MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT ,,ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT

REFERAT

Tema: Banca Națională a Moldovei

Autor:
Studentul grupei DR41Z
Nicolae BALAN

Bălți-2021
Cuprins
INTRODUCERE...........................................................................................................................1
1. ASPECTE TEORETICE CU REFERINŢĂ LA BANCA CENTRALĂ.............................2
1.1. ORGANIZAREA BĂNCILOR CENTRALE..................................................................2
1.2. FUNCŢIILE BĂNCILOR CENTRALE..........................................................................3
2. ANALIZA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI
.........................................................................................................................................................5
2.1. ORGANIZAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI............................................5
2.3. FUNCŢIONAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI.........................................7
CONCLUZII..................................................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................10
 INTRODUCERE
Actualitatea temei. Economistul şi jurnalistul financiar britanic Walter Bagehot spunea:
„banii nu se conduc singuri”. Acea organizaţie însărcinată cu păstrarea, administrarea şi
regularizarea cantităţii de rezervă monetară a unei naţiuni este banca centrală, autoritatea
monetară a ţării. O astfel de instituţie a fost creată, odată cu obţinerea independenţei şi în
Republica Moldova sub denumirea de Banca Naţională a Moldovei. Astfel în condiţiile unei
vulnelarabilităţi social-economice, Băncii Naţionale a Moldovei i-a revenit un rol important în
procesul de tranziţie la economia de piaţă a Republicii Moldova.
Scopul cercetării. Prin acest referat, am vrut să descoper ceea ce este, cum acţionează,
„cum se mănîncă” Banca Naţională, dar în primul rînd cum se răsfrîng acţiunile ei asupra vieţii
mele şi a celor din jur. Puţin aş fi înţeles eficienţa activităţii BNM şi legătura acesteia cu
fenomenul de prosperare economică fară o comparaţie, însăşi, cu noţiunea de banca centrală şi
cu structura, activitatea ei în statele dezvoltate ale lumii.
Sarcinile referatului. În această lucrare am vrut să evidenţiez, în limita surselor
disponibile, modul de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a Moldovei, rolul acesteia în
cadrul economiei statului, şi nu în ultimul rînd, tangenţele ei cu noţiunea de „bancă centrală”.
Obiectul investigat. Obectul investigat în referat este BNM, treapta superioară a
sistemului bancar moldovenesc, organism ce catalizează întreaga activitate economică din ţară.
Subiectul cercetări. BNM este de altfel o instituţia legală, publică şi autonomă, dar
responsabilă faţă de Parlamentul Republicii Moldova, însă aceasta ar trebui să-şi consolideze
înca şi mai mult independenţa pentru a garanta astfel stabilitatea economica. Prin activitatea ei se
menţin condiţiile necesare unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi al producţiei, cît şi
preţuri interne stabile.
Metodologia cercetării. În procesul de cercetare am utilizat deducţia, pornind de la
informaţia generală privind banca centrală, ajungînd la o formă a acesteia exprimată prin BNM.
Am analizat atît informaţia din literatura de specialitate, cît şi datele statistice ale BNM.
Baza informaţională. Evidenţiere mai amanunţită a particularităţilor, structurii şi
funcţiilor BNM le-am găsit în Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din
21.07.95 şi într-un şir de articole din arhivă, iar informaţia privitor la alte bănci centrale am
extras-o din literatura de specialitate.
Structura referatului, destinaţia. Referatul este împărţit în 2 capitole, primul reflectînd
aspectele teoretice privitor la banca centrală, al doilea capitol descriind tematica de bază a
referatului- organizarea şi funcţionarea BNM. Referatul este destinat oricărui potenţial bancher,
guvernator al BNM sau simplu curios în domeniul bancar.
 1. ASPECTE TEORETICE CU REFERINŢĂ LA BANCA CENTRALĂ
1.1. ORGANIZAREA BĂNCILOR CENTRALE

