Marte 

este a patra planetă de la Soare și penultima ca mărime din Sistemul Solar. Marte poartă

numele zeului roman al războiului și este adesea denumită Planeta Roșie,[16][17] deoarece oxidul
de fier predominant pe suprafața sa îi conferă un aspect roșiatic distinctiv între corpurile
astronomice vizibile cu ochiul liber.[18] Marte este o planetă telurică cu o atmosferă subțire, având
caracteristici de suprafață care amintesc atât de craterele de impact ale Lunii, cât și de văi,
deșerturi și calote glaciare polare ca ale Pământului.
Zilele și anotimpurile sunt comparabile cu cele ale Pământului, deoarece perioada de rotație,
precum și înclinarea axială în raport cu planul ecliptic sunt foarte similare. Marte
găzduiește Muntele Olimp, cel mai mare vulcan și cel mai cunoscut munte de pe orice planetă
din Sistemul Solar și Valles Marineris, unul dintre cei mai mari canioane din Sistemul Solar.
Bazinul din emisfera nordică acoperă 40 % din planetă și poate fi un semn de impact imens.[19]
[20]
 Marte are doi sateliți, Phobos și Deimos, care sunt mici și au o formă neregulată. Este posibil
ca aceștia să fie asteroizi captați,[21][22] similare cu 5261 Eureka, un troian al lui Marte.
Marte a fost explorată de numeroase nave spațiale fără echipaj. Mariner 4, lansat de NASA la 28
noiembrie 1964, a fost prima navă spațială care a vizitat Marte, cea mai mare apropiere de
planetă având loc la 15 iulie 1965. Mariner 4 a detectat slaba centură de radiații marțiene,
măsurată la aproximativ 0,1 % din cea a Pământului și a surprins primele imagini ale unei alte
planete din spațiul profund.[23][24] La 20 iulie 1976, Viking 1 a efectuat prima aterizare de succes pe
suprafața marțiană.[25] Deși nava spațială sovietică Marte 3 a avut o amartizare lină în decembrie
1971, contactul a fost pierdut după câteva secunde.[26] La 4 iulie 1997, nava spațială Mars
Pathfinder a aterizat pe Marte, iar la 5 iulie, roverul misiunii, Sojourner a devenit primul rover
robotic care a operat pe Marte.[27] Pathfinder a fost urmat de roverele Spirit și Opportunity, care
au aterizat în ianuarie 2004 și au funcționat până la 22 martie 2010 respectiv 10 iunie 2018.[28]
[29]
 Orbitatorul Mars Express, prima navă spațială a Agenției Spațiale Europeane a ajuns pe orbită
la 25 decembrie 2003.[30] NASA a aterizat roverul Curiosity la 6 august 2012, ca parte a misiunii
sale Mars Science Laboratory de a investiga clima și geologia marțiană. La 24 septembrie 2014,
Organizația indiană de cercetare spațială a devenit a patra agenție spațială care a vizitat Marte,
când misiunea sa interplanetară Mars Orbiter Mission a ajuns cu succes pe orbită.[31][32] Emiratele
Arabe Unite a devenit a cincea țară care s-a angajat cu succes într-o misiune pe Marte, inserând
un orbitator în atmosfera marțiană la 9 februarie 2021[33] iar China cea de-a șasea țară când
misiunea Tianwen-1 a intrat pe orbita planetei la 10 februarie 2021.[34][35] Roverul Perseverance al
NASA a aterizat cu succes pe Marte la 18 februarie 2021.
Există cercetări în curs de desfășurare care evaluează potențialul de locuibilitate din trecut al lui
Marte, precum și posibilitatea existenței vieții. Sunt planificate viitoare misiuni de astrobiologie,
cum ar fi roverul Rosalind Franklin al Agenției Spațiale Europene.[36][37][38][39] Apa lichidă nu poate
exista pe suprafața planetei Marte din cauza presiunii atmosferice scăzute, care este mai mică de
1 % din presiunea atmosferică pe Terra,[40] cu excepția unor mici creșteri pentru perioade scurte.
[41]
 Cele două calote glaciare polare par a fi făcute în mare parte din apă.[42][43] Volumul de apă din
calota glaciară a Polului Sud, dacă este topită, ar fi suficient pentru a acoperi întreaga suprafață
planetară până la o adâncime de 11 metri.[44] În noiembrie 2016, NASA a raportat găsirea unei
cantități mari de gheață subterană în regiunea Utopia Planitia de pe Marte. Se estimează că
volumul de apă detectat este echivalent cu volumul de apă din Lacul Superior.[45][46][47]
Marte poate fi observat cu ușurință de pe Pământ cu ochiul liber, la fel și colorarea sa
roșiatică. Magnitudinea sa aparentă (strălucire) atinge -2,94,[12] care este depășită doar
de Venus, Lună și Soare.