Sunteți pe pagina 1din 3

Aș vrea să vă împărtășesc cum mi-a schimbat Evanghelia comportamentul, precum

odinioară s-a întâmplat cu Solomon care a căutat în viata plăcerea dar și


înțelepciunea. Sper ca prin această pildă să vă fie mai ușor să mă cunoașteți și să
înțelegeți și mai bine  articolele din website-ul meu .

(Apropo, de asemenea câteva informații de bază despre mine: numele meu este
Ragnar Oborn și sunt din Canada. Sunt căsătorit și avem un singur copil. Am studiat
la Universitatea din  Toronto, Universitatea din la New Brunswick și la Universitatea
din Acadia.)

Tânăr privilegiat și neliniștit


M-am născut într-o familie buna, părinți intelectuali. Originar din Suedia, am
emigrat în Canada când am fost tânăr și am crescut în câteva țări ca: Algeria,
Germania și Camerun, apoi m-am întors din nou în Canada pentru a merge la
universitate. La fel ca toată lumea, am vrut (și vreau încă) să-mi trăiesc viața din plin,
dorind să fiu mulțumit, să trăiesc în pace și mai ales să am un țel în viață și un lucru –
foarte important – să mă conectez cu alte persoane.

Intersectându-mă cu diferite culturii și societăți – atât religioase cât și seculare – și


fiind un avid cititor, am fost expus la diferite idei referitoare la ce este de fapt
adevărul suprem și mai mult, ce este și ce înseamnă cu “adevărat viața”. Am observat
că majoritatea oamenilor (și în general în vest)au foarte multă bogăție,tehnicitate și
oportunități ca să reușească în viață, și paradoxal aproape întotdeauna nu reușesc să
ajungă unde și-au propus. Am observat că relațiile au fost mai puțin disponibile și
mai temporare decât cele ale generațiilor anterioare. Este chiar și o vorbă despre
această fugă după viață care se numește “cursă de șobolani”. Mi se spunea că dacă
aduni “puțin mai mult” ajungi la destinație. Dar cânt mai mult? Și ce mai mult? Bani?
Știința mai multă? Tehnologie? Plăcere?

Fiind un om tânăr, am crezut că sunt într-o angoasă pentru că nu știam cum să


descriu mai bine acestă vagă dar persistentă neliniște. Fiindcă tatăl a plecat din
Suedia și a lucrat ca consultant ingineresc în Africa, eu, împreună cu alți tineri bogați,
privilegiați și educați din vest, eram separați de băștinași. Dar viața de acolo a fost
simplă și cu prea puține amuzamente. De aceea eu și prietenii mei, visam să ne
întorceam în țările de baștina și să ne bucurăm de TV, mâncare ca lumea,
oportunitate și trai mai bun – și tot ce ne va da și va însemna ‘satisfacție’. Totuși, dacă
vizitezi Canada și Europa, după o scurtă entuziasmare se așază din nou neliniștea.
Mai mult chiar, îmi dau seama că eu care am trăit o parte din viață în acele țari, pot să
înțeleg mai bine ce au ei(și este mult, ori cum aș privi)sau ce îi nemulțumește și ce vor
de fapt.

Credeam că o să găsesc „când o să vreau” o prietenă obișnuită. Apoi o vreme să mă


simt bine și mulțumit. Dar după câteva luni neliniștea se întorcea. M-am gândit că
dacă termin școala voi ajunge “la destinație”… apoi când am luat carnetul de
conducere și am devenit independent, am crezut că am ajuns la țintă. Acum că sunt
mai învârstă, am auzit, că unii se gândesc la pensionare ca la un timp de satisfacție.
Asta să fie oare tot? Toată viața să fie doar un drum de la un produs la altul crezând
că în cele din urmă ajungi la fericire? Mă tem că este doar o goană după vânt! (Cum
spune Ecleziastul)

Înțelepciunea lui Solomon


În toți acești ani, scrierile lui Solomon au avut un impact profund în viața mea.
Solomon a fost un rege antic Israelian care a fost faimos pentru înțelepciunea lui,
fiind de asemenea autorul a câtorva cărți din Vechiul Testament. În cartea sa
Eclesiastul, descrie exact această neliniște cu care s-a confruntat. Iată ce spune:

1. Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.” Dar
iată că şi aceasta este o deşertăciune.
2. Am zis râsului: „Eşti o nebunie!”, şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”
3. Am hotărât în inima mea să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va
cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să
facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
4. Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,
5. mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
6. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
7. Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi
turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
8. Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus
cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
9. Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am
păstrat chiar înţelepciunea.
10. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci
am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată
osteneala mea.

 (Eclesiasticul 2 : 1-10)
Bogății, faimă, înțelepciune, proiecte, femei, plăceri, împărății, cariere, vinuri…
Solomon le-a avut pe toate și mai mult decât ori care altul în zilele acelea, cum de
altfel se întâmplă chiar și în zilele noastre. Un om super-inteligent precum Einstein,
bogat precum Bill Gates, viața socială-sexuală precum cântărețul Mick Jagger,
precum blazonul Prințul William din familia casei regale a Marii Britanii – toate
întruna. Cine poate să aibă mai mult? Am zice că Solomon mai mult decât ori care
altul ar fi putut fi satisfăcut, doar le-a avut pe toate. Dar el a concluzionat așa:

1. Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.


2. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a
deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
3. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
4. Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
5. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
6. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce
şi începe din nou aceleaşi rotiri.
7. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat
spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune;
ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

S-ar putea să vă placă și