Curs Alo

A L O rhitectura ocuire ras
CURSURILE 2,3: TIPOLOGIE DE LOCUIRE
ALO 2013-14 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana maria ZAHARIADE
REAMINTIM:
Conceptul central al cursului este LOCUIREA, care va fi cercetată din câteva direcții
complementare celei strict arhitectural-urbanistice - perspectiva fenomenologică și perspectiva
antropologică.
- un concept în discuție nu doar în arhitectură (perspective disciplinare diverse)
- aparținând architecturii locuinței (ca nucleu) dar și orașului, și legându-le prin modul în care sunt
trăite și conformate locuința, vecinătatea imediată, orașul.
Sprijinindu-se pe reperele provenite din perspectivele fenomenologică și antropologică,

perspectiva arhitectural-urbanistică a cursului urmărește prin prelegeri și seminarii:
•  să descopere problematica critică a domeniului de graniță dintre arhitectura locuinței și oraș,
dintre evoluția locuirii urbane și evoluția orașului, din “perspectiva domestică” asupra
orasului;
•  să analizeze modul în care s-a configurat până astăzi gândirea locuinței moderne (ca
problematică urbanistică, arhitecturală și politică);
•  să sublinieze liniile actuale de abordare a problematicii contemporane a locuirii urbane;
•  să identifice problemele specifice ale locuirii/locuinței în România și să vă sensibilizeze
față de acestea.
Definirea locuinței
locuința
Poate fi definită ca “acel organism arhitectural care asigură protecția și dezvoltarea individului la nivel familial/
grup domestic și favorizează legăturile acestuia cu ansamblul societății umane” (M.Caffe, Note de curs).
De aici rezultă că locuința trebuie văzută nu ca o coajă, ci ca o membrană osmotică, ca acea “închidere care se
deschide” (C. Noica, Locuințe pentru om și izotopii lui).
Problematica locuinței cuprinde două aspecte complementare,

