Iepure de camp

Iepurele de câmp[3] (Lepus europeaus) sau iepurele comun[3] este un mamifer din familia leporidelor.[1]
Această specie populează landșafturile deschise și semideschise din zona temperată a Europei și a unor
părți ale Asiei. Numărul iepurilor de câmp este în scădere din cauza intensivizării agriculturii. Iepurele de
câmp nu este înrudit cu iepurele de casă (Oryctolagus cuniculus domesticus) și nu dă urmași la
încrucișare cu acesta. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca
fiind neamenințată cu dispariția.

Taxonomie

Lepus europaeus a fost descrisă pentru prima oară în anul 1778 de zoologul german Peter Simon Pallas.
[4] Includerea speciei L. europaeus în Lepus capensis a fost disputată; un studiu din anul 2005 a sugerat
că ar fi aceleași specii,[5] dar un studiu al ADN-ului mitocondrial al aceleași animale din anul 2006 a
ajuns la concluzia că au ajuns suficient de diferite pentru a fi considerate specii separate.[6] Un studiu din
anul 2008 a afirmat că în cazul genului Lepus, luând în considerare evoluția sa rapidă, desemnarea
speciilor nu se poate baza numai pe ADN-ul mitocondrial.[7] Alt studiu din anul 2008 a sugerat că este
nevoie de mai multă cercetare înainte de a se ajunge la o concluzie.[8] Prin urmare, L. europaeus rămâne
clasificată ca specie separată până ce date ulterioare contrazic această presupunere.[1] Lepus corsicanus,
Lepus castroviejoi și Lepus granatensis au fost cândva considerate a fi subspecii ale iepurelui de câmp,
dar secvențierea ADN-ului și analiza morfologică le sprijină statutul de specii separate.[9][10]

Din punct de vedere istoric, au fost descrise până la 30 de subspecii ale iepurelui de câmp, deși statutul lor
a fost disputat.[11] Aceste subspecii au fost diferențiate prin diferențe ale coloritului blănii, mărimii
corpului, măsurători ale corpului extern, morfologia craniului și forma dinților.

Areal și habitat

Iepurele de câmp se întâlnește în cea mai mare parte a Europei continentale și în părți ale Asiei. Arealul
său se întinde din Spania de Nord până în Scandinavia de Sud, Europa de Est, și părțile de nord ale Asiei
Occidentale și Centrale. Iepurele de câmp își extinde arealul în Siberia. În Regatul Unit a fost adus de
către romani cu circa 2000 de ani în urmă. De asemenea a fost adus în America de Nord (provincia
Ontario, Canada și statul New York, Statele Unite), Conul Sudic al Americii de Sud, Australia, Nouă
Zeelandă și sudul coastei pacifice a Rusiei.[15]

Iepurii trăiesc în principal în câmpurile deschise cu desișuri izolate pentru adăpost. Sunt foarte adaptabili
și prosperă pe terenurile agricole mixte.[16] În conformitate cu un studiu realizat în Cehia, densitatea
medie a iepurilor este cea mai mare la altitudinile sub 200 m, între 40 și 60 de zile cu zăpadă pe sol, între
450 și 700 mm de precipitații anuale și temperatura medie anuală a aerului de 10 °C.[17] Ei au nevoie de
adăpost, precum fâșii forestiere, șanțuri și zone de adăpost permanent, pentru că aceste habitate le oferă o
dietă variată, și prezintă o densitate mai joasă în câmpurile mari deschise. Prelucrarea intensivă a
câmpurilor conduce la o mortalitate ridicată în rândul iepurilor tineri.