UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

LICENŢĂ CONTABILITATE ȘI INFORMATICA DE GESTIUNE

BAZELE CONTABILITĂŢII
- NOTE DE CURS –

Lect.univ.dr. Ionescu Constantin Aurelian

Bucureşti
2020

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I: INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE ....................................................... 4

1.1. Rolul contabilităţii ca ştiinţă şi scurt istoric al acesteia ....................................................... 4
1.2. Procedeele contabilităţii .................................................................................................... 14
1.3. Sisteme de contabilitate ..................................................................................................... 14
1.4. Utilizatorii informaţiei contabile ....................................................................................... 16
1.5. Tipuri de entităţi economice .............................................................................................. 18
1.6. Reglementarea contabilităţii în România .......................................................................... 28
1.7. Cadrul juridic european şi internaţional al contabilităţii ................................................... 30

CAPITOLUL II: OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII ........................................... 32

2.1. Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilităţii ................................................................ 32
2.2. Principiile contabilităţii ..................................................................................................... 34
2.3. Metoda contabilităţii şi procedeele sale............................................................................. 35

CAPITOLUL III: BILANŢUL CONTABIL, EXPRESIE A DUBLEI REPREZENTĂRI ..... 38

3.1. Structura bilanţului contabil .............................................................................................. 38
3.2. Elementele componente ale activului ................................................................................ 39
3.3. Schema recapitulativă a elementelor de activ.................................................................... 50
3.4. Elementele componente ale pasivului ............................................................................... 55
3.5. Schema recapitulativă a elementelor de pasiv ................................................................... 60
3.6. Tipuri de modificări bilanţiere........................................................................................... 64

CAPITOLUL IV: CONTUL ŞI DUBLA ÎNREGISTRARE ................................................... 77

4.1. Structura contului .............................................................................................................. 77
4.2. Regulile de funcţionare a conturilor .................................................................................. 79
4.3. Planul de conturi ................................................................................................................ 80
4.4. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor .................................................................. 99
4.5. Analiza contabilă a operaţiilor economice şi financiare. Formula şi articolul contabil .... 99
4.6. Registre contabile ............................................................................................................ 117
4.7. Balanţa de verificare ........................................................................................................ 119

2
CAPITOLUL V: DOCUMENTELE DE EVIDENŢĂ CONTABILĂ .................................. 123
5.1. Clasificarea documentelor ............................................................................................... 123
5.2. Documente privind intrarea în gestiune a activelor imobilizate ...................................... 125
5.3. Documente privind ieşirea din gestiune a activelor imobilizate...................................... 126
5.4. Documente privind evidenţa operativă a stocurilor ......................................................... 128
5.5. Documente de evidenţă a mijloacelor bănesţi ................................................................. 139
5.6. Documente privind evidența decontărilor cu terții .......................................................... 145
5.7. Documente privind evidenţa salariilor ............................................................................ 146
5.8. Documente privind evidenţa capitalului social ............................................................... 150
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ........................................................................................... 164

3
 CAPITOLUL I: INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE

1.1. Rolul contabilităţii ca ştiinţă şi scurt istoric al acesteia

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „contabilitate” provine din limba latină, de
la computare (a număra), adoptat în limba română pe filiera franceză, de la verbul compter, cu
acelaşi înţeles. Contabilitatea este, practic, limbajul codificat al afacerilor, la baza căruia
stă etalonul monetar, care cuantifică orice activitate, de aşa manieră încât ea să poată fi
înregistrată şi standardizată într-o formă concentrată.
Apariţia contabilităţii se datorează nevoii oamenilor de a evidenţia recoltele şi a
asigura stocuri de hrană pentru animale. Altfel spus, putem afirma că apariţia primei
contabilităţi este strâns legată de agricultură încă din cele mai vechi timpuri, de exemplu
păstorii îşi ,,numărau turmele gravând linii verticale pe bucăţi de lemn”1.
Primele dovezi indică anii 8.000 î.en. ca fiind anii apariţiei primelor forme de
înregistrare contabilă, când oamenii îşi consemnau rezultatele culturilor în bucăţi de lut, în
forme variate pentru fiecare tip de cultură sau animal. Scribii însemnau cu un beţişor ascuţit
pe bucăţi de argilă umede, iar în jurul anilor 3.000 î.en. aceste „înregistrări deja începuseră a
fi semnate”.

Figura 1. Contabilitatea în Egiptul Antic

(sursa :http://gregorynewcomb.com/Egypt_2006/Egypt1.html)

1
Capron M., Contabilitate în perspectivă, Bucureşti, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 21

4
 Contabilitatea „de lut” s-a pastrat până în jurul anilor 3.000 î.en. când, odată cu
apariţia şi dezvoltarea oraşelor cetăţi, sistemul a început să devină mai complex, cuprinzând o
întreagă serie de semne şi marcaje.
Cu toate acestea, sistemele de înregistrare erau diferite, neexistând un sistem unitar şi
nici înregistrări în partidă dublă, chiar dacă unele dintre tehnicile, precum cele din China,
Imperiul Roman şi Grecia antică, aveau un nivel destul de dezvoltat, aşa cum bine evidenţiază
şi Michel Capron referindu-se la perioada contabilităţii antice: ,,condiţiile economice
existente nu au impus necesitatea dezvoltării unei contabilităţi în partidă dublă şi nici măcar
necesitatea unei uniformizări a practicilor contabile existente”2.
Încercând să împărţim în perioade istoria contabilităţii, se poate distinge:
 antichitate;
 evul mediu;
 sfârşitul evului mediu;
 perioada contemporană.
Sistematizarea de tip complex îşi are rădăcinile încă din perioada imperiului roman
când bancherii, comercianţii şi chiar conducătorii familiilor consemnau în registre. Dovezile
istorice indică existenţa mai multor tipuri de registre pe care anticii romani le ţineau:
 „adversaria” – asemănător cu un registru jurnal lunar;
 „codex accepti et expensi” – un registru zilnic de venituri şi cheltuieli;
 „codex rationum” - acest registru ar fi corespunzător Cărţii Mari de astăzi, şi avea
deschise conturi pentru toate elementele de patrimoniu;
 „libelus” – echivalentul registrului inventar de astăzi.
Toate sistemele acestea complexe contabile au dispărut odată cu dispariţia imperiului
roman şi a societăţilor comerciale antice. Abia în secolul XI acestea reapar, odată cu
întemeierea marilor oraşe comerciale.
Din punct de vedere cronologic, „marele salt” spre contabilitatea aşa cum o cunoaştem
astăzi a avut loc spre sfârşitul secolului XIV când se tipăreşte primul tratat de contabilitate,
tratat în care se pune pentru prima oara în discuţie contabilitatea în partidă dublă. Autorul,
călugărul Luca Paciolo, colecţionează, sistematizează şi explică contabilitatea folosită în
marile oraşe comerciale Florenţa şi Veneţia, astfel atribuind-uşi titulatura de „părinte al
contabilităţii”.

2
Dobroţeanu L., Geneză şi viitor în contabilitate, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 35

5
 Sistematizarea contabilă este continuată de alţi mari „părinţi ai contabilităţii
moderne”: Benedetto Cotrugli, Domenico, Manzoni Savonne din Lyon, Matthew De la Porte,
Jaques Savary şi Claude Irson.
În România, prima lucrare în domeniul contabilităţii apare în anul 1837 (Emanoil I.
Nichifor-"Pravila comercială"), urmat de profesorul Jarcu în anul 1844 ("Doppia scriptura sau
ţinerea catastiselor”).
Cu toate acestea, părintele contabilităţii româneşti este profesorul şi directorul B.N.R.,
Theodor Ştefănescu, care publica primul curs de contabilitate în anul 1881 şi pune bazele
contabilităţii în partidă dublă, aşa cum o cunoaştem noi astăzi.
În epoca modernă, o definiţie mai largă a contabilităţii ar fi: ramură a ştiinţei ce
studiază mişcările de valori dintr-un patrimoniu.
Importanţa contabilităţii trebuie privită nu numai prin prisma unei metode de
evidenţiere a mişcărilor de patrimoniu a unei organizaţii, dar şi ca instrument al legiuitorului
în caz de litigii. Primele registre contabile, aşa cum am amintit şi anterior, ţinute de vechile
popoare (egipteni, romani, greci) erau ţinute nu numai din obligaţie morală, dar de multe ori
chiar impusă. Astfel în cazul unor litigii între comercianţi, justiţia nu îşi putea motiva o
hotărâre obiectivă fară sprijinul acestor registre.
În ceea ce priveşte ţara noastră, reglementările contabile, aşa cum le cunoaştem, au
apărut încă din perioada interbelică, când s-a constatat necesitatea uniformizării înregistrărilor
contabile. Astfel s-au uniformizat denumirile conturilor, s-au stabilit primele scheme tipizate
ale Bilanţului şi Contului de profit şi pierdere, precum şi fixarea planurilor de conturi.
În România a fost adoptată în anul 1927 prima lege care obligă întreprinderile să
întocmească bilanţuri, iar în anul 1941 s-a înfiinţat inclusiv o comisie de reglementare a
contabilităţii. În cele ce urmează însă voi prezenta mai detaliat istoricul contabilităţii în
România, evidenţiind modul în care la începuturi contabilitatea a fost strâns legată de
agricultură, care era principala ramură a economiei capabilă să producă destul de mult pentru
a fi necesar ca surplusul să fie vândut.
Sistemul contabil din România
Ca periodizare3 a sistemului contabil din România în literatura de specialitate întâlnim:
I. Etapa popularizării partidei duble (1837 - 1907)
II. Etapa dezbaterilor profesionale şi ştiinţifice sau a „efectului de sinergie”
(1908 - 1948)

3
Calu D.A, Istorie şi dezvoltare privind contabilitatea din România, Editura Economică, Bucureşti, 2005

6
 III. Etapa ermetizării contabilităţii (1949 - 1989)
IV. Etapa deschiderii contabilităţii spre realitatea internaţională (1990 - prezent)
Trecerile de la un regim la altul sunt cele care au produs însă, în economia şi implicit
în contabilitatea românească două momente de aşa numita ,,criză a discontinuităţii’’ (anii
1949 şi 1990) în sensul că în acei ani golul de legislaţie şi dorinţa de adaptare la noile cerinţe
ale noilor regimuri au dus la turbulenţe în mediul economic. Astfel, daca ar fi să extrapolăm
etapizarea fenomenului contabil din punct de vedere politic aceasta ar avea trei perioade:
 Perioada pre-comunistă
 Perioada comunistă
 Perioada post-comunistă
Perioada pre-comunistă a contabilităţii româneşti
Specialiştii în domeniu şi cercetătorii admit că dezvoltarea doctrinară şi practica
contabilităţii este în stransă dependenţă de mediul cultural în care acesta evoluează, prin
intermediul tuturor componentelor lui: economic, social, juridic, fiscal, politic şi chiar
religios.
Germenii a ceea ce numim astăzi contabilitate au apărut pe teritoriul nostru sub forma
primelor însemnări ce au legătura cu contabilitatea şi au fost descoperite din vremea existenţei
Daciei, când ideea de contabilitate era legată de exploatarea minelor de aur de către romani.
Potrivit constatărilor lui C.G.Demetrescu4, „documentele” păstrate, câteva table cerate,
atestă existenţa unor tranzacţii economico-juridice cum ar fi: acordarea unui împrumut de
către o persoană fizică în valoare de 60 de dinari (anul 162), dobândirea dreptului de
proprietate individuală asupra unor mine aurifere mai puţin productive, încheierea de
contracte de închiriere pentru unele „gropi de aur” (anul 164).
La nivel statal, există o contabilitate riguroasă cu privire la tributurile cuvenite
statului, dar şi la exploatarea minieră şi urmărirea veniturilor acestora. Părăsirea Daciei de
către romani şi începutul navălirilor barbare au condus la perturbarea vieţii economice.
După întemeierea ţărilor romane (Moldova, Ţara Românească şi Transilvania),
începând cu secolul al XVI-lea, în Condica visteriei din timpul lui Constantin Brâncoveanu
sunt reflectate informaţii cu privire la situaţia politică, socială şi economică a ţării, precum şi
modalitatea de gestiune financiară a ţării în condiţiile ocupaţiei turceşti.

4
Demetrescu C.G., Istoria contabilităţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972

7
 Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova,
ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol5 (1829), au consfinţit o puternică
influenţă a Rusiei în Principatele române. Aceste documente au consacrat pentru prima oară
principiul separaţiei puterilor şi a favorizat dezvoltarea noilor relaţii economice prin ridicarea
protectoratului turcesc asupra comerţului cu grâne, iar capitalul occidental a putut intra în
principate. Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăresc asigurarea condiţiilor
prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate, lucru urmărit cu interes de
Anglia, dornică de noi pieţe de desfacere. S-au separat bugetul şi finanţele statului de cele ale
domnitorului şi s-a instaurat, pentru prima oară, organizarea unei contabilităţi publice şi a
unui control efectiv asupra mânuirii şi utilizării banului şi bunului public.
Etapa popularizării partidei duble (1837 - 1907)
Unul dintre pricipalii factori ai apariţiei şi dezvoltării contabilităţii îl reprezintă
practicarea comerţului. De aceea, prima lucrare publicată în România ,„Pravila comercială”
apărută în 1837 la Braşov, a fost destinată practicii comerciale în general, fiind o traducere din
limba germană realizată de E. I. Nichifor. Prin intermediul său sunt prezentate informaţiile
privind contabilitatea în partidă dublă, a ceea ce de secole utilizăm, şi anume ,,Bilanţul
contabil’’.
În Ţara Românească, literatura contabilă începe cu „Epistolarul” lui Vasile Urzescu,
tipărit la Bucureşti, în anul 1840 şi prezintă aspecte de tehnică contabilă. Prima lucrare de
contabilitate ce descrie detaliat tehnica partidei duble, „Doppia scriptură” a fost publicată în
anii 1844-1845 de către Dimitrie Iarcu, fiind o traducere din limba franceză.
Comparând răspândirea contabilităţii în partidă dublă în Europa şi în România se
poate remarca întârzierea de câteva secole – Italia (1494), Anglia (1543), Germania (1549) –
dintre momentul în care a apărut prima lucrare de contabilitate în partidă dublă în aceste ţări,
respectiv în România. Acest lucru se datorează faptului că formele economiei capitaliste au
apărut în spaţiul românesc mult mai târziu faţă de ţările occidentale. Date fiind legăturile
comerciale ale ţărilor române cu celelalte ţări europene, cu siguranţă că practica a existat
înainte de a fi popularizată prin intermediul lucrărilor amintite.
Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, situaţia economică din România începe să
se îmbunătăţească, activitatea industrială, în special cea alimentară, luând amploare în
Moldova şi Muntenia. Datorită acestui fenomen, primele scrieri cu caracter contabil ale unor
autori români se axau pe contabilitatea aplicată în agricultură (manualul publicat de Ion

5
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Tratatul_de_pace_de_la_Adrianopol

8
Ionescu de la Brad intitulat „Noţiuni elementare de agricultură” şi lucrarea „Expunere
prescurtată de operaţii comerciale şi contabilitate” a lui Louis Toussaint aparută în 1840).
După reforma agrară din 1864 se creează premisele dezvoltării unei industrii puternice,
datorită capitalului de care s-a beneficiat ca urmare a desfiinţării clăcii. Ţăranii deveneau
totodată contribuabili la bugetul de stat. Aşadar, veniturile la bugetul statului creşteau
considerabil.
Obţinerea independenţei naţionale, dublată de existenţa unei conjuncturi politice şi
economice externe favorabile, au contribuit la creşterea rapidă a numarului de întreprinderi
mari. Un aport important în dezvoltarea industriei, pe lângă măsurile protecţioniste luate
începând cu 1886, l-a avut şi concesionarea căilor ferate, a minelor, a altor exploatări cu
caracter industrial care implicau un capital de care statul român nu dispunea. Tot în această
perioadă au avut loc o serie de modificări economice: a fost înfiinţat un sistem modern de
credite, al cărui prim jalon l-a constituit înfiinţarea în 1880 a Băncii Naţionale a României,
apare sistemul de arendăşie în agricultură, etc. Perioada este marcată şi de organizarea de
cursuri de pregătire a specialiştilor în domeniul contabilităţii.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în spiritul „noii direcţii” deschise de Titu
Maiorescu în literatura din România au început să apară lucrări autohtone, cum ar fi cele
aparţinând lui Honoriu Warta („Ţinerea registrelor în partidă simplă şi în partidă dublă” –
1873), Ion Ionescu de la Brad („Mic tratat de contabilitate” -1870), Dimitrie Iarcu
(„Contabilitatea casnică” – 1863 şi „Contabilitatea agricolă” - 1870), Theodor Ştefănescu
(„Contabilitate în partidă dublă”- 1873). Este de remarcat faptul că Theodor Ştefănescu pune
bazele primei şcoli de contabilitate cu o abordare adaptată necesităţilor româneşti.
În tot acest timp, în România, contabilitatea se reducea la „ţinerea catastiselor”, rolul
acesteia fiind cel mai adesea unul de informare internă.
Sfârşitul secolului al XIX-lea a adus un plus de cunoaştere în plan teoretic. Au început
să fie prezentate în literatură teoriile contabilităţii (personaliste şi materialiste). Teoriile
personaliste încearcă să explice semnificaţia conturilor pornind de la ideea personificării
conturilor (teoria logismografică). O alternativă la teoriile personaliste a constituit-o teoriile
materialiste. Caracteristica principală a acestora este aceea că nu se folosesc de ficţiuni
construite pentru a reflecta realitatea ca în cazul teoriilor personaliste (teoria lui Hügli şi
Schaer).
În perioada analizată nu a existat o legislaţie explicită în ce priveşte domeniul
contabilităţii. O lege specifică contabilităţii a existat doar pentru contabilitatea publică, primul
domeniu care a fost reglementat prin apariţia, în anul 1861, a Regulamentului financiar.

