Domnita face vraji cu o varguta alba si la lumina lunii apar pe carare,

printre ierburi si flori, jivinele dumbravii, iepuri, guzgani, bursucul,

fluturii, dar si personajele cunoscute ei din povesti : Statu-Palma,
Sfarama-Piatra, Stramba-Lemne. Statu Palma povesteste fetitei despre
rautatile oamenilor, motiv pentru care el s-a retras in dumbrava. Tot el ii
spune ca dumbrava ii apartine tatalui ei si fusese in pericol de a fi vanduta.
Urmeaza povestea despre o zana nespus de frumoasa, subtire si alba, cu
ochii albastri si cu parul de aur pana in pamant , de care s-a indragostit
Fat-Frumos.
Firul basmelor se continua in visul Lizucai pana ce zareste doi batrani si
se mira ca seamana cu bunicii ei. Prichindeii cei barbosi o duc pe Lizuca
in casa bunicilor. Fetita fusese gasita de bunicul ei, ratacita in padure.
Trezita din somn, isi da seama ca este in casa bunicilor. Mama vitrega
vine s-o ia pe fet ita , dar bunicii refuza s-o dea.
In Dumbrava Minunata scriitorul imbina armonios firul narativ al
intamplarilor fetei, cu descrieri din natura, reusind sa realizeze minunate
tablouri, asa cum apar in imaginatia fetei, avand dimensiuni hiperbolizate
,,luna alungata dupa taramul celalalt iesi in rasarit la marginea
dumbravii ... asa aproape si asa de mare, Floarea Soarelui clatina
intristata din cap."
In imaginatia Lizucai elementele naturale capata dimensiuni
miraculoase, de basm, la fel ca si personajele din visul ei: cand
domnita prichindeilor face un semn de amenintare spre rau apare un
podisor de argint iar lumina lunii curge in poieni ca o ploita.
,,Descriind unele aspecte ale copilariei petrecute in mijlocul naturii,
M.Sadoveanu a scos in relief cu multa arta caracteristicile acestei
varste, interesul si dragostea pentru vietatile din jur, curiozitatea si
dorinta nestavilita de a cunoaste, care-1 indeamna pe copil sa-si explice
multe din fenomenele naturii, neintelese de el, prin mijlocirea elementelor
fantastice, cunoscute din basme .

stare sa le reabiliteze caracteriologic , sa sugereze cititorului deschid. eri

neasteptate asupra complexita.tii lor interioare."
In compania vietuitoarelor domestice sau salba t ice, personajele
sadoveniene se comporta normal, firesc, nu manifesta nicio urma de
timiditate, de rezerva sau de disimulare. In preajma vietuitoarelor ,
sufletele personajelor se deschid in mod miraculos. Astfel, putem remarca
faptul ca natura, in genere, dar in primul rand animalele, reprezinta pentru
opera lui Sadoveanu mult mai mult decat un simplu element de decor,
ele au roluri de stimulent afectiv, pot constitui un model de puritate
launtrica absoluta. Copiii insisi sunt cei care discuta cu vietuitoarele
necuvantatoare. Vazute prin prisma varstei lor , acestea indeamna la
prietenie, comportare nedisimulata , omul se regaseste pe el insusi mai
bun, mai adevarat, mai uman. Autorul referindu-se la propria experienta
de viata, marturisea: ,,cu animalele, cu plant ele si cu lucrurile putem
comunica si fara cu vinte ."
Asadar , putem concluziona ca lectura operei lui Mihail Sadoveanu , pe
langa exemplele si lectiile de viata pe care ni le ofer a, contribuie, in egala
masura, ,,la dezvoltarea simtului estetic al copiilor, precum si la insusirea
expresivitatii limbii materne, pe care scriitorul a imbogatit-o cu
neasemuite comori de frumusete. "

Rătăcirea fetitei prin dumbravă, la fel ca într-un labirint, precede şi

pregăteşte visul şi accentuează sentimental de fantastic, de miraculos.
„Flora şi fauna din Dumbrava Buciumenilor se metamorfozează după
legile fantastice ale speciei basmului sub bagheta magică a unui scriitor care
s-a întrecut pe sine atunci cánd a descris noaptea şi dumbrava ca pe o
„împarăție fermecata.“

Faptele reale se impletesc cu cele imaginare intr-o simbioză perfectă.

Scriitorul insă prezintă lucrurile astfel încât pot fi întelese ca nişte
intamplări obişnuite, dar şi ca poveşti. Patrocle, fiind un câine năzdrăvan,
ințelege spusele Lizucăi. El răspunde fetei şi datorită faptului că este
inteligent şi obişnuit cu ea şi cu sentimentele şi faptele ei. La începutul
povestirii, Sadoveanu ne prezintă răspunsul dat de Patrocle, cu vorbe,
Lizucăi. Cand îl intreabă de ce duce painea la gură, Patrocle ii răspunde, la
tel ca un om: „pentru că am buzunar, ii răspunse cu ochii cățelul foarte
uesel “.

Dialogul (conversația dintre Lizuca şi Patrocle, cu Sora-Soarelui, cu

răchita) are menirea să releve pe de o parte curațenia sufletească deplină a
copilei, învăluită de răutate, iar pe de altă parte să evidențieze interiorizarea
ei profundă, din care evadează ’numai in conditii de excepție şi sub
impulsul imaginației sale frenetice. „Episodul dragostei dintre Făt-Frumos şi
zana cu părul de aur, desăvârşeşte imaginea fantasticului prin frumusețea
chipului lor, ca, in final, prin dispariția misterioasă a zanei şi a morții lui Făt-
Frumos („şi o murit cu sufletul uscat și batran ca al tuturor oamenilor“)
autorul să realizeze o imagine simbolică a estompării treptate şi brutale a
mitului in fata agresiunii timpului.“ I. Oprişan precizează că „personajele
sadoveniene trăind in mijlocul naturii beneficiază de o perspectivă artistică
compensatorie, in