Despre Dumnezeu si om

Ultimii ani ai vietii il gasesc pe Tolstoi la mosia de la Iasnaia Poliana, traind ca un mujic. Lasase
in urma societatea mondena petersburgheza, onorurile, ba chiar si propriul destin literar. Devine
un fel de patriarh nonconformist, in raspar cu autoritatile laice si cu cele ecleziastice. Ajunsese la
o credinta in care putini il puteau urma. Gasise un fel de-a se exprima mai simplu. Aici, la Iasnaia
Poliana, in singuratate, sta de vorba cu sine despre Dumnezeu si oameni, iar jurnalul, care l-a
insotit permanent, e spatiul unde pune intrebari infinite, unde cauta sa inteleaga si sa se exprime
altfel decat o facuse in romane.
Aceste meditatii au fost cenzurate in editiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietica putea
accepta „stilul“ lui de mujic, dar nu si spiritul care se impotrivea oricarei revolutii.