Fişă specie – Dihor de stepă (Mustela eversmannii)

I. Date generale ale speciei

1. Cod Specie: 2633

2. Denumirea ştiinţifică: Mustela eversmannii (Lesson, 1827)

3. Denumirea populară: Dihor de stepă, dihor galben

4. Statutul de conservare în România: LC - Cu risc scăzut

5. Descrierea speciei

Dihor de stepă (Mustela eversmannii - Lesson, 1827)

Încrengătura: CHORDATA
Clasa: MAMMALIA
Ordin: CARNIVORA
Familie: MUSTELIDAE
Genul: Mustela
Specia: eversmannii

Caracteristici de biologie şi ecologie:

Această specie este catalogată ca specie LC (Least Concern), la nivel naţional încadrată în cele din
categoria „Cu Risc Scăzut”, fiind prezentă într-o serie de arii protejate, şi tolerantă la un anumit grad de
modificare a habitatului. Deşi populaţiile sale suferă fluctuaţii considerabile, este puţin probabil să fie în
scădere pentru a se califica pentru încadrarea într-o categorie ameninţată.

1
 Identificare - Flancuri foarte deschise. Blana mai puţin întunecată decât a dihorului comun, brun-
gălbuie, aproape bej în special pe spate şi pe flancuri. Picioarele şi o bună parte din abdomen e maro
închis. Cap parţial albicios. Dihorul de stepă este foarte similar cu vărul său european în mărime ,
culoare şi proporţii, în afară de faptul că pe cap şi spatele sunt aproape sau complet albe. O altă
diferenţă faţă de Mustela putorius este la nivelul craniului adulţilor, şi naume, faptul că craniul
dihorului de stepă este mai masiv în aparenţă şi se îngustează brusc în spatele orbitelor.
Dimensiuni (corp + coadă): masculi 32-56 cm, femele 29-52 cm. Înălţime: 10,5 – 17,5 cm
(masculi 8-18 cm, femele 7-18 cm). Greutate: masculii ajung la 2050 g, 1350 g pentru femele; la
naştere 4-6 g. Formulă dentară: 3/3, 1/1, 2-4 / 2-4,1 / 1-2 = 28-38 dinţi. Blana sa nu este la fel de
apreciată ca a rudei sale - Mustela putorius.
Habitat. Coexistă la nivel local cu dihorul comun în câmpii, stepe, terenuri semi-aride. Indici de
prezenţă: vizuină simplă săpată sau împrumutată de la popândăi sau hamsteri, ce poate să o ocupe mai
mulţi ani la rând şi să o mărească.
Biologie – Specie nocturnă. Hrană: popândăi, hamsteri, şoareci, marmote şi alte rozătoare,
acestea fiind vânate în adăposturile lor. Face uneori provizii de hrană. Teritoriu rezident: se poate
deplasa 18 km într-o noapte. Migrează local funcţie de abundenţa de hrană (pradă) şi grosimea stratului
de zăpadă. Sociabilitate: specie solitară. Comunicare: lătrat serios, puternic, repetat la un ritm rapid,
mormăieli, ţipete.
Reproducere - rut în februarie – martie, naşterile având loc în aprilie-mai. Maturitate sexuală la
vârsta de 9 luni. Perioada de gestaţie este de 36-42 zile. Număr de pui între de 3-6 (maxim 18).
Tineretul este înţărcat la circa 1,5 luni şi dispersează la vârsta de trei luni.

Fig. 1. Mustela eversmannii (Dihor de stepă, dihor galben): 1 – intrare adăpost, 2 – urme / amprente, 3 –
lăsătură(Barret, P., MacDonald, D., 2005. Guide complet des mammifères de France et d'Europe)
2
 Comportament social
Dihorul de stepă este în principal, solitar, masculii şi femelele alăturându-se doar în timpul
împerecherii. Teritoriul unui individ poate avea un interval de 5-15 (până la 18) km liniari.
Longevitate - în stare liberă are o durată de viaţă în medie de circa 4-5 ani.
Distribuţie. Dihorul de stepă se găseşte în pajiştile deschise şi semi - deşerturile din Europa de
Est şi republicile din fosta URSS, precum şi Mongolia de Vest, centrală şi în Nord-Estul Chinei.

6. Perioade critice
În perioada rece, dihorul de stepă poate fi afectat de accesibilitatea la sursele disponibile de
hrană, iar, în perioada de reproducere (naşterea puilor până la înţărcare) de asemenea poate fi vulnerabil
- afectat de atacul prădătorilor, dar şi de eventualii braconieri.
Perioade critice pentru dihorul de stepă pot fi considerate inclusiv lunile de primăvară şi toamnă,
atunci când se desfăşoară activităţi de genul - arături de primăvară şi incendierea vegetaţiei.

7. Cerinţe de habitat
Cei mai importanţi factori sunt componentele biotopului – pajişti stepice nealterate, păşuni,
terenuri agricole şi disponibilitatea de hrană – rozătoare, în special popândăi.

Distribuţia populaţiilor
8. Arealul speciei
Dihorul de stepă nu deţine teritorii rezidente foarte clar definite. În timpul sezoanelor calde, în
special în zonele bogate în popândăi, dihorii maturi îşi păstrează teritoriile relativ stabile până în
momentul când au extirpat prada din zona respectivă. Dihorii mai tineri sunt mai puţin sedentari,
dormind în vizuini de popândăi pe care i-au ucis. Femelele care alăptează sunt cele mai stabile în
privinţa teritoriului, dar încep mişcarea în teritorii (actuale sau noi teritorii) odată ce puii sunt destul de
mari pentru a le însoţi. În general, dihorul de stepă ocupă un teritoriu rezident (home-range) doar pentru
câteva zile sau până la câteva luni. În timpul iernii, dihorul de stepă este mai activ, şi se va deplasa 12-
18 km pe zi. În timpul zăpezilor masive, dihorul de stepă migrează în zone mai favorabile, cum ar fi de-
a lungul pantelor în ravene de stepă, în apropierea aşezărilor umane, sau alte locuri propice ferite de
intemperii.
Populaţii şi distribuţie
Răspândire geografică (răspândire în Europa):
Dihorul de stepă se întâlneşte – ca distribuţie - din Europa Centrală şi de Est, în sudul Rusiei,
nordul Georgiei, Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan, Mongolia. nordul şi
vestul Chinei. Se poate întâlni până la 800 m altitudine în Europa şi până la 2.600 m în Asia Centrală.
Wozencraft (2005) enumeră următoarele ţări de apariţie pentru această specie: Austria, Bulgaria, China,
Republica Cehă, Georgia, Ungaria, Kazahstan, Kârgâzstan, Moldova, Mongolia, Polonia, România,
Rusia, Serbia şi Muntenegru, Slovacia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina şi Uzbekistan, fiind, de
asemenea, cunoscut în Kashmir (Pocock, 1941). Conform Mitchell - Jones şi colab. (1999), în Europa,
această specie este reprezentată de două populaţii mari, care sunt separate de Munţii Carpaţi. Populaţiia
de vest (subspecia Mustela eversmanii hungarica), se găseşte în Republica Cehă, estul Austriei, sudul

3
 Sursă - IUCN
Fig. 2 – Distribuţie Mustela eversmannii în Europa

4
Slovaciei, Ucraina - la sud de Carpaţi, Ungaria, Iugoslavia de nord, şi vestul României, populaţia de est
(subspecia Mustela eversmanii eversmanii), limitându-se la nord Bulgaria, sudul României, Moldova,
Ucraina la est şi la nord de Carpaţi, sud-estul Poloniei, sudul Rusiei europene, şi Kazahstan (Mitchell -
Jones et al. 1999).

9. Distribuţia în România
Răspândirea în România - Distribuţia în România, curentă şi istorică, a dihorului de stepă este în
mare parte necunoscută. În timp ce, în general, este acceptată prezenţa în Dobrogea românească (Wolsan
1999; Botnariuc şi Tatole 2005, Murariu şi Munteanu 2005), de asemenea, există date cu privire la
prezenţa sa în afara acestei regiuni. Barbu (1971) oferă informaţii cu privire la prezenţa sa în trei sit-uri
în Muntenia şi unul din regiunea Olteniei în sudul României (a se vedea, de asemenea, Almăşan 1962,
Barbu şi Barbu, 1968).
Cu toate acestea, aceste patru înregistrări, dintre care două au fost citate de Wolsan (1993), au fost
ulterior neglijate în literatura de specialitate (Botnariuc şi Tatole 2005; Wolsan 1999; Murariu şi
Munteanu 2005). Distribuţia dihorului de stepă a fost confirmată în partea de sud-est a României -
regiunea Dobrogea (Botnariuc şi Tatole 2005; Murariu şi Munteanu 2005). Distribuţia sa a fost
înregistrată în principal în habitate de stepă şi păşuni în judeţele Constanţa şi Tulcea din Dobrogea şi
Munţii Măcin (D. Murariu, comunicare personală), cu toate acestea, lipsind informaţii cantitative.
Recent, apariţia dihorului de stepă a fost confirmată în mai multe alte sit-uri în jurul României, indicând
o distribuţie mai largă.

10. Populaţia naţională

Hegyeli (2009) a furnizat primele date cu privire la apariţia speciei în vestul României, şi anume în
judeţele Timiş şi Arad. Această populaţie este, probabil, în legătură cu distribuţia dihorului de stepă din
estul Ungariei (Lanszki şi colab. 2007; Ottlecz şi colab. 2011). În mod similar, trei înregistrări noi a
prezenţei speciei au fost obţinute în regiuni din Moldova (estul României) şi Muntenia (sudul României)
(Hegyeli, date nepublicate). Populaţia totală a dihorului de stepă din România a fost estimată la 1.000 de
indivizi (Botnariuc şi Tatole, 2005), cu toate acestea, estimarea nu se bazează pe date ştiinţifice. Dihorul
de stepă în primul rând, populează stepe şi câmpii aride, înregistrările sugerând că în unele regiuni, ei
folosesc frecvent habitate agricole (Murariu şi Munteanu, 2005; Hegyeli, 2009; Hegyeli, date
nepublicate), care este, de asemenea, în cazul în Ungariei (Lanszki şi colab. 2007; Ottlecz şi colab.,
2011). Specia este listată ca vulnerabilă în Cartea Roşie a Vertebratelor din România, vânătoarea ei fiind
interzisă în conformitate cu legislaţia în domeniul vânătorii din România.

11. Calitatea datelor privind populaţia naţională

Datele referitoare la populaţia naţională a speciei sunt precizate la un nivel mediu - date estimate
pe baza extrapolării şi/sau modelării datelor obţinute prin măsurători parţiale.

12. Fotografii
Fotografiile reprezentând urme ale prezenţei speciei, o descriere a fotografiilor şi informaţiile
privind drepturile de autor sunt furnizate în format electronic pe suport digital ataşat raportului.