9
Contabilitatea din sectorul privat se supunea prevederilor Codului de comerţ ce a intrat în
vigoare în anul 1887.
Climatul studiului contabilităţii este creat la Academia Mihaileană de la Iaşi, institutie
ce a avut în anul 1837 prima promoţie de absolvenţi în domeniul ştiinţelor economice. Din
punct de vedere al profesiei contabile, data de 11 martie 1888 reprezintă momentul în care
„un număr restrâns de absolvenţi ai şcolii comerciale s-au întrunit şi au pus bazele primei
înjghebări „Cercul absolvenţilor Şcoalelor comerciale şi de finanţe”.
Etapa dezbaterilor profesionale şi ştiinţifice (1908 – 1948)
După momentul 1908 a început o perioadă în care gândirea contabilă românească s-a
manifestat plenar, în sensul că au început să fie dezbatute în literatura contabilă de la
probleme cu caracter teoretic la chestiuni de ordin practic, uneori lănsându-se chiar teorii
originale. Toate pe fondul unei strânse conexiuni cu fluxul ideilor vehiculate în Europa.
În plan contabil, această perioadă este marcată de preocupările existente la nivel
mondial pentru crearea unui plan de conturi (în ţările continentale, în special în Germania) şi
de cele cu privire la îmbunătăţirea comunicării financiare, deoarece „criza din 1929 a făcut
publicul conştient asupra lipsei de informaţie contabilă”. De asemenea au existat preocupări
legate de inflaţie şi contabilitate de gestiune. În România, abia în anul 1941 s-a constituit o
comisie în cadrul Ministerului Coordonării ce avea ca obiectiv „normarea” contabilităţii.
Primul război mondial a fost probabil un factor major care a contribuit la răspândirea
tehnicii contabilităţii costurilor în Marea Britanie. Aceste aspecte au făcut şi obiectul
preocupărilor cercetării contabile din România din această perioadă.
Un start echitabil în planul disputelor ştiinţifice a fost asigurat de apariţia în anul 1908
a primei reviste cu specific contabil şi comercial, Revista Generala de Comerţ şi
Contabilitate, în paginile căreia s-a militat fervent pentru constituirea celei dintâi organizaţii
profesionale din România: Corpul Contabililor Autorizaţi şi Experţi. Acesta s-a înfiinţat la 13
iulie 1921 şi a funcţionat până în anul 1951, moment în care a fost interzis de către regimul
comunist.
Mediul publicistic din domeniul contabilităţii a cunoscut o stare de efervescenţă
generând un adevarat efect de sinergie în cadrul acestei perioade, concretizat în acţiuni
comune desfăşurate de membrii „Corpului”, concursuri ce vizau definirea unor noţiuni
contabile (activ, pasiv etc.) sau premii pentru elaborarea unei lucrări pe o temă dată.
Problema necesităţii unei reforme fiscale a fost ridicată chiar din primul număr al
revistei RGCC din 1908. Ca modele de inspiraţie pentru o reformă fiscală sunt prezentate
sistemele de impozitare din Anglia şi din Germania. Concretizarea propunerilor demarării

10
unei reforme fiscale are loc odată cu apariţia Legii pentru unificarea contribuţiilor directe şi
pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global (1 aprilie 1923).
Necesitatea unei legi pentru exercitarea profesiunii de contabil a generat propunerea ca
şi în România, asemănător situaţiei din Italia al cărei model este prezentat, să se înfiinţeze
Colegiul Contabililor. Ideea înfiinţării acestui organism profesional capată materialitate abia
în anul 1940.
Progresul tehnic înregistrat în ultima perioadă de timp şi-a făcut simţită prezenţa în
domeniul contabilităţii, ridicându-se problema mecanizării şi maşinizării contabilităţii. In
acest sens sunt propuse atât soluţii de ordin tehnic (utilizarea indigo-ului în contabilitate,
contabilitatea manumecanizată cu jurnal legat), cât şi crearea cadrului legislativ propice
aplicării acestuia.
În 1928, Asociaţia Experţilor contabili din România întocmeşte o schemă de bilanţ
unitar pentru întreprinderile industriale şi comerciale, o schemă a contului de Profituri şi
Pierderi, un model de cont de Exploatare şi cont de fabricaţie, pe care Institutul Central de
Statistică le-a acceptat şi ale căror formulare le trimite în fiecare an întreprinderilor spre
completare. Informaţiile colectate astfel erau utilizate în scopuri statistice. In anul 1941 s-a
constituit o comisie în cadrul Ministerului Coordonării ce avea ca obiectiv normalizarea
contabilităţii.
În perioada 1908-1948 dezbateri de idei au avut loc în jurul statutului ştiinţific al
contabilităţii şi de asemenea „furtunoase” opinii legate de patrimoniu – obiect al
contabilităţii. Acestea din urmă au fost generate de teoria schimbului patrimonial
(economico-juridic) elaborată de profesorii Spiridon Iacobescu şi Alexandru Sorescu (1928).
In această abordare, egalitatea bilanţieră se stabileşte între patrimoniul economic ce cuprinde
toate bunurile (obiecte de drepturi şi obligaţii) şi patrimoniul juridic, reprezentând drepturile
şi obligaţiile pecuniare aparţinând unei persoane. Teoria sub unghiul de cercetare exclusiv
economic a fost sintetizată şi popularizată în România de catre profesorul Ion Evian, care a
pornit de la cercetările existente în literatura contabilă germană şi şi-a expus apoi punctul de
vedere.
O schematizare a fluxului de idei din epoca respectivă sintetizată poziţia autorilor
marcanţi ai vremii vizavi de teoriile contabile vehiculate şi faţă de statutul contabilităţii, o
regrupare a acestora în funcţie de afinităţile ştiinţifice precum şi ilustrarea ideilor disputate
ştiinţific, dintre care unele se vor regăsi, în anumite momente de timp, şi în perioada
următoare.

11
 Firul preocupărilor amintite anterior a fost întrerupt în momentul în care a avut loc
procesul de naţionalizare ce a generat trecerea la o economie socialistă. Implicit, şi la nivelul
contabilităţii au avut loc schimbări, începând cu anul 1949. Însă, într-o anumită măsură, a
caracteristici autohtone existente în perioada anterioară s-au reflectat şi în sistemul contabil
aplicat în România începând cu 1949.
După anul 1948 ştiinţele sociale, inclusiv contabilitatea, s-au subordonat paradigmei
socialismului, ceea ce a condus la organizarea unui sistem contabil centralizat, organizat în
mod unitar la nivelul întregii economii naţionale.
Revoluţia din decembrie 1989 a reprezentat punctul de cotitură spre economia de
piaţă, România începând să îşi reformeze sistemul contabil, beneficiind în acest demers de
asistenţa şi expertiza unor ţări membre ale UE (Franţa, Belgia, Marea Britanie). Obiectivul
programului de reformă a fost implementarea standardelor internaţionale de contabilitate
(International Accounting Standards).
Contabilitatea românească nu a rămas indifrentă la schimbările majore care au avut
loc pe plan mondial, în directia mondializării economiei și globalizării piețelor financiare.
Sprijinul specialiștilor francezi în realizarea unui model contabil care să răspundă nevoilor
unei economii de tranziție cu a fost cea a României în anii 1990, a fost completat începând cu
anul 1997 de o echipă de specialiști englezi care i-a ajutat pe normalizatorii români să creeze
un sistem contabil compatibil noilor necesități, respectiv: deschiderea întreprinderilor
românești către piețele internaționale de capital si aderarea la Uniunea Europeană6.
În această direcție a debutat Programul de dezvoltare a contabilității din România al
cărui scop a fost pe lângă continuarea armonizărilor cu directivele europene și realizarea
unei convergențe cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, elaborate de
organismul internațional de normalizare IASB (International Accounting Standards Board).
În viziunea acestui program, reglementările românești în domeniul contabilității au cuprins:
legea contabilității (o versiune actualizată a reglementărilor care reflectă în totalitate
cerințele Directivei a IV-a, Standardele Internaționale de Raportare Financiară și
recomadări), ghiduri practice privind reglementările și standardele contabile.
La sfârșitul anului 1999 a apărut Ordinul MFP nr. 403 care a avut drept scop
implementarea unui sistem contabil armonizat cu Directivele Uniunii Europene și cu
Standardele Internaționale de contabilitate. Acest ordin a fost conceput ca un experiment și a

6
Munteanu, V., Niculae, M., Ibănișteanu D., Gheorghe, C., Bazele contabilității. Ediția a VI-a revăzută și
adăugită, Ed. Universitară, București, 2020.

12
fost aplicat inițial de 13 societăți mari, urmând extinderea treptată a aplicării acestuia, până
în anul 2006.
În februarie 2001 a fost publicat OMFP nr. 94 care a înlocuit OMFP nr. 403, care a
avut ca motivație corectarea unor erori și incompatibilități existente în precedentul act
legislativ, în special legate de prelucrarea din directive a unor prevederi incompatibile cu
standardele internaționale. Per ansamblu, însă și sub rezerva unor adăugiri ulterioare,
OMFP nr. 94/2001 permitea ca situațiile financiare ale întreprinderilor românești mari,
cotate pe piețele financiare, să fie comparabile cu cele ale întreprinderilor mari din tările
membre ale Uniunii Europene. Astfel, situația întreprinderilor românești era similară cu cea
a întreprinderilor europene, care trebuiau să aplice prevederile IAS/IFRS și să prezinte
situații financiare în conformitate cu aceste standarde, în paralel cu respectarea Directivelor.
Dacă până în anul 2001 societățile europene întocmeau raportări în confomitate cu legislația
comunitară, din acel moment ele sunt puse în situația de a aplica, în plus față de aceste
prevederi, normele internaționale de contabilitate și raportare financiară7.
Reglementările referitoare la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare pentru
entitățile din România au fost modificate în anul 2005 prin OMFP nr. 1752 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, modificat și completat ulterior
de OMFP nr. 2374/2007. Aceste reglementări au prevăut formatul și conținutul situațiilor
financiare anuale, principiile contabile și regulile de evaluare, precum și regulile de
întocmire, aprobare, auditare și publicare a situațiilor financiare. Reglementările au
transpus Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene 78/660/EEC din 25 iulie
1978 privind conturile anuale a anumitor tipuri de societăți comerciale, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr.L222 din data de 14 august 1978, cu modificările și
completările ulterioare.
Începând cu 1 ianuarie 2010, operatorii economice au aplicat Reglementările
contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a și Directiva a VII-a), aprobate
prin OMFP nr. 3055/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Începând cu 1 ianuarie 2015, entitățile economice din România aplică Reglementările
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014. Acestea transpun parțial prevederile
Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare
anuale, situațiile finaciare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de

7 7
Munteanu, V., Niculae, M., Ibănișteanu D., Gheorghe, C., Bazele contabilității. Ediția a VI-a revăzută și
adăugită, Ed. Universitară, București, 2020.

13
întreprinderi, de modificare a Directivei 2066/43/CE a Parlamentului European și a
Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE, publicată în Jurnalul
Oficial al UE nr. L182/29 iunie 2013.

1.2. Procedeele contabilităţii

Obiectul contabilităţii îl reprezintă evidenţa, calculaţia şi controlul, în expresie

valorică, a stării şi mişcării patrimoniului, cu indicarea destinaţiei şi sursei lor de provenienţă,
a mijloacelor economice, a proceselor economice, precum şi a rezultatelor financiare.
Contabilitatea presupune înregistrarea, evaluarea, gestiunea şi controlul activelor,
capitalurilor proprii şi al datoriilor, precum şi al rezultatelor obţinute.
Ea se clasifică în: contabilitatea curentǎ, care cuprinde lucrările ce se efectuează zi
de zi, pe parcursul perioadei de gestiune şi contabilitatea periodică, care se realizează la
sfârşitul perioadelor de gestiune. Printre procedeele metodei contabilităţii se numără:
1) Procedee specifice metodei contabilităţii: contul; bilanţul; balanţa de verificare.
2) Procedee comune cu alte discipline, cum ar fi: documentele; evaluarea;
calculaţia; inventarierea.

1.3. Sisteme de contabilitate

Contabilitatea în partidă simplă presupune înregistrarea unei operaţii economice

într-un singur cont. De exemplu, intrarea unei sume de bani în contul bancar se înregistrează
la partida „Banca”. Pentru aceasta se foloseşte un simplu jurnal de încasări şi plăţi, dar nu se
reflectă angajamentele (creanţe, datorii), ci numai transferurile de numerar.
Contabilitatea în partidă dublă presupune reflectarea unei operaţii economice prin
înregistrarea în două partide, concomitent, una indicând originea şi cealaltă destinaţia. În
exemplul iniţial, dacă suma de bani a fost vărsată în contul bancar din casieria agentului
economic, se vor folosi două partide: „Banca” (indicând destinaţia sumei) şi „Casa” (indicând
originea sumei). Contabilitatea în partidă dublă foloseşte o multitudine de conturi deschise
pentru toate elementele patrimoniale care înregistrează mişcări.
După modul de organizare a conturilor, există sisteme de contabilitate cu un singur
circuit şi cu două circuite.

14
 Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizează conturile într-un
flux unic al operaţiilor economice, fără să facă distincţie între operaţiile care fac obiectul
contabilităţii financiare şi cele care privesc gestiunea internă.
Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) organizează conturile într-un
flux dublu, delimitând operaţiile cu terţii, precum şi rezultatele financiare (financial
accounting), de circuitul gestiunii interne (managerial accounting) privind costurile, producţia
şi rentabilitatea.
În Romania, la ora actuală, contabilitatea este organizată în sistem dualist, informaţia
fiind clasificată astfel:
– Informaţie contabilă financiară (publică sau generală), destinată utilizatorilor
externi (acţionari, investitori, creditori, administraţia financiară, publicul larg). Contabilitatea
financiară sau generală are caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale.
– Informaţie contabilă de gestiune destinată utilizatorilor interni (conducerea
întreprinderii). Contabilitatea internă de gestiune se organizează de fiecare unitate
patrimonială în funcţie de specificul activităţii ei şi de necesităţile proprii.
Informaţia contabilă financiară este cuprinsă în situaţiile financiare de sinteză: bilanţ,
cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de
trezorerie, politici contabile şi note explicative.
Informaţia contabilă de gestiune este nestandardizată, uneori şi nemonetară (în etalon
natural-metri cubi, kilograme, metri lineari), şi cuprinde informaţii despre costul unitar al
produselor, profitul pe produs sau tendinţele pe care le au costurile în funcţie de volumul
activităţii, având ca scop calcularea unor indicatori de eficienţă, de productivitate, de rotaţie a
stocurilor, foarte utili managerilor atunci când iau decizii.
Informaţia contabilă este relevantă dacă are capacitatea de a sprijini utilizatorii
acesteia în vederea adoptării unor decizii. Pragul de semnificaţie este un aspect al relevanţei
informaţiei contabile, bazat pe natura, mărimea sau pe ambele elemente la care fac referire
informaţiile raportate. Reprezentarea exactă a informaţiei contabile presupune întocmirea
unei descrieri complete, fără erori şi neutră.
Comparabilitatea caracteristică calitativă ce rezultă din necesitatea utilizatorilor de a
compara informaţiile contabile, pentru a identifica poziţia financiară şi performanţa unei
entităţi economice. Verificabilitatea este o caracteristică calitativă a informaţiei contabile care
asigură utilizatorii că informaţiile sunt o reprezentare exactă a fenomenelor economice pe care
îşi propun să le reprezinte. Inteligibilitatea reprezintă o caracteristică calitativă esenţială a
informaţiei contabile, prin care utilizatorii, care dispun de suficiente cunoștințe privind

15
desfășurarea activităţilor economice, pot înţelege uşor informaţia. Informaţia contabilă este
oportună atunci când este disponibilă decidenţilor în vederea adoptării unor decizii în timp
util.

Fig.1. Caracteristicile calitative al informaţiei contabile

Relevanţă Prag de Reprezentare
semnificaţie exactă

Inteligibilitate Informaţia contabilă Comparabilitate

Verificabilitate Oportunitate

(sursa: prelucrare după literatura de specialitate)

Comparabilitatea caracteristică calitativă ce rezultă din necesitatea utilizatorilor de a

compara informaţiile contabile, pentru a identifica poziţia financiară şi performanţa unei
entităţi economice. Verificabilitatea este o caracteristică calitativă a informaţiei contabile care
asigură utilizatorii că informaţiile sunt o reprezentare exactă a fenomenelor economice pe care
îşi propun să le reprezinte. Inteligibilitatea reprezintă o caracteristică calitativă esenţială a
informaţiei contabile, prin care utilizatorii, care dispun de suficiente cunoștințe privind
desfășurarea activităţilor economice, pot înţelege uşor informaţia. Informaţia contabilă este
oportună atunci când este disponibilă decidenţilor în vederea adoptării unor decizii în timp
util.

