Riscul de contaminare - HIV

Riscul de contaminare poate fi apreciat, din considerente etice medicale, doar prin statistici
retroactive sau în baza unor studii de laborator. Se știe că riscul este direct dependent de
următorii factori:

concentrația de viruși din produsul contaminat;

contagiozitatea (virulența) virusului;

transferul de celule infectate;

starea generală a sistemului imun a celui expus.

Valoarea statistică depinde și de calea de transmitere, riscul prin contact sexual repetat cu o
persoană infectată fiind mai mic decât cel care îi urmează unei înțepături. Mai mare chiar este
riscul de transmitere de la mama netratată la făt (cu cca. 40%), iar cel de contaminare prin
transfuzii este chiar de 95%. De asemenea, sunt cazuri în care o singură expunere a dus la
infectare și sunt cazuri în care această infectare nu a avut loc chiar la expuneri repetate.

O altă afecțiune venerică mărește riscul de contaminare de 5–10 ori, o concentrație mare de
viruși de 10–30 de ori. Cei nou infectați au o concentrație mai mare de virusuri în sânge pentru
că corpul nu are în această perioadă anticorpi specifici care reduc concentrația virusului din
sânge. Contactul sexual în timpul menstrei femeii este mai riscant pentru partener, bărbații
circumciși au un risc mai scăzut.

Statistica de mai jos se bazează pe studii clinice efectuate în fazele subclinice, de latență a
persoanelor infectate, la circa trei luni după infectare și înaintea izbucnirii bolii.

Contactul sexual neprotejat cu un partener seropozitiv comportă un risc de 0,05–0,15 % la femei

și 0,03–5,6% la bărbați.

Infectarea prin practici sexuale orale: la bărbat (felație) riscul este mai mic dar nu poate fi exclus;
la femei (cunnilingus) și prin anilingus este considerat ca fiind extrem de redus.
În timpul contactului sexual anal se produc deseori mici ragade (zgârieturi) pe mucoasa anală.
Pentru această practică riscul este de 0,82% la partenerul pasiv și 0,3% la partenerul activ (studiu
efectuat la parteneri homosexuali).

Alte practici sexuale, fără contact direct cu secreții sau sânge infectat au un risc extrem de scăzut
de infectare.

Infecția prin înțepăturile de ac depinde de situație. Riscul general este de 0,3% și crește în leziuni
adânci (de 16 ori), urme vizibile de sânge pe ac sau acul a fost anterior într-o arteră sau venă (de
5 ori), concentrația crescută de viruși în sânge (de 6 ori). Riscul în cazul canulelor este mai
ridicat decât la ace compacte (ac de seringă – canulă, ac de cusut – compact).

Riscul de contaminare prin folosirea în comun a acelor de seringă (practică întâlnită la

toxicomani dependenți de heroină) scade odată cu trecerea timpului dintre utilizările aceleiași
seringi, ac de seringă, dar virusurile din interiorul canulei pot rămâne mult timp virulenți, uneori
chiar zile întregi. Fierberea acelor poate distruge virusurile dacă se respectă timpul de sterilizare
însă nu se poate efectua la acele uzuale din cauza amboului care este din plastic. O dezinfecție
prin alcool sau substanțe dezinfectante nu este suficientă, pentru că nu se poate pleca de la
presupunerea că substanța dezinfectantă a ajuns și în lumenul (canula) acului.