Încrengătura Pinophyta (Gymnospermatophyta)

(gymnos = golaș; sperma = sămânță)

(plante care se înmulţesc sexuat prin seminţe neprotejate de peretele fructului)

Ginkgo biloba L.
Arborele pagodelor, Piersica de argint
 Încadrare sistematică:
Ordinul Ginkgoales
Familia
Ginkgoaceae
 Habitus, durata de viaţă: arbore ; înălțimea 20-24 m (40 m).
 Caractere morfologice:
Organe subterane: rădăcini rămuroase, ramificate.
Tulpina: dreaptă, cu ramificare monopodială; ritidom subțire, cenușiu, cu crăpături longitudinale; prezintă
canale secretoare de mucilagii.
Frunzele: dispuse pe microblaste; sunt lung pețiolate, deltoide (formă de evantai), bilobate; nervațiune
dichotomică.
Florile: unisexuate, dispuse dioic;
 florile ♂ - grupate câte 2-8 sub formă de amenți; formate dintr-un filament care susține 2 saci polenici;
 florile ♀ - pe pedunculi lungi se formează câte 2 ovule neprotejate; din cele două ovule se va dezvolta unul
singur.
Polenizarea: anemofilă, în lunile mai - iunie.
Semințele: mari (2-3 cm lungime), elipsoidale, cu partea externă cărnoasă, galbenă și urât mirositoare
(datorită acidului butiric), asemănătoare unui fruct (= pseudodrupă); adaptare la zoochorie (răspândirea cu ajutorul
animalelor).
 Ecologie, răspândire, importanță: Specie originară din E Chinei, din climat subtropical; importanță științifică
(relict, nu mai există reprezentanți din grupul său; se numără printre puținele specii care au cromozomi ai sexului –
ovulele au câte 2 cromozomi X iar staminele cromozomi de tip XY); relativ rezistent la pouarea urbană; plantă cu
însușiri medicinale; cultivată ca plantă ornamentală.

Abies alba Mill.

Bradul alb
 Încadrare sistematică:
Clasa Pinopsida
Ordin Pinales
Familia Pinaceae

 Habitus, durata de viaţă: arbore, fanerofită.

 Caractere morfologice
Tulpina: înaltă până la 50m; ramificaţiile de ordin secundar sunt
orizontale.
Frunzele: aciculare, cu baza îngroşată disciform, după cădere lasă o
cicatrice circulară, albă; vârful ştirbit; turtite dorso-ventral; pe partea dorsală au 2
dungi albe formate de stomate (fig. 13).
Conurile1: dispuse monoic; cele ♂ sunt formate din cca 100 de stamine
solziforme, de 2-3 mm lungime, având pe faţa interioară câte 2 saci polenici; Fig. 13: Abies alba – detaliu ramură
grăunciorii de polen sunt prevăzuţi cu 2 saci aeriferi (polenizare anemofilă); cele ♀ şi frunze aciculare

1
Conurile sunt alcătuite dintr-un ax, protejat la bază de solzi sterili, pe care se dispun spiralat stamine solziforme, în cazul
conurilor bărbăteşti sau carpele în cazul celor femeieşti.
sunt erecte pe ramură; la maturitate se dezintegrează iar carpelele cad individual; carpelele sunt plane, rotunjite la vârf;
pe partea dorsală prezintă bractee liniare, mai lungi decât carpela, cu vârful reflect; pe partea ventrală, spre bază, se
formează câte 2 ovule, apoi, după fecundaţie, 2 seminţe.
Seminţele: gălbui, concrescute cu aripa rigidă.
 Ecologie, răspândire
Specie mezo-mezohigrofilă, hel-sciadofilă, moderat acidofilă-neutră, mezo-eutrofă.
Frecventă din etajul fagului până în cel boreal.
 Importanţă, întrebuinţări: multiple întrebuinţări – medicinale (ramurile tinere, mugurii, frunzele şi răşina au
rol diuretic, vitaminizant, astringent etc.); în industrie (lemnul, durabil în aer şi apă, este folosit pe scară largă în
industria celulozei şi mobilei, ca material de construcţie, în tâmplărie ş.a.); ca plantă ornamentală, în parcuri şi grădini.
În credinţa populară se spune că a fost binecuvântat, de aceea este întotdeauna verde. Datorită frumuseţii şi utilizărilor
sale, bradul apare în obiceiuri străvechi, folosindu-se în diferite ritualuri.