5
 II. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate
1. Specia:
Cod Denumirea Statutul de conservare
Specie Denumirea populară
Natura ştiinţifică
2000
Dihor de Directiva Convenţia Lista Roşie Lista Roşie OUG
Mustela stepă, dihor Habitate 1 de la IUCN a României 57/2007
92/43/EEC Berna2 (2010)
2633 eversmannii galben
(Lesson, 1827) Anexa II, IV Anexa II LC – Cu risc VU - Anexa 3
scăzut Vulnerabilă Anexa 4 A

2. Informaţii specifice speciei

Cerinţe de habitat
Dihorul de stepă preferă pajiştile naturale stepice cu vegetaţie arbustivă rară, evitând zonele cu
monoculturi agricole sau terenurile forestiere (Predoiu – Fact-Sheet).
Dihorul de stepă are activitate nocturnă, consumând în special rozătoare, contribuind la
realizarea echilibrului natural în ecosistemele dominate de activităţile agricole (Predoiu – Fact-Sheet)..
Evită aşezările omeneşti spre deosebire de dihorul comun, totuşi nefiind exclusă prezenţa lui în
apropierea gospodăriilor omeneşti, având preferinţe de hrană similare cu cele ale dihorului comun.

3. Distribuţia speciei (interpretare)

Teritoriile au fost inventariate direct prin observare vizuală, dar şi indirect, pe baza urmelor de
tip lăsătură, amprente, intrări adăpost, resturi de pradă.
Datele sunt de calitate bună (cod 3), fiind obţinute în urma inventarierii intensive a habitatelor
potenţiale ale dihorului de stepă.
Având în vedere evaluările realizate pe baza observaţiilor, populaţia dihorului de stepă din SCI -
Complexul AP Crişuri are perspectivă bună, astfel se estimează că în decada 2010-2020 efectivul
populaţional să se menţină (sau chiar să crească ca urmare a unor bune practici de management).
Statutul local de conservare al speciei este considerat a fi favorabil, suferind totuşi de ameninţări
şi presiuni ce influenţează starea de conservare actuală şi viitoare a speciei.

4. Statutul de prezenţă (temporal)

Numărul de cvadrate (5x5 km), distribuţia şi mărimea populaţiei, au fost investigate prin
metodologia specifică propusă. În urma observaţiilor s-a determinat faptul că specia vizată este rezidentă
în aria protejată, având un caracter de sine stătător.

5. Statutul de prezenţă (spaţial)

În decursul campaniilor de observaţii au fost investigate zonele: Chişineu-Criş, Şiclău, Pilu,
Grăniceri, Sânmartin, Adea, Cintei, Sânmartin, Vărşand, Mişca, Cermei, Şepreuş, Zerind. Au fost
verificate şi zonele cu habitate potenţial nefavorabile identificate. Datele obţinute atestă - la momentul
actual – o prezenţă constantă pentru specie.

6
Fig. 3 – suprafaţa ocupată de Dihorul de stepă în aria protejată
7
 6. Statutul de prezenţă (management)
Mustela eversmannii este o specie nativă în regiunea în care se găseşte arealul studiat,
populaţia fiind stabilă, aflată însă sub influenţa factorilor de mediu şi antropici ce pot afecta
dinamica distribuţiei sub forma fluctuaţiilor numerice ori a celor teritoriale.

7. Abundenţă
Teritoriile au fost cartate pe baza inventarierii urmelor de prezenţă şi prin observare directă.
În cadrul acestor teritorii, din punct de vedere al conservării are un statut favorabil, prezenţa
dihorului de stepă fiind certă.

Evaluarea populaţională
În urma evaluării populaţionale, a reieşit că procentul de ocupare a habitatelor dihorului de
stepă (cu condiţii minime şi care includ şi habitatele ocupate temporar) - este de circa 35% din
suprafaţa totală estimată ce ar putea fi ocupată de dihorul de stepă în condiţii optime de habitat –
9150 ha, suprafaţă ce reprezintă circa 4480 ha din totalul SCI-ului aferent ariei protejate din care
30% au caracter cvasi-permanent de ocupare, restul fiind ocupate doar temporar (sezonier, sau
ocazional – migraţie), abundenţa totală (numărul total estimat de dihori de stepă ce au teritorii totale
sau parţiale în interiorul SCI-ului) în aceste teritorii fiind estimată la un număr de 4-6 indivizi. Astfel
se poate aprecia că populaţia de dihor de stepă din SCI - Complex AP Crişuri este oarecum în limite
normale date fiind condiţiile de habitat, totuşi această mărime a populaţiei relevă o stare de
conservare medie.

8. Perioada de colectare a datelor din teren

Observaţiile în teren s-au realizat pe perioada de timp 2013-2014, începând cu luna martie şi
sfârşindu-se cu luna ianuarie.

9. Alte informaţii privind sursele de informaţii / Bibliografie:

În afara bibliografiei, au mai fost intervievaţi o serie de factori locali care posedă informaţii
pertinente din teren, şi care pot asigura un aport în continuitatea speciei şi a habitatelor sale pe
termen mediu şi lung.

Bibliografie selectivă
 Agenţia Europeană pentru Mediu, 1993-2004. Multilingual environmental glossary.
 Baddeley, C.J. 1985: Assessments of wild animal abundance. Forest Research Institute Bulletin
106: 1–46.
 Boitani, L., Fuller, T.K. (Eds.), 2000, Research techniques in animal ecology : controversies
and consequences , Columbia University Press, New York, USA.
 Bardat J., Bensettiti F., et Hindermeyer X., 1997 - Approche méthodologique d’évaluation
d’espaces naturels. - Exemple de l’application de la Directive Habitats en France. Ecologie. Paris.
T. 28 (1): 45-59.
 Barret, P., MacDonald, D., 2005. Guide complet des mammifères de France et d'Europe
 Bensettiti F., Bioret F., Roland J., 2005 .“ Cahiers d’habitats ” Natura 2000. Connaissance et
gestion des habitats et des espèces d’intérêt communautaire. Habitats côtiers. MED/MAP/MNHN.
Éd. La Documentation française, Paris. Vol. 2., 399 p. + CD ROM.
 Bensettiti F., Boullet V., Chavaudret-Laborie C., Deniaud J., 2005. “ Cahiers d’habitats ”
Natura 2000. Connaissance et gestion des habitats et des espèces d’intérêt communautaire.

8
 Habitats agropastoraux. MED/MAP/MNHN. Éd. La Documentation française, Paris. Vol. 4.,
volumele 1 si 2: 445 p. et 487 p.+ CD ROM.
 Bensettiti F., Gaudillat V., 2004. “ Cahiers d’habitats ” Natura 2000. Connaissance et gestion
des habitats et des espèces d’intérêt communautaire. Tome 7 - Espèces animales.
MED/MAP/MNHN. Éd. La Documentation française, Paris, 1 volum:353 p.
 Bensettiti F., Gaudillat V., Haury J., 2002. “ Cahiers d’habitats ” Natura 2000. Connaissance et
gestion des habitats et des espèces d’intérêt communautaire. Habitats humides.
MATE/MAP/MNHN. Éd. La Documentation française, Paris. Vol. 3., 457 p.
 Bensettiti F., Gaudillat V., Quéré E., 2002. “ Cahiers d’habitats ” Natura 2000. Connaissance
et gestion des habitats et des espèces d’intérêt communautaire. Espèces végétales.
MATE/MAP/MNHN. Éd. La Documentation française, Paris. Vol. 6., 271 p.
 Bensettiti F., Logereau K., Van Es J., Balmain C., 2004. “ Cahiers d’habitats ” Natura 2000.
Connaissance et gestion des habitats et des espèces d’intérêt communautaire. Tome 5 – Habitats
rocheux. MED/MAP/MNHN. Éd. La Documentation française, Paris, 1 volum: 381 p.
 Bensettiti F., Rameau J.-C., Chevallier H., 2001. “ Cahiers d’habitats ” Natura 2000.
Connaissance et gestion des habitats et des espèces d’intérêt communautaire. Habitats forestiers.
MATE/MAP/MNHN. Éd. La Documentation française, Paris. Vol 1, volumele 1 si 2: 339 p. et 423 p.
 Comisia Europeana, 1999. Manuel d'interprétation des habitats de l'Union européenne. EUR
15/2. Commission européenne, DG Environnement, Nature et biodiversité, 132 p.
 Comisia Europeana, 2003. Interpretation manual of European Union habitats. EUR 25.
Commission européenne, DG Environnement, Nature et biodiversité, 127 p.
 Donovan, T. M., J. Hines, 2007, Exercises in occupancy modeling and estimation.
<http://www.uvm.edu/envnr/vtcfwru/spreadsheets/occupancy/occupancy.htm>.
 Fiske, I., R. B. Chandler. 2011. unmarked: An R package for fitting hierarchical models of
wildlife occurrence and abundance. Journal of Statistical Software 43:1–23
 Gibbs , J. P., Hunter, M. L., Jr., Sterling, E. J., (Eds.), 2008, Problem-Solving in
Conservation Biology and Wildlife Management, 2nd Edition, Wiley-Blackwell, Oxford.
 Goldsmith, F.B., 1983 (ed), 1991. Monitoring for conservation and ecology. Chapman et Hall,
London, 275 p.
 Hegyeli Z (2009). A molnárgörény (Mustela eversmanii) új jelzései Románia pannon régiójából.
Migrans 11(2–4):7–10, In Hungarian
 Heinemeyer, K. S., T. J. Ulizio, R. L. Harrison, 2008, Natural sign: tracks and scat. Pages
45-74 in R. A. Long, P. MacKay, W. J. Zielinsk i, J. C. Ray, editors. Noninvasive Survey Methods
for Carnivories. Island Press, Washington, D.C., USA.
 J. P. Carroll, M. J. Conroy, 2009, Quantitative Conservation of Vertebrates, Wiley-Blackwell,
Oxford.
 Royle, J. A. , J. D. Nichols, 2003, Estimating Abundance from Repeated Presence-Absence Data
or Point Counts. Ecology, 84:777–790
 Royle, J.A , R.M. Dorazio, 2008, Hierarchical Modeling and Inference in Ecology. Academic
Press.
 Parent S., 1991. Dictionnaire des sciences de l’environnement. Terminologie bilingue Français-
Anglais. Hatier-Rageot, Paris, 748 p.
 Ramade F., 1993. Dictionnaire encyclopédique de l’écologie et des sciences de l’environnement.
Ediscience international, Paris, 822 p.
 UICN, 2000. Categorii si criterii IUCN pentru lista rosie. Versiunea 3.1. UICN, Gland (Elvetia).

9
 III. Evaluarea stării de conservare a speciei şi a tipurilor de
habitate

1. Aspecte legislative referitoare la starea de conservare.

Specia este protejată în baza următoarelor legi şi directive: OUG 57/2007. L13/1993,
OMMD 1964/2007 inclus în CRVR, 2005, Directiva Habitate în Anexa II si IV şi în lista IUCN.