1.4. Utilizatorii informaţiei contabile

Utilizatorii informaţiei contabile pot fi atât interni, cât şi externi, după cum sunt
prezentaţi în Fig. 2..
Conducerea entității necesită informații contabile pentru planificarea, stabilirea
strategiei, alocarea resurselor și efectuarea controlului activității desfășurate8.
Salariații și grupurile reprezentative ale acestora sunt interesați de informații contabile
care prezintă situația și profitabilitatea entității economice căreia aparțin. Sunt de asemenea
8
Stolwy, H.S., Lebas, M.J., Ding, Y., Langlois, G., Comptabilite et Analyse Financiere.Une perspective globale.,
Ed. De Boeck, 2010, p.32

16
preocupaţi de informații cu ajutorul cărora pot să evalueze capacitatea entității de a oferii
remunerații sau oportunități profesionale.
Investitorii reprezentați de ofertanții de capital și consultanții lor, pe de o parte, sunt
preocupați de riscul inerent al tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor efectuate, iar pe de
altă parte de către acționari care ţin cont de informații care le permit să efectueze o analiză a
capacității entității economice de a plăti dividende.
Creditorii sunt dornici de informații care relevă dacă sumele care le sunt datorate de
către entitatea economică vor fi plătite la scadență, aceștia fiind interesați, în general, de
informații referitoare la entitatea economică pe termen scurt.
Clienții sunt preocupați de informații legate continuitatea activității entității
economice, în special când au o colaborare îndelungată cu entitatea sau sunt dependenți de
ea9.

Fig. 2. Utilizatorii informației contabile

Conducerea entității Interni Salariați

Investitori Utilizatori Clienți

Creditori Concurenți

Externi

Instituțiile statului Public

(sursa: prelucrare după Stolwy, H.S., Lebas, M.J., Ding, Y., Langlois, G., Comptabilite et Analyse
Financiere.Une perspective globale., Ed. De Boeck, 2010, p.30)

Concurenții vizează informațiile financiare care le permit efectuarea unei comparații a

performanțelor.
Instituțiile statului (Ministerul de Finanţe, Comisia Naţională pentru Statistică, etc.)
sunt interesate de alocarea resurselor și de activitatea entității economice, pentru a determina
politica fiscală, baza de calcul pentru venitul național, precum și pentru calculul altor
indicatori statistici.

9
Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, Ed. Ceccar, Bucureşti, 2015,p.64

17
 Publicul – entitatea economică poate contribuie semnificativ la economia locală prin
numărul de salariați sau prin colaborarea cu furnizorii locali. Sunt necesare informații
contabile referitoare la evoluția entității atât din punct de vedere al prosperității cât și al sferei
de activitate10.

1.5. Tipuri de entităţi economice

Societatea în Nume Colectiv (S.N.C.). Este cea mai simplă formă de societate.
Principala caracteristică o reprezintă răspunderea solidară şi nelimitată a asociaţilor pentru
datoriile societăţii. Cu alte cuvinte, dacă societatea nu este în măsură să-şi onoreze obligaţiile
de plată, creditorii acesteia au posibilitatea să se îndrepte împotriva averii personale a
asociaţilor pentru recuperarea creanţelor lor. Răspunderea fiind solidară, creditorii pot urmări
pe oricare dintre asociaţi pentru întreaga datorie, acesta având apoi posibilitatea să se îndrepte,
la rândul său, împotriva celorlalţi asociaţi pentru cota fiecăruia. Legea nu cere un minim de
capital pentru constituirea S.N.C. Aporturile asociaţilor la formarea capitalului social pot fi în
numerar, în natură, în creanţe sau în prestaţii în muncă, fără nici o restricţie. Cota de capital ce
revine fiecărui asociat pentru aportul său poartă denumirea de „parte de interes”. Pentru
constituirea societăţii sunt necesari minim doi asociaţi. Societatea în nume colectiv este
potrivită pentru realizarea unor afaceri de mică anvergură, în care asociaţii sunt direct şi
nemijlocit implicaţi în activitate şi îşi asumă toate riscurile.
Societatea în Comandită Simplă (S.C.S.). Se caracterizează prin existenţa a două
categorii de asociaţi: asociaţi comanditari şi asociaţi comanditaţi. Asociaţii comanditari sunt
chemaţi să asigure capitalul necesar pentru desfăşurarea activităţii societăţii şi răspund limitat
pentru datoriile societăţii, doar în limita capitalului social pe care l-au subscris. Asociaţii
comanditaţi sunt, teoretic cel puţin, cei care deţin priceperea şi experienţa necesare pentru
derularea afacerii. Din rândul lor se numesc administratorii societăţii. Răspunderea asociaţilor
comanditaţi pentru datoriile societăţii este nelimitată şi solidară, similar asociaţilor din
societatea în nume colectiv. La fel ca şi în cazul S.N.C legea nu cere un minim de capital
pentru constituirea acestei forme de societate. Aporturile asociaţilor la formarea capitalului
social pot fi în numerar, bunuri sau creanţe. Prestaţiile în muncă pot fi aduse ca aport numai
de asociaţii comanditaţi. Capitalul social este împărţit în ”părţi de interes” ca şi la S.N.C.
Pentru constituirea societăţii sunt necesari minim doi asociaţi, cu menţiunea că în fiecare

10
Stolwy, H.S., Lebas, M.J., Ding, Y., Langlois, G., op. cit., p.33

18
dintre cele două categorii trebuie să existe cel puţin un asociat. Această formă de societate se
poate dovedi adecvată pentru situaţiile în care investitorii nu doresc sau nu au posibilitatea să
se implice direct în administrarea şi funcţionarea societăţii. Comanditaţii, administratori sau
nu, sub ameninţarea răspunderii nelimitate pentru datoriile societăţii, vor fi mult mai interesaţi
de succesul afacerii.
Societatea comercială de capitaluri poate fi de două feluri şi anume: societate
comercială în comandită pe acţiuni şi societate pe acţiuni .
Societatea în Comandită pe Acţiuni (S.C.A.). Este o combinaţie între Societatea în
comandită simplă şi societatea pe acţiuni. La fel ca şi la societatea în comandită simplă există
două categorii de asociaţi: comanditaţi şi comanditari. Comanditaţii răspund nelimitat şi
solidar pentru datoriile societăţii, în timp ce comanditarii răspund doar în limita capitalului
social subscris. Administratorii societăţii se desemnează doar din rândul asociaţilor
comanditaţi. Cerinţele privind capitalul social şi structura acestuia sunt ca la societatea pe
acţiuni, respectiv un capital social minim de 90.000 lei împărţit în acţiuni cu o valoare
nominală de minim 0,10 lei. Sunt necesari cel puţin doi asociaţi pentru constituirea acestei
forme de societate. La fel ca la societatea în comandită simplă trebuie să existe cel puţin un
asociat în fiecare din cele două categorii. Este o formă de societate rar întâlnită în practică. Se
poate dovedi adecvată în situaţii speciale, când se doreşte o motivare suplimentară a
administratorilor societăţii.
Societatea pe Acţiuni (S.A.). Este cea mai complexă formă de societate comercială.
Pentru constituirea ei legea prevede un minim de capital de 90.000 lei (prin hotărâre de
guvern se poate modifica periodic acest plafon pentru a fi actualizat la nivelul a 25.000 EUR).
Capitalul social este împărţit în acţiuni a căror valoare nominală nu poate fi mai mică de 0,10
lei. Acţiunile sunt titluri de valoare care pot fi transmise, în principiu, în mod liber. Capitalul
social poate fi constituit prin aporturi în numerar şi în natură. Prestaţiile în muncă nu sunt
admise ca aport social. Creanţele sunt admise ca aport doar dacă societatea se constituie prin
subscrierea simultană şi integrală a capitalului social de către fondatori, nu şi în cazul
constituirii prin subscripţie publică. Acţionarii răspund limitat pentru datoriile societăţii, doar
cu capitalul social subscris. Societatea poate fi constituită având un număr minim de doi
acţionari. Această formă de societate este adecvată pentru afaceri de anvergură, care reclamă
un capital considerabil. Pentru desfăşurarea anumitor activităţi această formă de societate este
singura alternativă, exemplul ilustrativ fiind societăţile bancare care pot fi înfiinţate doar sub
forma societăţilor pe acţiuni.

19
 Societatea comercială cu răspundere limitată (S.R.L.) este o formă combinată a celor
două categorii mai sus menţionate, fiind cea mai răspândită formă de organizare a
întreprinderilor din România. Combină avantajele răspunderii limitate pentru datoriile
societăţii specifică societăţii pe acţiuni cu cerinţe mai reduse de capital social şi o mai mare
flexibilitate în funcţionare. Capitalul social minim este de 200 lei şi este împărţit în părţi
sociale a căror valoare nominală nu poate fi mai mică de 10 lei. Părţile sociale, deşi
asemănătoare acţiunilor, nu reprezintă titluri negociabile. Ele pot fi transmise în mod liber
doar între asociaţi. Către persoane din afara societăţii transmiterea este posibilă doar cu
aprobarea adunării generale a asociaţilor. Aportul la formarea capitalului social poate consta
în bunuri şi numerar. Aporturile în muncă şi creanţe nu sunt admise. Este şi singura formă de
societate la care numărul maxim de asociaţi este limitat. Societatea cu răspundere limitată nu
poate avea mai mult de 50 de asociaţi. Această formă de societate poate fi utilizată pentru
organizarea oricărei afaceri, indiferent de mărimea sau complexitatea acesteia, atâta timp cât
nu există raţiuni speciale care ar face mai potrivită o altă formă de societate .
Societate Europeană (S.E.). Înfiinţarea societăţilor europene se bazează pe legislaţia
comunitară (Regulamentul Consiliului Europei nr. 2157/ 2001 privind statutul societăţii
europene, Directiva 86/ 2001 privind facilităţile în a efectua fuziuni transfrontaliere) şi pe cea
naţională (Legea nr. 31/1990 şi Hotărârea de Guvern 187/2007 privind procedurile de
informare, consultare şi alte modalităţi de implicare a angajaţilor în activitatea societăţilor
europene). Pentru înregistrarea unei societăţi europene în România, documentele necesare
sunt aceleaşi cu cele pentru înfiinţarea unei firme SA, cât şi documentele care dovedesc
existenţa firmelor implicate de la organele competente din ţările de unde provin acestea, cele
de achitare a cheltuielilor şi anunţul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar în
funcţie de tipul de societate europeană, se mai solicită proiectul de transfer, proiectul de
fuziune sau cel al holdingului, precum şi documentele prin care se dovedeşte că firmele
implicate nu sunt în stare de insolvenţă. Numai după încheierea unui acord privind implicarea
angajaţilor în activitatea firmei societatea europeană poate fi înmatriculată la Registrul
Comerţului (HG 187/2007). Capitalul social este de minim 120.000 de euro sau echivalentul
în moneda naţională. S.E. pot fi doar societăţi pe acţiuni, indiferent de forma firmelor care
participă la constituirea lor. Denumirea societăţii europene este precedată sau urmată de
abrevierea SE. Un stat membru poate impune societăţii europene înregistrate pe teritoriul său
obligaţia de a-şi amplasa administraţia centrală şi sediul social în acelaşi loc. Din punct de
vedere fiscal, societăţii europene i se aplica regulile statului unde are sediul social. În cazul
României, societatea europeană este considerată plătitor de impozit pe profit. Societatea

20
europeană este condusă de o adunare generală a acţionarilor (AGA) şi un organism de
administrare, care poate fi compus din unul sau mai mulţi administratori, numiţi de AGA
(sistem monist), iar dacă sistemul de administrare este dualist, atunci societatea are, în plus
faţă de AGA, atât un organism de conducere, cât şi unul de supraveghere al celui de
conducere.
Întreprinderea Individuală (I.I.) este întreprinderea economică, fără personalitate
juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. Înfiinţarea întreprinderii individuale
este reglementată legal de OUG nr. 44/2008. Pentru înfiinţarea unei întreprinderi individuale,
titularul trebuie să demonstreze că are o calificare în domeniul de activitate pe care l-a ales.
Numele întreprinderii individuale se compune din numele titularului întreprinderii scris în
întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia, la care se adaugă sintagma
"întreprindere individuală". Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde
pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în
completare, cu întreg patrimoniul. O întreprindere individuală poate avea angajaţi cu contract
de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă (I.T.M), maxim 8 salariaţi 11 şi poate
colabora cu alţi întreprinzători (cu alte P.F.A., cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai
unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte
persoane juridice) pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta sa îi schimbe
statutul juridic dobândit. Titularul unei întreprinderi individuale trebuie să plătească către stat
impozit pe venit, contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii şi la cel de
sănătate, iar dacă întreprinderea individuală are angajaţi cu contract individual de muncă,
atunci trebuie plătite impozite şi contribuţii si pentru aceștia. Întreprinderea individuală poate
avea în obiectul de activitate cel mult 10 clase de activităţi prevăzute de codul CAEN.
Documente necesare înfiinţării întreprinderii individuale: cererea de înregistrare (original);
dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei (original); carte de identitate sau
paşaportul titularului întreprinderii individuale (fotocopie certificată olograf de către titular
privind conformitatea cu originalul); documente care atestă drepturile de folosinţă asupra
sediului profesional/punctelor de lucru (copie legalizată); daca este cazul, avizul privind
schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă, prevăzut de Legea nr.
230/2007 (constă în acordul asociaţiei - al preşedintelui comitetului executiv şi/sau al
administratorului semnat şi ştampilat precum şi acordul vecinilor ale căror apartamente au

11
Legea nr. 182/2016 care aduce modificări importante la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008
privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile
individuale (II) şi întreprinderile familiale (IF).

21
pereţii comuni cu apartamentul care constituie sediul profesional, atât pe orizontală cât şi pe
verticală); Specimenul de semnătură al întreprinzătorului persoană fizică titulară a
întreprinderii individuale (original); specimenul de semnătură al întreprinzătorului persoană
fizică titular al întreprinderii individuale se depune la ONRC (Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului) odată cu cererea de înregistrare, poate fi dat în faţa notarului public, în forma
legalizată, ori în faţa directorului ONRC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica
semnătura; declaraţia pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de
funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei
mediului şi protecţiei muncii (completat formular tip, original); precizare din care să rezulte
că titularul dreptului de proprietate înţelege să afecteze folosinţa spaţiului în vederea stabilirii
sediului profesional al întreprinderii individuale (declaraţie, contract de comodat, etc.);
documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declaraţie pe proprie răspundere);
dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale: taxele de registru; acte care să ateste pregătirea
profesională sau după caz experienţa profesională (fotocopii certificate olograf de pe diplomă,
certificatul sau adeverinţa prin care se dovedeşte absolvirea unei instituţii de învăţământ;
certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională,
organizată în condiţiile legii în vigoare la data eliberării acestuia; certificatul de competenţă
profesională (cartea de meșteșugar, carnetul de muncă al solicitantului, declaraţie de
notorietate cu privirea la abilitatea de a desfăşura activitatea declarată, atestatul de
recunoaştere şi/sau echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în
străinătate),orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională. Procedura de înregistrare
la ONRC durează trei zile lucrătoare din momentul depunerii la ONRC a dosarului cu actele
necesare. Regimul fiscal şi contabil al Întreprinderii Individuale este identic cu al PFA,
singura deosebire dintre cele 2 forme de organizare constă în faptul ca, în cazul Întreprinderii
Individuale, moştenitorii titularului pot continua activitatea dacă îşi manifestă expres voinţa în
acest sens în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii.
Întreprindere familială (I.F.) – întreprinderea economică, fără personalitate juridică,
organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa. Prin sintagma
„membrii familiei” legea precizează că aceste persoane sunt: soţul, soţia, copiii acestora care
au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la
gradul al patrulea inclusiv (Art. 2 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 44/2008), iar reprezentantul
trebuie să aibă minim 18 ani împliniţi. Numărul de persoane necesar pentru constituire este de
minim două. Procedura de înregistrare presupune depunerea la Registrul comerţului a
modelului legal de cerere şi a documentaţiei specifice, ca şi în cazul P.F.A. şi I.I. Înregistrare

22
la ONRC presupune depunerea următoarelor documente: Cererea de înregistrare - formular;
Anexa 1 privind înregistrarea fiscală - formular; Declaraţia-tip pe propria răspundere a
reprezentantului care să ateste că nu desfăşoară activitate la sediul profesional, sedii secundare
sau în afara acestora (model 1) sau care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare
prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi
protecţiei muncii (model 2); Cartea de identitate sau paşaportul fiecărui membru (fotocopie
certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul); Documentele care
atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional/punctelor de lucru (copie legalizată);
Specimenul de semnătură al reprezentantului întreprinderii familiale (original); Acordul de
constituire încheiat de membrii familiei (original); Procura specială pentru reprezentantul
întreprinderii familiale desemnat prin acordul de constituire (înscris sub semnătură privată);
Dacă este cazul - avizul asociaţiei de proprietari/locatari privind schimbarea destinaţiei
imobilelor colective cu regim de locuinţă, prevăzut de Legea nr. 230/2007 (completat pe
formular-tip - original); precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate
înţelege să afecteze folosinţa spaţiului în vederea stabilirii sediului profesional al persoanei
fizice autorizate (declaraţie, etc.); documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune
(declaraţie pe proprie răspundere); documentele care atestă pregătirea profesională (fotocopii
certificate olograf) şi/sau documentele care atestă experienţa profesională (fotocopii
certificate olograf); Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale (Copiile de pe actele
doveditoare vor fi certificate olograf pentru conformitate cu originalele de către
întreprinzătorii persoane fizice reprezentanţi ai întreprinderilor ).
Sub aspectul regimului actelor juridice încheiate pentru desfăşurarea de activităţi
economice în cadrul unei întreprinderi familiale, potrivit art. 29 si art. 32 din O.U.G. nr.
44/2008, acestea se încheie de către reprezentantul întreprinderii familiale şi produc efecte
asupra tuturor membrilor acesteia, produc drepturi şi obligaţii (solidare) pentru toţi membrii
acesteia. Sub aspectul regimului juridic al patrimoniului persoanei fizice, desfăşurarea de
activităţi economice în cadrul unei întreprinderi familiale, permite constituirea unui
patrimoniu de afectaţiune. Membrii unei întreprinderi familiale pot opta prin parcurgerea unei
proceduri special reglementate în acest sens, pentru afectarea unei fracţiuni a patrimoniului
personal pentru desfăşurarea de activităţi economice în mod independent. Această fracţiune
va fi supusă unui regim juridic special şi va fi desemnată prin termenul de patrimoniu de
afectaţiune. Sub aspectul dobândirii calităţii de comerciant, opţiunea pentru desfăşurarea de
activităţi economice în mod independent, ca membru al unei întreprinderi familiale, conduce
la dobândirea acestei calităţi de la data înregistrării în registrul comerţului. Membrii unei

