Modelarea Deciziilor Manageriale

UNITATEA DE INVĂŢARE 7
Modele economico-matematice pentru utilizarea şi
alocarea resurselor în cadrul unei organizatii
• Obiective ale UI
Introducere
1. Elemente de programare dinamica. Teorema de optimalitate a lui Bellman
2. Modelul de analiză a drumului critic (ADC) pentru proiecte complexe
2.1. Elementele modelului
2.2. Analiza cost - durată (cazul duratelor deterministe)
2.3. Determinarea duratei totale a proiectului /cazul duratelor probabiliste
3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.1. Necesitatea stocurilor
3.2. Elementele unui proces de stocare
3.3. Cerinţele unui model de stocare
3.4. Necesitatea grupării selective a stocurilor
3.5. Model analitic de stocare în cazul cererii constante 1
• Teste de autoevaluare
Obiective ale UI

Prin parcurgerea acestei UI:

veţi acumula cunoştinţe referitoare la modul în care se pot aloca
resursele financiare, materiale, umane în funcţie de obiectivele
urmărite de organizaţie;
veţi aprofunda cele mai cunoscute modele de programare sub
aspectul timpului şi resurselor a proiectelor;
veţi studia elemetele modelelor de stocare, modul de rezolvare a
acestora în sistem conversaţional şi interpetarea rezultatelor
obţinute.

2
3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.1. Necesitatea stocurilor

Stocurile reprezintă unul dintre activele cele mai

scumpe și importante la multe companii, si reprezintă
mai mult de 50% din capitalul total investit.
Managerii au recunoscut că un control bun al stocurilor
este crucial pentru performanta firmei.
In managementul stocurilor, o firmă poate încerca să
reducă costurile prin reducerea stocurilor existente, dar
fără să apară lipsă de stoc deoarece clienții devin
nemulțumiți când apar întreruperi de producție generate
de lipsa stocurilor.
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.1. Necesitatea stocurilor

Astfel, companiile trebuie să realizeze un echilibru între un

nivel redus și unul ridicat de stocurilor, iar minimizarea
costurilor este un factor major în obținerea acestui echilibru
delicat.
Prin aplicarea teoriei stocurilor în management:
- se poate reduce frecvenţa fenomenului de rupere a stocului
(lipsa de stoc),
- se pot realiza economii cu depozitarea/stocarea materialelor,
- se pot diminua imobilizările de fonduri băneşti în stocuri.
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.1. Necesitatea stocurilor

În sens restrâns, gestiunea stocurilor îşi propune determinarea stocului

la un moment dat, pentru fiecare material, cu ajutorul relaţiei:
Stoc final = stoc iniţial + intrări – ieşiri.
În sens larg, managerial, gestiunea stocurilor permite determinarea:
▪ momentului optim de lansare a comenzii (când se lansează comanda
de reaprovizionare?)
▪ cantităţii optime de reaprovizionare (cât să se comande?)
▪ mărimii stocului de siguranţă (cât să fie stocul de siguranţă, adică
stocul ce asigură derularea activității până la sosirea comenzii?),
.....astfel încât cheltuielile totale de aprovizionare-stocare să fie
minime.
Un prim pas in stabilirea unei politici de stocare îl reprezintă
gruparea selectivă a stocurilor în 3 categorii (A, B, C) în funcție de
ponderea lor cantitativă și valorică, pentru fiecare grupă stabilindu-
se o politică specifică.
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.1. Necesitatea stocurilor
Clasificarea stocurilor într-o organizaţie:
– d.p.d.v. al poziţiei în procesul de producţie:
• materii prime, materiale
• producţie neterminată, semifabricate
• produse finite
– d.p.d.v. al importanţei valorice şi cantitative:
• Grupa A: pondere valorică mare (aproxim. 70%) şi pondere
cantitativă mică (aproxim. 10%)
• Grupa B: pondere medie atât din punct de vedere valoric (20%)
cât şi d.p.d.v. cantitativ (20%)
• Grupa C: pondere valorică mică (10%) şi pondere cantitativă
mare (70%)
- d.p.d.v. al duratei vieţii:
• perisabile
• neperisabile
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.2. Elementele unui proces de stocare
1. Cererea:
- cunoscută: constantă sau variabilă
- necunoscută, dar previzibilă => descrisă printr-o distribuţie de
probabilitate
2.Cantitatea de aprovizionat: stabilită prin politica de stocare
3. Parametri temporali:
– perioada de gestiune (T): de obicei 1 an
– intervalul dintre două aprovizionări succesive, poate fi:
- constant
- variabil şi cunoscut
- variabil, descris prin distribuţia de probabilitate
– durata de aprovizionare:
- constantă
- variabilă şi cunoscută
- variabilă descrisă prin distribuţia de probabilitate
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.2. Elementele unui proces de stocare