Picea abies (L.) H. Karst.

Molidul
 Încadrare sistematică:
Clasa Pinopsida
Ordinul Pinales
Familia Pinaceae

 Habitus, durata de viaţă: arbore, fanerofită.

 Caractere morfologice
Tulpina: înaltă până la 50m; ramificaţiile de ordin
secundar sunt pendule.
Frunzele: aciculare, prinse pe proeminenţe lemnoase,
persistente; după cădere, ramura rămâne aspră; au vârful ascuţit
și sunt patru – muchiată (rombice în secţiune) (fig. 14).
Conurile: dispuse monoic; cele ♀ sunt pendule pe
ramură; la maturitate cad în întregime; carpelele rombice, Fig. 14: Picea abies – fragment de ramură cu frunze
aciculare
ascuţite la vârf, sunt însoţite de bractee scurte, roşii.
Seminţele: brun-negricioase, aripate.
 Ecologie, răspândire:
Specie mezo-higrofilă, hel-sciadofilă, moderat acidofilă, microtermofilă.
Frecventă în etaj boreal (800 – 1600 m alt.).
 Importanţă, întrebuinţări: ocupă cca. 22% din suprafaţa împădurită a ţării. Folosit în industrie (în construcţii,
tâmplărie, dogărie sau pentru fabricarea celulozei şi hârtiei.), bioterapie ş.a., este deseori cultivat în parcuri şi grădini
datorită portului piramidal.

Pinus mugo Turra

Jneapăn
 Încadrare sistematică:
Clasa Pinopsida
Ordinul Pinales
Familia Pinaceae

 Habitus, durata de viaţă: arbust, fanerofită.

 Caractere morfologice
Fig.15 : Pinus mugo –
detaliu ramură cu fascicule
de frunze aciculare
 Tulpina: înaltă până la 3m; ramuri numeroase, cu baza culcată la pământ, târâtoare şi vârful
ascendent (ridicat de pe sol); ritidomul persistent, brun-cenuşiu, crăpat în solzi neregulaţi; muguri bruni,
răşinoşi.
Frunzele: aciculare, grupate câte 2 într-o teacă comună, membranoasă, au 3-7 cm lungime (fig. 15).
Conurile: dispuse monoic – cele ♂ grupate în vârful ramurilor; cele ♀ au 3-5 cm lungime şi sunt
alcătuite din solzi carpelari puternic lignificaţi, concrescuţi cu bracteele.
Seminţele: mici, galbene, se maturează în al doilea an.
 Ecologie, răspândire
Specie mezohigrofilă-higrofilă, psichrotermofilă, heliofilă, moderat – f. puternic acidofilă.
Sporadică, formează pâlcuri sau tufărişuri întinse pe versanţi nordici sau estici din etajul boreal până
în cel subalpin – al jneapănului.
 Importanţă, întrebuinţări: Protecţia mediului - fixează grohotişurile; protejează terenurile împotriva
eroziunii solului, a distrugerii vegetaţiei erbacee, a secării izvoarelor; exercită un control hidrologic eficient
în bazinele alpine; în M-ţii Bucegi este ocrotit în rezervaţia Piatra Arsă. Plantă medicinală – mugurii,
extractul de ulei volatil au efect antiinflamator, antiseptic al căilor respiratorii şi urinare, diuretic,
antireumatic, cicatrizant al rănilor.

Platycladus orientalis (L.) Franco (sin. Thuja orientalis L.)