de egală importanță:
locuința în sine:
distribuția interioară funcțional-spațială, care se studiază la atelier; noi o vom studia numai în măsura în care se
legă de modul de grupare a unităților locative (apartamente) în unități cu un grad mai mare de complexitate
(imobile/blocuri) și de gruparea tipurilor la nivelul “vecinătății imediate”.
relația locuinței cu orașul:
surprinde relațiile complexe pe care locuința le întreține cu organismul urban, de la cele funcționale la cele
formale, de la cele imediate, de vecinatate, la cele cu locul de muncă și cu polii de interes urban; noi o vom
studia în mod special din perspectiva domestică asupra orașului, cu precădere la nivelul “vecinătății imediate”
nivelul “vecinătății imediate” și
“perspectiva domestică” asupra orașului
A L O rhitectura ocuire ras
CURS 2: TIPOLOGIE DE LOCUIRE
tipul
La origine = „tiparul sau modelul care determină forma unei serii care derivă din el”. Se folosește cel mai adesea în sens figurat. Prin
extensie, a ajuns să definească orice “lucru” (être) concret, real sau imaginar care este reprezentativ pentru o clasa de “lucruri”... (și
finalmente) o schemă generală de structură” (Lalande). Termenul este utilizat atât în logică, cât și în științele naturii și cele umane.
(Nouveau petit Robert, Dictionnaire de la langue francaise, 1993):
Din latinescul typus = model, simbol; din grecescul tupos =amprenta, marca.
Tehnic: piesa punind o amprenta destinata reproducerii unor amprente similare; matrice.
Didactic: Element figurat sau fapt pe care il consideram “amprenta” sau “reflexul” unui concept.
Filozofic: Model ideal determinand forma unei serii de obiecte; concept abstract si generic considerat un astfel de model (=> arhetip, prototip,
stereotip)).
Curent: (1) Concept exprimand esenta unui ansamblu de obiecte sau de persoane; ansamblul imaginilor corespunzand mai mult sau mai
putin exact unui astfel de concept; (2) Ansamblu de caractere organizate intr-un tot, care constituie un instrument de cunoastere prin
“abstractie rationala” (A. Cournot) si care permite distinctia dintre categorii de obiecte, de indivizi, de fapte (=> clasa, specie, familie, gen,
model).
tipologia
= un neologism (secolul al XX-lea); etimologic înseamnă știința tipului; a fost creat pentru a desemna metoda de observatie a tipurilor
umane.
În arhitectură, desemnează, la modul general, orice operație de clasificare a edificiilor, a obiectelor și a spatiilor, care utilizează
categoria de tip.
Clasificarea tipologică îndepartând elementele variabile, considerate ca non-semnificative,
tipul reprezintă deci o abstractizare care dă seama de o anumita regularitate, în dublu sens:
ceea ce se repetă și ceea ce servește de regulă.
“Pe de o parte, un obiect de arhitectura trebuie considerat in drepturile lui specifice, ca o entitate in sine. Ca orice alta forma de arta, el
poate fi caracterizat printr-o conditie de unicitate. Din acest punct de vedere, el nu este reductibil la nicio clasificare; este irepetabil
ca fenomen singular. Se pot recunoaste filiatii stilistice intre operele de arhitectura, ca si in alte arte figurative, dar ele nu implica o
pierdere a singularitatii obiectului.
Pe de alta parte, o opera de arhitectura poate fi vazuta ca apartinand unei clase de obiecte care se repeta, caracterizate, prin anumite
atribute generale, ca o clasa de instrumente. De la prima coliba la constructia arhaica de piatra, arhitectura primitiva s-a conceput pe ea
insasi ca o activitate similara cu alte mestesuguri, cum ar fi tesutul, olaritul, impletirea nuielelor si altele. Primul produs al acestei
activitati, pe care retrospectiv l-am numit arhitectura, nu era diferit de o unealta: a construi o coliba primitiva cerea solutii la problema
formei sau a "designului"/proiectarii similare ca natura cu cele implicate in impletirea unui cos, adica a producerii de obiecte folositoare.
De aceea, ca si in cazul cosului sau a unui vas de lut, obiectul de arhitectura era menit sa fie repetabil. Toate schimbarile care s-au
produs in acest caz erau particularitati care pot fi gasite in orice obiect artizanal de-a lungul timpului. In acest sens, unicitatea obiectului
de arhitectura era negata. Din acest punct de vedere, o opera de arhitectura, o constructie, o casa, poate fi definita – precum o barca, o
oala sau un coif – prin trasaturi formale care exprima probleme intinzandu-se de la productie la utilizare si care permit reproducerea. In
acesti termeni, se poate spune ca esenta obiectului arhitectural sta in repetabilitatea lui.
Chiar actul de a numi obiectele arhitecturale este un proces de tipizare, prin insasi natura limbajului. Identificarea unui element
arhitectural ca, de exemplu, “coloana”, “curte interioara” sau o intreaga cladire, implica o intreaga clasa de obiecte similare, cu trasaturi
caracteristice comune. Ceea ce inseamna ca limbajul insusi consimte implicit conceptul de tip.
Atunci, ce este tipul? El poate fi cel mai usor definit ca o notiune care descrie un grup de obiecte caracterizate printr-o acceasi
structura formala. Nu este nici o diagrama spatiala, nici media unei liste seriale. Este fundamental bazat pe posibilitatea de a grupa
obiectele dupa anumite similaritati inerente care le sunt structurale. Se poate chiar spune ca tip inseamna actul de a gandi prin
grupuri. (...) Pe masura ce aceasta gandire devine mai precisa, se pot introduce si alte niveluri de grupare, care descriu noi categorii de
tipuri. In final, cladirile sunt denumite specific. Astfel, ideea de tip, care aparent exclude individualitatea, inseamna, de fapt, recursul la
origini al fiecarei opere de arhitectura. "
Rafael Moneo, On Typology
(în Opposition, September 1978, MIT Press)
TIPOLOGIE DE LOCUINTE SAU DE LOCUIRE ?
Tipologia: operatie de clasificare a locuintelor dupa anumite criterii (formale, tehnice, economice etc.), a carei finalitate
este ordonarea realitatii in scopul intelegerii, a clarificarii diverselor ei aspecte puse in lumina de criteriile dupa care se
face clasificarea.
Se contureaza astfel tipuri; tipul esentializeaza acele trasaturi identificate ca importante dupa criteriul ales; nu este
similar cu modelul/prototipul ca obiect repetabil asa cum este, ci din contra, este un „obiect“ dupa care oricine poate
concepe opere care sa nu semene intre ele.
Daca criteriile în lucru pun accentul pe corespondenta dintre spatiu/forma si valorile culturale si sociale ale celor
care produc formele, tipologia introduce implicit chestiuni calitative circumscrise de conceptul de locuire.
Tipologia pe care o vom discuta ramane o clasificare dupa cateva criterii a locuintelor, dar se va pune accentul în mod
special pe acele chestiuni calitative care fac diferenta dintre modurile in care sunt locuite diversele tipuri care vor
fi identificate (deci pe experienta locuirii ca traire umana cu dimensiuni subiective).
ASUPRA SUBIECTULUI TIP/TIPOLOGIE SE VA REVENI ANUL URMATOR (ACP), EL COMPORTAND MULTE