Analiza sistemelor bancare contemporane evidenţiază că acestea sunt structurate pe două

nivele, respectiv banca centrală şi băncile de rang secundar, denumite şi bănci de sistem. Rolul
băncii centrale rezultă din rolul asupra emisiunii monetare şi din funcţia de autoritate monetară
pe care a preluat-o treptat pe măsura ce s-a implicat în afacerile statului şi în politica economică.
Însă, e necesară precizarea faptului că în momentul iniţial al formării băncilor, nu exista o
delimitare între acţiunile băncilor. În perioada convertibilităţii monetare, activitata de emisiune
nu constituia un privilegiu al băncilor centrale. Identificarea celor două tipuri de bănci s-a
înfăptuit, în timp, prin concentrarea emisiunii de monedă la nivelul unei singure bănci, banca
centrală. Băncile centrale s-au dezvoltat pe două căi. Una dintre ele este reprezentată de un
proces lent de evoluţie, primul exemplu constituindu-l Banca Angliei, care şi-a început
activitatea ca bancă comercială (formă de societate privată pe acţiuni) în 1694 , dar a căpătat
peste ani puteri şi responsabilităţi care au transformat-o treptat în bancă centrală. În cadrul
acestui proces evolutiv este greu să spunem cînd a încetat să mai fie bancă comercială şi a
devenit bancă centrală. În contrast cu Banca Angliei, numeroase bănci centrale aveau acest statut
încă de la începutul activităţii lor ( Sistemul Federal de Rezerve din SUA creat în 1913).
Deci , în ciuda denumirii lor, băncile centrale nu sunt „bănci” în sensul băncilor
comerciale. Ele sunt instituţii guvernamentale care nu se procupă de maximizarea profiturilor, ci
de realizarea anumitor scopuri pentru întreaga economie, cum ar fi prevenirea falimentelor
băncilor comerciale sau a şomajului, menţinerea nivelelor preţului, regularizarea cantităţii de
monedă. Chiar dacă formal băncile centrale sînt conduse de deţinătorii de capital privat, ele
îndeplinesc funcţii guvernamentale şi fac, aşadar, parte din guvern. De regulă cînd o bancă
acţionează ca o bancă centrală, adică îşi subordonează acţiunile mai mult intereselor publice
decît intereselor deţinătorilor de stoc, ea operează ca instituţie publică chiar dacă deţinătorii de
stoc sunt cei care aleg conducătorii ei. Activitatea băncilor centrale, gestionarea şi execuţia
politicii monetare , este coordonată de anumite organisme, în a căror componenţă se află
membrii numiţi după diverse criterii. Astfel, în funcţie în care alegerea guvernatorului şi membrii
Consiliului de Administraţie depinde de raportul dintre puterea politică şi banca de emisiune, se
poate stabili gradul de independenţă al băncii centrale. Structurile băncilor centrale sunt legate
astfel de factorii politici ai ţărilor respective şi de tradiţia acestora. În ţările centralizate există o
unică instituţie, ca bancă centrală, care deţine sucursalele sau agenţii în regiuni sau departamente,
în timp ce în ţările federale, structura federală se regăseşte şi la nivelul băncii centrale, în grade
diferite. În SUA, Sistemul Federal de Rezerve menţine o formă mai descentralizată, în sensul că
teritoriul este divizat în districte, la nivelul cărora există o bancă federală de rezerve, şi al cărei
capital este deţinut de băncile comerciale, membre ale sistemului. Pentru fiecare bancă afiliată,
cota de subscriere este de 6 % din fondurile proprii, băncile comerciale avînd obligativitatea
respectării cotei rezervei minime obligatorii, ceea ce le conferă dreptul de a realiza operaţiuni de
rescontare. Băncile federale de rezervă au , în aparenţă, toate atributele băncii centrale, atît din
punct de vedere al emisiunii cît şi al refinanţării băncilor de sistem. Pentru realizarea emisiunii
monetare, din punct de vedere tehnic, se apelează la Tezaur, iar pentru aplicarea politicii
monetare sunt necesare deciziile Consiliului Guvernatorilor( compus din 7 membri numiţi de
preşedinte pentru o perioada de 14 ani).
În majoritatea celorlator ţări, organismul care asigură execuţia politicii monetare este
Consiliul de Administraţie, condus de un guvernator, numirea membrilor realizîndu-se cu
implicarea în grade diferite a executivului sau parlamentului. În Japonia, Banca Centrală
guvernatorul şi viceguvernatorii sunt aleşi pe o perioada de 5 ani, de către executiv, dar consilul
de administraţie care defineşte politica monetară este format dintr-un reprezentant al Ministerului
Finanţelor şi un altul, al Agenţiei de Planificare. În statele din zona Euro, 16 la număr, Banca
Central Europeană este responsabilă pentru administrarea politicii monetare, ea constînd din:
a) Consiliului Guvernatorilor BCE, alcătuit din membri ai consiliului director plus guvernatorii
băncilor naţionale ce fac parte din zona euro; b) Consiliul Director BCE ales la fiecare 8 ani şi
format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi alţi patru membri.