23
întreprinderi familiale sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al
asigurărilor pentru șomaj, în condiţiile prevăzute de lege. Întreprinderea familială nu poate
angaja terţe persoane cu contract de muncă. Membrii unei întreprinderi familiale pot fi
simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi
calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-
un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea
familială. Sub aspectul dobândirii calităţii de contribuabil actele normative instituie în sarcina
membrilor întreprinderii familiale, obligaţia de a plăti o serie de impozite şi contribuţii, care
pot fi încadrate în două mari categorii: obligaţii fiscale generale (care revin tuturor membrilor
unei întreprinderi familiale) şi obligații fiscale speciale (care revin doar anumitor membri ai
unei întreprinderi familiale, ca rezultat al manifestării de voinţă a acestora, al dobândirii
calităţii de angajator, al desfășurării unei anumite categorii de activităţi ori al amplorii
activităţii, reflectată în cifra de afaceri).
Persoana Fizică Autorizată (P.F.A.) – desfăşoară orice formă de activitate economică
permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă. Sunt eligibile pentru înfiinţare toate
persoanele de peste 18 ani care nu au comis în trecut infracţiuni financiare şi care au pregătire
profesională în domeniul în care doresc să se avizeze. Trebuie să deţină un sediu profesional
şi trebuie să declare pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile legale de funcţionare.
Legile care reglementează actele şi paşii necesari pentru obţinerea P.F.A. sunt ordonanţele de
urgenţă OUG 44/2008, OUG 46/2011 şi legea nr. 182/2016. P.F.A. nu poate avea mai mult de
5 coduri CAEN la obiectul de activitate. P.F.A. poate desfăşura activităţile pentru care este
autorizată, singură sau împreună cu cel mult 3 persoane, angajate de aceasta, în calitate de
angajator, cu contract individual de muncă, încheiat şi înregistrat în condiţiile legii. O
persoană titulară a P.F.A. poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de
salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt
domeniu de activitate economică decât cel pentru care P.F.A. este autorizată. Persoana fizică
ce desfăşoară activităţi economice ca P.F.A. este asigurată în sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de
sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege12. Spre deosebire de
SRL, unde proprietarii firmei răspund în caz de insolvenţă doar cu patrimoniul înregistrat al

12
LEGE Nr. 182/2016 din 17 octombrie 2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale şi întreprinderile familiale

24
companiei, persoanele fizice autorizate răspund şi cu averea proprie. Pentru înfiinţarea se
verifică numele P.F.A. la Registrul Comerţului şi se asigură rezervarea lui, se depune cerere
de înregistrare la Registrul Comerţului şi cererea de autorizaţie de funcţionare, la tribunalul
din judeţul în care solicitatul îşi are sediul. Pentru înregistrare şi autorizare, solicitantul mai
trebuie să ataşeze şi anexe pentru susţinerea cererii, respectiv următoarele documentele: Copie
după cartea de identitate sau paşaport, Copie legalizată după un document care să ateste
drepturile de folosinţă asupra sediului profesional (contract de închiriere, comodat, certificat
de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare etc.), Declaraţie pe propria răspundere care să
ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din
domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, Copii după
documentele care atestă pregătirea profesională şi, dacă este cazul, după experienţa
profesională (diplome, certificate sau adeverinţe prin care se dovedeşte absolvirea unei
instituţii de învăţământ, certificatul de calificare profesională, certificatul de competenţă
profesională, cartea de meşteşugar, carnetul de muncă al solicitantului etc.). Termenul de
eliberare a certificatului de înregistrare, care conţine un cod unic pentru fiecare solicitant, este
de 3 zile lucrătoare.
Economia socială impune noi forme de acreditare, Întreprinderea socială şi
Întreprinderea socială de inserţie. Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor
organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general,
interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului
de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de
bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări. Economia socială are la bază iniţiativa
privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi
distribuirea limitată a profitului către asociaţi13. În sensul legii nr. 219 din 23 iulie 2015
privind economia socială, întreprinderile sociale pot fi:
a) societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005
privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată;
b) cooperativele de credit, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

13
Lege nr. 219 din 23 iulie 2015 privind economia socială

25
 c) asociaţiile şi fundaţiile, care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
246/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
d) casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, care funcţionează în baza Legii nr.
122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor
acestora, republicată;
e) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înfiinţate şi funcţionează în
baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi
completările ulterioare;
f) societăţile agricole, care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile
agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;
g) orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de
înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în
prezenta lege.
Statutul de întreprindere socială14 se recunoaşte prin acordarea unui atestat de
întreprindere socială. Atestatul se acordă la solicitarea persoanelor juridice pe baza actelor de
înfiinţare şi funcţionare. Atestatul certifică scopul social al întreprinderii sociale. Atestatul se
acordă acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare
respectarea următoarelor criterii: a) acţionează în scop social şi/sau în interesul general al
comunităţii; b) alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;
c) se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe
întreprinderi sociale; d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri
de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.
Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a
municipiului Bucureşti, denumită în continuare agenţie de ocupare, prin compartimentul
pentru economie socială. Atestatul se acordă pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea
prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării
acestuia. Procedura de acordare a atestatului, precum şi condiţiile de suspendare sau retragere
a acestuia se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. Întreprinderea
socială are următoarele obligaţii: a) de a comunica agenţiei de ocupare orice modificări ale
actelor de înfiinţare sau constitutive, în termen de 15 zile de la modificare; b) de a comunica
agenţiei de ocupare rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale; compartimentul

14
Lege Nr. 219 din 23 iulie 2015 privind economia socială

26
judeţean pentru economie socială are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de
către orice persoană interesată; c) de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea
anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfăşurată şi situaţiile financiare
anuale în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale. Întreprinderile sociale se supun
controlului cu privire la respectarea condiţiilor legale de desfăşurare a activităţii, anual, pentru
a se verifica respectarea criteriilor care au stat la baza eliberării atestatului de întreprindere
socială. Controalele se realizează de către organele de control ale Ministerului Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care: a) are, permanent,
cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de
lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al
tuturor angajaţilor; b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin
inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate. Întreprinderile sociale de inserţie au
obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri
de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială. Măsurile de
acompaniament pot fi: informarea, consilierea, accesul la formele de pregătire profesională,
adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de muncă în
funcţie de nevoile persoanelor, precum şi alte măsuri care au ca scop sprijinirea inserţiei
profesionale şi sociale. În vederea asigurării măsurilor de acompaniament, întreprinderile
sociale de inserţie colaborează cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivel judeţean şi
local, agenţiile de ocupare, centrele de furnizare de servicii integrate de asistenţă medicală,
psihologică şi socială pentru consumatorii şi consumatorii de droguri dependenţi, cu
specialişti în domenii precum psihologie, asistenţă socială, adicţii, pedagogie, formare
profesională, ocupare, medicină, medicina muncii, economie socială.
Întreprinderile sociale de inserţie pot fi finanţate din surse publice şi/sau private,
naţionale ori internaţionale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile
din care fac parte sursele de finanţare.
În scopul asigurării informaţiilor necesare, corecte şi complete cu privire la situaţia şi
evoluţia domeniului economiei sociale la nivel naţional se înfiinţează Registrul unic de
evidenţă a întreprinderilor sociale, denumit în continuare registru. Registrul este administrat
de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi cuprinde, după caz,
următoarele informaţii cu privire la întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie

27
existente în România15: a) denumirea completă; b) categoria de persoane juridice în care se
încadrează; c) data înfiinţării; d) domeniul de activitate; e) cifra de afaceri/valoarea activului
patrimonial, pierderile sau profitul înregistrat în anul fiscal anterior; f) numărul total de
angajaţi; g) documentele care atestă apartenenţa la grupul vulnerabil; h) copia fişei de
post/fişelor de post a persoanei/ale angajaţilor care aparţin grupului vulnerabil; i) formele de
sprijin de care beneficiază angajatorul; j) abaterile/sancţiunile angajatorului; k) data
acordării/suspendării/retragerii atestatului sau, după caz, a mărcii sociale. Angajatorii sunt
obligaţi să transmită documentele agenţiilor de ocupare, în termen de 5 zile de la data la care
se demonstrează că persoana angajată aparţine grupului vulnerabil sau, după caz, de la data la
care au intervenit modificări în documentele furnizate. Procedura de organizare, actualizare şi
utilizare a registrului se elaborează de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în
termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi se aprobă prin ordin al
Ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
Evaluarea afacerii este concretizată cu ajutorul unui studiu care stabileşte necesitatea,
oportunitatea şi eficienţa realizării unei investiţii într-o afacere. Un astfel de studiu se numeşte
studiu de fezabilitate care implic cunoaşterea şi analiza aspectelor tehnice şi economico-
financiare ale afacerii.
De asemenea, întreprinzătorul are mai multe opţiuni pentru înfiinţarea unei firme
(întreprinderi mici sau mijlocii): a) poate iniția o afacere proprie; b) poate cumpăra o afacere
existentă; c) poate încheia un contract de franciză.

Contabilitatea trebuie ţinută şi de către instituţiile publice, asociaţii, fundaţii,

precum şi de către persoanele cu profesie liberă (avocaţii, notarii, experţii contabili,
medicii etc.).

1.6. Reglementarea contabilităţii în România

Autoritatea de reglementare a contabilităţii în ţara noastră este Ministerul Finanţelor

Publice prin intermediul Direcţiei Generale de Legislaţie Contabilă. Sistemul contabil
existent în România a fost reformat prin Legea contabilităţii nr. 82/1991 care l-a făcut

15
Lege Nr. 219 din 23 iulie 2015 privind economia socială

28
compatibil cu Directiva a IV-a a CEE privind situaţiile financiare anuale ale societăţilor
comerciale.
În momentul de faţă sunt aplicate, pe lângă Legea contabilităţii nr. 82/1991,
Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare
anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu
modificările și completările ulterioare.
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 a fost elaborat ca urmare a
abrogării directivelor Comunității Economice Europene care au stat la baza Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 3.055/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Au mai fost elaborate:
– Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii;
– Planul de Conturi General;
– Normele metodologice pentru utilizarea conturilor;
– Modelele registrelor contabile şi ale situaţiilor de sinteză;
– Formularele comune privind activitatea financiar-contabilă şi normele de întocmire
şi utilizare a acestora.
Pe plan naţional, cadrul juridic al contabilităţii se bazează pe reguli ierarhizate şi
definite astfel:
a) Textele legislative (legi şi ordonanţe). Legile sunt adoptate de Parlament şi se referă
la probleme fundamentale, în limitele acordate de Constituţie. Ordonanţele se adoptă de către
executiv, de regulă, în situaţii de urgenţă, urmând să treacă prin Parlament pentru validare.
b) Texte de reglementare (decrete şi hotărâri) sunt emise de guvern pentru situaţii
specifice;
c) Elemente de jurisprudenţă (deciziile tribunalelor) au menirea de a stabili dacă
dispoziţiile legale au fost corect aplicate în diverse speţe.
d) Izvoare de doctrină (răspunsuri ministeriale, circulare administrative, alte surse) se
constituie din ansamblul interpretărilor şi avizelor referitoare la situaţii asupra cărora textele
legislative şi de reglementare nu au făcut precizări. După 1989, procesul de tranziţie spre
economia de piaţă a impus trecerea la un sistem nou, modern, adaptat la necesităţile de
evidenţă şi raportare actuale.
Contabilii îşi pot exercita profesia în calitate de salariaţi ai unei entităţi economice
(în baza unor contracte de muncă) sau ca experţi independenţi (în baza unor contracte de
prestări de servicii cu clienţii lor). Experţii contabili şi contabilii autorizaţi (persoane fizice

29
sau juridice) pot ţine contabilitatea unei entităţi economice pe baza unui contract de prestări
de servicii, fiind responsabili pentru ţinerea contabilităţii în conformitate cu prevederile legii.
În situaţia în care managerii au nevoie de consultanţă în ceea ce priveşte calculul
impozitelor şi taxelor, ei pot apela la consiliere de specialitate, din partea consultanţilor
fiscali, membri ai Camerei Consultanţilor Fiscali.
Uneori, managerii pot apela la servicii de evaluare (a întreprinderilor, a proprietăţilor
imobiliare, a bunurilor mobile, a activelor financiare), pentru care apelează la experţi
autorizaţi, membrii ai C.E.C.C.A.R. (Corpul experţilor contabili şi contabililor autorizaţi
din România )sau A.N.E.V.A.R. (Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România).
Societăţile comerciale pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată care depăşesc
anumite criterii de mărime trebuie să aibă cenzori (auditori legali). Cenzorii pot fi experţi
contabili, contabili autorizaţi sau economişti cu studii superioare, cu o vechime de minimum
cinci ani în contabilitate. Pe baza verificărilor din cursul anului şi a situaţiilor financiare
întocmite de conducerea entităţii economice, cenzorii întocmesc un raport care cuprinde
informaţii referitoare la concordanţa dintre bilanţul contabil şi registrele de contabilitate,
modul de ţinere a registrelor de contabilitate, respectarea cu bună credinţă a regulilor privind
evaluarea patrimoniului, precum şi a celorlalte norme şi principii contabile.

1.7. Cadrul juridic european şi internaţional al contabilităţii

Primul pas spre o normalizare unitară a contabilităţii a fost făcut în anul 1973, odată cu
înfiinţarea Comitetului Internaţional de Standarde Contabile (I.A.S.C. – International
Accounting Standards Committee).
Obiectivele I.A.S.C. sunt: a) formularea şi publicarea, în interesul public, a normelor
contabile care se cer a fi respectate pentru prezentarea situaţiilor financiare (bilanţul, contul
de profit şi pierdere, anexa la bilanţ etc.) şi de a promova accepţiunea şi aplicarea acestora
la nivel internaţional; b) armonizarea reglementarilor şi procedurilor adoptate de ţări
diferite pentru a le face compatibile şi inteligibile.
Un loc aparte îl are cooperarea cu organismul american de standardizare contabilă –
Comitetul de standarde de contabilitate financiară (Financial Accounting Standards Board-
F.A.S.B.). Pe plan internaţional, există, astfel, la ora actuală, doi poli de reglementare a
contabilităţii – F.A.S.B (referenţialul american) şi I.A.S.B (International Accounting
Standards Board).

30
 Directiva a II-a a fost adoptată în 1976, pentru a delimita societăţile pe acţiuni de cele
cu răspundere limitată şi pentru precizarea cuantumului minim al capitalului şi a problemei
distribuirilor .
Directiva a IV-a a fost adoptată în 1978, referindu-se la regulile de evaluare, formatele
situaţiilor financiare publicate, cerinţele privind comuni-carea financiară şi diverse aspecte
care se referă la societăţile necuprinse în grupuri, sau cuprinse în grupuri, dar analizate
individual. Armonizarea realizată prin această directivă a reglementat principiile contabile şi
prezentarea şi publi-carea conturilor anuale (bilanţ, cont de profit şi pierdere şi anexa).
Principiul de bază adoptat este acela al imaginii fidele a patrimoniului.
Directiva a VII-a a fost adoptată în 1983, vizând conturile consolidate, adică
documentele de sinteză despre poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare
a grupurilor de societăţi.

31
 CAPITOLUL II: OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

2.1. Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilităţii

Obiectul de studiu al contabilităţii este PATRIMONIUL, format din totalitatea

drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice,
precum şi bunurile la care se referă.
Există două concepţii în a defini patrimoniul ca obiect al contabilităţii:
1. În concepţia juridică, patrimoniul reprezintă toate drepturile şi obligaţiile cu
caracter economic ale unui subiect de drept.
2. În concepţia economică, patrimoniul este perceput ca totalitatea bunurilor
economice, exprimate în bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce aparţin
unei persoane fizice sau juridice.
Pentru existenţa patrimoniului sunt necesare două condiţii:
– existenţa unor persoane fizice sau juridice ca subiecte de drepturi şi obligaţii;
– existenţa bunurilor economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii.

Ecuaţia generală a patrimoniului poate fi definită astfel:

Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii

Patrimoniu

Unitatea Drepturi şi
Bunuri economice
patrimonială obligaţii

Bunurile economice reprezintă realitatea economică, substanţa materială a

patrimoniului. Ele se clasifică în:
– bunuri materiale, tangibile sau corporale (clădiri, echipamente de producţie, maşini,
mijloace de transport, mărfuri, materiale, bogăţii naturale ale solului şi subsolului etc.);
– bunuri nemateriale, intangibile, necorporale (creanţe, brevete de invenţii, mărci,
know-how, programe informatice).
Drepturile şi obligaţiile reprezintă faţeta juridică a patrimoniului. Drepturile se referă
la situaţia când proprietarul îşi procură o parte din avere din resurse proprii.