INTERPRETARI SI APLICATII IN PROIECTUL CONTEMPORAN
CRITERII (SELECTIVE) DE CLASIFICARE:
A.  Criterii extra-arhitecturale

Fac referire la elemente care nu țin de cadrul construit propriu-zis, dar îl influențează
B.  Criterii arhitectural-urbanistice
Fac referire la configurația și organizarea zonelor de locuire (eventual a vecinătății imediate)
C.  Criterii arhitecturale [numai pentru cazul locuintei plurifamiliale]
Fac referire la configurarea obiectului de arhitectură și la organizarea lui internă
A. Criterii extra-arhitecturale
1.  De statut [condiția destinatarului]
a.  Locuința privilegiată
reprezentativitate/fara restrictii financiare/se diferentiaza de tesutul urban/purtatoare de stil : experimente,
manifest artistic
b. Locuința populară
“banala” / cu restrictii financiare / formeaza masa tesutul urban / calitatea reiese modul de grupareare
2.  Finanțare [relația finantator - utilizator]

a.  Locuința privată
este casa construită si locuita de cel care o si plateste – cu bani proprii sau prin scheme de imprumut
b.  Locuința de raport
“rapporter” = a aduce, fr. – afacere prin vanzare sau inchiriere
c.  Locuința subvenționată – locuinta socială / patronală / filantropică
subventionata din bani publici sau privați – pentru categoriile defavorizate
3.  Forma de proprietate

a.  Locuința individuală
relatie directa arhitect-beneficiar
b.  Locuința co-proprietate

Legata de proprietatea in indiviziune – forma mixta aparte: CONDOMINIUMUL
c.  Locuința cu chirie

relatie indirecta arhitect-beneficiar
B. Criterii arhitectural-urbanistice
1.  Criteriul referitor la densitate
2.  Criteriul referitor la inaltime
3.  Criteriul privitor la tipul de acces
4.  Criteriul referitor la gradul de asociere/izolare
Vom urmări:
-  aparitia tipului si actualitatea lui

- unele chestiuni calitative legate de locuire pe care criteriul le aduce in discutie
- anumite aspecte arhitecturale semnificative
B1. Criteriul referitor la densitate (gradul de ocupare a terenului)
a. Intensiv:
Caracteristica centrelor oraselor – zona puternic urbanizata; În general, parcele de dimensiuni medii și mici,
adesea dezvoltate pe înălțime; Ocupare mare, utilizare mare, densitate mare de locuire
b. Extensiv:
Caracteristica periferiilor oraselor – zona slab urbanizata; În general, parcele de dimensiuni medii și mari,
adesea cu construcții joase ; Ocupare mică, utilizare mică, densitate slabă de locuire
Se măsoară prin indicatori și indici de densitate, care diferă de la o tara la alta.

În România, Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul defineste:
POT (procentul de ocupare a terenului) = Sconstr la sol / Sparcelei x 100
CUT (coeficientul de utilizare a terenului) = Sdesfasurata / Sparcelei
Indicii de ocupare și utilizare se traduc și în alte categorii de indici de densitate:

-  Număr de locuitori / ha;
-  Număr de apartamente / ha;
-  Număr de locuitori / apartament;
-  Suprafață locuibilă / locuitor;
-  Suprafață medie apartament etc.
Deși par strict tehnici și birocratici, acești indicatori se referă la chestiuni
calitative legate de aglomerare, de spațiile libere dintre locuințe și, implicit,
la desfășurarea pe înățime, de care problema densității se leagă
Utilizare (CUT)
Ocupare (POT)
B2. Criteriul referitor la regimul de înălțime
a. conform CIAM-urilor (în relație cu natura înconjurătoare):
- sub coroana arborilor = locuință joasă
- la nivelul coroanei arborilor = locuință medie
- peste coroana arborilor = locuință înaltă
b. conform obișnuințelor de proiectare din România (legată de economic):
- Locuința joasă = P, P+1
- Locuința medie < P+4 [limita de la care devine obligatorie introducerea unui ascensor]
- Locuința înaltă > P+4
(Criteriul este economic în primul rând, fără o preocupare legată de calitatea locuirii)
c. conform uzanțelor de proiectare din Occident [doar un exemplu, variază puternic de la țară la țară]
- Low-rise < P+4
- Mid-rise - între P+ 5 și P+12
- High-rise > P+12
(Aprecierea în număr de niveluri este foarte relativă și nu susține neapărat o dimensiune calitativă)
d. luând în considerare construitul existent (legat de estetica urbană):
Ex.: Propunere de reglementare a înalțimii în concordanță cu evoluția fondului construit din București”
[propusă de arh. Șerban Popescu-Criveanu]
În funcție de zonă, limitele de înălțime sunt: < 5m; 5 – 10m; 10 – 15m; 15 – 25m; > 25m.
Ex.: Athena: locuințele nu pot depăși înălțimea Acropolei
B3. Criteriul referitor la tipul de acces în locuință
Un criteriu în primul rând calitativ, care pune în discuție modul în care este trăit/experimentat parcursul de
la spațiul public (mai anonim) al orașului la spațiul „cunoscutului“ și la spațiul privat al locuinței proprii.
Unul dintre subiectele-cheie ale proiectării actuale a locuinței, ca definitoriu pentru calitatea locuirii.
Pune în discuție „spații între“, nuanțe: Cum ajung „acasă“? Cu cine sunt obligat sau nu să mă întâlnesc
când ajung acasă? Cum mă reprezintă intrarea în casă? Cât îmi este de proprie?
Este una dintre diferențele esențiale dintre locuirea individuală/unifamilială și cea colectivă/plurifamilială.
acces individual din spațiul public la locuință (prin diferite spații deschise, divers
caracterizate ca experiență spațială):
Accesul nu e mediat de spații închise comune: se face individual/personalizat, din stradă - ”acasă”.
Pune problema gradării spațiale a parcursului spre “acasă”: mai multe spații diferite ca statut, public / semi-public /semi-privat
(curte / gang / etc) / privat (locuinta).
Caracterizează locuința unifamilială.
acces obligat printr-un alt spațiu comun închis (care mediază obligat trecerea de la
spatiul public la apartament):
Caracterizează locuința plurifamilială/colectivă. Este unul dintre aspectele problematice ale “blocurilor” (de nuanțat)
Intrarea din spațiul public acasă (în acest caz apartamentul) se face prin intermediul unor spații comune închise (casa scării,
liftul, coridoare). Aceste spații sunt, în general și mai ales în locuința economică, receptate ca anonime/ale nimănui (nu sunr
însușit, resimțite ca proprii) și pot fi neglijate (de nuanțat).
In proiectarea contemporana, multe cautari de remediere( preluate din a1): parcurgerea unuia sau mai multor spații cu statut
public ... privat variabil, care sa ofere experiente calitative, transformarea spațiului obligat comun într-un spațiu locuit împreună.
B4. Criteriul referitor la gradul de asociere
pune in relatie accesul cu gradul de izolare si de independenta functionala si
sociala)
a.  locuinte unifamiliale
[acces direct, grad de izolare mare, independenta functionala]
Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București
b.  locuinte plurifamiliale/colective

[acces mediat vertical si orizontal, grad de izolare mic, independnta functionala relativa] Blocuri de locuințe, ansamblul Titan – Balta Albă
c. locuinte comunitare
[unele functiuni se externalizeaza din apartamente si devin comune si/sau propun o coabitare
institutionalizata pentru diferite motive]
- familisterul, falansterul
- locuinte in campusuri
- inchisori, manastiri
- locuintele unor comunitati sectante
Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856
a1. izolate [20-40-80 loc/ha]
a2. asociate
a2.1. pe verticala
a2.2. pe orizontala
- pe o latura – gemene/cuplate
- pe doua laturi – grupate pavilionar in jurul unei curti
– insiruite [parter sau duplexuri]
- pe trei laturi – locuinta covor [200 loc/ha]
a2.3. pe orizontala si verticala
- pavilionar suprapuse [~4 laturi]
- derivate din insiruite si din covor [400-600 loc/ha]
LOCUINTE LOW-RISE / HIGH-DENSITY
LOCUINTA INTERMEDIARA

(„locuire pavilionară”)
asociate, de cele mai multe ori, locuirii privilegiate (cel puțin în mediul urban)
Haus Rudin, Herzog & de Meuron,