1.2. FUNCŢIILE BĂNCILOR CENTRALE

Indiferent de caracterul mai mult sau mai puţin centralizat al băncilor centrale, acestea
exercită funcţii generale, şi uneori ocazionale, prin care se evidenţiază rolul în cadrul sistemelor
bancare şi al economiilor contemporane. Economiştii enumeră următoarele funcţii:
1) Funcţia de emisiune. Banca centrala deţine monopolul asupra emisiunii monetare. În
acest domeniu s-au manifestat două principii: a) principiul băncii, potrivit căruia emisiunea de
monedă putea fi garantată cu avansuri şi împrumuturi, garantate la rîndul lor cu activitatea
economică reală de producţie şi schimb; b)principiul încasării metalice, carea avea la bază
garantarea cu piese metalice a emisiunii monetare.
2) Funcţia de bancă a statului, a administraţiei şi serviciilor publice- în toate ţările, banca
centrală deţine şi administrează conturile acestora, ale căror solduri figurează în pasivul
bilanţului, şi care, în principiu nu pot fi debitoare. Datorită intervenţiei de finanţare directă sau
indirectă, băncile centrale îndeplinesc rolul esenţial de consilier şi realizator al emisiunilor de
titluri pentru contul statului. Astfel, băncile centrale organizează sindicate pentru achiziţia de
împrumuturi, administrează datoria publică şi plata anuală a dobînzilor la titlurile de stat, toate
aceste fiind atribuţiuni atestînd, într-o măsură considerabilă funcţia de bancă a statului.
3) Funcţia de bancă a băncilor. Această funcţie reuneşte trei activităţi, strîns corelate între
ele, pe care le desfăşoară banca centrală. În primul rînd, fiecare bancă de rang secundar are in
cont la banca centrală, care nu poate fi debitor, şi pe baza căruia pot fi realizate viramente şi
compensări interbancare. În al doilea rînd, dacă în procesul compensărilor, anumite bănci au
nevoie de refinanţare, atunci banca centrală poate, în anumite condiţii să furnizeze resursele
necesare, alimentînd piaţa monetară. Şi într-un final, banca centrală trebuie să utilizeze
intervenţiile pe piaţa monetară pentru a menţine rata dobînzii şi masa monetară .
4)Funcţia de centru valutar şi de gestionare a rezervei valutare. Sub această denumire este
desemnată o triplă funcţie a băncii centrale: a) asigurarea, singură sau în concurenţă cu băncile
de tip secundar, a schimbului de monedă naţională în devize; b) păstrarea şi gestionarea
rezervelor valutare; c) supravegherea ratei de schimb a monedei naţionale. În toate ţările, băncile
centrale, la concurenţă cu băncile comerciale, furnizează devize agenţilor solicitanţi în condiţii
mult mai atractive, comparativ cu cele impuse de celelalte bănci. Totodată, băncile centrale îşi
menţin monopolul valutar chiar şi în practicarea cursurilor libere, întrucît sunt obligate să
garanteze convertibilitatea monedei naţionale în devize, la cursurile stabilite prin sistemul de
cursuri fixe. În acest scop, băncile apelează la propriile rezerve valutare, apelează la împrumuturi
de la alte bănci centrale, iar în situaţiile critice, procedează la ajustarea parităţilor, respectiv la
subevaluare şi supraevaluarea anumitor monede.
5) Funcţia prudenţială şi de supravegehere. Astfel banca centrală exercită controlul asupra
băncilor şi instituţiilor de credit, în scopul asigurării securităţii depozitelor şi al prevenirii
falimentelor bancare. Cîmpul de aplicare al acestor funcţii este următorul: a) autorizarea
exercitării activităţii bancare, crearea şi transformarea băncilor; b) concentrarea şi divizarea
riscurilor bancare; c) lichidarea şi solvabilitatea bancară.
Referitor la controlul exercitat de banca centrală în domeniul înfiinţării băncilor, criteriile
în adoptarea deciziilor, sunt, aproximativ, aceleaşi, în toate ţările şi anume: a) forma juridică (în
general societăţi comerciale); b) capital minim (variabil de la o ţară la alta); c) importanţa
mijloacelor utilizate şi pregătirea profesională; d) planul de activitate; e) nevoile economice ale
pieţii financiare.
Pentru a preveni falimentele bancare, banca centrală ar trebui să acţioneze ca ofertant de
împrumut de ultimă instanţă, împrumutînd banca „nevoiaşă” cînd alte bănci nu pot facae acest
lucru sau nu vor sa-l facă, chiar dacă asta înseamnă abandonarea temporară a altor atribuţii
bancare.
2. ANALIZA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII BĂNCII NAŢIONALE A
MOLDOVEI