Tuia, Arborele vieții
 Încadrare sistematică:
Ordinul Pinales
Familia
Cupressaceae
 Habitus, durata de viaţă: arbore, uneori cu port de arbust
; înălțimea până la 10 m.
 Caractere morfologice:
Organe subterane: rădăcini rămuroase.
Tulpina: formează lăstari așezați în plan vertical.
Frunzele: solziforme, dispuse opus și imbricat; prezintă
glande rezinifere sub formă de șanț longitudinal pe partea Fig. 20: Platycladus orientalis – lăstari în plan vertical și
dorsală. conuri ♀, cărnoase
Florile: unisexuate, dispuse monoic; conurile ♂ -
alcătuite din 6-12 perechi de stamine; conurile ♀ formate din 4-6 carpele cu vârful recurbat; iniţial, conurile sunt
cărnoase, albăstrii brumate, apoi lignificate.
Semințele: de 5-7 mm, nearipate, brune; în China sunt considerate ca având proprietăți terapeutice și nutritive.
Ecologie, răspândire, importanță: Specie originară din E China, cultivată ca
plantă ornamentală.

Juniperus communis L.
Ienupăr
 Încadrare sistematică:
Clasa Pinopsida
Ordinul Cupressales
Familia
Cupressaceae

 Habitus, durata de viaţă: arbust, fanerofită.

 Caractere morfologice
Tulpina: tufă deasă, înaltă până la 3m; lăstarii (lujerii tineri) –
trimuchiaţi.
Fig. 16: Juniperus communis –
detaliu ramura cu frunze în verticil şi
conuri bărbăteşti
 Frunzele: aciculare, rigide, înţepătoare grupate câte 3 în verticil (fig. 16).
Conurile: dispuse dioic – cele ♂ galbene, cele ♀ alcătuite din 3 carpele
cărnoase, albăstrui – brumate = galbule (fig. 16, 17).
Seminţele: brune, trimuchiate.
 Ecologie, răspândire
Specie mezofilă, oligotrofă – mezotrofă, heliofilă, slab – puternic
acidofilă.
Frecventă, formează tufărişuri în rarişti, margini de pădure, poieni, păşuni
din etajul nemoral (subetajul gorunului) până în cel boreal.
 Importanţă, întrebuinţări: Plantă alimentară, medicinală; galbulele
folosite pentru aromatizare (enibahar); efect diuretic, sudorific, expectorant,
antitusiv, antispastic, antiseptic.

Fig. 17: Juniperus communis – Taxus baccata L.

detaliu ramura cu frunze şi conuri
femeiești Tisă
 Încadrare sistematică:
Clasa Pinopsida
Ordinul
Cupressales Familia
Taxaceae

 Habitus, durata de viaţă: arbore, uneori arbust.

 Caractere morfologice
Tulpina: înaltă până la 10 m, cu ritidom cenuşiu – roşcat care
se exfoliază în plăci.
Frunzele: liniare, moi discolore - verde închis pe faţa
superioară, verde-gălbui pe cea inferioară, dispuse spiralat şi orientate
distih pe ramură (fig.18).
Conurile: dispuse dioic – cele ♂ au stamine peltate (în formă
de scut), cele ♀ în conuri reduse la o singură carpelă fertilă, cu un
singur ovul. Fig. 18: Taxus baccata – detaliu ramura cu frunze şi
conuri bărbăteşti
Seminţele:
înconjurate parţial de un aril în formă de cupă, roşu.
 Ecologie, răspândire
Specie mezofilă, mezotermo-subtermofilă, sciadofilă, saxicolă,
calcifilă, euritrofă.
Sporadic, prin făgete sau amestecuri de fag cu răşinoase, pe
versanţi abrupţi şi stâncării, în etajul nemoral (subetajul fagului).
 Importanţă, întrebuinţări: Plantă ocrotită ca monument al
naturii - relict din epoca terţiară; toxică – frunzele au un conţinut ridicat
în taxină şi taxicatină.

Fig. 19: Taxus baccata – sămânța cu aril