2. Evaluarea stării de conservare – metodologie. Evaluarea stării de

conservare în contextul planului de management pentru o arie naturală protejată -
descriere.
În scopul furnizării informaţiilor suficiente, pentru evaluarea statutului de conservare a
dihorului de stepă, a fost abordată o metodologie de lucru (detaliată în raport) complexă, ce combină
metode clasice de inventariere/monitorizare - analiza transectelor (observaţii directe şi indirecte –
observarea, evaluarea şi monitorizarea urmelor), cât şi interviuri cu factorii specializaţi în domeniu -
factori locali, în scopul evaluării unor specii comune, inclusiv obţinerea de date istorice.

4. Adaptarea metodologiei utilizată la nivel naţional pentru evaluarea stării de

conservare a speciilor şi tipurilor de habitate la nivelul unei singure arii naturale
protejate – descriere.
Metodologie standard la nivel naţional în România nu există la ora actuală iar metodologia
utilizată a fost adaptată după modele combinate folosite pe plan naţional cu metode folosite în
Europa de Vest, de către alţi mamologi.

5. Valorile de referinţă pentru starea favorabilă a speciei şi a tipurilor de

habitate – descriere.
Valorile de referinţă pentru starea favorabilă stau la baza metodologiei de evaluare a stării de
conservare a speciilor şi a tipurilor de habitate. Metodologia de evaluare a stării de conservare a
dihorului de stepă presupune utilizarea unor valori de prag pentru suprafaţa habitatului acestuia şi
pentru mărimea populaţiei speciei pe teritoriul ariei naturale protejate, pentru a putea aprecia dacă
aceşti parametri sunt “favorabili” sau “nefavorabili”, respectiv “nefavorabil-inadecvat” sau
“nefavorabil-rău”.
Respectivele valori de prag constituie deci valori de referinţă pentru starea favorabilă a
speciilor şi tipurilor de habitate.
Valorile de referinţă pentru starea favorabilă “reprezintă valorile MINIME necesare care
garantează viabilitatea pe termen lung a unei specii/ a unui tip de habitat într-o arie naturală
protejată, respectiv asigură premizele necesare ca în viitorul previzibil specia/tipul de habitat să
rămână prezente în aria naturală protejată cu o populaţie/suprafaţă cel puţin egală cu
populaţia/suprafaţa la momentul realizării primului plan de management. “
În teritoriul ariei protejate Complex AP Crişuri, conform datelor înregistrate în urma
studiului, luând în calcul toate informaţiile disponibile – inclusiv distribuţia habitatelor (morfologia
suprafeţei studiate), habitatul dihorului de stepă corespunzător unei valori de referinţă pentru starea
favorabilă, este evaluat la o mărime de minim 3 km şi maxim de 18 liniari şi / sau la o suprafaţă
minimă de minim 900 ha şi un maxim de 14.400 ha, pentru habitatele specifice, ca teritoriu
individual. Astfel, luând în considerare parametrii biologici ai speciei, parametrii habitatului acesteia
şi relaţiile intraspecifice combinate cu factorii locali (de mediu şi antropici), se poate determina -
prin însumarea teritoriilor (minime) individuale - o valoare de referinţă pentru habitatul total al
speciei în cadrul suprafeţei SCI-ului, ca fiind o suprafaţă de circa 20% din suprafaţa totală pentru
dihorul de stepă (teritorii ocupate şi potenţiale) la momentul finalizării observaţiilor, respectiv circa
1830 ha din 9150 ha. Totodată, luând în considerare structura distribuţiei ariei protejate, în special
faptul că nu este distribuită unitar ci mozaicat (teritoriul individual fiind parţial inclus în SCI), este
10
posibil a se estima numărul minim de dihori de stepă strict din suprafaţa de referinţă, la o cifră în jur
de 4 indivizi. Suprafaţa ce asigură continuitatea speciei include şi perimetrele din afara spaţiului
ariei protejate, numărul minim ca valoare de referinţă pentru continuitatea speciei în aria ce
constituie micro-regiunea fiind apreciat a fi mai mare decât numărul populaţiei evaluată doar pentru
arealul SCI-ului.
În prezent, în spaţiul ocupat de SCI în cadrul ariei protejate Complex AP Crişuri, pentru
Mustela eversmannii se poate estima, că valorile de referinţă pentru starea favorabilă sunt uşor mai
scăzute faţă de valorile actuale a parametrilor.
Clasificarea stării de conservare a speciei s-a realizat având în vedere efectivele
populaţionale, habitatul speciei ce include habitatul ocupat efectiv la momentul finalizării studiului
şi, deasemenea habitatul potenţial (cu condiţii minime, ce ar putea fi ocupat dacă am exclude
factorul uman), amploarea factorilor de risc - naturali sau/şi antropici, precum şi vulnerabilitatea
acestei specii la ameninţări.

IV. Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes

conservativ
1. Metodologie
Inventarierea speciei Mustela eversmannii în cadrul ariei protejate s-a realizat prin metoda
transectelor. Transectele parcurse au fost selectate aleatoriu în habitatele potenţiale ale speciei.
Transectele au fost efectuate în pajişti, păşuni, islazuri şi liziere, fiind parcurse după metodologia
propusă şi descrisă pe larg în cadrul raportului.
Cartarea s-a realizat prin evaluarea prezenţei pe baza urmelor sau / şi a observării directe, pe
transecte realizate în suprafeţele deschise (pajişti, păşuni, terenuri agricole) din perimetrul SCI-ului.
Metoda asigură un grad mediu spre ridicat de detectabilitate, validarea statistică a rezultatelor,
culegerea de informaţii suplimentare despre habitate şi a ameninţărilor la adresa speciei ţintă
(Rozylowicz, 2012).
Evaluarea statutului de conservare s-a realizat pe baza analizei datelor populaţionale, a
arealului ocupat, a ratelor de natalitate şi mortalitate, a suprafeţei ocupate de habitatul/habitatele
favorabile precum şi funcţie de calitatea acestora, de perspectivele viitoare de evoluţie a habitatelor,
de procesele ce determină dinamica ariei de repartiţie (Rozylowicz, 2012).
Pentru inventariere şi cartare au fost utilizate: GPS - Magellan Meridian Color, Trimble
Recon, Garmin CS72, Garmin 60 CSX, aparat foto Nikon, Olympus şi backup – Samsung(telefon),
binoclu (Opticron), lanterne, iar ca software – ArcGis 9.3, DNRG, MapSource, GPS Trackmaker,
Garmin Basecamp. Nu au fost utilizate capcane (ex. plase sau alte curse speciale pentru capturarea
individuală).

2. Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de

vedere al populaţiei speciei - descriere.

2.1. Tipul populaţiei speciei în aria naturală protejată - permanentă (sedentară /

rezidentă).

2.2. Mărimea populaţiei speciei în aria naturală protejată - Număr indivizi – 2 minim şi
8 maxim, populaţia estimată fiind media acestor valori şi anume 4-6 indivizi.
2.3. Calitatea datelor referitoare la populaţia speciei din aria naturală protejată - Datele
au o calitate bună (cod 3) fiind realizate pe baza unei inventarieri complete.

11
 2.4. Raportul dintre mărimea populaţiei speciei în aria naturală protejată şi mărimea
populaţiei naţionale.
Parcurgea repetată a arealelor de studiu a permis estimarea mărimii iniţiale a populaţiei - cca.
4-5 indivizi) de dihor de stepă din SCI (Complex AP Crişuri) - şi estimarea populaţiei la finalul
studiului, la un efectiv evaluat de 4 - 6 exemplare care reprezintă o valoare de sub 1 % din populaţia
la nivel naţional.

2.5. Mărimea reevaluată a populaţiei estimate în planul de management anterior - Nu

este cazul.

2.6. Mărimea populaţiei de referinţă pentru starea favorabilă în aria naturală protejată
Populaţia de referinţă pentru starea favorabilă este considerată a fi cea estimată anterior
(punctul 5., cap. III), la nivelul arealelor de referinţă pentru starea favorabilă. Estimarea indică un
nivel al efectivelor, de circa 4 exemplare.

2.7. Metodologia de apreciere a mărimii populaţiei de referinţă pentru starea

favorabilă – evaluarea mărimii populaţiei de referinţă s-a făcut estimând dinamica populaţiei de la
momentul începerii studiului, până la sfârşitul perioadei de studiu, pe baza mai multor variabile
inclusiv rata finită de creştere a populaţiei (natalitate, mortalitate), ţinând cont de nivelul populaţiilor
din zona Câmpiei de Vest - datele din situri similare, de tipul şi dinamica habitatelor speciei ţintă,
ş.a.

2.8. Raportul dintre mărimea populaţiei de referinţă pentru starea favorabilă şi

mărimea populaţiei actuale - Numărul de indivizi al populaţiei de referinţă fiind estimat la o
valoare medie de 4 indivizi, iar mărimea populaţiei actuale fiind de 4-6 indivizi, rezultă un raport
favorabil pentru populaţia actuală.

2.9. Tendinţa actuală a mărimii populaţiei speciei - Tendinţa pe termen scurt a speciei -
perioada 2010-2015, este de menţinere a efectivelor populaţiilor de dihor de stepă, respectiv a
suprafeţei habitatelor dar şi de degradare a acestora.

2.10. Calitatea datelor privind tendinţa actuală a mărimii populaţiei speciei - tendinţa
actuală a mărimii populaţiei de Mustela eversmannii a fost evaluată prin intermediul metodologiei
descrise, calitatea datelor fiind bună.

2.11. Magnitudinea tendinţei actuale a mărimii populaţiei speciei – populaţia actuală

prezintă tendinţe de menţinere la nivelul arealului pe care populaţia îl ocupă, fiind totuşi posibile
migraţii ale speciei în alte zone adiacente, sau chiar în interiorul suprafeţei SCI-ului.

2.12. Magnitudinea tendinţei actuale a mărimii populaţiei speciei exprimată prin

calificative – în urma observaţiilor din perioada dată, se estimează cu un oarecare grad de precizie -
dată fiind perioada relativ scurtă pentru realizarea unei modelări statistice - că populaţia actuală
prezintă tendinţa de a rămâne constantă, fără fluctuaţii majore în rândul efectivelor.

2.13. Structura populaţiei speciei - structura populaţiei pe vârste, mortalitatea şi natalitatea

se încadrează oarecum în limite normale.

2.14. Starea de conservare din punct de vedere al populaţiei speciei - Starea de

conservare a populaţiei speciei vizate este favorabilă.

2.15. Tendinţa stării de conservare din punct de vedere al populaţiei speciei - Tendinţa
stării de conservare din punct de vedere al populaţiei speciei se menţine.

12
 2.16. Starea de conservare necunoscută din punct de vedere al populaţiei - Nu este
cazul.

3. Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de

vedere al habitatului speciei – descriere.