2.1. ORGANIZAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, Banca
Naţională a Moldovei este instituţia juridică, legală, publică şi autonomă responsabilă faţă de
Parlament. Principalul obiectiv al BNM este realizarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Banca
Naţională cooperează cu Guvernul Republicii Moldova în vederea atingerii obiectivelor sale şi,
în conformitate cu legea, ia măsurile necesare pentru a implementa această cooperare. BNM
informează periodic publicul cu privire la analizele sale macroeconomice, la evoluţia pieţelor
financiare şi datele statistice, inclusiv cu privire la oferta de monedă, acordarea de credite,
balanţa de plăţi şi piaţa valutară.
după Legea nr. 548-XIII din 21.07.1995, cap VI Organizare şi Administrare, Banca
Naţională este formată din departamente, direcţii, servicii şi alte subdiviziuni şi este condusă de
Consiliul de administraţie, format din cinci membri şi reprezentat actualmente de: a)
Guvernatorul BNM – preşedintele Consiliului de administraţie, b) Prim-viceguvernatorul BNM –
vicepreşedintele Consiliului de administraţie, c) Doi viceguvernatori ai BNM.
Guvernatorul BNM se numeşte de Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.
La fel şi primul-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale sînt numiţi de Parlament,
la propunerea guvernatorului. Fiecare dintre aceştia poate fi propus Parlamentului pentru numire,
în caz de respingere, nu mai mult de două ori. Candidaţi la funcţiile de administrare BNM pot fi
persoanele care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova, au domiciliul în ţară, au reputaţie
ireproşabilă şi o experienţă de muncă de 10 ani în domeniul financiar şi monetar. Membrii
Consiliului de administraţie se numesc pe termen de 7 ani, iar expirarea termenului mandatul lor
poate fi reînnoit de către legislativ. Ca şi alţi demnitari de stat, membrii Consiliului sînt obligaţi
să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate. Totuşi ei nu pot fi
reţinuţi, arestaţi ori traşi la răspundere administrativă sau penală decît la decizia Procurorului
General.
Conform acestei legi atribuţiile Consiliului de administraţie constau în stabilirea modului
de funcţionare a Băncii Naţionale, examinarea rapoartelor privind situaţia economică şi monetară
a statului cu privire la: a) administrarea şi executarea operaţiunilor BNM; b) realizarea şi
reglementarea politicii monetare; c) starea sistemului financiar, inclusiv a băncilor; d) situaţia
pieţei financiare şi valutare. Totuşi Consiliul are şi următoarele împuterniciri : a) adoptă actele
normative de aplicare generală ale Băncii Naţionale; b) stabileşte politica monetară în stat,
inclusiv limitele ratelor dobînzii la instrumentele politicii monetare, condiţiile de acordare a
creditelor, tipul şi nivelul rezervelor pe care instituţiile financiare sunt obligate să le ţină la
BNM; c) stabileşte politica valutară în stat, inclusiv modalităţile de determinare a cursului de
schimb monedei naţionale; d) decide asupra modului de eliberare a licenţelor, autorizaţiilor,
permisiunilor, aprobărilor, prevăzute de Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie
1995; e) examinează, după caz, rezultatele controalelor efectuate la bănci şi unităţi de schimb
valutar,adoptă hotărоrile aferente acestora; etc.
De competenţa guvernatorului ţine responsabilitatea pentru formularea iniţiativelor în
domeniul politicii monetare şi valutare pentru a fi prezentate Consiliului de administraţie şi de
executarea lor, reprezentarea Băncii Naţionale în relaţiile cu alte instituţii. În cazul absenţei