4. Costuri:
– depozitare (u.m./ u.f./ u. timp)
• cost depozitare
• cost conservare
• cost pază şi evidenţă
• cost primire – recepţionare, etc.
– lansare (u.m./ comandă)
• costul întocmirii comenzii
• costul transmiterii comenzii
• costul delegaţiilor
• costul transportului, etc.
– penalizare sau costul satisfacerii clienţilor (u.m./u.f./unitate de
timp lipsă produs)
• discount acordat pentru păstrarea clienţilor
• penalizări prevăzute în contracte
• costul pierderii clienţilor din cauza lipsei produsului în momentul cererii,
etc.
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.2. Elementele unui proces de stocare

Cost
cs

CTOT

cl
qopt
qopt – nivelul optim al stocului care asigură costul total de aprovizionare-
stocare minim
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.3. Cerințele unui model de stocare
Fie:
Cmi = consumul din materialul m pentru obţinerea unei unităţi de
produs i;
Xt+1i= cantitatea de produs i care se va realiza în perioada t+1;
SFtm = stocul din materialul m existent la sfârşitul perioadei t;
SIt+1m = stocul iniţial din materialul m necesar la începutul
perioadei t+1;
Δ = cantitatea de material m de aprovizionat

Problema managerială:
Dacă Cmi·Xt+1i > SFtm => cât să fie Δ astfel încât:
(cantitatea consumata)

SIt+1m  Cmi·Xt+1i
(cantitatea consumata)
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.3. Cerințele unui model de stocare

Cantitatea Δ de aprovizionat se poate determina cu un

model economico – matematic.
Modelul de stocare va determina:
– când să se lanseze comanda de reaprovizionare
– cât să se comande
– cât să fie stocul de siguranţă
....astfel încât cheltuielile totale de stocare să fie minime.
O altă preocupare a organizaţiei este aceea de a stabili o
politică optimă de stocare în funcţie de caracteristicile
de cost şi volum ale fiecărui material – modelul ABC
de grupare a stocurilor.
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.4. Necesitatea grupării selective a stocurilor. Metoda ABC

Într-o organizaţie se utilizează în general un număr mare

de materiale stocabile.
Pentru aplicarea unor politici diferenţiate de stocare este
necesară gruparea selectivă a materialelor.
Aplicarea principiului Pareto a condus la apariţia unei
importante metode de conducere axată pe identificarea
priorităţilor in management, metodă aplicabilă și în
gestiunea stocurilor.
Metoda ABC este o metodă euristică de grupare a
materialelor în trei grupe A, B şi C, în funcţie de
ponderea cantitativă şi valorică a materialelor utilizate
în cadrul unei organizaţii.
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.4. Necesitatea grupării selective a stocurilor. Metoda ABC

% Valoare

100
90 C
70
B

0 % Cantitate
10 30 100
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.4. Necesitatea grupării selective a stocurilor. Metoda ABC

Etapele metodei ABC:

Sortarea articolelor stocabile după natura lor;
Pentru articolele de aceeaşi natură se determină Cantitatea anuală
necesară (cererea) şi Valoarea = cererea anuală * preţul;
Se ordonează descrescător după valoare: V1  V2  ...  Vn;
Se determină ponderea cantitativă şi valorică a fiecarui articol
(conform tabelului) şi se identifică articolele din fiecare grupă.
Val. Cantitate Valoare % Cantitate % Valoare
cumulată cumulată

X V1 C1 V1 100C1/Ctotal 100V1/Vtotal
Y V2 C1+C2 V1+V2 100(C1+C2)/ 100(V1+V2)/
Ctotal Vtotal
... ... ... ... ... ...
Z Vn C1+C2+...+Cn= V1+V2+...+Vn= 100Ctotal/ 100Vtotal/Vtotal
Ctotal Vtotal Ctotal
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.4. Necesitatea grupării selective a stocurilor. Metoda ABC