3.1. Suprafaţa habitatului speciei în aria naturală protejată

Habitatul speciei
Habitatul actual al speciei reprezintă o valoare de 2745 ha din suprafaţa totală a habitatelor
speciei (9150 ha), acestea din urmă reprezentând circa 71,48% din totalul SCI-ului.
Perspective
Situaţia speciei studiate este în prezent relativ stabilă, totuşi dihorul de stepă fiind o speci
fragilă din punct de vedere ecologic, habitatul ocupat fiind cuprins între un minim de 2.000 ha şi un
maxim de 3.000 ha, însă center home-range-ul fiind restrâns la o zonă între 500 ha şi 900 ha (funcţie
de morfologia perimetrului vizat). Mustela eversmannii a fost observat aici, în general fiind vorba de
exemplare izolate adulte. Specia are perspective favorabile – stare de conservare adecvată.

3.2. Calitatea datelor pentru suprafaţa habitatului speciei - Datele au o calitate bună (cod
3) fiind rezultatul unei inventarieri extensive. Habitatele favorabile speciei sunt în continuare – pe
alocuri - în proces de degradare, populaţia fiind afectată de pierderea nişei trofice din cauza stânelor
şi a activităţilor de creştere a animalelor, şi parţial şi de factori naturali cum sunt: seceta, inundaţii,
calitatea solului – lipsa drenajului.

3.3. Suprafaţa reevaluată a habitatului speciei din planul de management anterior – nu

este cazul.

3.4. Suprafaţa adecvată a habitatului speciei în aria naturală protejată

Dihorul de stepă ocupă o mare parte a habitatelor adecvate (suprafaţa adecvată care este în
jurul valorilor medii pentru condiţiile de habitat) speciei în aria naturală protejată, care au fost
estimate la circa 4.000 ha. Acestea au fost inventariate prin metodele specifice descrise la secţiunea
în care este prezentată metodologia de inventariere, ţinând cont şi de influenţa factorului antropic.

3.5. Metodologia de apreciere a suprafeţei adecvate a habitatului speciei în aria

naturală protejată
Suprafaţa adecvată a habitatului speciei în aria naturală protejată a fost determinată prin
parcurgerea teritoriului ariei protejate şi evaluare prin metodele specifice, a tuturor habitatelor
potenţiale.

3.6. Raportul dintre suprafaţa adecvată a habitatului speciei şi suprafaţa actuală a

habitatului speciei
Suprafaţa actuală a habitatului pentru Mustela eversmannii reprezintă circa 70% din
suprafaţa adecvată speciei.

3.7. Tendinţa actuală a suprafeţei habitatului speciei

Tendinţa actuală a suprafeţei habitatului speciei este de a se menţine în parametri relativ
constanţi, uşor descendenţi.

13
 3.8. Calitatea datelor privind tendinţa actuală a suprafeţei habitatului speciei
Tendinţa actuală a suprafeţei habitatului speciei vizate, a fost evaluată prin intermediul
metodologiei descrise, calitatea datelor fiind bună.

3.9. Calitatea habitatului speciei în aria naturală protejată.

Habitatul speciei are o calitate relativ bună, dar apar şi fenomene de degradare parţială,
temporară ori pe termen lung în unele suprafeţe, iar adăugând şi factorul uman atunci putem aprecia
că habitatele au o tendinţă de înrăutăţire.

3.10. Tendinţa actuală a calităţii habitatului speciei.

Tendinţa actuală a calităţii habitatului speciei este una constantă, uşor descrescătoare.

3.11. Calitatea datelor privind tendinţa actuală a calităţii habitatului speciei - tendinţa
actuală a calităţii habitatului pentru Mustela eversmanni a fost evaluată prin intermediul
metodologiei descrise, calitatea datelor fiind bună.

3.12. Tendinţa actuală globală a habitatului speciei funcţie de tendinţa suprafeţei şi de

tendinţa calităţii habitatului speciei.
Tendinţa actuală globală a habitatului speciei este de a se menţine, însă cu uşoară tendinţă
spre înrăutăţire, cu referire asupra stării de conservare, la momentul actual aceasta fiind una relativ
favorabilă.

3.13. Starea de conservare din punct de vedere al habitatului speciei.

Starea de conservare a habitatului speciei este favorabilă-adecvată, deoarece habitatele
speciei au o valoare superioară mărimii şi calităţii suprafeţei habitatului de referinţă pentru starea de
conservare favorabilă, având tendinţa de a se menţine astfel.

3.14. Tendinţa stării de conservare din punct de vedere al habitatului speciei.

Tendinţa stării de conservare din punct de vedere al habitatului speciei indică faptul că
suprafeţele habitatului speciei se menţin relativ constante din punct de vedere al calităţii şi al
dinamicii, fiind stabile din acest punct de vedere.

3.15. Starea de conservare necunoscută din punct de vedere al habitatului speciei – nu

este cazul.

4. Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de

vedere al perspectivelor speciei

4.1. Tendinţa viitoare a mărimii populaţiei.

Tendinţa viitoare a mărimii populaţiei este una constantă la momentul actual, o serie de
măsuri de management fiind totuşi necesare, pentru a menţine sau a îmbunătăţi starea de conservare
a populaţiei din teritoriul SCI-ului din aria protejată Complex AP Crişuri.

4.2. Raportul dintre mărimea populaţiei de referinţă pentru starea favorabilă şi

mărimea populaţiei viitoare a speciei.
Se estimează că mărimea populaţiei de referinţă pentru starea favorabilă este mai mică
comparativ cu populaţia viitoare a speciei.

14
 4.3. Perspectivele speciei din punct de vedere al populaţiei.
Perspectivele speciei sunt medii din punct de vedere al efectivului.

4.4. Tendinţa viitoare a suprafeţei habitatului speciei.

Tendinţa viitoare a suprafeţei habitatului speciei este relativ constantă, apărând un uşor risc
de a se deteriora calitativ unele perimetre din habitatul dihorului de stepă.

4.5. Raportul dintre suprafaţa adecvată a habitatului speciei şi suprafaţa habitatului

speciei în viitor.
Suprafaţa adecvată a habitatului speciei este estimată a rămâne mai ridicată - ca valoare, cu
cel puţin 30 de procente mai mare decât cea estimată pentru habitatul speciei în viitor.

4.6. Perspectivele speciei din punct de vedere al habitatului speciei.

Perspective speciei din punct de vedere al habitatului speciei sunt bune / adecvate.

4.7. Perspectivele speciei în viitor.

Din toată suprafaţa teritoriului studiat, habitatul actual al speciei poate fi considerat a fi un
habitat cu condiţii medii pentru reproducere şi protecţie. Sit-ul este foarte important ca habitat al
dihorului de stepă, deoarece adăposteşte o parte importantă a populaţiei din regiunea de vest. Arealul
are tendinţa de a rămâne constant, fiind prognozată menţinerea efectivelor în această zonă. Din
punct de vedere al ariei de repartiţie actuale, specia are perspective favorabile – stare de conservare
adecvată. Perspectivele speciei în viitor sunt medii spre bune.

4.8. Efectul cumulat al impacturilor asupra speciei în viitor.

Estimarea factorilor de influenţă a habitatelor
Factorii de risc la adresa habitatelor de pe teritoriul Complexului AP Crişuri observaţi în
cadrul campaniilor realizate sunt în parte factori naturali, însă în cea mai mare parte de natură
antropică. Şi în acest caz se poate vorbi de o modificare a condiţiilor de mediu datorate perioadelor
cu precipitaţii abundente, care au determinat inundarea zonelor cu habitate adecvate. În afara
factorilor naturali de risc, cea mai importantă activitate antropică cu efect negativ o reprezintă
suprapăşunatul şi/sau nerespectarea arealelor de păşunat, şi arderea vegetaţiei din zăvoaie; nu ca
ultim factor, se poate menţiona braconajul. Astfel de situaţii, au putut fi observate în toate zonele
parcurse, ce uneori pot avea ca efect în anumite sisteme mai fragile (cum se poate constata în zona
Adea şi Sintea-Mare) dispariţia din habitatele adecvate a speciei vizate. Aceste zone care constituie
elemente cheie în starea de sănătate a habitatelor naturale, sunt speciale în deoarece sunt ecosisteme
fragile datorită suprafeţelor reduse şi mozaicate. În aceeaşi categorie se înscriu şi stânele ridicate pe
unele dintre suprafeţele cu vegetaţie joasă de tip stepic, aceste „insule” constituind în unele zone un
habitat de refugiu pentru fauna de mamifere. Prezenţa acestor stâne, cu animale domestice şi câini
(agresivi), este de natură sa ducă la compromiterea definitivă a acestor habitate speciale, de mare
valoare conservativă.
În toate zonele studiate, sezonier pare a interveni fenomenul de degradare a solurilor datorată
mai multor factori, printre care schimbările climatice şi activităţile umane, dar acest lucru nu poate fi
susţinut decât prin intermediul unui studiu amănunţit şi de lungă durată.
Factorii de mediu împreună cu factorii de natură antropică, reprezentaţi de condiţiile /
caracteristicile de habitat şi de activităţile umane în zona observată, au un efect uneori disturbant sau
chiar pot determina dispariţia dihorului de stepă din zonă prin modificarea drastică a habitatelor
acestei specii.
Dihorul de stepă fiind o specie fragilă din punct de vedere ecologic, nu poate fi rezident într-
un areal unde nu sunt îndeplinite condiţii minime de habitat şi anume – hrană formată din mamifere
mici în special rozătoare, păstrarea habitatului de stepă şi nederanjarea din partea factorului uman.