32
 Obligaţiile sunt echivalentul valoric ale resurselor împrumutate, atrase, pe care
proprietarul trebuie să-l restituie creditorilor săi.
Bunurile economice, drepturile şi obligaţiile sunt identificabile monetar.
Patrimoniul mai poate fi prezentat ca mod de utilizare a resurselor, astfel:

PATRIMONIU
(A) UTILIZĂRI-ALOCĂRI (B) RESURSE-FINANŢĂRI
1. Utilizări permanente 1. Resurse permanente
( ACTIVE IMOBILIZATE) (CAPITALURI PERMANENTE)
2. Utilizări temporare 2. Resurse temporare
(ACTIVE CIRCULANTE) (DATORII PE TERMEN SCURT)

Ecuaţia patrimoniului poate fi definită astfel:

Resurse - Utilizări = Utilizări - Resurse
permanente permanente temporare temporare

Dacă resursele permanente sunt mai mari decât utilizările permanente, se poate spune
ca situaţia financiară este pozitivă, entitatea economică având capacitatea de a-şi finanţa
activitatea. În vederea aducerii la un numitor comun a interpretărilor de mai sus, cea mai
utilizată formulă este cea a ecuaţiei generale a patrimoniului, văzută ca echilibru între Activ şi
Pasiv.
ACTIV = PASIV

Activul este definit prin prisma structurii de bunuri economice sau mijloace, iar
pasivul prin aceea de surse de finanţare.
În sfera de interes a contabilităţii intră şi calculul rezultatelor, a profiturilor sau
pierderilor, rezultate din diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.
Contabilitatea trezoreriei se referă la contabilitatea finanţelor publice privind execuţia
bugetului statului, a bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea şi
utilizarea mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaţie specială, gestiunea datoriei
publice etc.
Contabilitatea naţională cuantifică în mod sintetic operaţiile economice şi financiare
la nivelul economiei naţionale, produsul intern brut, avuţia naţională, şi o serie de alţi
indicatori utili în a descrie starea şi dinamica economiei ţării.

33
 2.2. Principiile contabilităţii

Există şase principii care sunt explicit redactate în Regulamentul pentru aplicarea
Legii contabilităţii în România, şi anume:
1) Principiul prudenţei - evaluarea pasivelor, activelor, cheltuielilor şi veniturilor
trebuie să ţină cont de deprecierile, riscurile, pierderile posibile generate de desfăşurarea
activităţii în exerciţiul curent sau anterior. Activele şi veniturile nu trebuiesc supraevaluate, în
timp ce pasivele şi cheltuielile nu trebuiesc subevaluate.
2) Principiul permanenţei metodelor contabile (principiul coerenţei) - necesitatea
aplicării în mod unitar a metodelor privind evaluarea şi înregistrarea activelor şi pasivelor,
cheltuielilor şi veniturilor în scopul asigurării comparabilităţii în timp a informaţiilor
contabile.
3) Principiul continuităţii activităţii - unitatea patrimonială îşi continuă în mod
normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în starea de lipsă de lichiditate sau de
reducere sensibilă a activităţii. În cazul în care ar fi vorba de necontinuitate, conturile ar fi
prezentate pe baza unei evaluări în valori lichidative, nu s-ar mai amortiza activele, nu s-ar
mai permanentiza metodele de evaluare etc.
4) Principiul independenţei exerciţiului (principiul specializării exerciţiilor, al
contabilităţii de angajamente sau delimitării perioadelor), presupune ca fiecărui exerciţiu
financiar să i se atribuie numai acele cheltuieli şi venituri care se corelează ca efort şi efect cu
rezultatul obţinut. Acest mod de abordare a contabilităţii duce la considerarea fiecărui
exerciţiu ca un tot independent, separate de exerciţiile anterioare sau viitoare. Prin urmare se
practică „contabilitatea de angajamente” care presupune delimitarea şi înregistrarea
veniturilor sub aspect real, ca mişcare de bunuri şi servicii, şi nu sub aspect monetar (mişcarea
banilor).
5) Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere al unui exerciţiu, care trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.
6) Principiul necompensării - nu este admisă compensarea între posturile de activ şi
pasiv al bilanţului, precum şi între cheltuielile şi veniturile conturilor de rezultate. Astfel se
asigură transparenţa informaţiei.
În afară de cele şase principii explicite, mai putem aminti şi alte principii contabile,
implicit aplicate, şi anume:

34
 7) Principiul autonomiei întreprinderii (principiul entităţii) se bazează pe ideea că
întreprinderea este o entitate patrimonială separată şi distinctă de proprietarii săi şi de toţi cei
care i-au furnizat fondurile.
8) Principiul cuantificării monetare presupune obligativitatea ca informaţiile
financiare să se exprime valoric, prin intermediul etalonului monetar.
9) Principiul costului istoric - activele şi pasivele se evaluează în contabilitate la
costul istoric (de intrare, de origine), de la data intrării în patrimoniu şi până la ieşire.
10) Principiul dublei reprezentări reflectă o viziune din două unghiuri diferite ale
patrimoniului şi anume: activul (bunurile) şi pasivul (drepturile şi obligaţiile titularului de
patrimoniu). Din punct de vedere juridic, resursele economice ale entităţii contabile se
numesc ACTIVE, iar drepturile terţilor asupra acestor active se numesc PASIVE. Pasivele se
referă atât la drepturile proprietarilor (capitaluri proprii) cât şi la drepturile terţilor (datoriile).
Ecuaţia fundamentală a contabilităţii este: Active = Capitaluri Proprii + Datorii.
11) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului presupune că
informaţiile prezentate în situaţiile financiare să reflecte nu numai forma juridică a
evenimentelor şi tranzacţiilor, ci şi realitatea lor economică.
12) Principiul pragului de semnificaţie (principiul importanţei relative) prevede
ca orice element care are o valoare semnificativă să fie prezentat distinct. Elementele având
valori nesemnificative sau de aceeaşi natură pot fi însumate, dar cele cu adevărat
semnificative trebuie consemnate separat. Conform acestui principiu se impune ca situaţiile
financiare să includă toate informaţiile de natură să afecteze evaluările şi deciziile.

2.3. Metoda contabilităţii şi procedeele sale

Metoda contabilităţii se bazează pe dubla reprezentare a patrimoniului, dubla

înregistrare a operaţiilor economice şi financiare şi pe calculele periodice de sinteză (balanţe
de verificare, bilanţ, cont de profit şi pierdere etc.).

Procedeele metodei contabilităţii se clasifica în:

– procedee comune tuturor ştiinţelor;
– procedee specifice metodei contabilităţii;
– procedee ale metodei contabilităţii, utilizate şi de alte discipline economice.

35
 Procedee comune tuturor ştiinţelor:

 Observaţia este prima etapă în cercetare în orice ştiinţă. În contabilitate ea serveşte

la extragerea din documentele justificative a fenomenelor şi proceselor economice care au
avut loc în timp.
 Raţionamentul foloseşte judecăţile logice pentru a ajunge la anumite concluzii,
pornind de la operaţiile economice reflectate în contabilitate.
 Comparaţia constă în alăturarea a două sau mai multe elemente înregistrate în
contabilitate şi sesizarea asemănărilor sau deosebirilor dintre ele, servind astfel la stabilirea
unor concluzii şi decizii pentru viitor.
 Clasificarea este operaţia de sortare şi repartizare pe clase sau într-o anumită
ordine, a operaţiilor economice şi financiare.
 Analiza presupune cercetarea în adâncime a unui fenomen, cu studierea sistematică
a fiecărui element component în parte.
 Sinteza este procedeul prin care se realizează trecerea de la particular la general, de
la simplu la complex. Sinteza foloseşte la centralizarea datelor contabile în vederea obţinerii
unor concluzii corecte.

Procedee specifice metodei contabilităţii:

 „Bilanţul este un procedeu reprezentativ al metodei contabilităţii” ce serveşte la

centralizarea datelor din contabilitatea curentă şi reflectarea în expresie valorică a
patrimoniul, sub dublu aspect (activ/pasiv) la un anumit moment dat, conform principiului
dublei reprezentări.
În forma completă, bilanţul este documentul de sinteză care oferă o imagine de
ansamblu a activităţii entităţii economice, incluzând informaţii privitoare la rezultate
(profit/pierdere), cifra de afaceri, capitalul propriu, fluxurile de trezorerie, relaţiile cu alţi
agenţi economici, cu Bugetul de Stat, cu băncile etc.
 Contul este acel procedeu care serveşte la reflectarea fiecărui element patrimonial
în parte, în mod analitic, şi mişcările pe care le înregistrează într-o perioadă determinată de
timp. Datorită principiului dublei înregistrări, sistemul de conturi realizează în permanenţă un
perfect echilibru, prin care se poate verifica exactitatea datelor înregistrate în conturi.
 Balanţa de verificare este un alt procedeu specific metodei contabilităţii, care
realizează legătura între informaţiile înregistrate în conturi şi bilanţ.

36
 Informaţiile cuprinse în balanţa de verificare se referă la volumul modificărilor care au
avut loc în structura patrimoniului, atât în perioada curentă cât şi cumulat.

Procedee ale metodei contabilităţii, utilizate şi de alte discipline economice:

 Documentaţia presupune folosirea pentru fiecare operaţie economică şi financiară,

a unui document justificativ, care face dovada înfăptuirii lor, şi prin care se poate verifica
justeţea lor şi respectarea disciplinei financiare şi contractuale.
 Evaluarea presupune transformarea fenomenelor şi proceselor economice,
cuantificabile în etalon natural în date cuantificabile în unităţi monetare. Prin aducerea lor la
un numitor comun, se pot efectua analize financiare de cea mai mare importanţă pentru
manageri.
 Calculaţia constă în efectuarea de operaţii aritmetice în documentele primare, în
calculul rulajelor, a totalului sumelor şi a soldurilor finale. Calculaţia se foloseşte şi la
inventarierea patrimoniului, la reflectarea cheltuielilor, veniturilor, a rezultatelor finale etc.
 Inventarierea patrimoniului reprezintă un ansamblu de operaţii prin care se
constată existenţa elementelor de activ şi pasiv, cantitativ şi valoric, sau numai valoric, aflate
în patrimoniul entităţii economice la un moment dat.

37
 CAPITOLUL III: BILANŢUL CONTABIL, EXPRESIE A DUBLEI
REPREZENTĂRI

3.1. Structura bilanţului contabil

Bilanţul este un instrument specific metodei contabilităţii, care evidenţiază la un

anumit moment în timp, pe baza principiului dublei reprezentări, în expresie valorică,
echilibrul dintre mijloacele economice şi sursele lor de finanţare precum şi rezultatele
obţinute ca urmare a investirii, consumării şi reproducţiei capitalului. Mai simplu spus, prin
bilanţ se constată ceea ce, la un anumit moment în timp, unitatea posedă (activ) şi datorează
(capitaluri proprii şi datorii).
Un activ reprezintă o resursă controlată de entitatea economică ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
entitate.
Beneficiile economice se referă la capacitatea activelor de a se transforma în numerar
sau în echivalente de numerar (de exemplu, prin vânzare) sau de a reduce ieşirile de numerar
(de exemplu o nouă tehnologie de producţie care micşorează costurile).
Echivalentele de numerar reprezintă investiții financiare pe termen scurt, care sunt
ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc minim de schimbare a valorii.
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii economice, ce decurge din
evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse, care
încorporează beneficii economice. Ieşirea beneficiilor economice pentru decontarea unei
datorii presupune plata în numerar, transferul altor active, prestarea de servicii sau înlocuirea
respectivei datorii cu o alta.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele unei
entităţi economice după deducerea tuturor datoriilor sale.
Pentru a fi recunoscute (încorporate) în bilanţ, elementele care corespund definiţiei
unei structuri bilanţiere trebuie să îndeplinească simultan două condiţii:
a) să existe probabilitatea intrării în entitatea economică (în cazul activelor), respectiv
ieşirii din entitate (în cazul datoriilor) a beneficiilor economice viitoare aferente;
b) costul sau valoarea elementelor respective să poată fi evaluat(ă) în mod credibil.
Patrimoniul poate fi privit din cel puţin trei unghiuri diferite (juridic, financiar,
economic). Ca atare, şi bilanţul contabil poate fi structurat în trei modalităţi diferite:

38
 Sub aspect juridic, bilanţul reflectă:
 în activ, drepturile de proprietate (imobilizări, stocuri, numerar etc.) şi de creanţă
(clienţi, personal, debitori diverşi etc.);
 în pasiv, capitaluri proprii (datorii faţă de aportorii de capital - asociaţii, acţionarii
sau întreprinzătorul individual ) şi datorii faţă de terţi (furnizori, creditori diverşi,
banci, buget de stat etc.).
Sub aspect financiar, bilanţul reflectă, conform schemei simplificate de mai jos:
 în activ, bunurile economice ordonate după principiul lichidităţii;
 în pasiv, modul de finanţare al bunurilor economice, ordonate după principiul
exigibilităţii.

ACTIV (utilizări) PASIV (resurse)

IMOBILIZĂRI CAPITALURI PERMANENTE
(cele mai puţin lichide active) – capitaluri proprii (cu termen de exigibi-
litate nedefinit, de obicei la terminarea
STOCURI activităţii)

CREANŢE – împrumuturi pe termen lung

DATORII
DISPONIBILTĂŢI BĂNESTI
(cele mai lichide active) FURNIZORI

IMPOZITE ŞI CONTRIBUŢII
DATORATE

CREDITE PE TERMEN SCURT

(cu termen de exigibilitate mai mic de un
an)

Sub aspect economic, bilanţul reflectă:

 în activ, mijloacele economice grupate după destinaţiile lor, respectiv după
funcţiile întreprinderii (de investire, de exploatare, de gestiune a trezoreriei);
 în pasiv, sursele de finanţare, respectiv provenienţa activelor

3.2. Elementele componente ale activului

Activul evidenţiază destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice (capacitatea lor de

transformare în bani).
Din punct de vedere juridic-activul reprezintă totalitatea bunurilor reale şi creanţelor
(drepturi asupra altor persoane sau entităţi economice), sub aspect economic, activul se

39
împarte în active de investiţie şi active de exploatare iar din punct de vedere financiar, valorile
se grupează în funcţie de lichiditatea lor (termenul de transformare a bunurilor în bani) în
active durabile, stocuri, active realizabile şi active disponibile (lichidităţi).
Activele sunt resurse controlate de întreprindere care provin din evenimente
trecute şi de la care se aşteaptă să genereze avantaje economice viitoare (beneficii,
fluxuri de trezorerie).
Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a activului bilanţier, în
ordinea crescătoare a lichidităţii: (A) active imobilizate, (B) active circulante, (C) cheltuieli
în avans.
A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de
folosinţă îndelungată (mai mare de un an) în activitatea entităţii economice şi care nu se
consumă la prima utilizare. Activele imobilizate cuprind trei grupe: (I) imobilizări
necorporale, (II) imobiliări corporale şi (III) imobilizări financiare.

