Proiect practică zoologie

tema:SPECII COMUNITARE DE NEVERTEBRATE

DIN ROMÂNIA: ÎNCADRARE SISTEMATICĂ,
BIOTOP, MONITORIZARE ȘI COLECTARE

Nume, prenume stundent :State ( Moise ) Elena

Corina (grupa 1101)
 ÎNCADRARE SISTEMATICĂ

Încrengătura: Mollusca
Clasa: Gastropoda
Ordinul: . Pulmonata
Subordinul: Stylommatophora
Familia: Helicidae
 Helix pomatia
 Helix pomatia Linnaeus

Helix pomatia Linnaeus .......

Descriere. Cochilie de dimensiuni mari (30-45 mm înălțime și 30-45 mm diametru,
uneori mai mare), globuloasă, rezistentă, cu apexul bont, regulat și des striată, alb
crem până la brun deschis, frecvent cu benzi brune mai mult sau mai puțin distincte,
cea inferioară de obicei foarte îngustă. Prezintă 5-6 anfracte, apertura largă, cu
marginile albe puternic răsfrânte, ombilic îngust, parțial acoperit de răsfrângerea
marginii columelare.

Helix pomatia,
habitus
 Biotop

. În sud-estul Europei în păduri, habitate deschise, grădini, vii, de-a lungul

râurilor. În centrul Europei în păduri deschise și tufărișuri, pe substrat
calcaros. Preferă umiditate mai ridicată și temperaturi mai scăzute decât
restul speciilor genului Helix, de asemenea are nevoie de sol afânat
pentru depunerea pontei și pentru îngropare în timpul estivației și
hibernării. Este comun de-a lungul râurilor, în tufărișuri, livezi, păduri
luminoase și umede (în special la liziera acestora), poieni. În Alpi urcă
până la 2100 m, la noi poate ajunge la 1800 m altitudine, dar cel mai
frecvent sub 500 m.
 Răspândire

Europa sud-estică și centrală, vestul și sudul Angliei (probabil introdusă), din

centrul Franței până în Suedia, Norvegia, în estul Finlandei, Estonia, Belarus,
Ungaria, România, vestul Ucrainei, Republica Moldova, nordul și centrul
Balcanilor, până în Bulgaria și nordul Italiei. În România este o specie comună,
prezentă în întreaga țară, din zona montană până la câmpie, cel mai frecvent
în zone deluroase. În fauna noastră mai sunt prezente două alte specii ale
genului Helix: H. lucorum care populează Dobrogea și a cărui pigmentație de
fond a cochiliei este albă, aproape în întregime acoperită de benzi brun-
negricioase, continuate cu un halou roșcat și H. lutescens, cu cochilie mai
mică, albicioasă, nebandată sau foarte slab bandată, prezent în jumătatea de
nord a țării - Moldova și Transilvania. În timp ce H. pomatia și H. lutescens pot
fi simpatrice, H. pomatia și H. lucorum par a fi alopatrice (Grossu, 1983). Alte
specii menționate pe teritoriul României sunt H. albescens (Montandon, 1906;
Grossu, 1955) și H. secernenda (Licherdopol, 1903), ambele citate din
Dobrogea, prezența acestora este însă discutabilă.
MONITORIZARE

 Helix pomatia Linnaeus, 1758

 Denumirea popularã: Melcul de livadã
 Regiunea biogeograficã: ALP, CON, PAN, PON, STE
 Directiva Habitate: Anexa Va OUG 57/2007 (Legea 49/2011): Anexa 5A
Evaluarea generalã a stãrii de conservare în România*:
 Favorabilã cu tendinț necunoscutã
Habitat
Nutriţia melcilor
Crescătoriile de melci de tip deschis folosesc ca sursa principală de hrană plantele, iată
de ce îngrijirea plantelor, oferirea unui covor dens de vegetaţie până la introducerea
melcilor în teritoriu de reproducere va garanta o bună productivitate, o rată mai mică a
mortalităţii şi o durabilitate în timp a fermei de melci. În tabelul de mai jos sunt
prezentate lista plantelor utilizate ca hrană sau adăpost. Dintre cele mai importante specii
nutritive sunt recomandate:
floarea soarelui, salata, spanacul, varza, brusturele
iar dintre cele de umbră – sfecla, lucerna, mazărea.