15
 Practicarea unui management agricol defectuos, condiţiile climatice nefavorabile (ex., iernile
grele) se vor resimţi în scăderea numărului indivizilor populaţiei speciei studiate. Influenţa
duşmanilor naturali este neglijabilă.
Procesul de urbanizare, sub toate aspectele sale, braconajul, otrăvirea, vânătoarea,
construcţiile de drumuri, sau alte obiective de infrastructură, duce la fragmentarea habitatului
speciilor studiate.
Impactul antropic negativ asupra populaţiei de dihor de stepă şi a prăzii sale este, printre
altele, cauzat şi de simplificarea structurală a covorului vegetal. Acesta se manifestă în habitatele
puternic antropizate (sau în vecinătatea lor) aşa cum  sunt în cazul de faţă arealele suprapăşunate şi
drumurile de acces în aria protejată. Deşi este dificilă  estimarea densităţii populaţiilor de dihori şi
rozătoare - pradă, efectul antropizării se repercutează negativ şi asupra efectivelor populaţionale. Un
potenţial impact este reprezentat de utilizarea produselor chimice în agricultură. Declinuri
populaţionale pot fi cauzate deasemenea de pierderea zonelor stepice şi intensificarea agriculturii.
Principalele ameninţări sunt conversia stepelor în terenuri agricole sau habitate cu iarbă înaltă şi
folosirea substanţelor chimice (în special ierbicide).
Activităţile umane – păşunatul, creşterea animalelor, arderea vegetaţiei, braconajul, otrăvirea,
vânătoarea, construcţiile de drumuri, sau alte obiective de infrastructură, duc la alterarea /
fragmentarea habitatului speciilor studiate.
Categoriile de folosinţă a terenului din zona observată a proiectului sunt modificate pe
termen lung, ceea ce reprezintă un impact direct, de lungă durată şi parţial ireversibil.
Modificarea suprafeţelor de teren arabil, fâneţe, păşuni, izlazuri cât şi a zonelor împădurite,
are un impact major în ceea ce priveşte condiţiile de migraţie şi chiar de ocupare a habitatelor
acvatice din zona observată.
În general, rezultatele acţiunilor umane au crescut rata de extincţie a mamiferelor. Declinul
populaţiilor de mamifere are implicaţii mari pentru procesele ecosistemice, mai ales având în vedere
că ameninţarea dispariţiei nu este uniform distribuită în rândul grupurilor taxonomice, iar unele
grupuri cheie, cum ar fi insectivorele (specii pradă), sunt mai ameninţate decât media globală.
Întreruperile proceselor ecologice prin pierderea habitatelor sau chiar de specii poate duce în caz
extrem la extincţie.
Pierderea habitatului
Înţelegerea efectelor urbanizării în zona ariei protejate, combinată cu măsurile de conservare
este importantă la momentul actual, deoarece extinderea urbană are tendinţa de a înlocui habitatele
native ale acestor specii. În prezent, este bine cunoscut faptul că realizarea de drumuri, clădiri,
păşunile şi terenurile agricole negospodărite în mod conservativ, tăierile de arbori, etc., nu permit
creşterea bogăţiei speciilor şi a diversităţii (creşterea heterogenităţii habitatului în zonele studiate).
Există puţine informaţii ce privesc afectarea populaţiilor de mustelidae de către factorul
uman. Totuşi, pe baza studiilor realizate la nivel european, se poate extrapola făcând similitudine cu
alte habitate asemănătoare, şi se poate constata că activităţile antropice sunt atât de frecvente încât,
în multe perimetre habitatele nu mai sunt compatibile cu specia vizată.
Din rezultatele observaţiilor, se poate constata că fragmentarea habitatelor contribuie la un
declin al populaţiei, ce poate duce în unele cazuri, la dispariţia la nivel local a unor specii ce
constituie prada dihorului de stepă sau chiar a migrării speciei ţintă în teritorii adiacente.
Luând în considerare factorii menţionaţi, evaluarea impactului ar putea fi realizată mai
precis, dar este necesar a se cuantifica relaţiile dintre frecvenţa activităţilor umane, a căilor de acces
şi abundenţa speciilor.
Rezultatele sugerează că pierderea habitatului este o ameninţare la adresa prădătorilor
solitari, teritoriali ca dihorul, vidra şi alte specii prezente în aria protejată. Densitatea populaţiei
acestor specii sunt mediate de spaţiul teritoriului fiecărei specii respectiv teritoriu invidual/familial.
De asemenea, incapacitatea de a găsi pereche devine un factor important în habitatelor deranjate ce
susţin o distribuţie rară de teritorii.
Problemele implicate pentru speciile vizate se reflectă în distanţe mai mari de dispersie
pentru a găsi noi teritorii, ori teritorii neocupate, creşteri ale mortalităţii, teritorii ce includ habitate

16
optime tot mai restrânse, incapacitatea de a găsi pereche, naşteri reduse. Aceşti factori au contribuit
la efectele negative ale fragmentării.
Dihorul de stepă, datorită adaptărilor şi răspunsurilor la acţiunile factorilor (perturbatori) de
mediu, poate fi considerat ca indicator al calităţii habitatelor. Studiul acestei specii, prin datele
cantitative şi calitative obţinute, poate fi un factor pentru determinarea valorii habitatelor şi a
gradului / stării actuale a biodiversităţii.

4.9. Intensitatea presiunilor actuale asupra speciei.

Influenţele factorilor de mediu cumulat în special cu activităţile antropice mai sus menţionate
pot avea un nivel ridicat de afectare în mod negativ cu multiple efecte (ofertă trofică, reproducere,
linişte, etc.) asupra populaţiei existente în aria protejată, ce pot conduce în timp la o diminuare
drastică a mărimii efectivului speciei-ţintă.

4.10. Intensitatea ameninţărilor viitoare asupra speciei.

Fiecare dintre condiţiile de mediu respectiv factori antropici menţionaţi la punctele anterioare
şi în raport, se estimează a avea şi pe viitor o intensitate cel puţin la fel de ridicată ca cea de la
momentul actual.

4.11. Viabilitatea pe termen lung a speciei.

În condiţiile actuale viabilitatea speciei pe termen scurt, pe teritoriul ariei protejate este
asigurată, în viitor depinzând de intensitatea activităţilor şi a impactului acestora determinate de
factorii antropici.

4.12. Starea de conservare din punct de vedere al perspectivelor speciei în viitor.

Cunoscându-se starea de conservare momentană şi evaluând perspectivele speciei în viitor,
luând în considerare toţi factorii de influenţă, tendinţele şi magnitudinea acestora, se apreciază că
starea de conservare are un caracter favorabil-bun, care are un potenţial de a fi asigurat şi în
următorii ani.

4.13. Tendinţa stării de conservare din punct de vedere al perspectivelor speciei în

viitor.
Ţinând cont de specificaţiile de la punctul 4.12. se poate concluziona faptul că tendinţa stării
de conservare este de a se menţine, respectiv procese degradare lentă.

4.14. Starea de conservare necunoscută din punct de vedere al perspectivelor speciei în

viitor - Nu este cazul.

5. Evaluarea globală a speciei – descriere.

Evaluarea stării de conservare a speciei s-a realizat ţinând cont de:
- populaţia speciei relaţionată la factorii evaluaţi: tipul populaţiei speciei
(sedentară/rezidentă), mărimea populaţiei speciei (număr indivizi), raportul dintre
mărimea populaţiei speciei în aria naturală protejată şi mărimea populaţiei naţionale,
mărimea populaţiei de referinţă pentru starea favorabilă (populaţia de referinţă pentru
starea favorabilă este considerată a fi de circa 4 indivizi), aprecierea mărimii populaţiei
de referinţă pentru starea favorabilă (evaluarea mărimii populaţiei de referinţă estimând
populaţia la finalul studiului - rata finită de creştere a populaţiei - natalitate, mortalitate,
date istorice, tipul şi dinamica habitatelor speciei ţintă), raportul dintre mărimea
populaţiei de referinţă pentru starea favorabilă şi mărimea populaţiei actuale (numărul
de indivizi conform mărimii populaţiei actuale), tendinţa actuală a mărimii populaţiei

17
 speciei (tendinţa pe termen scurt a speciei - perioada 2010-2015), calitatea datelor
privind tendinţa actuală a mărimii populaţiei speciei (tendinţa actuală a mărimii
populaţiei), magnitudinea tendinţei actuale a mărimii populaţiei speciei (tendinţe de
menţinere la nivelul arealului pe care populaţia îl ocupă), structura populaţiei speciei
(structura populaţiei pe vârste, mortalitatea şi natalitatea), starea de conservare din punct
de vedere al populaţiei speciei (starea de conservare a populaţiei speciei este favorabilă-
bună), tendinţa stării de conservare din punct de vedere al populaţiei speciei (se
menţine);
- habitatul speciei relaţionat la factorii evaluaţi: suprafaţa habitatului speciei în aria
naturală protejată (evaluată), suprafaţa adecvată a habitatului speciei în aria naturală
protejată (evaluată), aprecierea suprafeţei adecvate a habitatului speciei în aria
naturală protejată, raportul dintre suprafaţa adecvată a habitatului speciei şi suprafaţa
actuală a habitatului speciei (mai mică decăt suprafaţa adecvată speciei), tendinţa
actuală a suprafeţei habitatului speciei (constantă, uşor descrescătoare), calitatea
habitatului speciei în aria naturală protejată (calitate bună), tendinţa actuală a calităţii
habitatului speciei (constantă), tendinţa actuală globală a habitatului speciei funcţie de
tendinţa suprafeţei şi de tendinţa calităţii habitatului speciei (se menţine, fiind
favorabilă), starea de conservare din punct de vedere al habitatului speciei (favorabilă-
adecvată), tendinţa stării de conservare din punct de vedere al habitatului speciei
(constantă);
- perspectivele speciei în viitor: tendinţa viitoare a mărimii populaţiei (constantă la
momentul actual, populaţia fiind menţinută), raportul dintre mărimea populaţiei de
referinţă pentru starea favorabilă şi mărimea populaţiei viitoare a speciei (mărimea
populaţiei de referinţă mai mică comparativ cu populaţia viitoare a speciei), perspectivele
speciei din punct de vedere al populaţiei (bune din punctul de vedere al efectivelor, dar
în principal al existenţei populaţiei), tendinţa viitoare a suprafeţei habitatului speciei
(constantă, habitatul dihorului de stepă menţinându-se), raportul dintre suprafaţa
adecvată a habitatului speciei şi suprafaţa habitatului speciei în viitor (suprafaţa
adecvată a habitatului speciei a rămas constantă ca mărime, în viitorul apropiat fiind
estimată o menţinere a habitatului speciei), perspectivele speciei din punct de vedere al
habitatului speciei (adecvate), perspectivele speciei în viitor (areal cu o uşoară tendinţa
de alterare/reducere, fiind prognozată menţinerea efectivelor în această zonă, specia
având perspective favorabile – stare de conservare adecvată; perspective bune), efectul
cumulat al impacturilor asupra speciei în viitor (impact mediu), intensitatea
presiunilor actuale asupra speciei (nivel mediu de afectare în mod negativ cu efecte
negative), intensitatea ameninţărilor viitoare asupra speciei (intensitate medie),
viabilitatea pe termen lung a speciei (neameninţată, fiind asigurată), starea de
conservare din punct de vedere al perspectivelor speciei în viitor (caracter favorabil-
bun, tendinţa stării de conservare din punct de vedere al perspectivelor speciei în viitor
(se menţine).

5.1. Starea globală de conservare a speciei.

Starea globală de conservare a speciei a fost evaluată luând în considerare factorii
caracteristici: populaţia speciei, habitatul speciei, perspectivele speciei în viitor. În urma analizei
detaliate a acestora se poate concluziona că starea globală este favorabilă.

5.2. Tendinţa stării globale de conservare a speciei.

Cu referire tot asupra stării globale de conservare evaluată deasemenea pe aceleaşi criterii de
la punctul 5.1., fiind evidenţiat faptul că această stare se menţine.