guvernatorului sau în cazul imposibilităţii de a-şi îndeplini atribuţiile, acesta va fi suplinit de
primul-viceguvernator, iar în lipsa ultimului - de unul dintre viceguvernatori. Guvernatorul poate
transmite unele împuterniciri ale sale conducătorilor de subdiviziuni ale BNM.
Conform articolului 27 al legii mai sus menţionate guvernatorul şi ceilalţi membri ai
Consiliului de administraţie se destituie din funcţie la propunerea Preşedintelui Parlamentului
dacă:
a) devin neeligibili pentru funcţia din Consiliu ; b) au fost condamnaţi prin sentinţa judecăţii
rămasă definitivă; c) au devenit insolvabili ca proprietari sau au fost declaraţi; d) au fost
descalificaţi sau suspendaţi de autorităţile competente de a practica în profesie ca urmare a
comportării inadecvate.
Membrii Consiliului de administraţie pot fi destituiţi din iniţiativa guvernatorului în
următoarele circumstanţe: a) dacă au lipsit nemotivat la trei sau mai multe şedinţe consecutive
ale Consiliului; b) dacă nu-şi pot îndeplini atribuţiile din cauza incapacităţii fizice sau mintale; c)
în cazul unei atitudini necorespunzătoare faţă de muncă ceea ce a cauzat prejudicii substanţiale
intereselor BNM. La rîndul său guvernatorul se destituie din funcţie de Parlament cu votul a 2/3
din numărul total al deputaţilor, iar membrii Consiliului de administraţie se destituie cu
majoritatea simplă de voturi (50% + 1) de la numărul total al deputaţilor. Totuşi conducerea
BNM poate demisiona de bună voie cu condiţia informării în scris a Parlamentului cu trei luni
înainte, însă timp de un an după eliberarea lor din funcţie nu pot activa în calitate de conducători
ai instituţiilor financiare.În ceea ce priveşte personalul Băncii Naţionale guvernatorul angajează
şi concediază în modul şi condiţiile stabilite de Consiliul de administraţie. Aceşti funcţionarii nu
au dreptul să cumuleze funcţii pe baza acordului de muncă, să fie remuneraţi de persoane fizice
şi juridice (cu excepţia onorariilor pentru publicaţii şi plăţilor pentru predarea la instituţii de
învăţămînt).Aceştia sunt obligaţi să declare orice împrumuturi, cu excepţia celor primite de la
Banca Naţională, iar în ceea ce priveşte împrumuturilor pe care angajaţii le pot primi de la alte
instituţii financiare, mărimea lor este stabilită de consiliu.
Conform statutului funcţiilor pe care le deţin membrii Consiliului de administraţie şi alţi
funcţionari ai băncii nu pot reprezenta interese de afaceri comerciale în cazul în care ele intră în
contradicţie cu obligaţiunile lor de serviciu.
O altă obligaţiune a membrilor sau ex-membrilor consiliului stipulată prin lege este
păstrarea secretului profesional, adică aceştia nu au dreptul decît în cazurile prevăzute de lege să
permită oricărei alte persoane accesul la informaţia ce constituie secret comercial obţinută în
timpul exercitării atribuţiilor sale la Banca Naţională, să o publice sau să folosească această
informaţie în interes personal. Totuşi aceste informaţii pot fi prezentate controlului de audit
extern, fie la cererea Curţii de Conturi sau a autorităţilor străine de supraveghere a instituţiilor
financiare şi nu în ultimul rînd cînd însăşi interesele Băncii Naţionale necesită dezvăluirea
acestei informaţii.
Astfel stabilitatea sistemului financiar moldovenesc, bazat pe principiile pieţei şi eficienţa
politicii economice generale a statului, şi într-o mare măsură bunăstarea social-economcă
depinde de activitatea Bancii Naţionale, dar în primul rînd de atitudinea şi mangementul aplicat
de conducerea de vîrf a instituţiei, de Consiliul de administraţie al BNM.