Plantele cultivate (în mod special varza) sunt atacate de dăunători. În scopul
prevenirii invaziei acestora, în literatură se recomandă cultivarea unei fâşii din zona
centrală a parcelelor cu plante care atrag insecte folositoare (trifoiul roşu-Trifolium
pratense, morcovul sălbatec – Daucus carota, hrişca - Fagopyrum esculentum, ţigăncuşe
- Tagetes patula, chimenul – Carum carvi, coriandrul – Coriandrum sativum, mărarul –
Anethum graveolens).
COLECTARE
Mollusca (Helix pomatia): Metoda constă în delimitarea randomizată în habitatele caracteristice a unor
pătrate de probă cu suprafața de mimim 1 m2 . Se pot de asemenea folosi suprafețe de 1 m × 2 m. Din
fiecare habitat vor fi colectate cel puţin 50 de probe unitare (Andreev, 2006). Din pătratele de probă sunt
colectați toți indivizii, precum și cochiliile goale. În colectare trebuie să se țină seama de faptul că în cursul
dimineții și în condiții favorabile de temperatură, o parte din indivizi urcă pe vegetație, ceea ce este valabil
în special pentru juvenili. Se colectează mai întâi animalele de pe vegetație, apoi cele de pe sol, pentru a
evita desprinderea animalelor de pe vegetație și căderea lor în afara pătratului de probă. Se înregistrează în
categorii distincte animalele vii, cochiliile proaspete și cochiliile vechi, fracțiunea de cochilii proaspete
fiind importantă pentru evaluarea mortalității.
Evaluarea vechimii cochiliei se face pe baza integrității periostracumului. Animalele colectate sunt stocate
temporar în recipiente de plastic perforate pentru ventilație. Acestea sunt analizate biometric în teren, fiind
măsurate următoarele variabile ale cochiliei: diametrul mare, diametrul mic și înălțimea cochiliei. La
indivizii juvenili în primul an post-eclozare (cu diametru sub 10 mm), se măsoară numai diametrul mare și
înălțimea cochiliei. Animalele vor fi de asemenea cântărite. Una dintre principalele amenințări pentru
această specie fiind exploatarea, este importantă atât evaluarea structurii pe vârstă a populațiilor analizate
care va fi exprimată prin valorile biometrice ale cochiliei și care poate furniza informații despre fracțiunea
exploatabilă a populațiilor analizate, cât și biomasa, aceasta din urmă fiind utilizată în evaluarea
potențialului de exploatare pentru acordarea autorizațiilor de colectare. Indivizii identificați se înregistrează
pe fiecare pătrat de probă în parte. După evaluare, indivizii sunt eliberați.
COLECTARE
 De asemenea, se notează orice particularitate biologică sau ecologică. Pe teren se vor efectua
observaţii care se vor înscrie în fișa de teren şi se va evalua habitatul specific, sub aspectul
suprafeței, vegetației, a suprafeţelor microhabitatelor favorabile, a gradului de conservare etc.
Corelarea informațiilor înscrise în fișa de teren cu hărțile de vegetație, cunoștințele existente
despre ecologia și preferințele de habitat ale speciei, pot genera o imagine reală a stării de
conservare a acesteia 114 în scopul promovării unei exploatări sustenabile. Metoda se poate
aplica pe toată durata zilei, exceptând zilele toride și în absența ploii pe un interval mai mare
de 7 zile, caz în care se recomandă colectarea în cursul dimineții. De asemenea, pentru
evitarea erorilor în evaluarea populațiilor nu se fac colectări în timpul ploii sau imediat după
ploaie. Perioada din an propusă este aprilie - iulie, în funcție de condițiile climatice concrete
și de regiune. În condiții climatice favorabile (precipitații, temperatură), monitorizarea se
poate realiza și în cursul lunii septembrie. Echipament necesar: careu pentru delimitarea
pătratelor de probă, recipiente de plastic pentru reținerea temporară a exemplarelor colectate,
șubler electronic, balanță electronică, dispozitiv de poziționare geografică (GPS), aparat foto
digital, fișă de teren.
 ALTE EXEMPLE
INCADRARE
SISTEMATICA
3.2. CLS. INSECTA
3.2.4. ORD.
LEPIDOPTERA
3.2.4.H. FAM.
NYMPHALIDAE
Euphydryas maturna
Euphydryas maturna
 Biotop. Păduri de foioase, păduri de
luncă
 Răspândire. Specie holarctică (este
răspândită și în America de Nord). În
zona palearctică este răspândită din
estul Europei, traversând Asia
Centrală, până în nordul Chinei,
Coreea și Japonia. În România specia
a avut un declin puternic mai ales
după anii 1960, dispărând din
majoritatea zonelor țării (Niculescu,
1965). În ultima perioadă se pare că
asistăm la o revenire firavă a speciei
în Banat, Crișana și Transilvania. De
asemenea, se constată o revenire
spectaculoasă în Serbia (Gascoigne-
Pees et al., 2014).
Bibliografie
1. GHID SINTETIC PENTRU MONITORIZAREA
SPECIILOR DE NEVERTEBRATE DE INTERES
COMUNITAR DIN ROMÂNIA -Coordonator Ionuț Ștefan
Iorgu
2.Raportul sintetic privind starea de conservare a speciilor în
habitatelor de interes comunitar din România / Simona
Mihãilescu, Daniela Strat, Ion Cristea, Viorica Honciuc. –
Constanþa : Editura Dobrogea. 2015 CULTIVAREA
SPECIEI
3.MELCULUI VIŢEI-DE-VIE HELIX POMATIA L. ÎN
MELCĂRII DE TIP DESCHIS. Nadejda Andreea, Ion
Toderaş , Andrei Munteanu, Ala Rotaru,
Institutul de Zoologie al AŞM, Ministerul Ecologiei şi
Resurselor Naturale