Giuseppe Verdi

Giuseppe Fortunato Francesco Verdi s-a nascut la 10 octombrie 1813 intr-un mic sat italian numit Le Roncole, sat
apartinand ducatului Parma, intr-o familie modesta (tatal, Carlo Verdi era carciumarul satului iar mama, Luigia Uttini
era torcatoare).
Inca de copil a luat lectii de muzica de la organistul din comuna, facand exercitii acasa la o spinetta dezacordata. A
continuat in felul acesta pana cand Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzica, prieten al familiei
Verdi, l-a luat la el in casa si i-a platit lectii de muzica la un nivel mai ridicat. In 1832 s-a prezentat la conservatorul
din Milano, dar a fost respins. A studiat in continuare cu muzicianul si pedagogul Vicenzo Lavigna, care avea sa-i
transmita cunostintele privind armonia si polifonia. In aceasta perioada se familiarizeaza cu opera contemporana
(Rossini, Bellini, Donizetti, Mercadante, Luigi Ricci), studiaza modele de opera buffa si operele lui Mozart.
Reintors la Busseto a primit postul de maestru de muzica al comunei. In anul 1836 s-a casatorit cu fiica lui Barezzi,
Margherita, de la care are doi copii, Virginia si Icilio. Intre timp, Verdi a inceput sa compuna, orientat inca de acum in
directia muzicii de opera.
In 1839 a debutat la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obtinand un oarecare
succes, umbrit insa in 1840 de moartea Margheritei, apoi si a celor doi copii. Indurerat de aceste pierderi, Verdi s-a
recules si si-a continuat activitatea componistica cu opera Un giorno di regno, care a inregistrat insa un total fiasco.
Descurajat, se gandea deja sa abandoneze muzica, dar numai doi ani mai tarziu, in 1842, a obtinut la Scala un succes
triumfal cu opera Nabucco, datorit in parte si interpretarii magnifice a sopranei Giuseppina Streponi, care avea sa-l
insoteasca pana catre sfarsitul vietii.
Incepe o perioada in care Verdi a muncit enorm pentru a satisface cererile diverselor teatre din Italia. Intre anii 1842 si
1848 a compus intr-un ritm sustinut I Lombardi, Ernani, I Due Foscari si Macbeth. Tot in acest timp a luat nastere
relatia cu Giuseppina Streponi.
In 1848 s-a mutat la Paris. Forta lui creativa este tot mai fecunda, in asa masura ca, din 1851 pana in 1853, a compus
una dupa alta trei capodopere, cunoscute sub numele de ,, Trilogia populara", si anume: Rigoletto, Il Trovadore si La
Traviata. Succesul acestor opere a fost de nedescris. Impodobit cu faima dobandita, Verdi se va stabili impreuna cu
Giuseppina la propietatea ,,Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. In 1857 s-a pus in
scena opera Simone Boccanegra, iar in 1859 s-a prezentat Un ballo in maschera. In acelasi an s-a casatorit cu
Giuseppina.
Din 1861 Verdi a luat parte si la activitatea politica in Italia, numele lui devenise simbolul miscarii de eliberare a
nordului Italiei de sub dominatie austriaca, sub conducerea dinastiei de Sevoia (V.E.R.D.I. = Vittoriu Emanuele Re
D'Italia). In 1874 a fost numit senator in parlamentul italian. Nu si-a intrerupt activitatea muzicala si a dat la iveala
opera La Forza del destino. Pentru festivitatile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez in 1869 a compus opera
Aida. A urmat Messa da Requiem. In 1887 a fost prezentata capodopera sa Otello, iar in anul 1893, la varsta
incredibila de 80 de ani, s-a inspirat din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffa Falstaff, dupa care s-a
retras la ,,Sant'Agata" unde si-a luat adio de la activitatea componistica. In 1897 a murit Giuseppina, iar Verdi s-a stins
din viata la Milano, la 27 ianuarie 1901.