I. Imobilizările necoporale sunt active identificabile nemonetar fără formă fizică.

Pentru ca un element să fie recunoascut ca imobilizare necorporală, trebuie să îndeplinească
următoarele criterii16:
 obţinerea unor beneficii economice viitoare generate de către imobilizarea
necorporală. Aceste beneficii economice viitoare pot include venituri din vânzarea produselor
sau serviciilor, economii de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea activului de către
entitate.
Spre exemplu, utilizarea proprietăţii intelectuale într – un proces de producţie poate
mai degrabă să reducă costurile pentru viitoare producţie, decât să crească veniturile viitoare.
 Costul activului poate fi măsurat în mod credibil.
Principalele categorii de de imobilizări necorporale sunt :
 Cheltuielile de constituire – reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea
unei entităţi economice,de modificarea actului de constituire sau dezvoltarea a entităţii,
precum: taxe şi cheltuieli de înmatriculare, cheltuieli cu emiterea şi vânzarea de acţiuni şi
obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de publicitate.
 Cheltuielile de dezvoltare – sunt generate de aplicarea rezultatelor unor
proiecte de cercetare în scopul realizării de dispozitive, produse, sisteme sau servicii noi sau

16
Noile reglementări contabile – ediţia a X-a, O.M.F.P. nr. 1802/2014, Ed. Best Publishing, Bucureşti,2017,
p.34

40
 care au fost îmbunătăţite substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării
comerciale. Cheltuielile de dezvoltare includ activităţi precum:
a. proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare a prototipurilor şi
modelelor;
b. proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică utilizarea unei noi tehnologii;
c. proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot;
d. proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, sistemele
sau serviciile noi sau îmbunătăţite.
 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare,
cu excepţia celor create intern de entitate;
Concesiunea reprezintă dreptul de exploatare a unor bunuri sau servicii obţinut de o
persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent.
Brevetul de invenţie reprezintă dreptul exculsiv de a fabrica un produs sau de a utiliza
o tehnologie de fabricaţie.
Licenţa redă dreptul obţinut de o persoană de a utiliza o invenţie.
Marca de fabricaţie reprezintă un simbol sau un nume înregistrat, care dă dreptul
posesorului de a – l folosi pentru identificarea unui bun sau serviciu.
Franciza este dreptul de proprietate asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizării
exclusive a unei tehnici, formule etc.
Know-how - orice informație cu privire la o experiență industrială, comercială sau
științifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces
existent și a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizația persoanei care
a furnizat această informație; în măsura în care provine din experiență, know-how-ul
reprezintă ceea ce un producător nu poate ști din simpla examinare a produsului și din simpla
cunoaștere a progresului tehnicii.
Dreptul de uzufruct este dreptul conferit unei persoane de a se folosi pe deplin de un
bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să îl restituie la data încetării contractului.
 Active necorporale de exploatare şi evaluare a resurselor minerale –
reprezintă cheltuieli generate de entitate în legatură cu explorarea şi evaluarea resurselor
minerale, înainte ca fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială ale extracţiei resurselor
minerale să fie demonstrate .
Explorarea şi evaluarea resurselor minerale se referă la prospectarea resurselor
precum: minereuri, petrol, gaze naturale şi resurse similare neregenerabile, după ce entitatea

41
economică a obţinut dreptul legal de a explora într – o anumită zonă, precum şi determinarea
fezabilităţii tehnice şi a viabilităţii comerciale ale extracţiei.
Tipuri de cheltuieli care pot fi incluse în evaluare iniţială a activelor de exploatare a
resurselor minerale: cheltuieli cu achiziţia drepturilor de explorare; cheltuieli cu studii
topografice, geologice, geofizice, geochimice; foraje de exploatare; săpături; activităţi
relaţionate cu evaluarea fezabilităţii tehnice şi a viabilităţii comerciale a extracţiei unei
resurse minerale.
Cheltuielile legate de valorificarea resurselor minerale nu vor fi recunoscute drept
active de explorare şi evaluare.
 Fondul comercial cuprinde cheltuielile efectuate pentru menţinerea sau
dezvoltarea potenţialului de activitate al entităţii economice: clientela, vadul comercial,
firma, segmentul de piaţă, emblema.
Fondul comercial reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la
data tranzacţiei, a părţii de active nete achiziţionate de către o entitate economică .
Fondul comercial pozitiv reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării
unei firme sau a unor bunuri imobile pentru : reputaţie, vad comercial, marcă de fabricaţie,
clientelă etc.
Fondul comercial este pozitiv atunci când costul de achiziţie este mai mare decât
valoarea justă a activelor tranzacţionate.
Fondul comercial este negativ atunci când valoarea justă este mai mare decât costul
de achiziţie aferent activelor tranzacţionate.
 Alte imobilizări necorporale - se înregistrează avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau
achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi reţete, modele,
formule, prototipuri etc .
Pentru contractele de clienţi transferate între entităţi cu titlu oneros, preţul plătit se
recunoaşte la „Alte imobilizări necorporale”, în condiţiile în care clienţii respectivi vor
continua relaţiile cu entitatea. Pentru recunoaşterea ca activ a preţului plătit aferent
contractelor astfel achiziţionate, acestea trebuiesc identificate (număr contract, denumire
client, durată contract) şi entitatea economică trebuie să dispună de mijloace prin care să
controleze relaţiile cu clienţii, astfel încât să poată controla beneficiile economice viitoare
preconizate, care rezultă din relaţia cu acei clienţi.
II. Imobilizările corporale sau active fizice tangibile reprezintă activele care
îndeplinesc următoarele caracteristici:

42
  sunt deţinute de entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de
bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi utilizate în scopuri
administrative;
 au durata de utilizare mai mare de un an.
Categoria imobilizărilor corporale cuprinde : terenuri, amenajări de terenuri,
construcţii, instalaţii tehnice şi mijloace de transport (echipamente tehnologice, aparate şi
instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport), mobilier aparatură birotică,
echipamanete de protecţie a valorilor umane şi materiale, investiţii imobiliare, active
corporale de exploatare şi evaluare a resurselor minerale, active biologice productive.
În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct : investiţiile imobiliare,
activele biologice productive, activele corporale de exploatare şi evaluare a resurselor
minerale.
Investiţia imobiliară reprezintă proprietatea (unui teren, a unei clădiri sau a unei părţi
dintr – o clădire) deţinută de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing
financiar, pentru a obţine mai degrabă venituri din chirii sau pentru creşterea valorii
capitalului, decât pentru:
 a fi utilizată în producerea de bunuri /servicii sau în scopuri administrative;
 a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii.
Exemple de investiţii imobiliare:
a) terenuri deţinute în scopul creşterii pe termen lung a valorii capitalului;
b) terenuri deţinute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată, în situaţia în care
entitatea economică nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară
utilizată de posesor, fie în scopul vânzării pe termen scurt în cursul duratei normale a
activităţii, atunci terenul este considerat ca fiind deţinut în scopul creşterii valorii capitalului;
c) clădiri aflate în proprietatea entităţii economice sau deţinute în baza unui contract
de leasing financiar şi închiriate în temeiul unor contracte de leasing operaţional;
d) clădiri libere deţinute pentru a fi închiriate în temeiul unor contracte de leasing
operaţional;
e) proprietăţi imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare
ca investiţie imobiliară.

43
 Nu sunt considerate investiţii imobiliare următoarele :
a) proprietăţile imobiliare deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii sau în procesul de contrucţie, amenajare în vederea unei astfel de
vânzări. Aceste reprezintă din punct de vedere contabil stocuri;
b) proprietăţi imobiliare care sunt în curs de construire, amenajare în numele unor
terţe părţi. Acestea reprezintă pentru entitatea economică servicii în curs de execuţie;
c) proprietăţi imobiliare utilizate de posesor, proprietăţi deţinute în scopul amenajării
şi utilizării viitoare, proprietăţi utilizate de salariaţi, proprietăţi utilizate de posesor ce
urmează a fi cedate.
Activele bilogice productive sunt orice active, altele decât activele biologice de
natura stocurilor, spre exemplu: animalele de lapte, pomii fructiferi, viţa – de – vie, copacii
din care se obţine lemn de foc dar care nu sunt tăiaţi. Activele biologice nu sunt produse
agricole ci, active autoregeneratoare.
Entitatea economică recunoaşte un activ biologic dacă:
 entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute;
 este probabil ca beneficiile viitoare asociate activului să revină entităţii economice;
 costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
În activitatea agricolă controlul poate fi exercitat prin dreptul de proprietate asupra
vitelor sau prin însemnarea / marcarea vitelor în mod diferit în momentul achiziţiei, naşterii
sau înţărcării. Beneficiile viitoare sunt estimate prin evaluarea caracteristicilor fizice
semnificative aferente acestora.
Există situaţii în care activul biologic este ataşat fizic de terenul pe care se află, spre
exemplu copacii dintr – o plantaţie forestieră. Este posibil ca pentru activele biologice care
sunt ataşate de teren să nu existe o piaţă separată, dar să existe o piaţă activă pentru activele
combinate (terenul viran şi amenajările acestuia, considerate un întreg). Entitatea economică
poate utiliza informaţiile referitoare la activul combinat pentru a evalua valoarea justă a
activelor biologice.
Sunt considerate active corporale de exploatare şi evaluare a resurselor minerale
vehicule şi instalaţii de forare, aparate utilizate pentru studii topografice, geologice,
geochimice, geofizice, vehicule utilizate pentru săpături.
Imobilizări în curs de aprovizionare reprezintă imobilizările corporale cumpărate
şi facturate de către furnizor, pentru care s – au transferat riscurile şi beneficiile aferente,
dar care sunt în curs de aprovizionare, adică fie nesosite, fie sosite şi nerecepţionate.
Imobilizările în curs sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate.

44
 Terenurile sunt considerate ca având o durată de utilizare nelimitată, fiind
singurele elemente ale imobilizărilor corporale care nu se supun amortizării.

III) Imobilizări financiare - cuprind valorile financiare investite de întreprindere în

patrimoniul altor societăţi comerciale, cum ar fi titluri de participare, creanţele ataşate
participaţiilor, împrumuturi etc.
Potrivit pct. 264 alin. (1) din reglementările contabile, imobilizările financiare cuprind:
- acţiunile deţinute la entităţile afiliate,
- împrumuturile acordate entităţilor afiliate,
- acţiunile deţinute la entităţi asociate şi entităţi controlate în comun,
- împrumuturile acordate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în comun,
- alte investiţii deţinute ca imobilizări,
- alte împrumuturi.

Acţiunea: un înscris, un titlu de valoare, care reprezintă o cotă fixă, dinainte

stabilită, din capitalul unei societăţi pe acţiuni şi care dă posesorului ei dreptul de a participa
cu vot deliberativ la adunările generale ale acţionarilor societăţii, de a partcipa la
administrarea şi controlul societăţii şi de a participa la împărţirea rezultatelor financiare
(profiturilor) ale societăţii (să primeasca dividende) proporţional cu valoarea acţiunilor ce le
posedă
Dividend - o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui
participant, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.
În categoria altor investiții deținute ca imobilizări se evidențiază distinct certificatele
de emisii de gaze cu efect de seră, precum şi certificatele verzi.
La alte creanțe imobilizate se cuprind garanțiile, depozitele şi cauțiunile depuse de
entitate la terți.
În conturile de creanțe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează
sumele acordate terților în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit
legii.
Acțiunile şi alte imobilizări financiare primite fără plată, potrivit legii, se evidențiază
în conturile de active şi venituri.
Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziție.
Imobilizările financiare se prezintă în bilanț la valoarea de intrare mai puțin
ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.

45
 Activele imobilizate deservind în mod durabil activitatea entităţilor economice, suferă
deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală, de factori economici, sociali, tehnici, politici. În
momentul întocmirii bilanţului trebuie să se ţină cont de aceste reduceri de valoare ale
activelor imobilizate, efectuându – se corecţii. În funcţie de natura lor, deprecierile se pot
grupa astfel17:
1. Amortizare – reflectă deprecierea ireversibilă aferentă uzurii fizice şi morale ale
imobilizărilor necorporale şi corporale. Amortizare are dublă funcţie : economică – de
eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate şi juridică – de depreciere a activelor
imobilizate.
2. Ajustări pentru depreciere – reflectă deprecierile reversibile ale activelor
imobilizate datorate unor factori, precum: diminuarea preţurilor, scăderea cursului valutar
etc.
Un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă la cedare sau casare, atunci când
utilizarea sa nu mai generează beneficii economice.

B) ACTIVE CIRCULANTE
Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a) se aşteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în
cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricționată.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea
activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de
numerar.
În categoria activelor circulante se cuprind:
1. stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită
factură;
2. creanțe;
3. investiții pe termen scurt;
4. casa şi conturi la bănci.

17
Pântea P.I., şi colab., Contabilitatea financiară, Ed. Intelcredo, 2011, pag.39

46
 1. Stocurile sunt active circulante:
 deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activității;
 în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a
activității; sau
 sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie
folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

În cadrul stocurilor se cuprind:

a) mărfurile - bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau
produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;
c) materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, semințe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care
participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în
produsul finit;
d) materiale de natura obiectelor de inventar - acele bunuri care au o valoare mai
mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata
lor de serviciu sau cu durata mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile
asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială,
instrumentele, verificatoarele etc.).
e) produsele, şi anume:
‐ semifabricatele, prin care se înțelege produsele al căror proces tehnologic a fost
terminat într‐o secție (fază de fabricație) şi care trec în continuare în procesul
tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau se livrează terților;
‐ produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricație şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;
‐ rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
‐ produsele agricole. Produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltării de la
activele biologice ale entității, de exemplu, lână, copaci tăiați, bumbac, lapte, struguri,
fructe culese etc. Dacă entitatea raportoare prelucrează produsele agricole, rezultă
produse finite, de exemplu, fire, îmbrăcăminte, covoare, cherestea, brânză, zahăr,

47
 fructe prelucrate etc. Recolta reprezintă separarea produselor agricole de un activ
biologic sau încetarea proceselor vitale ale unui activ biologic.
f) activele biologice de natura stocurilor. Activele biologice de natura stocurilor sunt
acelea care urmează a fi recoltate ca produse agricole sau vândute ca active biologice.
Exemple de active biologice de natura stocurilor sunt animalele destinate producției de carne,
animalele deținute în vederea vânzării, peştii din fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele de
porumb şi grâu, şi copacii crescuți pentru cherestea.
g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate
produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în
condițiile prevăzute în contracte;
h) producția în curs de execuție, reprezentând producția care nu a trecut prin toate
fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de
execuție se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuție sau neterminate.
i) ansamblurile sau complexurile de locuinţe destinate vânării.
În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în
consignație la terți, maşinile folosite numai ca material de demonstrație pentru negociere în
domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct
în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstrație au durată de
utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.
Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru
care sau transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare
(grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).
În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricație, destinate
vânzării (de exemplu, echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuințe etc.,
realizate de entitățile ce au ca activitate principală obținerea şi vânzarea unor astfel de
produse).

2. Creanțe - se referă la sumele de bani, lucrări sau servicii, bunuri avansate temporar
altor persoane fizice sau juridice şi pentru care se aşteaptă să se primească un echivalent sub
forma unei sume de bani sau a unui serviciu. Acestea pot fi stocuri vândute clienţilor, avansuri
în bani acordate salariaţilor care se deplasează în interes de serviciu. Persoanele care
datorează sume de bani unităţii economice se numesc debitori.

48
 Creanţele comerciale cele mai semnificative sunt compuse din creanţele faţă de
clienţi şi efectele de primit.
 Clienţi – creanţe rezultate din facturarea către terţi a bunurilor şi serviciilor livrate
sau de livrat urmând a se încasa ulterior;
 Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub forma de cambie, bilet la ordin etc.,
care atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată pe
termen scurt, de obicei până la 90 de zile.
 Clienţi facturi de întocmit – reflectă valoarea bunurilor livrate, a lucrărilor
executate şi a serviciilor prestate către clienţi pentru care nu s-au întocmit facturi.
Creanţele în cadrul grupului apar în relaţiile de decontare între societatea-mamă şi
filialele ei.
Creanţele privind capitalul subscris şi nevărsat sunt creanţele pe care întreprinderea
le are asupra acţionarilor săi, referitoare la subscrierile de capital social efectuate şi nedepuse.
Alte creanţe sunt generate în relaţiile întreprinderii cu personalul, bugetul statului,
asigurările sociale, protecţia socială, debitori diverşi etc.
(Furnizori – debitori – reprezintă drepturi de creanţă ce rezultă din avansuri şi aconturi
acordate furnizorilor. Aceste avansuri şi aconturi sunt acordate înainte ca datoria faţă de
furnizori să existe;)

3. Investiţii pe termen scurt

În categoria investițiilor pe termen scurt sunt cuprinse acțiunile deținute la entitățile
afiliate şi alte investiții pe termen scurt.
Alte investiții pe termen scurt reprezintă obligațiunile emise şi răscumpărate,
obligațiunile achiziționate şi alte valori mobiliare achiziționate în vederea realizării unui profit
într‐un termen scurt.
În categoria altor investiții pe termen scurt se evidențiază distinct certificatele de
emisii de gaze cu efect de seră, care îndeplinesc condițiile de recunoaştere a investițiilor pe
termen scurt.

4. Casa şi conturi la bănci – sunt incluse disponibilităţile în lei şi în valută ale

entităţii, păstrate în casierie sau în conturi la bănci, acreditive şi alte valori precum:
 Numerarul aflat în casieria unităţii;
 Disponibilităţi aflate în conturi la banci în lei şi în valută;

49
  Valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci,
disponibilitățile în lei şi valută, cecurile entității, precum şi dobânzile aferente
disponibilităților şi creditelor acordate de bănci în conturile curente. Depozitele bancare pe
termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în numerar şi echivalente de numerar doar în măsura
în care acestea sunt deținute cu scopul de a acoperi nevoia de numerar pe termen scurt, şi nu
în scop investițional;
 Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de
documente prezentate entității şi neapărute încă în extrasele de cont;
 Sumele acordate personalului prin sistemul de carduri, cu titlu de avansuri spre
decontare în vederea plății unor achiziții sau prestări de servicii;
 Avansuri de trezorerie – reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar,
puse la dispoziţia personalului, sau a terţilor, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării
unor plăţi în numele entităţii economice;
 Acreditive – sunt deschise de entitatea economică la bănci şi reprezintă sume
rezervate în vederea achitării unor obligaţii faţă de anumiţi furnizori de bunuri şi servicii pe
măsura îndeplinirii condiţiilor aferente acreditivelor. Acreditivul se foloseste atunci cand
unitatea platitoare nu si-a achitat la timp obligatiile fata de furnizor si acesta solicita
garantarea incasarii drepturilor ce i se cuvin, prin deschiderea acreditivului.

Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.

C) CHELTUIELILE ÎN AVANS sunt sume achitate în cursul exerciţiului curent, dar
care se referă la servicii ce vor fi primite de abia în exerciţiul următor, când vor fi recunoscute
drept cheltuieli (abonamente sau chirii plătite în avans).

3.3. Schema recapitulativă a elementelor de activ

Activul evidenţiază destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice (capacitatea lor de

transformare în bani).
Din punct de vedere juridic-activul reprezintă totalitatea bunurilor reale şi creanţelor
(drepturi asupra altor persoane sau entităţi economice), sub aspect economic, activul se
împarte în active de investiţie şi active de exploatare iar din punct de vedere financiar, valorile
se grupează în funcţie de lichiditatea lor (termenul de transformare a bunurilor în bani) în
active durabile, stocuri, active realizabile şi active disponibile (lichidităţi).