Villa Farnesina, Baltassare Peruzzi, Roma, 1508 Haus Zuckerkandl, Walter Gropius, Jena, Germania, 1928 Leymen, Elvetia, 1997
(„locuire pavilionară”)
mare amploare odata cu critica dezvoltarii pe inaltime

stau la baza „extensiei“ urbane actuale – urban sprawl (tocmai prin asocierea cu un criteriu de statut social)
criticate, ele însele, pentru marea uniformitate, depărtarea de oraș

a2. asociate
a21. asociate pe verticala
- doua sau mai multe apartamente suprapuse pe acelasi lot
- în general, locuire cu standard mediu, adesea de raport
Locuinte zona Cotroceni, Bucuresti

a2. asociate
a22. asociate pe orizontală
- pe o latură – locuințe gemene / cuplate
- în varianta „spontană” (în general, diferite între ele) sau „prestabilită” (în general, identice)
- în această ultimă variantă, sunt adesea (dar nu întotdeauna) asociate locuinței sociale

a2. asociate
- pe două laturi – locuințe înșiruite
- în varianta „spontană” - specifică, în general, centrelor istorice medievale și post-medievale
a2. asociate
- în varianta „spontană” - specifică, în general, centrelor istorice medievale și post-medievale

a2. asociate
- în varianta „prestabilită” - vehicul al suburbanizării, în special în anumite țări de cultură anglo-saxonă

a2. asociate
- avantajele acestui tip de locuire (eficiență economică + confortul locuirii unifamiliale) îl fac foarte popular în ultimele decenii
- posibil răspuns la criza locuirii

a2. asociate
- pe trei laturi – locuințe covor
- își au originea în locuirea antică din Orientul Mijlociu și zona Mării Mediterane, dar rămân actuale
- sunt organizate pe curte interioara (atrium, patio)
a2. asociate
- își au originea în locuirea antică din Orientul Mijlociu și
zona Mării Mediterane, dar rămân actuale
- sunt organizate pe curte interioara (atrium, patio)

a2. asociate
- subiect de experiementare în perioada modernă, datorită densității mari de locuire ce se poate obține (cca 200 loc / ha)

a2. asociate
a23. asociate pe orizontală și pe verticală
- pe trei - patru laturi (în plan și secțiune) – derivate din locuințele înșiruite și covor
- densități foarte mari de locuire (400 – 600 loc / ha)
- stau la originea unor căutări contemporane în domeniul unor tipuri hibride (low-rise / high density, locuire intermediara etc)

a2. asociate / la limita superioară a asocierii: CAUTARILE LOW-RISE HIGH DENSITY
Ansamblul CFR Grant

Societatea Comunală de Locuințe Ieftine / Casa Muncii CFR
București, 1912

a2. asociate / la limita superioară a asocierii: CAUTARILE LOW-RISE HIGH DENSITY
arh. Doray & Matzolf

Ansamblu de locuințe intermediare
Clamart, Franța, 2007
pune in relatie accesul cu gradul de izolare si de independenta functionala si
sociala)
[acces direct, grad de izolare mare, independenta functionala]
Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București
b.  locuinte plurifamiliale/colective

[acces mediat vertical si orizontal, grad de izolare mic, independnta functionala relativa] Blocuri de locuințe, ansamblul Titan – Balta Albă
c. locuinte comunitare
[unele functiuni se externalizeaza din apartamente si devin comune si/sau propun o coabitare
institutionalizata pentru diferite motive]
- familisterul, falansterul
- locuinte in campusuri
- inchisori, manastiri
- locuintele unor comunitati sectante
Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856
b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

b1. izolate – imobilul liber pe toate partile: IMOBILUL „TURN“/“PUNCT“
b2. asociate
- ca unități OMOGENE: DIN „TRONSOANE“ [cultura rationalista]
- ca unități NEOMOGENE: DIN IMOBILE DIFERITE [orasul traditional]
b21. pe o latura - rezulta niste blocuri mai mari cu „doua intrari/scari“
b22. pe doua laturi in formule
- liniare
- inchise, tip insula
b23. pe trei laturi

