie să fie mai mică decât rata de reimprospătare a rezervorului și recuperarea energiei sale termice.
Puterea termică disponibilă în subteran poate ajunge la 1000 MW, deși de cele mai multe ori sunt valori mai
mici.
În prezent există studii privind recuperarea căldurilor din sistem magmatice, care sunt asociate cu
roci fluide sau parțiale fluide, cu temperaturi cuprinse între 600 ° C și 1400 ° C, în care apa este insuficientă
sau chiar lipsește, iar permeabilitatea rocilor este prea mică permite o productivitate suficientă. Aceste
valori fac dificile forarea și întreținerea puțurilor de acces, iar zonele suficient de apropiate de suprafață
pentru a permite forarea sunt foarte limitate. Cu toate acestea, resursa merită luată în considerare, având în
vedere că o singură zonă magmatică poate conține cantități impresionante de energie, adică 100.000-
300.000 MWsecol. Inițiativele de exploatare a temperaturilor foarte ridicate în zonele magmatice au fost
întreprinse în Statele Unite și Islanda.
În ultimii ani, ideea sistemelor geotermale îmbunătățite a avansat - zone de la limita inferioară a
scoarței terestre, în care exploatarea se face prin forța puțurilor pe stratul de rocă și injectarea apei reci la
presiunea suficientă pentru a „deschide” fisurile existente în mod natural în stâncă fierbinte. Atunci când nu
există fisuri, acestea pot fi create prin injectarea apei la prezențele foarte mari. Apa este recuperată dintr-o
sau mai multe foraje și trimisă la suprafață, unde disipă căldura pentru a genera electricitate, după care este
injectată înapoi în stratul profund.

Fig. 3 Sistem geotermal îmbunătățit3 : 1 – rezervor; 2 – incinta pompelor; 3 – schimbător de

căldură; 4 – incintă turbine; 5 – puţuri recuperare apă fierbinte; 6 – puţ injectare apă; 7 – apă caldă livrată
comunităţii locale; 8 – strat de sedimente poroase; 9 – puţ de supraveghere; 10 – roca de bază
Țări precum Franța, Japonia, Regatul Unit, Germania și Statele Unite au efectuat experiențe pentru
a dezvolta o tehnologie comercială bazată pe această metodă. În proiectul de cercetare European Hot Dry

3
Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Enhanced_geothermal_system

Constanța, 2021
5
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL
Rock (Franța), sondele de acces au o adâncime de 5 km, cu temperaturi de 201 ° C. În prezent, uzina pilot
are o capacitate de 1,5 MWe. Studii recente arată că există 587 de centrală la nivel mondial care
funcționează pe baza resurselor geotermale, cu o capacitate instalată de 15,5 GWe. Tabelul 1 prezintă
parțial capacități instalate în funcții de țară.

Țară Număr Capacitate Capacitate Capacitate Capacitate Capacitate Capacitate

de (MW) (MW) (MW) (MW) (MW) (MW)
centrale 2007 2010 2013 2015 2018 2019
Statele 253 22687 3086 3359 3450 3591 3676
Unite ale
Americii
Filipine 48 1970 1904 1894 1870 1868 1918
Indonezia 23 992 1197 1333 1340 1948 2133
Mexic 39 953 958 980 1017 951 926,7
Italia 35 810,5 843 901 916 944 944
Islanda 31 421,2 575 664 665 755 755
Noua 43 471,6 628 895 1005 1005 1005
Zeelandă
Japonia 21 535,2 536 537 519 542 601
Costa Rica 8 162,5 166 208 207
El Salvador 7 204,4 204 204 204
Kenia 13 128,8 167 215 594 676 861
Turcia 8 38 82 163 397 1200 1526
Nicaragua 5 79 82 97 82
Guatemala 9 53 52 42 52
Rusia 12 79 79 82 82
Papua Noua 6 56 56 56 50
Guinee
Portugalia 6 23 29 28 29
China 8 27,8 24 27 27
Germania 4 8,4 6,6 13 17
Franța 2 14,7 16 15 16
Tabelul 1 – Centrale geotermale comerciale , la nivel mondial și capacitatea electrica geotermală
instalată

Deoarece nu toate resursele geotermale oferă temperaturi suficiente pentru producerea de energie
electrică, există și multe aplicații pentru recuperarea căldurilor. Figura 4.3 prezintă distribuția utilizării
energiei termice a acestor sisteme geotermale pe tipuri de aplicații, pe baza datelor colectate în 77 de țări.
Au fost calculate o capacitate totală instalată de 50.583 MWt și un factor mediu de capacitate de 27%.

