Test de fitotoxicitate cu plante terestre – efectul compuşilor

toxici asupra procesului de germinare a seminţelor şi creşterii

plăntuţelor de muştar (Sinapis alba)

Această metodă se aplică la determinarea fitotoxicităţii unor probe solide, cum ar

fi solurile contaminate şi deşeurile solide. De asemenea, metoda poate fi
aplicată şi pentru probe lichide, cum ar fi levigatul, levigatul din deşeuri solide,
ape reziduale industriale, agricole sau municipale, substanţe chimice solubile în
apă sau pentru orice soluţie susceptibilă de a conţine substanţe toxice.
1. Principiul metodei
Testul constă în determinarea efectului inhibitor al probelor contaminate lichide
sau solide asupra potenţialului de germinare şi creştere a unor plante terestre cu
creştere rapidă. Măsurătorile pentru determinarea dezvoltarii sunt reprezentate
de lungimea rădăcinii, lungimea tulpinii, masa materialului umed şi masa uscată.
Efectul inhibitor al contaminanţilor este determinat prin compararea grupurilor
testate cu grupurile control (martor).
 Etape de realizare a testului

1. Materiale şi aparatură
plăci Petri; baloane cotate; hârtie de filtru calitativă; balanţă
analitică; balanţă tehnică; etuvă; riglă gradată
 Etape de realizare a testului

2. Organisme biologice
În experimente se pot utiliza seminţe de la diverse specii de plante cu
creştere rapidă în condiţii de laborator, aparţinând mono- sau
dicotiledonatelor. Printre speciile de plante ce pot fi utilizate menţionăm:
Lepidium sativum (hreniţa), Sinapis alba (muştarul alb), Hordeum
vulgare (orz), Secale cereale (secara), Triticum aestivum (grâu),
Trifolium pratense (trifoi), Lolium perrene (gazon), Lactuca sativa
(salata), etc. Seminţele se achiziţionează din centrele comerciale, din
acelaşi lot. În lucrarea practică folosim seminţe de muştar alb.
 Etape de realizare a testului

3. Protocol de testare
• Testul se poate realiza atât pentru soluţii de substanţe
toxice, utilizate în diferite concentraţii, cât şi pentru probe
de sol contaminat (natural sau artificial) şi probe lichide
contaminate (natural sau artificial). În toate cazurile este
nevoie de o variantă martor la care se raportează
rezultatele obţinute.
 Etape de realizare a testului

4. Substanţă toxică de testat

• În experiment se utilizează soluţii de clorură de cadmiu la
concentraţii de 50; 100 şi 200 mg/L. Experimentele au fost reluate
cu concentraţii de 10; 25 şi 50 mg/L clorură de cadmiu, deoarece
substanţa utilizată la primele concentraţii s-a dovedit a fi extrem de
toxică pentru seminţele de muştar care nu au intrat în procesul de
germinare
 Etape de realizare a testului

5. Modul de lucru
Se pregătesc patru plăci Petri sterile, una pentru martor şi 3 pentru
variantele experimentale de germinaţie cu soluţii ale substanţei de
testat în diferite concentraţii. În fiecare placă Petri se introduce câte o
rondea de hârtie de filtru. Apoi hârtia de filtru din placa martor se
umezeşte cu 3 ml apă distilată sterilă, iar rondelele de hârtie din
celelalte trei plăci (probele experimentale) se umezesc cu câte 3 ml
soluţie de cadmiu la concentraţiile stabilite.
 Etape de realizare a testului

• În fiecare placă Petri (pe hârtia de filtru umezită) se pun câte 10

seminţe de muştar, se acoperă plăcile cu capacul cutiei Petri şi se
păstrează la 250C, la alternanţă lumină – întuneric, timp de 5 zile.
 Etape de realizare a testului