50
 Activele sunt resurse controlate de întreprindere care provin din evenimente
trecute şi de la care se aşteaptă să genereze avantaje economice viitoare (beneficii,
fluxuri de trezorerie).
Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a activului bilanţier, în
ordinea crescătoare a lichidităţii:
(A) active imobilizate,
(B) active circulante,
(C) cheltuieli în avans.

51
 A. ACTIVELE IMOBILIZATE
Reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă îndelungată (mai mare de un an) în activitatea entităţii economice şi care nu se consumă la prima utilizare. Activele imobilizate
cuprind trei grupe.
1. Imobilizările necoporale 2. Imobilizările corporale 3. Imobilizări financiare
Sunt active identificabile nemonetar fără formă fizică. Active fizice tangibile reprezintă activele care îndeplinesc următoarele Cuprind valorile financiare investite de
Pentru ca un element să fie recunoascut ca imobilizare caracteristici: întreprindere în patrimoniul altor societăţi
necorporală, trebuie să îndeplinească următoarele criterii:  sunt deţinute de entitate pentru a fi utilizate în producerea sau comerciale, cum ar fi titluri de participare,
 obţinerea unor beneficii economice viitoare generate de furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau creanţele ataşate participaţiilor, împrumuturi
către imobilizarea necorporală. Aceste beneficii pentru a fi utilizate în scopuri administrative; etc.
economice viitoare pot include venituri din vânzarea  au durata de utilizare mai mare de un an.
produselor sau serviciilor, economii de costuri sau alte
beneficii rezultate din utilizarea activului de către
entitate.
 Costul activului poate fi măsurat în mod credibil.
Categorii de imobilizări necorporale: Categorii de imobilizărilor corporale : Categorii de imobilizări financiare:

a)Cheltuielile de constituire a) terenuri; - acţiunile deţinute la entităţile afiliate,

b)Cheltuielile de dezvoltare
c)Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi
active similare, cu excepţia celor create intern de entitate
d)Active necorporale de exploatare şi evaluare a resurselor
minerale
e)Fondul comercial
f)Alte imobilizări necorporale - se înregistrează avansurile
acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele
informatice create de entitate sau achiziţionate de la terţi
pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi reţete,
modele, formule, prototipuri etc .
b) amenajări de terenuri; - împrumuturile acordate entităţilor afiliate,
c) construcţii; - acţiunile deţinute la entităţi asociate şi
d) instalaţii tehnice şi mijloace de transport (echipamente tehnologice, entităţi controlate în comun,
aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de - împrumuturile acordate entităţilor
transport); asociate şi entităţilor controlate în comun,
e) mobilier aparatură birotică; - alte investiţii deţinute ca imobilizări,
f) echipamanete de protecţie a valorilor umane şi materiale; - alte împrumuturi.
g) investiţii imobiliare;
h) active corporale de exploatare şi evaluare a resurselor minerale;
i) active biologice productiv;
j) imobilizări în curs de aprovizionare reprezintă imobilizările
corporale cumpărate şi facturate de către furnizor, pentru care s – au
transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de
aprovizionare, adică fie nesosite, fie sosite şi nerecepţionate.

52
 B. ACTIVE CIRCULANTE
Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a) se aşteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.
Stocuri Creanțe Investiții pe termen Casa şi conturi la bănci
scurt
Sunt active circulante: Se referă la sumele de bani, lucrări În categoria Sunt incluse disponibilităţile în lei şi
 deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării sau servicii, bunuri avansate temporar altor investițiilor pe termen în valută ale entităţii, păstrate în casierie sau
normale a activității; persoane fizice sau juridice şi pentru care se scurt sunt cuprinse în conturi la bănci, acreditive şi alte valori
 în curs de producție în vederea vânzării în procesul aşteaptă să se primească un echivalent sub acțiunile deținute la
desfăşurării normale a activității; sau forma unei sume de bani sau a unui serviciu. entitățile afiliate şi alte
 sub formă de materii prime, materiale şi alte Acestea pot fi stocuri vândute clienţilor, investiții pe termen
consumabile care urmează să fie folosite în procesul de avansuri în bani acordate salariaţilor care se scurt.
producție sau pentru prestarea de servicii. deplasează în interes de serviciu. Persoanele
care datorează sume de bani unităţii
economice se numesc debitori.
În cadrul stocurilor se cuprind: Creanţele comerciale cele mai Alte investiții  Numerarul aflat în casieria unităţii;
a) mărfuri; semnificative sunt compuse din creanţele faţă pe termen scurt  Disponibilităţi aflate în conturi la banci
b) materiile prime; de clienţi şi efectele de primit. reprezintă obligațiunile în lei şi în valută;
c) materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili,  Clienţi – creanţe rezultate din emise şi răscumpărate,  Valorile de încasat, cum sunt cecurile şi
materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe şi facturarea către terţi a bunurilor şi serviciilor obligațiunile efectele comerciale depuse la bănci,
materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), livrate sau de livrat urmând a se încasa achiziționate şi alte disponibilitățile în lei şi valută, cecurile
care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de ulterior; valori mobiliare entității, precum şi dobânzile aferente
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;  Efectele de primit sunt titlurile achiziționate în vederea disponibilităților şi creditelor acordate de
d) materiale de natura obiectelor de inventar - acele bunuri negociabile sub forma de cambie, bilet la realizării unui profit bănci în conturile curente. Depozitele
care au o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege ordin etc., care atestă existenţa unei creanţe în într‐un termen scurt. bancare pe termen de cel mult 3 luni pot
pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată În categoria fi incluse în numerar şi echivalente de
de serviciu sau cu durata mai mică de un an, indiferent de pe termen scurt, de obicei până la 90 de zile. altor investiții pe numerar doar în măsura în care acestea
valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora  Clienţi facturi de întocmit – reflectă termen scurt se sunt deținute cu scopul de a acoperi
(echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, valoarea bunurilor livrate, a lucrărilor evidențiază distinct nevoia de numerar pe termen scurt, şi nu
îmbrăcămintea specială, instrumentele, verificatoarele etc.). executate şi a serviciilor prestate către clienţi certificatele de emisii în scop investițional;
e) produsele, şi anume: pentru care nu s-au întocmit facturi. de gaze cu efect de  Sumele virate sau depuse la bănci ori
‐ semifabricatele; Creanţele în cadrul grupului seră, care îndeplinesc prin mandat poştal, pe bază de
‐ produsele finite; apar în relaţiile de decontare între societatea- condițiile de documente prezentate entității şi
‐ rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile; mamă şi filialele ei. recunoaştere a neapărute încă în extrasele de cont;
‐ produsele agricole. investițiilor pe termen
Creanţele privind capitalul  Sumele acordate personalului prin

53
f) activele biologice de natura stocurilor.
g) ambalajele;
h) producția în curs de execuție;
i) ansamblurile sau complexurile de locuinţe destinate
vânării.
În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în
custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți,
maşinile folosite numai ca material de demonstrație pentru
negociere în domeniul automobilelor, cu durată de utilizare
de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în
contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de
demonstrație au durată de utilizare mai mare de un an, ele
reprezintă imobilizări.
Sunt reflectate, de asemenea, distinct în
contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care sau
transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în
curs de aprovizionare .
În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu
ciclu lung de fabricație, destinate vânzării (de exemplu,
echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuințe
etc., realizate de entitățile ce au ca activitate principală
obținerea şi vânzarea unor astfel de produse).
Cheltuielile în avans sunt sume achitate în cursul exerciţiului curent, dar care se referă la servicii ce vor fi primite de abia în exerciţiul următor, când vor fi recunoscute drept
cheltuieli (abonamente sau chirii plătite în avans).
subscris şi nevărsat sunt creanţele pe care
întreprinderea le are asupra acţionarilor săi,
referitoare la subscrierile de capital social
efectuate şi nedepuse.
Alte creanţe sunt generate în relaţiile
întreprinderii cu personalul, bugetul statului,
asigurările sociale, protecţia socială, debitori
diverşi etc.
C. CHELTUIELILE ÎN AVANS
scurt. sistemul de carduri, cu titlu de avansuri
spre decontare în vederea plății unor
achiziții sau prestări de servicii;
 Avansuri de trezorerie – reprezintă
sumele virate la bănci sau sume în
numerar, puse la dispoziţia personalului,
sau a terţilor, persoane fizice sau
juridice, în vederea efectuării unor plăţi
în numele entităţii economice;
 Acreditive – sunt deschise de entitatea
economică la bănci şi reprezintă sume
rezervate în vederea achitării unor
obligaţii faţă de anumiţi furnizori de
bunuri şi servicii pe măsura îndeplinirii
condiţiilor aferente acreditivelor.
Acreditivul se foloseste atunci cand
unitatea platitoare nu si-a achitat la timp
obligatiile fata de furnizor si acesta
solicita garantarea incasarii drepturilor
ce i se cuvin, prin deschiderea
acreditivului.
54
 3.4. Elementele componente ale pasivului

Pasivul reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice, adică a activelor. Din

punct de vedere juridic, pasivul cuprinde capitalul propriu şi datoriile, sub aspect economic,
clasificarea se face în capitaluri şi datorii (financiare şi de exploatare), iar din punct de vedere
financiar valorile se grupează în funcţie de exigibilitatea (termenul de plată) al lor în capitaluri
permanente, pe termen lung şi datorii pe termen scurt.
Sursele de finanţare se clasifică în funcţie de modul de constituire (finanţare proprie,
finanţare străină) şi exigibilitatea lor. Finanţarea proprie a activului se referă la contribuţia
directă a titularului de patrimoniu prin aportul la capital, fie că este capital individual (în cazul
micilor comercianţi sau a unităţilor cu asociat unic), ori capital social (în cazul societăţilor
comerciale) sau autofinanţare (capitalizarea profitului). Finanţarea străină a activului este
asigurată de credite bancare, cumpărări de obligaţiuni, creditele comerciale).
Ca atare, pasivul se divide în capitaluri proprii, rezerve şi datorii. La aceasta se
adaugă provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, veniturile în avans.

1. Capital propriu
Capitalurile proprii cuprind: Capital, Prime legate de capital, Rezerve din reevaluare,
Rezerve, Rezultatul exercițiului financiar, Rezultatul reportat.
Capital –aportul în numerar sau/şi în natură al asociaţilor/acţionarilor la constituirea
societăţii comerciale. Capitalul se divide în:
 capital subscris nevărsat – reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să-l
pună la dispoziţia entităţii economice;
 capital subscris vărsat – reprezintă partea de capital subscris care a fost, fizic,
depusă de către proprietari la dispoziţia entităţii economice.
Capitalul se constituie la înfiinţarea entităţii economice, se modifică pe parcursul
desfăşurării activităţii, prin creşteri sau micşorări de capital şi se lichidează o dată cu
desfinţarea entităţii economice. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele de valoare
nominală.
Prime legate de capital - referă la capitalul adiţional creat prin primele de emisiune,
fuziune, aport şi de conversie.
Prima de emisiune se determină ca diferență între prețul de emisiune de noi acțiuni sau
părți sociale şi valoarea nominală a acestora.

55
 Prima de fuziune se determină ca diferență între valoarea aportului rezultat din fuziune
şi valoarea cu care a crescut capitalul social al societății absorbante.
Prima de aport se calculează ca diferență între valoarea bunurilor aportate şi valoarea
nominală a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi.
Prima de conversie a obligațiunilor în acțiuni se calculează ca diferență între valoarea
nominală a obligațiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi valoarea acțiunilor
emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligațiunilor depăşeşte
valoarea acțiunilor corespunzătoare.
Rezerve din reevaluare – reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea
activelor imobilizate, ca diferenţă dintre valoarea (mai mare) rezultată în urma acestei
operaţiuni şi valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică). Rezervele
din reevaluare constituite pot fi utilizate pentru majorarea capitalului sau alte destinaţii
stabilite potrivit reglementărilor în vigoare.
Rezerve – sunt surse constituite anual din profitul entităţii economice, în limitele
prevăzute de reglementările în vigoare, de statutele societăţilor comerciale sau conform
deciziei adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor. Contabilitatea rezervelor se ține pe
categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din profitul entității, în cotele şi limitele prevăzute
de lege, şi din alte surse prevăzute de lege.
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entității,
conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama
profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii
adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale.
Rezultatul exercițiului financiar – poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit
şi o sursă de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţii legale sau statutare sau
poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă
situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.
Rezultatul exercițiului se determină ca diferență între veniturile şi cheltuielile exercițiului.
Rezultatul reportat - reprezintă rezultatul financiar sau parte din rezultat a cărei
afectare financiară a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor. Rezultatul reportat
poate fi pozitiv, cazul beneficiilor nerepartizate, sau negativ, adică pierderi constate la
închiderea exerciţiilor anterioare, neacoperite încă din punct de vedere financiar.

56
 Rezultatul definitiv al exercițiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi
reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.

2. Datorii - se referă la credite bancare, împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni,

datoriile comerciale faţă de furnizori, datorii fiscale, salariale, sociale, datorii către asociaţi
din operaţii de capital, dividende etc. În general, persoanele fizice sau juridice faţă de care
întreprinderea are datorii se numesc creditori.
Creditele bancare se referă atât la finanţările pe termen lung şi mijlociu cât şi la
creditele pe termen scurt, de trezorerie, acordate de bănci. Acestea sunt purtătoare de dobândă
şi sunt garantate cu activele întreprinderii.
Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni reprezintă fondurile pe termen lung atrase
prin vânzarea de titluri de credit negociabile. Societatea care emite aceste titluri are obligaţia
de a plăti ratele scadente plus dobânzile sub forma cupoanelor ataşate titlurilor de credit.
Datoriile comerciale faţă de furnizori apar în relaţia cu diverse unităţi patrimoniale de
la care întreprinderea se aprovizionează cu materii prime, materiale, lucrări şi servicii.
Datoriile fiscale, salariale, sociale cuprind obligaţiile de a plăti taxe şi impozite,
salarii şi alte drepturi similare datorate angajaţilor, obligaţiile privind contribuţia la asigurările
sociale, fondul de şomaj, contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Datorii către asociaţi din operaţii de capital, dividende etc. reprezintă obligaţiile faţă
de acţionari pentru capitalul de rambursat, dividende de plată, precum şi datoriile în cadrul
grupului.
Alte tipuri de datorii, cum ar fi datoriile faţă de clienţii care au plătit în avans bunurile
sau serviciile pe care firma urmează să la livreze sau presteze (aşa numiţii clienţi-creditori).

3. Provizioane - sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi
care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în
ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
‐ o entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
‐ este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectivă;
‐ poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi şi penalități, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;

57
 b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție şi alte cheltuieli
privind garanția acordată clienților;
c) dezafectare imobilizări corporale şi alte acțiuni similare legate de acestea;
d) acțiunile de restructurare
Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situații:
 vânzarea sau încetarea activității unei părți a afacerii;
 închiderea unor sedii ale entității;
 modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de
conducere;
 reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul
activităților entității.
e) pensii şi obligații similare;
Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce
angajații au părăsit entitatea. Acestea se constituie atunci când entitatea are prevăzută prin
actul constitutiv sau contractul de muncă obligația achitării unor sume cu titlu de pensie, după
ce angajații au părăsit entitatea. La constituirea acestor provizioane se vor avea în vedere şi
prevederile legislației în vigoare.
f) impozite;
Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate
bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relația
cu statul. Aceste provizioane se constituie, de exemplu pentru: diferențe de impozite rezultate
din operațiuni de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are deschise procese în
instanță; rezerve din facilități fiscale sau alte rezerve pentru care în legislația fiscală există
prevederi referitoare la impozitarea acestora, precum şi în alte situații care pot genera datorii
sub forma impozitului pe profit.
g) terminarea contractului de muncă;
Provizioanele pentru terminarea contractului de muncă se constituie pentru obligațiile
asumate de entitate în relație cu angajații, pentru terminarea contractului de muncă de
exemplu, obligații rezultate din contractul colectiv de muncă, de a plăti o sumă în corelare cu
numărul de ani lucrați în entitate.
h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul realizat, potrivit
prevederilor legale sau contractuale;
i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;

58
 În cazul în care operatorul unui acord de concesiune a serviciilor are o obligație
contractuală de a întreține infrastructura la un anumit nivel de utilizare sau de a aduce
infrastructura într-o anumită stare înainte de a fi predată concedentului la sfârşitul acordului
de serviciu, drept obligații de îndeplinit ca o condiție a licenței primite, aceste obligații
contractuale de a întreține sau de a reabilita infrastructura se recunosc drept provizion şi se
evaluează la cea mai bună estimare a cheltuielii care ar fi necesară pentru a deconta obligația
actuală la data bilanțului.
j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
Dacă o entitate are un contract cu titlu oneros, obligația contractuală actuală prevăzută
în contract trebuie recunoscută şi evaluată ca provizion.
Un contract cu titlu oneros reprezintă un contract în care costurile inevitabile aferente
îndeplinirii obligațiilor contractuale depăşesc beneficiile economice preconizate a fi obținute
din contractul în cauză. Costurile inevitabile ale unui contract reflectă costul net de ieşire din
contract, adică valoarea cea mai mică dintre costul îndeplinirii contractului şi eventualele
compensații sau penalități generate de neîndeplinirea contractului.
Înainte de a constitui un provizion separat pentru un contract cu titlu oneros, o entitate
recunoaşte orice pierdere din deprecierea activelor alocate contractului în cauză.
k) alte provizioane.
Categoria altor provizioane se includ provizioane constituite pentru:
 alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaților sau persoanelor
dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare, pensii, impozite sau
terminarea contractului de muncă;
 cheltuielile legate de protecția mediului înconjurător pentru: protejarea aerului;
gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a apelor subterane
şi a apelor de suprafață; protejarea biodiversității şi a peisajului; alte activități de
protejare a mediului înconjurător;
 obligații asumate în comun cu o terță parte etc.
Contabilitatea provizioanelor se ține pe feluri, în funcție de natura, scopul sau obiectul
pentru care au fost constituite.