Constanța, 2021
6
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL

Fig. 5 Ponderea utilizării energiei termice a surselor geotermale pe tipuri de aplicaţii, la nivel
mondial

Tipuri de centrale folosite în conversia energiei geotermale

Centralele termice geotermale sunt similare cu alte centrale termice cu turbină cu abur ,
deoarece căldura dintr-o sursă de combustibil (în cazul geotermei, nucleul Pământului) este utilizată
pentru încălzirea apei sau a unui alt fluid de lucru . Fluidul de lucru este apoi utilizat pentru a roti o
turbină a unui generator, producând astfel electricitate. Fluidul este apoi răcit și readus la sursa de
căldură.

Centrale electrice cu abur uscat

Centrale electrice cu abur uscat Stațiile de abur uscate sunt cele mai simple și mai vechi
design. Acest tip de centrală nu se găsește foarte des, deoarece necesită o resursă care produce abur
uscat , dar este cea mai eficientă, cu cele mai simple facilități. În aceste locuri, poate fi apă lichidă
prezentă în rezervor, dar nu se produce apă la suprafață, ci doar abur. Dry Steam Power folosește direct
abur geotermal de 150 ° C sau mai mare pentru a transforma turbinele. Pe măsură ce turbina se rotește,
alimentează un generator care produce electricitate și se adaugă câmpului de putere. Apoi, aburul este
emis într-un condensator. Aici aburul se transformă înapoi într-un lichid care apoi răcește apa. După ce
apa este răcită, curge pe o conductă care conduce condensul înapoi în puțuri adânci, unde poate fi
reîncălzit și produs din nou. La The Geysers din California, după primii 30 de ani de producție a
energiei, aprovizionarea cu abur s-a epuizat, iar producția a fost redusă substanțial. Pentru a restabili o
parte din capacitatea anterioară, injectarea suplimentară de apă a fost dezvoltată în anii 1990 și 2000,
inclusiv utilizarea efluenților din instalațiile municipale de tratare a apelor uzate din apropiere.

Constanța, 2021
7
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL

Fig. 6 Principiul de funcționare a unei central cu abur uscat4

Centralele electrice cu abur “ flash”

Majoritatea câmpurilor geotermale produc un amestec de gaze, apă şi diverse minerale
dizolvate, cu o corozivitate ridicată, la presiuni de până la 10 atmosfere. De aceea este de dorit evitarea
contactului dintre echipamentele active ale centralei şi apa provenită direct din subteran. Centralele
“flash” reprezintă o soluţie la această provocare. Procentul masic de vapori de apă din acest amestec
este de (10-50)%. Pe măsură ce apa geotermală (cu temperaturi mai mari de 180°C) începe să urce la
suprafaţă, suferă o cădere de presiune până când este atinsă presiunea de saturaţie. În acest moment este
iniţiat procesul de fierbere, care continuă şi atunci când apa este adusă la suprafaţă şi trimisă într-un
rezervor de expansiune. Alternativ, presiunea din conductele puţului de extragere este menţinută la un
nivel la care nu are loc fierberea cu ajutorul unei valve amplasate la intrarea în vasul de expansiune.
Scăderea bruscă a presiunii la pătrunderea în vasul de expansiune provoacă fierberea instantanee a
fluidului geotermal şi eliberarea vaporilor de apă. Aceştia sunt apoi utilizaţi pentru a antrena turbinele
centralei Ca şi în cazul centralelor uscate, condensul provenit din vaporii utilizaţi este reinjectat în
subteran împreună cu apa din vasul de expansiune.
În unele cazuri este necesară iniţierea fierberii. Una dintre metodele utilizate constă în
introducerea unui tub în puţul de foraj, sub nivelul apei, prin care se pompează aer. Presiunea din
coloana de aer şi apă va scădea până la atingerea presiunii de saturaţie, moment în care se iniţiază
fierberea. În continuare, dacă amestecul de apă şi vapori rezultaţi prin fierbere are o densitate suficient
de redusă, fierberea şi curgerea către suprafaţă a coloanei de apă se vor autoîntreţine, fără a mai fi
necesară pomparea aerului. Există posibilitatea ca procedura să fie repetată de câteva ori pentru a se
obţine efectul scontat.
O alternativă constructivă a tehnologiei “flash” constă în implementarea unui al doilea vas de
expansiune, unde ajunge lichidul din primul vas, la o presiune şi mai scăzută. Se va obţine o cantitate
suplimentară de vapori care pot alimenta fie o turbină de presiune scăzută, fie o treaptă finală a turbinei
iniţiale. Această tehnologie poate aduce un spor de capacitate de până la 25% însă, premergător
construcţiei, se impune o analiză a fezabilităţii ca urmare a costurilor mai ridicate cu investiţia iniţială.
O altă variantă constructivă este destinată zonelor în care nu există surse suplimentare de apă
pentru turnul de răcire. În acest caz aburul evacuat de turbină pătrunde într-un condensator.
Condensul este răcit cu aer într-un turn de răcire iar o parte din apa caldă rezultată (15%-20%)
este reutilizată în procesul de condensare a aburului, restul fiind injectată în puţul de foraj. Un
4
Sursă: https://www.scrigroup.com/casa-masina/instalatii/Centrale-electrice-geotermale-94292.php

