UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

Facultatea de Medicină si Farmacie

CALITATEA VIEȚII ÎN MEDICINA PALIATIVĂ

Disciplina:Științe comportamentale.Psihologie medicală.Sociologie

medicală

Specializarea:
Student:
Medicină generală,Anul II,Grupa 1
Marinoaia Virginica-Andreea

1
 Aspecte privind calitatea vieții în medicină

Calitatea vieţii reprezintă ansamblul elementelor care se referă la situaţia fizică,

economică,socială, culturală, politică, de sănătate, în care trăiesc oamenii, conţinutul şi natura
activităţilor pe care le desfăşoară, caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale la care participă,
bunurile şi serviciile la care au acces, modele de consum adaptate, modul şi stilul de viaţă,
evaluarea împrejurărilor şi rezultatelor activităţilor care corespund aşteptărilor populaţiei,
precum şi stările subiective de satisfacţie/nesatisfacţie, fericire, frustrare etc.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (1998) oferă următoarea definiţie: „Calitatea vieţii este
dată de percepţiile indivizilor asupra situaţiilor lor sociale, în contextul sistemelor de valori
culturale în care trăiesc şi în dependenţă de propriile trebuinţe, standarde şi aspiraţii. Mai
specific, prin calitatea vieţii se înţelege bunăstarea fizică, psihică şi socială, precum şi
capacitatea de a îndeplini sarcinile obişnuite, în existenţa cotidiană”.
O definiţie utilitaristă este propusă de Revicki & Kaplan (1993): calitatea vieţii reflectă
preferinţele pentru anumite stări ale sănătăţii ce permit ameliorări ale morbidităţii şi mortalităţii
şi care se exprimă printr-un singur indice ponderat – ani de viaţă standardizaţi, în funcţie de
calitatea vieţii.[ CITATION ILu06 \l 1048 ]
Analizele consacrate calităţii vieţii sunt deosebit de utile pentru practica medicală, în
evaluarea efectelor fizice, psihice şi sociale ale îmbolnăvirilor şi tratamentelor medicale asupra
vieţii de zi cu zi a oamenilor; în analiza efectelor tratamentelor sau bolii, din punctul de vedere al
pacientului, precum şi în determinarea nevoilor pacientului de suport psihic, fizic şi social pe
durata îmbolnăvirii. Folosirea instrumentelor pentru evaluarea calităţii vieţii pacienţilor ajută
personalul medical să aleagă între diferite tratamente alternative, să informeze pacienţii asupra
efectelor posibile ale diferitelor proceduri medicale, să monitorizeze progresul tratamentelor
aplicate, din punctul de vedere al pacientului şi, în fine, permite personalului medical să
proiecteze pachete de îngrijiri medicale eficace şi eficiente.
Altfel spus, calitatea vieţii presupune următoarele dimensiuni:
1) bunăstarea emoţională,
2) relaţiile interpersonale,
3) bunăstarea materială,
4) afirmarea personală,
5) bunăstarea fizică,
6) independenţa,
7) integrarea socială,
8) asigurarea drepturilor fundamentale ale omului.[ CITATION ILu06 \l 1048 ]

Ce determină calitatea vieţii?

a. Gradul în care speranţele şi ambiţiile proprii se realizează în viaţa cotidiană.
b. Percepţia poziţiei în viaţă a persoanei, în contextul cultural şi axiologic în care trăieşte şi în
raport cu scopurile, aspiraţiile, standardele şi preocupările proprii.
c. Evaluarea stării proprii de sănătate, prin raportare la un model ideal.
d. Lucrurile ce sunt considerate importante în viaţa persoanelor.[ CITATION ILu06 \l 1048 ]

2
 Calitatea vieții în medicina paliativă

„Atenţia pe care o acordăm celor care apar în lume, trebuie să o acordăm şi celor care o
părăsesc”. A.V. Gnezdilov