• după 5 zile se efectuează o observaţie privind starea generală a

plantelor şi apariţia unor simptome, cum ar fi ofilire, uscăciune sau
decolorarea frunzelor, notându-se toate aceste aspecte. De
asemenea, se înregistrează numărul de seminţe germinate din
fiecare variantă, se calculează mediile şi se determină puterea de
germinare (% seminţe germinate din totalul de seminţe utilizate în
test).
• A) experiment cu solutii de Cd la concentraţii de 50; 100 şi 200 mg/L
 Rezultate obţinute

B) experiment cu soluţii de Cd la
concentraţii de 10; 25 şi 50 mg/L.
Rezultate
Martor
Toate seminţele au germinat şi au crescut
plantule cu rădăcini lungi şi tulpini dezvoltate,
frunzele sunt de culoare verde închis
P1- Cd – 10 mg/L
Doar 9 seminţe au germinat şi au crescut
plantule cu tulpinile lungi, iar rădăcinile ceva
mai scurte comparativ cu martorul;
P2 – Cd – 25 mg/L
Doar 8 seminţe au germinat şi au crescut
plantule cu tulpinile şi rădăcinile mai scurte
comparativ cu martorul;
P3- Cd – 50 mg/L
Doar 2 seminţe au germinat fără o creştere
normală a plantulelor.
 Rezultate obţinute

• Se măsoară lungimea
rădăcinilor şi se calculează
media lungimii la fiecare
variantă. Apoi se calculează
creşterea relativă în lungime a
rădăcinilor (Er) prin comparaţie
cu varianta martor, utilizând
următoarea relaţie:
𝐿𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑃
• 𝐸𝑟 = 𝑥 100
𝐿𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑀
• În acelaşi mod se procedează
şi pentru lungimea tulpinilor (Et)
 Rezultate obţinute

• Martor
• Plantulele se pun pe o coală de
hârtie pentru a le putea măsura
lungimea rădăcinilor şi a tulpinilor
• Media lungimii rădăcinilor = mm
• Media lungimii tulpinilor = mm
 Rezultate obţinute

• P1- Cd – 10 mg/L
• Plantulele se pun pe o coală de
hârtie pentru a le putea măsura
lungimea rădăcinilor şi a tulpinilor
• Media lungimii rădăcinilor = mm
• Media lungimii tulpinilor = mm
• creşterea relativă în lungime a
rădăcinilor (Er) prin comparaţie
cu varianta martor este
următoarea
• Er = media răd.Proba1 / media
răd. Martor x 100 = %
• creşterea relativă în lungime a
tulpinilor (Er) prin comparaţie cu
varianta martorr este următoarea
• Et = media tulp.Proba 1 / media
tulp. Martor x 100 = %
 Rezultate obţinute

• P2 – Cd – 25 mg/L
• Plantulele se pun pe o coală de
hârtie pentru a le putea măsura
lungimea rădăcinilor şi a tulpinilor
• Media lungimii rădăcinilor = mm
• Media lungimii tulpinilor = mm
• creşterea relativă în lungime a
rădăcinilor (Er) prin comparaţie cu
varianta martor este următoarea
Er = media răd.Proba 2 / media răd.
Martor x 100 = %
• creşterea relativă în lungime a
tulpinilor (Er) prin comparaţie cu
varianta martorr este următoarea
Et =media tulp, Proba 2 / media tulp.
Martor x 100 = %
 Rezultate obţinute

• P3- Cd – 50 mg/L
• Nu se pot face măsurători
 Temă de casă

• 1. Să se calculeze media lungimii rădăcinilor la martor şi probele P1

şi P2;
• 2. Să se calculeze media lungimii tulpinilor la martor şi probele P1 şi
P2;
• 3. Să se calculeze creşterea relativă în lungime a rădăcinilor (Er)
pentru P1 şi P2;
• 4. Să se calculeze creşterea relativă în lungime a tulpinilor (Et)
pentru P1 şi P2
• 5. Să se formuleze câteva concluzii ale experimentului.