Constanța, 2021
8
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL
dezavantaj important al acestor sisteme constă în depozitarea mineralelor dizolvate în lichidul
geotermal pe pereţii rezervorului de expansiune şi ai porţiunilor de conducte aflate în contact cu
lichidul în stare de fierbere. Uzual centralele “flash” se construiesc cu puteri instalate de (10-55) MW.

Fig. 7 Principiul unei cetrale cu abur “flash”

Centrale binare
Câmpurile geotermale care produc apă cu temperaturi scăzute (sub 150-170°C) sunt mult mai
numeroase decât cele de înaltă temperatură. În aceste cazuri, transformarea energiei termice în energie
electrică se face în centrale cu sistem binar, care pot valorifica temperaturi de 75-200°C . Căldura
geotermală este cedată într-un schimbător de căldură unui fluid a cărui temperatură de fierbere este mai
redusă decât cea a apei (de exemplu pentafluorpropan, izopentan, izobutan, sau un amestec de apă şi
amoniac38). Vaporii acestuia antrenează o turbină, după care sunt trimişi într-un condensator, iar condensul
rezultat ajunge din nou în schimbătorul de căldură şi ciclul se reia (figura 8).

Fig. 8 Schema de principiu a tehnologiei binare de valorificare a resurselor geotermale 5

Această tehnologie are avantajul utilizării apei geotermale în ciclu închis, la o presiune care nu
permite fierberea, respectiv eliberarea unui conţinut de gaze nocive (CO 2, hidrogen sulfurat, bioxid de sulf
etc.) în atmosferă. Din acelaşi motiv este redus în mare măsură procesul de depunere a mineralelor
5
Sursă: https://www.scrigroup.com/casa-masina/instalatii/Centrale-electrice-geotermale-94292.php

Constanța, 2021
9
 ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL
dizolvate în apă pe pereţii componentelor aflate în contact cu apa geotermală. Un alt avantaj semnificativ al
acestei tehnologii constă în faptul că întreaga cantitate de fluid geotermal este reinjectată în subsol, ceea ce
permite conservarea acestuia acolo unde rezervoarele conţin cantităţi reduse de apă sau unde
reîmprospătarea pe cale naturala naturală a rezervei de apă este lentă.
Alternativ, tehnologia se poate utiliza în combinaţie cu centralele “flash”. Înainte de a fi reinjectat
în subsol, fluidul din vasul de expansiune al unui modul “flash” poate ceda căldură fluidului de lucru dintr-
un modul binar. Costurile iniţiale vor fi mai ridicate, însă cantitatea de energie geotermală extrasă va
suplimenta capacitatea de producţie.
Un dezavantaj rezidă în consumul ridicat de energie auxiliară în raport cu un nivel de producţie
mai redus comparabil cu centralele uscate şi cu cele de tip flash datorită faptului că exploatează resurse
geotermale de joasă entalpie. Cele mai mari consumuri proprii se înregistrează pentru operaţii precum
pomparea apei geotermale în subsol, pomparea fluidului de lucru în circuitul închis, utilizarea
ventilatoarelor de mare capacitate pentru sistemele de răcire cu aer sau a pompelor de apă pentru turnurile
de răcire cu apă. Din punct de vedere al capacităţii, aceste centrale au module de producţie cu puteri
instalate de (1-3) MW, mult mai mici în raport cu modulele care echipează celelalte tipuri de centrale
geotermale.