- tronsoane in “T”
- in formule inchise, tip insula, prin ocuparea intensiva a parcelei, cu sisteme de curti de
lumina, in general in formule neomogene, in orasul traditional (ex. Parisul Haussmannian)

b1. izolate
Constituită istoric – insula în Roma Antică

b1. izolate
Imobilul liber pe toate părțile – imobilul turn / punct
În ultimul secol – asociat modernizării și Mișcării Moderne
Valoare de reper
Paris: Tour Montparnasse (1969-1972)

b1. izolate
Valoare de reper
Villeurbane/Lyon: zgârie-nori /locuinte sociale (1927-1934) Chicago – Chicago river (birouri si locuinte de lux)
b1. izolate
Valoarea de reper / relația cu natura
Bucuresti: imobile turn Floreasca (1966)

b1. izolate
Imobilul liber pe toate părțile – imobilul bară / lamă
Valoarea de reper / relația cu natura
Când nu e inalt, are un caracter exterior

mai apropiat de locuintele unifamiliale asociate
pe orizontala si verticala.
Bucuresti: Cartierul Balta Albă (anii 1960-70)

b2. asociate (TRONSON vs. IMOBIL)
b21. asociate pe o latură
Construcție – în general bară – cu două accese / scări
Imobilul Burileanu – Malaxa (arh. Horia Creangă), bd. Magheru

b2. asociate
b21. asociate pe o latură
Construcție – în general bară – cu două accese / scări
Când nu e inalt, are un caracter exterior

mai domestic.
Imobil în cartierul Floreasca – arh. C. Rădulescu,

arh. V. Nițulescu

b2. asociate
b22. asociate pe două laturi, în formule liniare sau tip insulă
NEOMOGENE / IMOBILE DIFERITE [orașul traditional]
Locuinte colective sec. XVII, Hamburg Blocuri interbelice Bucuresti

b2. asociate
b22. asociate pe două laturi, în formule liniare sau tip insulă
(relativ) NEOMOGENE [orașul traditional]
sau OMOGENE [orașul modern]

b2. asociate
OMOGENE / TRONSOANE REPETABILE
[orașul modern / cultura raționalistă]
b22. asociate pe două laturi, în formule liniare
exemplu tronson
studii revista „Arhitectura“, anii ´70
b.  locuinte plurifamiliale din tronsoane asociate pe doua laturi
Studii revista „Arhitectura“, anii ´70

b2. asociate
Bucuresti Brasilia Paris


b2. asociate
Gifu Kitagata Apartments, Japonia

Sejima und Nishizawa
2000

b2. asociate
INCERCARI DE RUPERE A OMOGENITATII
ex. cuplare a tronsoanelor prin balcoane

b2. asociate
b23. asociate pe trei laturi
NEOMOGENE / IMOBILE DIFERITE
[orasul traditional]
- in formule inchise, tip insula, prin ocuparea intensiva a parcelei, cu

sisteme de curti de lumina, in general in formule neomogene, in orasul
traditional
ex. Parisul Haussmannian – sec. XIX

b2. asociate
b23. asociate pe trei laturi
- in formule inchise, tip insula, prin ocuparea

intensiva a parcelei, cu sisteme de curti de lumina,
in general in formule neomogene, in orasul
traditional
ex. Parisul Haussmannian – sec. XIX

b2. asociate
b23. asociate pe două și trei laturi
ex. București – sec. XIX și XX
C. Criterii arhitecturale
criterii de organizare interioara a locuintelor plurifamiliale / blocuri
IMOBILUL DE LOCUINTE / BLOCUL / TRONSONUL
UNITATEA LOCATIVA: APARTAMENTUL
ACCESUL COMUN: CASA SCARII SI CAJA LIFTULUI = ELEMENTUL CEL MAI PROBLEMATIC
1. dupa pozitia scarii a.  centrala

b.  la fatada
c.  detasata
pot exista si doua scari, una principala si una de serviciu, pentru acelasi imobil, de obicei de lux
2. dupa modalitatile de cuplare a apartamentelor + modalitati de acces la apartament

numai cu acces vertical + a. apartamente la palier
apartamente accesibile prin palier b. apartamente la jumatati de nivel
cu acces vertical si orizontal + c. apartamente pe cursiva

acces prin spatii comune orizontale d. apartamente pe coridor
e. caz special: strada interioara a lui Le Corbusier
1.  dupa pozitia scarii

a. centrala – cladire punct

a. centrala – cladire punct

b. la fațadă

c. detașată
Turnuri de locuinte, Mecanoo,

Stuttgart, Germania, 1992

c. detașată
Runcorn, UK, James Stirling,1992 Trellick Tower Londra, 1972

b. detașată
Hentrich-Petschnigg&Partner
Leipzig, Germania, 2000
2. dupa modalitatile de cuplare a apartamentelor +
modalitati de acces la apartament
a.  apartamente la palier (importanța numarului de apartamente)
b. apartamente la ½ de nivel
Lohbach, Baumschlager & Eberle,

Innsbruck, Austria, 2000
2. dupa modalitatile de cuplare a apartamentelor /
c. apartamente pe cursivă
Am Lazaret, Bendict Tonon,