5.3. Starea globală de conservare necunoscută - Nu este cazul.

18
 5.4. Informaţii suplimentare.
5.4.1. Măsuri de management se regăsesc în raportul final.
5.4.2. Elaborarea unor planuri de măsuri privind monitorizarea speciei
a) Plan de monitorizare
1. Întrebări şi probleme abordate – funcţie de specie, habitat, etc.
2. Măsură / Indicatori: - funcţie de tema abordată (vezi pct 1. ;) Ex – specii, habitate, etc.
3. Atribute: ex - abundenţă absolută, habitate potenţiale, distribuţie, etc.
4. Protocoale de eşantionare:
- Număr de parcele / sit-uri pentru monitorizare
- Distribuţia şi selecţia terenurilor / sit-uri pentru monitorizare: De ex toate sit-urile care deţin
populaţia de Spermophilus vor fi verificate
- Cantitatea de loturi / sit-uri pentru monitorizare: întreaga suprafaţă a sit-ului va fi verificată
- Locul de amplasare / marcare a parcelelor specifice: GPS, semne permanente, harta detaliată a sit-
urilor cu localizarea indivizilor
- Protocoale de colectare a datelor: informaţii detaliate privind ce date sunt colectate, şi modul în care
fiecare sit va fi marcat permanent pe teren. Fiecare indiciu al prezenţei speciei e constatat, înregistrat.
Fiecare sit va fi observat metodologic, precum şi abundenţa absolută (numărul de indivizi) va fi
înregistrat. Numărarea indivizilor va fi realizată într-o manieră noninvazivă/nondistructivă. Orice
dovezi de perturbare - turişti / păşunat în zonă va fi menţionată. Orice modificare de la regimurile
tradiţionale ale zonei studiate va fi înregistrată
- Formate de colectare a datelor: formularele standard de date vor fi utilizate
- Poziţia exactă a parcelelor de monitorizat vor fi verificate cu hărţi sau dovezi fotografice, în cazul în
care marcajele sunt eliminate
- Frecvenţa şi calendarul de monitorizare (repetitiv): studiul va fi realizat la momentul cel mai potrivit
pentru specie. Observaţiile vor fi repetate în acelaşi timp, în fiecare an. Ideal este ca aceste inventare să
fie efectuat anual sau în cazul în care există constrângeri de timp sau de personal, o dată la doi ani
- Gestionare a datelor şi analiza protocoalelor - stocarea datelor şi de informaţii de gestiune: personalul
desemnat va fi responsabil pentru stocarea şi analiza datelor. Ideal este ca înregistrările să fie făcute pe
fişe de teren specifice ca şi pe aparatul GPS, iar aceste fişe de date originale să fie arhivate
- Pentru procedurile de analiză de date şi detalii este recomandat a se utiliza şi metode statistice, pentru
a obţine: evoluţia numărului de indivizi în sit-uri, precum şi întreaga populaţie a fi reprezentată grafic
în timp. Pentru fiecare sit, numărul de indivizi va fi reprezentat neţinând cont de influenţele diferite,
care vor fi identificate. De-a lungul timpului, comparaţii ale impactului asupra populaţiei specifice pot
fi evaluate pe toate sit-urile (utilizarea analizelor asociate între două eşantioane, sau de corelare /
regresie - analize cu transformări corespunzătoare). Alte teste/statistici pot fi utilizate. Ancheta
statistică a datelor colectate vor fi adaptate în timp, în funcţie de necesităţi. Pentru analiza datelor se
pot utiliza mai multe programe statistice, de ex Statistica, SPSS, etc
- Formatul raportului şi procesul de comunicare rezultat pentru gestionare: atunci când apar schimbări în
populaţii, acestea vor fi raportate, utilizând inclusiv şi grafice, precum şi recomandări pentru acţiuni de
management (conservare).

Măsuri, activităţi şi acţiuni privind studiul de inventariere şi monitorizare - Studii complete cu scopul
implementării de măsuri privind monitorizarea populaţiilor de dihor de stepă din aria protejată.
Metodologie - Studiul populaţiei va avea în vedere studierea componentei speciei din zona
ariei protejate şi dinamica populaţiei în decursul sezoanelor ecologice:
Se aleg un număr (randomizat) de parcele/sit-uri pentru monitorizare funcţie de morfologia
(dimensiunile arealului vizat) – de preferat împărţirea în cvadrate de 5 x 5 km.
Staţiile de urme sau suprafeţele de probă pentru dihor de stepă, vor putea fi selectate şi
aleatoriu (alături de zonele importante pentru specie identificate sau în curs de identificare) din
hărţile suport 1:20.000 sau 1:25.000 care reprezintă fiecare sit studiat şi împrejurimile sale sau
"zone tampon". Cantitatea de loturi / sit-uri pentru monitorizare: întreaga suprafaţă a
habitatelor speciei va fi verificată.
Locul de amplasare / marcare a parcelelor specifice: transect GPS, semne permanente
(ţăruşi marcaţi), hartă detaliată a sit-urilor cu localizarea indicilor de prezenţă.
Protocoale de colectare a datelor: informaţii detaliate privind datele colectate, şi modul în
care fiecare sit va fi marcat permanent pe teren. Fiecare urmă sau individ observat va fi
înregistrat. Fiecare sit va fi observat metodologic, precum şi abundenţa absolută (număr de
indivizi) va fi înregistrat; observaţiile vor fi realizate într-o manieră noninvazivă /
nondistructivă. Orice dovezi de perturbare – pescari, braconieri, turişti, păşunat, arderi ale

19
 vegetaţiei, construcţii, etc. în zonă, va fi menţionat. Orice modificare de la regimurile
tradiţionale ale zonei studiate va fi înregistrată.
Formate de colectare a datelor: formularele standard (fişe de observaţii) de date vor fi
utilizate.
Proceduri de analiză a datelor şi metode statistice utilizate: evoluţia numărului de indivizi în
sit-uri, precum şi întreaga populaţie va fi reprezentată grafic în timp. De-a lungul timpului,
comparaţii ale impactului asupra populaţiei specifice pot fi evaluate pe toate sit-urile. Pentru
analiza datelor se pot utiliza mai multe programe statistice, de ex. Statistica, SPSS, etc. Pot fi
utilizate grafice, precum şi recomandări pentru măsuri viitoare de management.
Aceasta este o activitate care va conduce în final la cunoaşterea detaliată a caracteristicilor
ecologice ale speciei, sugerând căile de protejare ale acesteia.
Dacă se utilizează metoda staţiilor cu capcane foto, acestea se vor amplasa astfel încât
locurile alese să permită prelevarea de date relevante, referitoare la distribuţia dihorului de
stepă – de ex. zone cu efective abundente de rozătoare, zone cu adăposturi identificate, locuri de
marcaj permanente şi temporare. Aceste locuri se marchează ca puncte cu coordonate GPS şi se
analizează totodată din punct de vedere statistic şi cartografic.
Observaţii accidentale pot furniza adesea informaţii valoroase cu privire la distribuţia
dihorului de stepă.

În general planul de monitorizare are în vedere:

- Realizarea unor studii complete cu scopul implementării de măsuri privind inventarierea,
managementul populaţiei speciei vizate;
- Existenţa unor măsuri pentru menţinerea sau creşterea stării de conservare a speciei ţintă
- Existenţa unor măsuri pentru menţinerea sau creşterea stării de conservare a habitatelor dihorului de
stepă.

b) Protocol
Se stabilesc sit-urile de monitorizare şi locurile importante pentru monitorizare sau cvadratele (alese
aleator) ce vor fi observate dacă sit-ul are o mărime prea mare pentru a fi observat în totalitate;
1. Perioada observaţiilor: se realizează minim două campanii în teren pe sezon în fiecare zonă
selectată, numărul de zile fiind alese în funcţie de numărul şi mărimea sit-urilor alese, cu
accent pe perioada de iarnă (între 1 decembrie - 31 februarie)
2. Zona ţintă:
 Zona selectată trebuie să fie bine delimitată (pe hartă digitală de exemplu) ca să fie
posibil parcurgerea ei şi de alte persoane (de ex. o porţiune de drum de acces)
 Lungimea porţiunii alese trebuie să fie cel puţin 1,5 km
 Alegerea zonei se face împreună cu coordonatorul de proiect
3. Observaţii:
 Observaţiile se fac de 1-3 persoane
 Parcurgerea traseului stabilit se face pe jos, cu cadenţă constantă
 Observaţiile se efectuează pe cât posibil în condiţii de vreme favorabilă, astfel nefiind
indicate ieşiri în timp ceţos, în cădere de zăpadă densă, în ploaie sau vânt puternic
 Fiecare observaţie este indicat a se nota pe GPS şi pe fişa standard
 Notarea celorlalte specii observate este indicată
4. Formularul de teren:
 Locul: se notează numele zonei – al localităţii cea mai apropiate de exemplu, dacă nu
se cunoaşte toponimul
 Data: se notează data din ziua observaţiei
 Coordonatele GPS: se notează coordonatele – latitudinea şi longitudinea punctului de
începere a transectului şi a sfârşitului, şi ale punctelor în care se realizează observaţii
 Ora: se notează ora la începutul, sfârşitul observaţiilor
 Tipul observaţiilor: indici de prezenţă (excremente şi urme)
 Număr: numărul exemplarelor observate
5. Condiţii meteo:
 Vremea se notează la începutul, sau / şi la sfârşitul observaţiilor
 Grosimea zăpezii: grosimea medie a zăpezii
20
  Vizibilitate: 1.: 100 m, 2.: 250 m, 3.: 500 m, 4.: 1000 m, 5.: peste 1000 m
 Vânt: 0 – nu este, 1 – slab, 2 – moderat, 3 – tare
 Nebulozitate: 1 – cer senin, 2 – parţial noros, 3 – cer complet acoperit, 4 – ceaţă
 Precipitaţii: 0 – nu este, 1 – ploaie, 2 – zăpadă
 Temperatura: indicat a se nota.

Lipsa indicilor trebuie să fie, de asemenea, marcată.

Rezultatele sunt exprimate în procente de situri pozitive pe pătrat x 100 km2.

c) Fişă monitorizare

21
 FIŞA DE MONITORIZARE – Mustela eversmannii

Detalii observaţie: Sit nr: .....

Data: ............................... Observator(i) : ....................................................................................

...........................................................................................................................................................

(Date de contact) ..................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

Metodă: □ punctuală □ transect □ observaţie non-standard

Transect nr./cod (de pe hartă)

Localitate: Toponim: Altitudine:

Coordonate
Început transect Sfârşit transect
Latitudine Longitudine Latitudine Longitudine

Condiţii meteo: □ soare □ înnorat, cer acoperit □ ploaie

Descrierea sitului:

Habitat : □ pajişte □ păşune □ zonă agricolă □ altele

□ urban sau peri-urban □ zonă agricolă □ zonă naturală

□ crânguri deschise □ crânguri dense □ mediu peri-urban

Precizări : ..........................................................................................................................................

......................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................

…………………………………………………………………………………………………...

22
 Indicii / Observaţii: □ Observaţii negative

Amprente: □ foarte proaspete □ proaspete □ uscate □ vechi

Dimensiuni amprente: anterioare : ........... x ............ cm posterioare : .............. x ............ cm

Altele: □ Marcaj (lăsătură)

□ Cadavru (precizaţi specia pradă, talia, vârsta, etc.): ........................................................

Adăpost: □ adăpostul - specia .......................................................................................

□ altele: ....................................................................................................................