2.3. FUNCŢIONAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95,
obiectivul fundamental al Băncii Naţionale este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, iar
fără prejudicierea obiectivului său fundamental, ea promovează şi menţine un sistem financiar
bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului.
Conform aceluiaşi act legislativ Banca Naţională are următoarele atribuţii de bază:
a) stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în stat;
b) acţionează ca bancher şi agent fiscal al statului;
c) întocmeşte analize economice şi monetare şi în baza lor adresează Guvernului propuneri,
aduce rezultatele analizelor la cunoştinţa publicului;
d) licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare;
e) acordă credite băncilor;
f) supraveghează sistemul de plăţi în republică şi facilitează funcţionarea eficientă a sistemului
de plăţi interbancare;
g) activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale;
h) stabileşte, prin consultări cu Guvernul, regimul cursului de schimb al monedei naţionale;
i) păstrează şi gestionează rezervele valutare ale statului;
î) întocmeşte balanţa de plăţi a statului etc.
În ceea ce priveşte autorizarea, reglementarea şi supravegherea activităţii instituţiilor
financiare, acestea se exercită luînd în consideraţie Principiile de bază ale Comitetului Basel
pentru supravegherea bancară efectivă. Autorizaţiile, inclusiv pentru tranzacţii cu cote
substanţiale din capitalul băncilor, se eliberează numai dacă Banca Naţională a Moldovei este pe
deplin convinsă că persoanele autorizate vor avea o situaţie financiară stabilă şi vor activa în
conformitate cu cerinţele legale de prudenţă, inclusiv cerinţele aferente calificării, experienţei,
reputaţiei administratorilor şi proprietarilor acestora. Astfel pe teritoriul Rerpublicii Modova
activează 16 bănci comerciale licenţiate şi anume: 1) Banca Comercială "Comerţbank" S.A.; 2)
Banca Comercială "Banca Socială" S.A.; 3) Banca Comercială "Victoriabank" S.A.; 4) Banca
comercială "Moldova-agroinbank" S.A.; 5) Banca Comercială "Moldindconbank" S.A.; 6)
Societatea pe Acţiuni Banca de Economii; 7) Banca Comercială "EuroCreditBank" S.A.; 8)
Banca Comercială "Unibank" S.A.;9) "Banca de Finanţe şi Comerţ" S.A.; 10) Banca Comercială
"Universalbank" S.A; 11) Banca Comercială "Energbank" S.A.; 12) Banca Comercială
"ProCredit Bank" S.A.; 13) Banca Comercială Română Chişinău S.A; 14) Banca Comercială
"Eximbank - Gruppo Veneto Banca" S.A.; 15) Banca Comercială; 16) "Moniasbanca - Groupe
Societe Generale" S.A.
Reglementarea prudenţială determină indicii maximi şi poziţiile, care urmează a fi
respectate de bănci, cu privire la activele sale, activele ponderate la risc, elementele
extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve. Băncile sunt obligate să armonizeze
termenele şi dobânzile la active şi pasive, să nu depăşească poziţiile neasigurate în valută străină,
să menţină resursele lichide în limita exigenţelor raportate la valoarea activelor sau pasivelor.
Sistemele de control intern ale băncilor sunt îndreptate spre protejarea intereselor deponenţilor,
acţionarilor şi a clientelei prin asigurarea respectării prevederilor legislaţiei în vigoare,
reglementarea conflictelor de interese, asigurarea folosirii depline a veniturilor pentru sporirea
profiturilor, efectuarea cheltuielilor autorizate conform destinaţiei, protejarea adecvată a
activelor, înregistrarea corectă a obligaţiunilor.
Dacă să ne referim la balanţa de plăţi, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia faţă de
Fondul Monetar Internaţional la aderare să prezinte sistematic către FMI informaţii despre
evoluţia economiei naţionale, printre care şi documentele statistice aferente sectorului extern.
Asftel în baza Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei, Direcţia Balanţa de Plăţi a BNM
elaborează Balanţa de Plăţi, care este un cont macroeconomic ce rezumă în mod sistematizat
tranzacţiile rezident-nerezident, pentru o anumită perioadă de timp. Aferent Balanţei de plăţi ce
conţine fluxuri este întocmit documentul statistic Poziţia Investiţională Internaţională – un
instrument de evaluare a stocurilor de active şi pasive financiare la sfârşit de perioadă, vis-a-vis
de partenerii străini. Direcţia Balanţa de Plăţi a Băncii Naţionale este responsabilă, de asemenea,
şi de elaborarea statisticii Datoriei Externe a ţării. Metodologia compilării Balanţei de plăţi a
Moldovei are la bază normele metodologice, ediţia a V-a, ale Fondului Monetar Internaţional şi
se află în continuă dezvoltare în corespundere cu evoluţiile economice. Principiul metodologic
principal – dubla intrare – ce asigură înregistrarea informaţiei despre tranzacţiile internaţionale la
cele două conturi ale balanţei, contul curent şi contul de capital şi financiar, permite de a analiza
evenimentele economice atât prin statistica sectorului real, cât şi a celui financiar.
Ea conlucrează cu Guvernul în problemele financiare şi bugetare şi se obligă să explice
Parlamentului sau comisiilor lui permanente politica Băncii Naţionale, să avizeze proiecte de
legi, la cererea acestuia, însă este un organizm independent.
CONCLUZII