Potsdam, Germania, 2000
Byker Wall, Newcastle UK

Ralph Erskyne, 1968, 1969-82
d. apartamente pe coridor (de la limitele promiscuitatii la strada interioara)
Simmons Hall, Steven Holl, Timothy Bade,

Cambridge, USA, 2003
Simmons Hall, Steven Holl, Timothy Bade,
Cambridge, USA, 2003
2. dupa modalitatile de cuplare a apartamentelor =
e. caz special: strada interioara a lui Le Corbusier
Unite d´Habitation, Le Corbusier,

Marseille, Franta, 1952
In cazul locuintei colective,
cautarile tipologice actuale se orienteaza spre:
Adecvarea tipurilor la diversitatea modurilor de viata.
Incercarea de a gasi o cale de mijloc prin care locuinta colectiva sa poata ingloba ceva din
calitatile locuirii individuale (cautarea unor tipologii „hibride“ între locuinta plurifamiliala si cea
individuala).
Incercarea de a proiecta spatii ale „convivialitatii“, spatii intermediare între public si privat.
Ruperea monotoniei si lipsei de personalizare a „barelor“.
Mixitatea, diversitatea, flexibilitatea apartamentelor.
Reabilitarea blocurilor si a cartierelor de blocuri.
Folosirea locuintei colective ca instrument de regenerare a orasului.
TOATE PUN IN DISCUTIE „SPATIUL ÎNTRE“ SI RELATIA CU ORASUL
In alegerea individual vs. colectiv:
Incercarea de a gasi o cale de mijloc prin care locuinta colectiva sa poata ingloba ceva din
calitatile locuirii individuale
Cautarile tipologice de tip LOW RISE-HIGH DENSITY au acest sens si cauta formule hibride de habitat
colectiv care propune organizari apropiate de casa individuala (prin anumite calitati spatiale, de scara, de
acces, de spatiu exterior privat etc.), dar si de imobilul de apartamente (prin modalitatea de organizare,
densitate, caracter compact etc.)
Conceptul de LOCUINTA INTERMEDIARA = cautarile la nivelul locuintei sociale dn Franta anilor 1972-78: o
scara apropiata de casa individuala, acces individual analog celui pavilionar, astfel incat sa se creeze un „prag“
si „un marcaj personal“, un spatiu privat exterior, un simulacru de gradina individuala.
In general, notiunea s-a extins mai ales în doua direcții:
(1)  refuzul casei scarii in forma uzuala; (multiplicarea scarilor care sa deserveasca cat mai putine apartamente;
utilizarea cursivelor);
(2) atentie particulara acordata spatiilor de tranzitie, „pragurilor“,spatiilor folosibile in comun si insusite ca
atare de catre utilizatori etc.
Azi, faptul de a locui în oras ar trebui să fie un plus în raport cu locuirea individuală înafară.
Pariul spatiilor intermediare va reusi atunci când locuitorii vor putea sa afirme aceasta!
(Catherine Furet, interviu)(
Incercarea de a proiecta spatii ale„convivialitatii“, cu statut semi-public, si spatii intermediare între
public si privat.
SPATIILE INTERMEDIARE sunt totdeauna locuri definite prin trasaturile lor geometrice, dar si prin senzatii, prin modul in care sunt traite si folosite.
Ele prezinta trasaturi de granita, de liziere care separa dar si unesc. Pragurile sunt în acelasi timp exterior si interior, au nuante care le pot transforma in
spatii specializate sau, din contra, le permit sa ramana în ambiguitate, fara sa le defineasca total.
Ele au rar forme consacrate. Imprecizia lor explica tocmai nevoia de a profita de caracterul si de conditiile contextului, care este si el in schimbare; deci
putem vorbi de forme asociate timpului. In anumite momente, forma lor poate fi considerata constanta, desi greu de definit.
Spatiile comune, cu statut semi-public, pot prin ele însele sa constituie un atu, un element de atractivitate în favoarea locuintei colective: un spatiu
creator de urbanitate, un necesar spatiu împartasit/folosit împreuna, nu un spatiu care trebuie redus la maximum în favoarea suprafetei apartamentelor.
« Nu se insista suficient asupra ideii tari ca orice proiect trebuie sa aiba grija de relatiile dintre persoane, institutii, comert, loisir; adica tocmai aceasta
articulatie care este viata; iar habitatul este totdeauna legat de viata. (…)
ARHITECTUL trebuie sa gaseasca sensul articulatiei dintre: un individ si altul, locuinta si spatiul inconjurator, ansamblul orasului, ziua si noaptea. (…)
Aceasta « unitate » structurala înseamna în aceeasi masura si mentinerea unei unitati de sens, a unei coerente arhitecturale care integreaza functiuni,
practici de locuire si estetica. Aceasta unitate nu inchide spatiul asupra lui ci îl deschide catre alte posibilitati de articulare, astfel încât putem afirma ca
aceasta articulare nu e niciodata terminata. (…)
« A lucra asupra articulatiilor înseamna a lucra asupra a ceea ce da esenta golului; orice articulatie face vizibil ceea ce articuleaza, dar se ascunde pe ea
însasi.
Arhitectul trebuie sa stie ca orice locuitor trebuie sa gaseasca în proiect ceea ce cauta, dar fiind constient de faptul ca oamenii nu stiu exact ce cauta.
Spatiul de locuit nu este apropriabil decât daca poate fi transformat de oamenii care il locuiesc.
Arhitectul trebuie sa lucreze la opera sa si in sensul propriei distrugeri ».
(Bernard Salignon, Qu’est-ce qu’habiter? , 1995)
public si privat.
Byker Wall, Newcastle UK, Ralph Erskyne, 1968, 1969-82
public si privat.
public si privat.