Medicina paliativă vine în ajutor atunci când boala nu poate fi vindecată. În asemenea
situaţii, pentru bolnav trebuie făcut mult mai mult, decât în cazul unei boli în evoluţie
satisfăcătoare, favorabilă. E momentul să amintim o expresie bine cunoscută,care ar subsemna
orice medic profesionist: „Dacă nu poţi vindeca bolnavul – uşurează-i suferinţele, dacă nu le
poţi uşura – împărtăşeşte-le”.
Crearea calităţii vieţii bolnavilor în stadii terminale rămâne o problemă serioasă, însă reală şi
rezolvabilă.O poziţie complexă faţă de oricare persoană presupune satisfacerea multilaterală a
necesităţilor, şi, corespunzător,grija faţă de pacient poate fi exprimată în aspect medical, social şi
spiritual, existenţial. Analizând în mod consecvent fiecare din aceste aspecte, ajungem la
concluzia că ele nu pot fi privite altfel decât în relaţie reciprocă şi interdependenţă. Fiecare
aspect implică şi pe toate celelalte. De aceea îngrijirea paliativă cere o activitate de concordanţă a
unei echipe de specialişti de înaltă calificare din diferite domenii.[ CITATION Mih04 \l 1048 ]
Una din problemele de bază ale medicinii paliative constă în controlul simptomelor. Este
vorba despre diminuarea sau înlăturarea elementului subiectiv al simptomului, despre
minimalizarea suferinţelor pacientului şi nu despre vindecare.Aspectul medical în crearea
calităţii vieţii se sprijină, în primul rând, pe controlul durerii. Durerea este unul din semnele
vitale care caracterizează starea bolnavului: semn, care trebuie măsurat şi înregistrat la fel ca şi
temperatura, pulsul, respiraţia, tensiunea etc. În societatea civilizată, concluzia despre caracterul
durerii se bazează, în primul rând, pe raportul pacientului.
În acelaşi timp, durerea în afară de aspectul fizic, are şi un aspect psihologic, care poate
include un şir de probleme: durere socială, provocată de pierderea statutului social, de
întreruperea relaţiilor interpersonale din mediul ambiant, durere emoţională provocată de
pierderea propriei atracţii, speranţei la fericire, durere provocată de pierderea posibilităţilor
materiale şi, în cele din urmă, durere existenţială, provocată de pierderea speranţei în echitatea şi
corectitudinea universului.[ CITATION Mih04 \l 1048 ]
Relaţia reciprocă între durerea fizică şi sufletească nu poate lăsa dubii, dacă ţinem cont de
faptul că psihicul se exprimă prin stări de fobie, anxietate, depresie. O importanţă deosebită are
crearea aşa numitului confort psihologic.
În afară de durere, bolnavul suferă şi de multe alte simptome fizice grave, care provoacă, la
rândul lor,multe probleme: inapetenţă, vomă, constipaţii, caşexie, anorexie, tuse, deshidratare
etc.Aspectul medical prevede şi probleme de îngrijire. Curăţenia, liniştea, rezolvarea problemelor
referitor la regimul alimentar şi la funcţiile fiziologice, creează condiţii, pe cât e posibil, pentru
un confort corporal.Problemele psihologice sunt mult mai complicate, vizează evaluarea
emoţiilor, posibilităţilor de adaptare, apelează la ceea ce ţine de spirit, de suflet, de imaterial.

3
 Suportul moral se bazează pe relaţii de sinceritate şi adevăr.Problema calităţii vieţii devine
mult mai actuală atunci, când potenţialul cantitativ devine evident limitat.Probabil, cel mai
dramatic moment în medicina paliativă, este prezenţa factorului morţii. Prin urmare, grija pentru
crearea calităţii vieţii în presimţirea decesului apropiat explică şi tentativa controlului
simptomelor, şi îngrijirea pacientului, ca măsuri pentru menţinerea maximă a echilibrului
psihologic.[ CITATION Mih04 \l 1048 ]
Centrul atenţiei este pacientul însuşi, şi nu boala (particularităţile ei clinice, metodele de
tratament).În cazul, când toate metodele de tratament rămân fără efect, pacientul are nevoie de
ajutorul unui doctor,care ar fi în stare să organizeze o terapie personal orientată, accentuând
atenţia asupra problemelor de confort psihologic şi fizic.Comunicând cu pacientul, trebuie să
ocupăm locul unui auditor, unui ascultător, oferindu-i dreptul la iniţiativă,la o poziţie activă.
Uneori pacientul are nevoie să-şi descarce conştiinţa, cu alte cuvinte, să-şi uşureze sufletul,
făcând confidenţe cuiva. Întotdeauna trebuie ţinut cont de un moment important: pacientul este
foarte atent la reacţia convorbitorului. Chiar dacă n-aţi pronunţat nici un cuvânt, aceasta poate
servi ca o confirmare a poziţiei pacientului. Tăcerea câteodată poate fi foarte semnificativă.
[ CITATION Mih04 \l 1048 ]

Concluzie
În urma efectuării acestei lucrări , am constatat faptul că,studiul calității vieții facilitează
întelegerea nevoilor pacienților aflati în stadii terminale de boală,acestia având nevoie de o
atenție sporită din partea cadrelor medicale,asigurandu-le alinarea suferinței atât fizice cât și
psihosociale și spirituale.

Bibliografie
1.I., Lupu. (2006). "Calitatea vieții în sănătate".

2.Susan, M. C. (2004). "Impactul psihosocial al suferințelor terminale și serviciile de îngrijiri

paliative".București.