Observaţii pt. exemplare: □ individ(izi) viu(ii) □ cadavru(e)

Precizaţi numărul, vârsta, talia, elemente ce permit identificarea, comportamente, cauze ale morţii,
etc. :

..............................................................................................................................................................

.............................................................................................................................................................

Caracteristici specifici speciei:

Suporturi de marcaj: □ absente □ rare □ regulate □ numeroase
Precizări (tip) :..............................................................................................................................................
Adăposturi potenţiale : □ absente □ rare □ regulate □ numeroase
Precizări (tip) :..............................................................................................................................................
Resurse alimentare potenţiale (prezenţa rozătoarelor, cunoştinţele observatorului asupra populaţiilor
prăzii, etc.) :

.......................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................

Impact uman :
Prezenţa unei artere de circulaţie: □ da □ nu Risc ridicat de coliziuni rutiere: □ da □ nu
Obstacole majore: □ drumuri □ poluări masive □ altele : ...............................
Semne de poluare constantă (otrăviri, prezenţa activităţilor umane, etc.):

………………….......................................................................................................................................

……………………………………………………………………………………………………

23
Alte specii observate/prezente: Tipul observaţiei - obs. directă, urmă (tip – Număr
intrare adăpost, amprentă, lăsătură, etc.), s.a. observaţii
(ex – 3
muşuroaie)

Lungimea transectului sau suprafaţa analizată

Fotografii

Alte observaţii:
...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

24
 Bibliografie selectivă
 Anděra M, Červený J (2003) The Red List of mammals of the Czech Republic. Příroda, Praha 22:121–129
 Anděra M, Červený J (2009) Large mammals in the Czech Republic. Distribution, history and protection. 2.
Carnivores (Carnivora). Národní muzeum, Praha, Czech Republic
 Baghli A,Walzberg C, Verhagen R (2005) Habitat use by the European polecat Mustela putorius at low density
in a fragmented landscape. Wildl Biol 11:331–339
 Barbu P (1971) Contributions a la connaissance de la distribution du putois de steppe Mustela (Putorius)
eversmanni Lesson, 1827 en Roumanie. Analele Universităţii Bucureşti 20:9–11, In Romanian Barbu P, Barbu
I (1968) Dihorul de stepă în pădurea Albele. Vînătorul şi pescarul 20(5):13–14, In Romanian
 Bashta ATV, Potish L (2007) Mammals of the Transcarpathian region (Ukraine). Lvov, Ukraine [In Ukraine
with English summary]
 Baumann M, Kuemmerle T, Elbakidze M, Ozdogan M, Radeloff VC, Keuler NS, Prishchepov AV, Kruhlov I,
Hostert P (2011). Patterns and drivers of post-socialist farmland abandonment in Western Ukraine. Land Use
Policy 28:552–562
 Blandford PRS (1987) Biology of the polecat Mustela putorius, a literature review. Mamm Rev 17:155–198
 Botnariuc N, Tatole V (eds.) (2005). Cartea Roşie a Vertebratelor din România. Muzeul Naţional de Istorie
Naturală „Gr. Antipa”, Bucureşti, Romania [In Romanian]
 Buchalczyk T, Ruprecht AL (1975). Tchórz stepowy, Mustela eversmanni Lesson, 1827 – nowy ssak w faunie
Polski. Prz Zoologiczny 19:84–91, In Polish
 Burneo S, González-Maya JF, Tirira D (2009). Distribution and habitat modeling for Mustela felipei in
Northern Andes. Small Carniv Conserv 41:41–45
 Červinka J, Šálek M, Pavluvčík P, Kreisinger J (2011). The fine-scale utilization of forest edges by mammalian
mesopredators related to patch size and conservation issues in Central European farmland. Biodivers Conserv
20:3459–3475
 Červinka J, Šálek M, Padyšáková E, Šmilauer P (2013). The effects of local and landscape-scale habitat
characteristics and prey availability on corridor use by carnivores: a comparison of two contrasting farmlands. J
Nat Conserv. doi:10.1016/j.jnc.2012.11.004
 Ciechanowski M, Bogdanowicz W (eds) (2013). Steppe polecat “mammals” in “Fauna of Poland. Vol. IV—
vertebrates”, Poland Čížek O, Zamečník J, Tropek R, Kočárek P, Konvička M (2012) Diversification of
mowing regime increases arthropods diversity in species-poor cultural hay meadows. J Insect Conserv 16:215–
226
 Corcimari ND (1965). Data on spreading, biology and economical importance of polecats in Moldova.
Scinetific notes TSPI 14:54–59
 Coroiu I, Vohralík V (2008). Mesocricetus newtoni. In: IUCN 2011. IUCN Red List of threatened species.
Version 2011.2. <www.iucnredlist.org>.
 Coroiu C, Kryštufek B, Vohralík V, Zagorodnyuk I (2008). Spermophilus citellus. In: IUCN 2011. IUCN Red
List of threatened species. Version 2011.2. <www.iucnredlist.org>.
 Csathó AI, Csathó AJ (2009) Roadkills and the faunal casualties in Battonya (SE Hungary). Csemete
Természet- és Környezetvédelmi Egyesület, Battonya – Szeged, Hungary [In Hungarian with English
summary]

25
 Davison A, Birks JDS, Griffiths HI, Kitchener AC, Biggins D, Butlin RK (1999) Hybridization and the
phylogenetic relationship between polecats and domestic ferrets in Britain. Biol Conserv 87:155–161
 Engler R, Guisan A, Rechsteiner L (2004) An improved approach for predicting the distribution of rare and
endangered species from occurrence and pseudo-absence data. J Appl Ecol 41:263–274
 Enzinger K (2011) Steppeniltis (Mustela eversmannii). Grundlagen zu Erfassung und Schutz der stark
gefährdeten Ar t in Niederösterreich. Naturschutzzentrum Salzburg. Wien, Austria. http://noe-
naturschutzbund.at/PDF/Steppeniltis_Bericht2011.pdf
 Enzinger K, Walder C, Gross M, Berg H-M, Moser D, Herzig B (2006). Vorkommen und Schutz des Ziesels
(Spermophilus citellus) in Niederösterreich. Projektbericht des NATURSCHUTZBUND NÖ gemeinsam mit
NÖ Landesjagdverband, gefördert durch der NÖ Landschaftsfonds, Wien, Austria
 Fernandes M, Maran T, Tikhonov A, Conroy J, Cavallini P, Kranz A, Herrero J, Stubbe M, Abramov A.,
Wozencraft C (2008) Mustela putorius. In: IUCN 2012. IUCN Red List of threatened species. Version 2012.2.
<www.iucnredlist.org>.
 Freeland JR, Kirk H, Petersen S (2011). Molecular ecology, 2nd edn. Wiley, Chichester Głowaciński Z (2001)
Polska Czerwona Księga Zwierząt. Kręgowce, PWRiL, Warszawa, Poland [In Polish]
 Gorsuch WA, Larivière S (2005). Vormela peregusna. Mamm Species 779:1–5
 Gough MC, Rushton SP (2000) The application of GIS-modelling to mustelid landscape ecology. Mamm Rev
30:197–216
 Grilo C, Bissonette JA, Santos-Reis M (2009). Spatial–temporal patterns in Mediterranean carnivore casualties:
consequences for mitigation. Biol Conserv 142:301–313
 Guisan A, Thuiller W (2005). Predicting species distribution: offering more than simple habitat models. Ecol
Lett 8(9):993–1009
 Hanák P, Mazák V (1965). Předběžná zpráva o výskytu tchoře stepního Putorius eversmanni Lesson vjižních
Čechách [Vorbericht über das Vorkommen des Steppeniltisses, Putorius evermanni Lesson, in Südböhmen].
Lynx (Praha), n. s., 5:33–36
 Hegyeli Z (2009) A molnárgörény (Mustela eversmanii) új jelzései Románia pannon régiójából. Migrans 11(2–
4):7–10,
 Heinemeyer, K. S., T. J. Ulizio, R. L. Harrison, 2008, Natural sign: tracks and scat. Pages 45-74 in R. A.
Long, P. MacKay, W. J. Zielinsk i, J. C. Ray, editors. Noninvasive Survey Methods for Carnivories. Island
Press, Washington, D.C., USA.
 Helldin J-O (2000). Population trends and harvest management of pine marten Martes martes in Scandinavia.
Wildl Biol 6:111–120
 Heltai M (2002). The status and distribution of mammal predators in Hungary. Dissertation, St. Stephen
University, Gödöllő, Hungary
 Heptner V, Naumov N, Jurgenson P, Sludskiy A, Chirkova A, Bannikov A (1967). The mammals of the Soviet
Union, 2, Part 1. Sirenia and Carnivora. Vyshaya shkola Publ. House, Moscow
 Jirsík J (1952). Tchoř stepní [plavý], Mustela (Putorius) eversmanni Lesson v severozápadních Čechách
(Putorius eversmanni Less. In Bohemia). Časopis Národního muzea, oddíl přírodovědný 121:59–63 [In Czech]
 Jongman RHG (2002) Homogenisation and fragmentation of the European landscape: ecological consequences
and solutions. Landsc Urban Plan 58:211–221