În acest referat am făcut cunoştinţe cu organizarea treptei superioare a sistemului bancar

moldovenesc exploarînd Banca Naţională a Moldovei, care îşi exercită funcţiile începînd cu 4
iunie 1991 prin Decretul Preşedintelui R. Moldova. De altfel am determinat că:
 Printre obligaţiile şi activităţile de bază ale BNM se regăsesc cele teoretice,
caracteritice oricărei alte bănci centrale şi anume cea de autoritate monetară, bancă a
băncilor şi a statului sau cea de centru valutar.
 Obiectivul general al BNM este de a asigura şi menţine stabilitatea preţurilor, însă
aceasta nu înseamnă că banca nu interprinde nici o masură pentru a combate şomajul
şi recesiunea economică, şi în genere pentru a asigura condiţiile necesare progresului
social-economic al ţării noastre.
 Obiectivele, funcţiile şi în genere modul de organizare ale instituţiei sunt stipulate în
„constituţia băncii”, adică Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-
XIII din 21.07.95. Aici este strict delimitat că BNM n-acţionează pe acea direcţie
aleasă de guvernator sau subalternii săi, ci conlucrează împreună cu Guvernul,
răspunzînd direct în faţa Parlamentului. Anume organul legislativ îşi asumă
responsabilitatea pentru a crea un management cît mai eficient al băncii , numind
guvernatorul şi membrii Consiliului de Administraţie, destituindu-i din funcţie prin
vot parlamentar.
 Banca Naţională este independentă în exercitarea atribuţiilor sale stabilite de prezenta
lege şi nu va solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice
altă autoritate.
 Din statutul Băncii Naţionale, se înţelege că nu am prea avut acces la careva acte, proiecte
de activitate şi stategii care urmează a fi implementate, însă pe baza legii cu privire la BNM,
statisticii BNM şi literaturii de specialitate am reuşit să-mi creiez un tablou clar referitor la ceea
ce este şi ce prezintă Banca Naţională a Moldovei. De altfel recomand acest referat oricarui
potenţial bancher sau guvernator de bancă şi tuturor curioşilor şi iubitorilor de finaţe, dornici să
înţeleagă pe scurt modul de organizare şi funcţionare ale Băncii Naţionale ale Moldovei.

BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative naţionale

1. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95// Monitorul Oficial
al R. Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.1995

II. Lucrări Ştiinţifice

2. Kiriţescu,C. Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui.- Bucureşti: Editura
Enciclopedică,1997.- p.406
3. Mayer, T. Banii, activitatea bancară şi economia.- Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică
1993.-p. 589
4. Dardac, N. Monedă şi credit, modulul 2.- Bucureşi: Editura ASE Bucureşti, 2002.– p.200
5. Dicţionar Enciclopedic Britanica.- Bucureşti: Editura Litera Internaţional, 2009.- p.660

III.Surse statistice şi de date

6. Despre Banca Naţională a Moldovei// www.bnm.md.
7. Legislaţia Băncii Naţionale a Moldovei// www.bnm.md.