Primăvara

 A sosit primăvara pe meleagurile noastre! Cu razele sale călduțe, soarele a topit zăpada,
lăsând în urmă pete umede pe care zefirul le șterge în grabă. Zilele prind putere, devin tot
mai lungi și vremea  este tot mai plăcută.

       Primii ghiocei firavi, timizi, își scot capul lor plăpând și se lasă dezmierdați de soarele
blând. Cu mișcările lor maiestuoase salută veseli gâzele și fluturii din preajma lor. Cu toții
sunt fericiți de sosirea mândrei primăveri.
      Cerul este albastru, ca petalele florilor de peruzea. La intervale regulate, seninul absolut
este brăzdat de fâlfâiri timide de aripi. Sunt păsările călătoare ce se întorc din nou la noi în
țară. Sărmanele  pribege aduc cu ele însuflețirea primăverii. Prin pădurea înmugurită se
aude, mai întâi timid, apoi din ce în ce mai vesel, cântecul acestor păsări întoarse la cuiburile
lor. Natura întreagă este în sărbătoare. Păsări, flori, fluturi și gâze își cântă imnul revenirii la
viață. Și gospodarii se integrează de minune în acest decor. Asemenea harnicilor albine, ei
reîncep munca prin ogrăzi și grădini, își pregătesc uneltele, merg veseli la câmp iar femeile
muncesc pe lângă casă.
     Primăvara întreaga natură se trezește la viață. Prospețimea acestui anotimp sădește în
sufletele oamenilor speranța . Răsuflul cald al primăverii strecoară în sufletele oamenilor
pace și liniște, bucurie și nădejde.
     Bine ai venit la noi, primăvară proaspătă și întinerită!