Impactul centralelor geotermale asupra mediului

Deși funcționarea centralelor geotermale este însoțită de emisii de dioxid de carbon și, în unele
cazuri, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, amoniac sau metan, toate amestecate cu abur și / sau apă
geotermală, aceste centrale sunt una dintre cele mai curate forme de exploatare a unei energii
regenerabile disponibile în comerț. Când faza gazoasă este separată în cazanele cazanului, peste 90%
din masa altor gaze decât vaporii de apă este CO2 și maximum 2% este hidrogen sulfurat (H2S). Cu
toate acestea, aceste gaze nu sunt mai multe de la 5% din greutatea întregii faze gazoase. Emisiile de
CO2 provenite de la centralele electrice flash sunt 5% din emisiile centralelor electrice pe bază de gaze
naturale.
În ceea ce privește hidrogenul sulfurat, procedura obișnuită este capturarea și reinjectarea
acestuia în subsol sau transformarea acestuia în sulf sau acid sulfuric. Limita sub care trebuie menținută
în gazele emise pentru a nu fi vizibilă este de o parte pe miliard. În funcție de particularități resursei
exploatate, unele centrale au emis vagi de metale dăunătoare, cum ar fi arsenic, mercur și antimoniu. În
alte cazuri, depozitele de sare apar pe pereții interioare ai conducătorului și altor echipamente.
Îndepărtarea lor nu ar trebui să implice depozitare necorespunzătoare, deoarece acestea se pot infiltra
într-o stare dizolvată și pot deteriora apele subterane. Sarea și orice alte substanțe poluante trebuie
dizolvate / reintroduse în soluția de deșeuri a cazanului înainte de a fi reinjectată în subsol. Reinjectarea
apei sau a condensului din aburul folosit în subsol este necesar atât din motivul mediu, cât și pentru a
asigura durata de viață a instalației. În caz contrar, rezervația naturală poate scădea, afectând atât
capacitatea de producție a uzinei, cât și alți utilizatori potențiali. Centralele binare, cu circulație fluidă
geotermală cu buclă închisă, sunt soluții optime din punct de vedere al impactului asupra mediului,
deoarece sunt evitate emisiile de gaze și epuizarea resursei geotermale.
Gradul de utilizare a terenului în cazul centralelor geotermale (puțuri de foraj, amplasarea
conductorului de suprafață, amplasarea clădirii în sine) este scăzut în comparație cu gradul de utilizare
a producției de energie din resursele clasice, având în vedere aici terenurile ocupate și procedurile
majore. extracția de petrol, cărbune, gaze naturale sau minereu nuclear. De asemenea, este mai mic
decât în cazul centralelor hidroelectrice, ale căror lacuri de acumulare ocupă suprafețe mari, mult mai
mari decât orice centrală geotermală (calculată ca suprafață / capacitate de producție MW).

Constanța, 2021
10
ACADEMIA NAVALĂ ”MIRECEA CEL BĂTRÂN” , FACULTATEA DE NAVIGAȚIE SI
MANAGEMENT NAVAL

Bibliografie
E. MAICAN, Sisteme de energii regenerabile,Editura Printech,bucurești, 2015
https://www.scrigroup.com/casa-masina/instalatii/Centrale-electrice-geotermale-94292.php
https://ro.qaz.wiki/wiki/Geothermal_power#Utility-grade_stations
https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_geotermic%C4%83

Constanța, 2021
11