Curs Alo

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Alo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A L O rhitectura ocuire ras

CURSURILE 2,3: TIPOLOGIE DE LOCUIRE

Sprijinindu-se pe reperele provenite din perspectivele fenomenologică și antropologică,

Problematica locuinței cuprinde două aspecte complementare,

CURS 2: TIPOLOGIE DE LOCUIRE

ASUPRA SUBIECTULUI TIP/TIPOLOGIE SE VA REVENI ANUL URMATOR (ACP), EL COMPORTAND MULTE

A. Criterii extra-arhitecturale

2. Finanțare [relația finantator - utilizator]

3. Forma de proprietate

b. Locuința co-proprietate

c. Locuința cu chirie

- aparitia tipului si actualitatea lui

Se măsoară prin indicatori și indici de densitate, care diferă de la o tara la alta.

Indicii de ocupare și utilizare se traduc și în alte categorii de indici de densitate:

Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București

b. locuinte plurifamiliale/colective

Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856

a. locuinte unifamiliale

Haus Rudin, Herzog & de Meuron,

mare amploare odata cu critica dezvoltarii pe inaltime

a. locuinte unifamiliale

Locuinte zona Cotroceni, Bucuresti

a. locuinte unifamiliale

a. locuinte unifamiliale

a. locuinte unifamiliale

a. locuinte unifamiliale

a. locuinte unifamiliale

a. locuinte unifamiliale

a. locuinte unifamiliale

a. locuinte unifamiliale

Ansamblul CFR Grant

a. locuinte unifamiliale

arh. Doray & Matzolf

Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București

b. locuinte plurifamiliale/colective

Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

b23. pe trei laturi

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Constituită istoric – insula în Roma Antică

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Paris: Tour Montparnasse (1969-1972)

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Bucuresti: imobile turn Floreasca (1966)

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Când nu e inalt, are un caracter exterior

Bucuresti: Cartierul Balta Albă (anii 1960-70)

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Construcție – în general bară – cu două accese / scări

Imobilul Burileanu – Malaxa (arh. Horia Creangă), bd. Magheru

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Construcție – în general bară – cu două accese / scări

Când nu e inalt, are un caracter exterior

Imobil în cartierul Floreasca – arh. C. Rădulescu,

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Locuinte colective sec. XVII, Hamburg Blocuri interbelice Bucuresti

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

studii revista „Arhitectura“, anii ´70

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Bucuresti Brasilia Paris

b. locuinte plurifamiliale (blocul / imobilul de apartamente)

Gifu Kitagata Apartments, Japonia

A.  Criterii extra-arhitecturale

2.  Finanțare [relația finantator - utilizator]

3.  Forma de proprietate

b.  Locuința co-proprietate

c.  Locuința cu chirie

-  aparitia tipului si actualitatea lui

b.  locuinte plurifamiliale/colective

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

a.  locuinte unifamiliale

b.  locuinte plurifamiliale/colective

1. dupa pozitia scarii a.  centrala

1.  dupa pozitia scarii

1.  dupa pozitia scarii

1.  dupa pozitia scarii

1.  dupa pozitia scarii

1.  dupa pozitia scarii

1.  dupa pozitia scarii