Se stabileşte politica managerială de stocare:

⚫ Pentru grupa A: se recomandă utilizarea unui model
economico – matematic pentru dimensionarea optimă
a stocurilor;
⚫ Pentru grupa B: se recomandă o politică bazată pe
controlul stocului de siguranţă;
⚫ Pentru grupa C: se vor suporta cheltuielile de stocare
astfel încât să se asigure continuitatea activităţii.
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.4. Necesitatea grupării selective a stocurilor. Metoda ABC

Exemplu practic. Se dau următoarele informații referitoare la

materialele stocabile ale unei firme:
Denumire articol (cod) Cantitate (mii kg) Pret (um/kg)

A1 200 2000
A2 100 5000
A3 15 200000
A4 30 170000
A5 10 300000
A6 4 50000
A7 150 7000
A8 20 100000
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.4. Necesitatea grupării selective a stocurilor. Metoda ABC

Exemplu practic. In QM for Windows/ Inventory/ ABC se aplica etapele

metodei ABC si se obțin datele din tabel:
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.5. Model analitic de stocare în cazul cererii constante
(modelul EOQ – Economic Order Quantity)

Se cunosc:
– T = perioada de gestiune (de obicei 1 an);
– N = cererea totală de material în perioada de gestiune T;
– cd = costul unitar de depozitare;
– cl = costul de lansare a unei comenzi.

Se cer:
– mărimea lotului de aprovizionare q = ?
– intervalul dintre două aprovizionări t = ?
….astfel încât să se minimizeze costul total de stocare:

min CtotalT = ?
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.5. Model analitic de stocare în cazul cererii constante
(modelul EOQ – Economic Order Quantity)

Rezolvare:
Modelul procesului de stocare este reprezentat grafic în fig.
urmatoare:
Stoc

Timp T
t t t …

N T q·T
Pe baza notaţiilor stabilite: => = => t =
q t N
 3. Modele analitice pentru procese de stocare
3.5. Model analitic de stocare în cazul cererii constante
(modelul EOQ – Economic Order Quantity)
În fiecare perioadă t:
– Costul de depozitare Cdt = cd·(stocul mediu) · t
– Stocul mediu = (q+0)/2
q
– Rezultă Cdt = cd· 2 t
– Costul de lansare Clt = cl
În perioada de gestiune T: T q
– Costul de depozitare CdT = Cdt · = cd· · T
t 2
N
– Costul de lansare ClT = q cl
– Costul total de stocare
CtotalT = Cdt + ClT

CtotalT 2·N·c  T
Minim => q =0 => qoptim = cd ·T => toptim = q optim·
N
Studiul de caz 10: Determinarea cantității optime de comandat cu
modelul EOQ

Se cunosc:
Cererea anuală de material= 21200 tone
Costul de stocare pe an = 20 u.m./tonă
Timpul de la lansarea comenzii către furnizor şi până la sosirea
acesteia: 7 zile
Cost de lansare pentru fiecare nouă comandă de 450 u.m./comandă

In QM for Windows/ Inventory/Economic Order Quantity (EOQ)

Model se introduc:
Demand rate (D) = cererea anuală = 21200
Setup/Ordering cost (S) = costul de lansare = 450
Holding cost (H) per day = costul de stocare = 20
Unit cost per day = 0
Days per year (optional) = 365 zile
Daily demand rate (d) = 0
Lead time (in days) = 7
Studiul de caz 10: Determinarea cantității optime de comandat cu
modelul EOQ
Studiul de caz 10: Determinarea cantității optime de comandat cu
modelul EOQ
Studiul de caz 10: Determinarea cantității optime de comandat cu
modelul EOQ
Teste de autoevaluare

Explicaţi de ce în metoda ADC, durata totală a unui proiect

descris prin activităţi interdependente este mai mică decât suma
duratelor tuturor activităţilor.
Prezentaţi asemănările şi deosebirile între modelul de analiză a
drumului critic determinist şi cel probabilist.
Explicaţi care sunt categoriile de costuri care intervin într-un
proces de aprovizionare-stocare. Care este relaţia dintre
acestea?
Explicaţi necesitatea grupării ABC a stocurilor şi în ce constă
aceasta.
25