26
 Koshev Y, Genov P (2008). New record of steppe polecat (Mustela eversmanni Lesson, 1827) in Northwestern
Bulgaria. Hist Nat Bulg 19:183–184
 Koubek P, Červený J (2001). Rozšíření tchoře stepního v České republice. AOPK (unpublished report)
 Kovács A, Demeter I, Fatér I, Bagyura J, Nagy K, Szitta T,
 Firmányszky G, Horváth M (2008). Current efforts to monitor and conserve the Eastern Imperial Eagle Aquila
heliaca in Hungary. Ambio 37(6):457–459
 Kratochvíl J (1962). Dvě poznámky ke znalostem o tchoři světlém v ČSSR (Zwei Notizen zur Kenntnis des
Steppeniltisses in der Tschechoslowakei). Zoologické listy 11(3):213–226,
 Kristiansen LV, Sunde P, Nachman G, Madsen AB (2007). Mortality and reproductive patterns of wild
European polecats Mustela putorius in Denmark. Acta Theriol 52:871–878
 Kristin A, Hell P, Bucko J (2013). Tchor stepny Mustela eversmanii. In: Kristofik J, Danko S (ed) Cicavce
Slovenska: Rozsirenie, bionomia a ochrana. Veda, Vydavatelstvo SAV Bratislava, Slovakia
 Kryštufek B, Petkovski S (2003). Annotated checklist of the mammals of the Republic of Macedonia. Bonner
zoologische Beiträge 51:229–254
 Kryštufek B, Vohralík V, Meinig H, Zagorodnyuk I (2008). Cricetus cricetus. In: IUCN 2011. IUCN Red List
of threatened species. Version 2011.2. <www.iucnredlist.org>.
 Kuemmerle T, Müller D, Griffiths P, Rusu M (2009). Land-use change in Southern Romania after the collapse
of socialism. Reg Environ Chang 9:1–12
 Kurtonur C, Kryštufek B, Özkan B (1994). The European polecat (Mustela putorius) in Turkish Thrace. Small
Carniv Conserv 11:8–10
 Lanszki J, Heltai M (2007). Diet of the European polecat and steppe polecat in Hungary. Mamm Biol
72(1):49–53
 Lanszki J, Heltai M, Lehoczky R (2007). Molnárgörény (Steppe polecat). In: Bihari Z, Csorba G, Heltai M (ed)
Magyarország emlőseinek atlasza (The atlas of Hungarian mammals), Kossuth Kiadó, Budapest, Hungary, pp
230–231 [In Hungarian] Lodé T (1994). Environmental factors influencing habitat exploitation by polecat
Mustela putorius in western France. J Zool (Lond) 234:75–88
 Matějů J, Nová P, Uhlíková J, Hulová Š, Cepáková E (2008). Distribution of the European ground squirrel
(Spermophilus citellus) in the Czech Republic in 2002–2008. Lynx (Praha), n. s.. 39 (2):277–294
 Mazák V (1965). Beitrag zur Verbreitung des Steppeniltisses Putorius eversmanni Lesson, 1827 in der
Tschechoslowakei. Věstník československé společnosti zoologické 29:85–96
 Miklós P, Žiak D (2002). Microhabitat selection by three small mammal species in oak-elm forest. Folia Zool
51(4):275–288
 Milenković M (1990). A new finding of the steppe polecat, Mustela eversmanii Lesson, 1827 in Yugoslavia.
Arhiv bioloških nauka 42:251–257
 Mirić Đ (1976). Stepski tvor, Mustela eversmani Lesson, 1827 (Mammalia: Carnivora) u jugoistočnom delu
Pannonskog basena. Glasnik Prirodnjačkog muzeja u Beogradu:129–157
 Moreira F, Russo D (2007). Modelling the impact of agricultural abandonment and wildfires on vertebrate
diversity in Mediterranean Europe. Landsc Ecol 22:1461–1476
 Müller D, Kuemmerle T, Rusu M, Griffith P (2009). Lost in transition: determinants of cropland abandonment
in postsocialist Romania. J Land Use Sci 4:109–128

27
 Munteanu A, Lozanu M (2004). Lumea Animală a Moldovei. Mamifere (Animal world of Moldova.
Mammals). Chisinau Stiinta 4:104–105,
 Murariu D, Munteanu D (2005). Fauna României, Vol. XVI, Fasc. 5 – Carnivora. Editura Academiei Române,
Bucureşti, Romania
 Nagy S, Demeter I (2006). Saker Falcon: European Single Species Action Plan.
http://www.birdlife.org/eu/pdfs/falche.pdf.
 Neumann F, Gnad C (2011). Jagdstatistik 2010/11, Statistik Austria.
http://www.statistik.at/web_de/static/jagdstatistik_20102011_058712.pdf NÖ Jagdgesetz 1974
http://www.ris.bka.gv.at/Dokumente/LrNo/LRNI_2009013/LRNI_2009013.pdf.
 Ottlecz B (2010) Egy ismeretlen menyétféle: a molnárgörény. In Heltai M (ed) Emlősragadozók
Magyarországon. Mezőgazda Kiadó, Budapest, pp 155–163 [In Hungarian]
 Ottlecz B, Spakovszky P, Heltai M (2011). A molnárgörény (Mustela eversmanii) magyarországi előfordulási
adatainak összegzése. Állattani Közlemények 96(1–2):11–23
 Randi E (2008). Detecting hybridization between wild species and their domesticated relatives. Mol Ecol
17:285–293
 Red Book of the Republic of Moldova. Second edition. 2001. Shtintsa, Kishinev, Moldova (In Moldavian and
English)
 Romanowski J (2004). Tchórz stepowy (Mustela eversmanni). In: Adamski P Bartel R Bereszyński A, Kepel
A, Witkowski Z (ed) Gatunki Zwierząt (z wyjątkiem ptaków). Poradniki ochrony siedlisk i gatunków Natura
2000 - podręcznik metodyczny. Ministerstwo Środowiska, Poland
 Rozylowicz L (2012). Date nepublicate
 Rushton SP, Ormerod SJ, Kerby G (2004). New paradigms for modelling species distributions? J Appl Ecol
41:193–200
 Šálek M, Kreisinger J, Sedláček F, Albrecht T (2009). Corridor vs hayfield matrix use by mammalian predators
in an agricultural landscape. Agr Ecosyst Environ 134:8–13
 Šálek M, Kreisinger J, Sedláček F, Albrecht T (2010). Do foraging opportunities determine preferences of
mammalian predators for habitat edges in an agricultural landscape? Landsc Urban Plan 98:86–91
 Schreiber A, Wirth R, Riffel M, Van Rompaey H (1989). Weasels, civets, mongooses, and their relatives. An
Action Plan for the Conservation of Mustelids and Viverrids. IUCN/SCC Viverrid and Mustelid Specialist
Group, IUCN, Gland
 Shekarova ON, Neronov VV, Savinetskaya LE (2008.) Speckled Ground Squirrel (Spermophilus suslicus):
current distribution, population dynamics and conservation. Lynx 39:317–322
 Sirami C, Brotons L, Burfield I, Fonerflick J, Martin J-L (2008). Is land abandonment having impact on
biodiversity? A meta-analytical approach to bird distribution changes in the north-western Mediterranean. Biol
Conserv 141:450–459
 Spassov N (1982). Evolution and distribution of the steppe polecat and the Western polecat - Priroda Sofia
6:32–39
 Spassov N (2007). Order Carnivora In: Miteva S, Mihova B, Georgiev K, Petrov B, Vandino D (ed) The
mammals, important for conservation in Bulgaria. Dutch Mammal Society VZZ, Arnhem, Netherlands, pp
217–290

28
 Spassov N, Spiridonov G (1985). The Pine Marten, Martes martes L.1758; the Steppe Polecat, Mustela
eversmanni Lesson, 1827; the Marbled Polecat, Vormela peregusna Guldenstaedt, 1770; the Otter, Lutra lutra
L.,1758. In: Botev B, Pestev T. (ed) Red Data Book of Bulgaria. Vol.2, Animals, Publ. House of the Bulgarian
Acad. of Sci., 1985
 Spassov N, Spiridonov G (2011). Steppe polecat, Mustela eversmanni Lesson, 1827. In: Red Data Book of the
Republic of Bulgaria. Digital edition, Vol. 2. Animals. Joint Edition of the Bulgarian Academy of Sciences &
Ministry of Environment and Water. Sofia
 Spassov N, Georgiev K, Ivanova N, Ivanov V (2002). Study of the status of marbled polecat (Vormela
peregusna peregusna Guld.) in Western and North-Eastern Bulgaria with data on the status of its potential main
prey species and competitors. Hist Nat Bulg 14:123–140
 Spitzenberger F (2001). Mustela eversmannii – Steppeniltis in: Die Säugetierfauna Österreichs. Grüne Reihe
des Bundesministeriums für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft. Band 13. Graz 2001.
austria medien service GmbH Verlag
 Spitzenberger F (2005). Rote Liste der Säugetiere Österreichs (Mammalia) In: Zulka P, Wallner R: Rote Listen
gefährdeter Tiere Österreichs.Wien. Köln.Weimar 2005. Böhlau Verlag
 Suárez-Seoane S, Osborne PE, Baudry J (2002). Responses of birds of different biogeographic origins and
habitat requirements to agricultural land abandonment in northern Spain. Biol Conserv 105:333–344
 Sundseth K (2009) Natura 2000 in the steppic region. Office for Official Publications of the European
Communities, Luxembourg, Belgium. Available at: http://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/
docs/biogeos/Steppic.pdf
 Svobodová J, Kreisinger J, Šálek M, Koubová M, Albrecht T (2011). Testing mechanistic explanations for
mammalian predator responses to habitat edges. Eur J Wildl Res 57(3):467–474
 Széky P (1974). Adatok a magyarországi mezei görény (Putorius eversmanni hungarica Éhik) biológiájához.
Gödöllői Agrártudományi Egyetem Közleményei, Gödöllő, pp 45–61
 Thomas CD, Cameron A, Green RE, Bakkenes M, Beaumont LJ, Collingham YC et al (2004). Extinction risk
from climate change. Nature 427:145–147
 Tikhonov A, Cavallini P, Maran T, Krantz A, Stubbe M, Kryštufek B, Abramov A, Wozencraft C (2008)
.Mustela eversmanii. In: IUCN 2011. IUCN Red List of threatened species. Version 2011.2.
<www.iucnredlist.org>. Downloaded on 25 Sep 2012
 Todd IA, Tew TE, Macdonald DW (2000). Arable habitat use by wood mice (Apodemus sylvaticus). 1. Effect
of macrohabitat. J Zool 250:299–303
 Tye H (1991) The lowland grasslands of Central and Eastern Europe. IUCN, Switzerland
 Vallo P,Martínková N, Koubek P (2007). Genetic variability in Moravian polecats: a pilot study using
mitochondrial DNA sequences. In: Hájková P, Růžičková O (eds) Proceedings of the 25th Mustelid
Colloquium, 4–7 October 2007. Czech Republic, Třeboň
 Veen P, Molnar Z (2001). Grassland ecosystem in central and eastern Europe. In: EU enlargement. University
of Gottingen, pp 24–39
 Volokh A (2004). Current state of the steppe polecat (Mustela eversmanni Lesson, 1827) in Ukraine. Naukoviy
Visnik Ujgorodskogo Univeritetu, Ser. Biology 15:105–109

29
 Weinhold U (2008). Draft European Action Plan for the conservation of the Common hamster (Cricetus
cricetus, L. 1758). Strasbourg: Convention on the conservation of European wildlife and natural habitats.
Standing Committee. 28th meeting, Strasbourg, France
 Wolsan M (1993). Mustela eversmanii Lesson, 1827 – Steppeniltis. In: Stubbe M, Krapp F (eds) Handbuch der
Säugetiere Europeas. Band 5/II, Carnivora (Fissipedia), Wiesbaden: Aula Verlag, Austria, pp 770–816 [In
German]
 Wolsan M (1999). Mustela eversmanii LESSON, 1872. In: Mitchell-Jones AJ, Amori G, Bogdanovicz W,
Kryštufek B, Reijnders PJH, Spitzenberger F, Stubbe M, Thissen JBM, VohralíkV, Zima J (1999) The Atlas of
European mammals. London: T. & A. D. Poyser Ltd Zagorodnyuk I, Glowacinski Z, Gondek A (2008)
Spermophilus suslicus. In: IUCN 2011. IUCN Red List of threatened species. Version 2011.2.
www.iucnredlist.org
 Žiak D, Urban P (2001). Red (ecosozological) List of mammals (Mammalia) of Slovakia. In: Baláž D, Marhold
K, Urban P (ed) Red List of plants and animals of Slovakia, Ochrana Prírody 20 (Suppl.):154–156.

30