4. Veniturile în avans sunt acele valori care asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu
financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. Ele se referă la subvenţiile pentru investiţii şi
veniturile înregistrate în avans.

59
 Subvenţii - în categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor şi
subvențiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu‐zis, agenții
guvernamentale şi alte instituții similare naționale şi internaționale. Subvențiile
guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi: subsidii, alocații.
Veniturile înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exerciţiului, în contul
unor servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca
venituri, cum ar fi chirii sau abonamente încasate în avans.

3.5. Schema recapitulativă a elementelor de pasiv

Pasivul reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice, adică a activelor. Din

punct de vedere juridic, pasivul cuprinde capitalul propriu şi datoriile, sub aspect economic,
clasificarea se face în capitaluri şi datorii (financiare şi de exploatare), iar din punct de vedere
financiar valorile se grupează în funcţie de exigibilitatea (termenul de plată) al lor în capitaluri
permanente, pe termen lung şi datorii pe termen scurt.
Sursele de finanţare se clasifică în funcţie de modul de constituire (finanţare proprie,
finanţare străină) şi exigibilitatea lor. Finanţarea proprie a activului se referă la contribuţia
directă a titularului de patrimoniu prin aportul la capital, fie că este capital individual (în cazul
micilor comercianţi sau a unităţilor cu asociat unic), ori capital social (în cazul societăţilor
comerciale) sau autofinanţare (capitalizarea profitului). Finanţarea străină a activului este
asigurată de credite bancare, cumpărări de obligaţiuni, creditele comerciale).
Ca atare, pasivul se divide în capitaluri proprii, rezerve şi datorii. La aceasta se
adaugă provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, veniturile în avans.

60
 Capital propriu
Capital –aportul în numerar sau/şi în natură al asociaţilor/acţionarilor la constituirea societăţii comerciale.
Capitalurile proprii cuprind: Capital subscris, Prime legate de capital, Rezerve din reevaluare, Rezerve, Rezultatul exercițiului financiar, Rezultatul reportat
Capital subscris Prime legate de capital Rezerve din reevaluare Rezerve Rezultatul exercițiului Rezultatul reportat
financiar
Capitalul se Se referă la capitalul adiţional Reprezintă plusurile de Sunt surse constituite anual din Poate fi favorabil, caz Reprezintă
divide în: creat prin primele de emisiune, fuziune, valoare create prin profitul entităţii economice, în limitele în care reprezintă un rezultatul financiar
 capital subscris aport şi de conversie. reevaluarea activelor prevăzute de reglementările în vigoare, de profit şi o sursă de sau parte din
nevărsat – reprezintă Prima de emisiune se determină imobilizate, ca diferenţă statutele societăţilor comerciale sau finanţare până în rezultat a cărei
capitalul pe care ca diferență între prețul de emisiune de dintre valoarea (mai conform deciziei adunării generale a momentul repartizării afectare financiară
proprietarii s-au noi acțiuni sau părți sociale şi valoarea mare) rezultată în urma acţionarilor sau asociaţilor. Contabilitatea lui pe destinaţii legale a fost amânată de
angajat să-l pună la nominală a acestora. acestei operaţiuni şi rezervelor se ține pe categorii de rezerve: sau statutare sau poate adunarea generală a
dispoziţia entităţii Prima de fuziune se determină valoarea înregistrată în rezerve legale, rezerve statutare sau fi nefavorabil, caz în acţionarilor.
economice; ca diferență între valoarea aportului contabilitate a contractuale şi alte rezerve. care reprezintă o Rezultatul reportat
 capital subscris rezultat din fuziune şi valoarea cu care a elementelor de activ Rezervele legale se constituie pierdere ce trebuie poate fi pozitiv,
vărsat – reprezintă crescut capitalul social al societății (mai mică). Rezervele anual din profitul entității, în cotele şi acoperită. În această cazul beneficiilor
partea de capital absorbante. din reevaluare limitele prevăzute de lege, şi din alte ultimă situaţie, nerepartizate, sau
subscris care a fost, Prima de aport se calculează ca constituite pot fi surse prevăzute de lege. rezultatul este negativ, adică
fizic, depusă de către diferență între valoarea bunurilor aportate utilizate pentru Rezervele statutare sau prezentat în bilanţ cu pierderi constate la
proprietari la şi valoarea majorarea capitalului contractuale se constituie anual din semnul minus, închiderea
dispoziţia entităţii nominală a capitalului social cu care au sau alte destinaţii profitul net al entității, conform micşorând capitalul exerciţiilor
economice. fost remunerate aceste aporturi. stabilite potrivit prevederilor din actul constitutiv al propriu. Rezultatul anterioare,
Capitalul se Prima de conversie a reglementărilor în acesteia. exercițiului se neacoperite încă
constituie la înfiinţarea obligațiunilor în acțiuni se calculează ca vigoare. Alte rezerve neprevăzute de lege determină ca diferență din punct de vedere
entităţii economice, se diferență între valoarea sau de statut pot fi constituite facultativ între veniturile şi financiar.
modifică pe parcursul nominală a obligațiunilor corespunzătoare pe seama profitului net pentru acoperirea cheltuielile
desfăşurării activităţii, împrumuturilor obligatare şi valoarea pierderilor contabile sau în alte scopuri, exercițiului.
prin creşteri sau micşorări acțiunilor emise potrivit prevederilor potrivit hotărârii adunării generale a
de capital şi se lichidează contractuale, atunci când valoarea acționarilor sau asociaților, cu respectarea
o dată cu desfinţarea obligațiunilor depăşeşte valoarea prevederilor legale.
entităţii economice. acțiunilor corespunzătoare.
Valoarea iniţială a
acţiunilor poartă numele
de valoare nominală.

Datorii
Datorii - se referă la credite bancare, împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, datoriile comerciale faţă de furnizori, datorii fiscale, salariale, sociale, datorii către asociaţi din operaţii
de capital, dividende etc. În general, persoanele fizice sau juridice faţă de care întreprinderea are datorii se numesc creditori.

61
 Creditele bancare se referă atât la finanţările pe termen lung şi mijlociu cât şi la creditele pe termen scurt, de trezorerie, acordate de bănci. Acestea sunt purtătoare de dobândă şi sunt
garantate cu activele întreprinderii.
Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni reprezintă fondurile pe termen lung atrase prin vânzarea de titluri de credit negociabile. Societatea care emite aceste titluri are obligaţia de a
plăti ratele scadente plus dobânzile sub forma cupoanelor ataşate titlurilor de credit.
Datoriile comerciale faţă de furnizori apar în relaţia cu diverse unităţi patrimoniale de la care întreprinderea se aprovizionează cu materii prime, materiale, lucrări şi servicii.
Datoriile fiscale, salariale, sociale cuprind obligaţiile de a plăti taxe şi impozite, salarii şi alte drepturi similare datorate angajaţilor, obligaţiile privind contribuţia la asigurările
sociale, fondul de şomaj, contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Datorii către asociaţi din operaţii de capital, dividende etc. reprezintă obligaţiile faţă de acţionari pentru capitalul de rambursat, dividende de plată, precum şi datoriile în cadrul
grupului.
Alte tipuri de datorii, cum ar fi datoriile faţă de clienţii care au plătit în avans bunurile sau serviciile pe care firma urmează să la livreze sau presteze (aşa numiţii clienţi-creditori).

Provizioane -
Provizioane - sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi
care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
‐ o entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
‐ este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectivă; ‐ poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi şi penalități, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție şi alte cheltuieli privind garanția acordată clienților;
c) dezafectare imobilizări corporale şi alte acțiuni similare legate de acestea;
d) acțiunile de restructurare
Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situații:
o vânzarea sau încetarea activității unei părți a afacerii;
o închiderea unor sedii ale entității;
o modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;
o reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităților entității.
e) pensii şi obligații similare;
Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce angajații au părăsit entitatea. Acestea se constituie atunci când entitatea are
prevăzută prin actul constitutiv sau contractul de muncă obligația achitării unor sume cu titlu de pensie, după ce angajații au părăsit entitatea. La constituirea acestor
provizioane se vor avea în vedere şi prevederile legislației în vigoare.
f) impozite;

62
 Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relația cu
statul. Aceste provizioane se constituie, de exemplu pentru: diferențe de impozite rezultate din operațiuni de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are deschise procese în instanță;
rezerve din facilități fiscale sau alte rezerve pentru care în legislația fiscală există prevederi referitoare la impozitarea acestora, precum şi în alte situații care pot genera datorii sub forma
impozitului pe profit.
g) terminarea contractului de muncă;
Provizioanele pentru terminarea contractului de muncă se constituie pentru obligațiile asumate de entitate în relație cu angajații, pentru terminarea contractului de muncă de exemplu,
obligații rezultate din contractul colectiv de muncă, de a plăti o sumă în corelare cu numărul de ani lucrați în entitate.
h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale;
i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;
În cazul în care operatorul unui acord de concesiune a serviciilor are o obligație contractuală de a întreține infrastructura la un anumit nivel de utilizare sau de a aduce infrastructura
într-o anumită stare înainte de a fi predată concedentului la sfârşitul acordului de serviciu, drept obligații de îndeplinit ca o condiție a licenței primite, aceste obligații contractuale de a întreține
sau de a reabilita infrastructura se recunosc drept provizion şi se evaluează la cea mai bună estimare a cheltuielii care ar fi necesară pentru a deconta obligația actuală la data bilanțului.
j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
Dacă o entitate are un contract cu titlu oneros, obligația contractuală actuală prevăzută în contract trebuie recunoscută şi evaluată ca provizion.
Un contract cu titlu oneros reprezintă un contract în care costurile inevitabile aferente îndeplinirii obligațiilor contractuale depăşesc beneficiile economice preconizate a fi obținute din
contractul în cauză. Costurile inevitabile ale unui contract reflectă costul net de ieşire din contract, adică valoarea cea mai mică dintre costul îndeplinirii contractului şi eventualele compensații
sau penalități generate de neîndeplinirea contractului.
Înainte de a constitui un provizion separat pentru un contract cu titlu oneros, o entitate recunoaşte orice pierdere din deprecierea activelor alocate contractului în cauză.
k) alte provizioane.
Categoria altor provizioane se includ provizioane constituite pentru:
 alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaților sau persoanelor dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare, pensii, impozite sau terminarea
contractului de muncă;
 cheltuielile legate de protecția mediului înconjurător pentru: protejarea aerului; gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a apelor subterane şi a apelor de
suprafață; protejarea biodiversității şi a peisajului; alte activități de protejare a mediului înconjurător;
 obligații asumate în comun cu o terță parte etc.
Contabilitatea provizioanelor se ține pe feluri, în funcție de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.

Veniturile în avans
Veniturile în avans sunt acele valori care asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu
financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. Ele se referă la subvenţiile pentru investiţii şi veniturile înregistrate în avans.
Subvenţii - în categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor şi subvențiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu‐zis, agenții
guvernamentale şi alte instituții similare naționale şi internaționale. Subvențiile guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi: subsidii, alocații.
Veniturile înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exerciţiului, în contul unor servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca venituri,
cum ar fi chirii sau abonamente încasate în avans.

63
 3.6. Tipuri de modificări bilanţiere

Activitatea desfăşurată de orice întreprindere duce la modificări în activul şi pasivul

patrimonial. Fiecare operaţie produce o schimbare în echilibrul static dintre mijloacele
economice şi sursele lor de finanţare reflectate cu ajutorul bilanţului. Respectivele modificări
pot fi creşteri sau micşorări, dar în permanenţă se va menţine egalitatea bilanţieră.
Există patru tipuri principale de modificări bilanţiere:
– Operaţii economice şi financiare care produc modificări numai în structura activului,
în sensul creşterii unui element şi concomitent şi cu aceeaşi sumă se micşorează alt element,
fără ca totalul activului să se modifice.
– Operaţii economice şi financiare care produc modificări numai în structura
pasivului, în sensul creşterii unui element şi concomitent şi cu aceeaşi sumă se micşorează alt
element, fără ca totalul pasivului să se modifice.
– Operaţii economice şi financiare care produc modificări concomitent şi cu aceeaşi
sumă atât în structură cât şi în volumul activului şi pasivului în sensul creşterii unui element
de activ şi a unui element de pasiv, totalul bilanţului modificându-se şi el în acelaşi sens, dar
menţinându-se egalitatea bilanţieră;
– Operaţii economice şi financiare care produc modificări concomitent şi cu aceeaşi
sumă atât în structură cât şi în volumul activului şi pasivului în sensul scăderii unui element
de activ şi a unui element de pasiv, totalul bilanţului modificându-se şi el în acelaşi sens, dar
menţinându-se egalitatea bilanţieră.
Din punctul de vedere al modului în care cele patru tipuri de modificări pot influenţa
posturile şi totalul bilanţului, cele patru tipuri de modificări se pot grupa astfel:
– modificări de structură: operaţii economice care produc modificări numai în
structura activului sau numai a pasivului fără a influenţa volumul (totalul) bilanţului. În
această situaţie se încadrează primele două tipuri de modificări, şi anume: A + x –x = P,
precum şi A = P + x – x.
– modificări de volum: operaţii economice care produc modificări atât în structura
activului şi a pasivului, cât şi în volumul (totalul) bilanţului. În această situaţie se încadrează
ultimele două tipuri de modificări, şi anume: A + x = P + x, precum şi A – x = P – x.

64
 A) Pentru exemplificare, presupunem un bilanţ iniţial:
Tabel nr.1 Bilanţ contabil iniţial
Activ Sold iniţial Pasiv Sold iniţial
Mijloace fixe 90.000 Capital social 120.000
Mărfuri 60.000 Rezerve 35.000
Clienţi 30.000 Credite bancare 45.000
Conturi la bănci 40.000 Furnizori 18.000
Casa 20.000 Asigurări sociale 22.000
TOTAL 240.000 TOTAL 240.000

În bilanţul iniţial se respectă ecuaţia dublei înregistrări, totalul activului iniţial este
egal cu totalul pasivului iniţial.

Tranzacţia 1: Entitatea economică depune numerar din casă în valoare de 10.000

lei în cont la bancă.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- Disponibilul de la bancă creşte cu suma de 10.000 lei
- Numerarul din casă scade cu suma de 10.000 lei
Ambele elemente sunt de activ. Modificările de structură se produc numai în interiorul
activului. Pasivul rămâne neschimbat.
Notând cu A – activul, cu P – pasivul şi cu X mărimea modificării, ca urmare a
operaţiei economice egalitatea bilanţieră se exprimă astfel:
A0 (240.000) + X (10.000 – Conturi la bănci) – X (10.000 - Casa) = P0 (240.000)
A+X–X=P
Întocmim în continuare Bilanţul 1, pornind de la Bilanţul iniţial şi înregistrăm
modificările la elementele de activ determinate de tranzacţia 1.
Tabel nr.2 Bilanţ nr.1
Activ Sold Modificări Sold Pasiv Sold Modificări Sold
iniţial +/- final iniţial +/- final
Mijloace Capital
90.000 90.000 120.000 120.000
fixe social
Mărfuri 60.000 60.000 Rezerve 35.000 35.000
Clienţi Credite
30.000 30.000 45.000 45.000
bancare
Conturi la Furnizori
40.000 + 10.000 50.000 18.000 18.000
bănci
Casa Asigurări
20.000 - 10.000 10.000 22.000 22.000
sociale
TOTAL 240.000 - 240.000 TOTAL 240.000 240.000

65
 Soldurile finale din Bilanţul nr.1 devin solduri iniţiale pentru Bilanţul nr.2. În general
soldurile finale din bilanţul precedent devin solduri iniţiale pentru bilanţul curent.

Tranzacţia 2: Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) hotărăște majorarea

capitalului social utilizând o parte din rezervele constituite, în valoare de 15.000 lei.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- Capitalul social crește cu suma de 15.000 lei
- Rezervele scad cu suma de 15.000 lei
Ambele elemente sunt de pasiv. Modificările de structură se produc numai în interiorul
Pasivului. Activul rămâne neschimbat.
Notând cu A – activul, cu P – pasivul şi cu X mărimea modificării, ca urmare a
operaţiei economice egalitatea bilanţieră se exprimă astfel:
A (240.000) = P (240.000) + X (Capital social – 15.000) – X (Rezerve – 15.000)
A=P+X–X
Întocmim în continuare Bilanţul nr.2 pornind de la Bilanţul nr.1 şi înregistrăm
modificările la elementele de pasiv determinate de tranzacţia 2.
Tabel nr.2 Bilanţ nr.2
Activ Sold Modificări Sold Pasiv Sold Modificări Sold
iniţial +/- final iniţial +/- final
Mijloace Capital
90.000 90.000 120.000 + 15.000 135.000
fixe social
Mărfuri 60.000 60.000 Rezerve 35.000 - 15.000 20.000
Clienţi Credite
30.000 30.000 45.000 45.000
bancare
Conturi la Furnizori
50.000 50.000 18.000 18.000
bănci
Casa Asigurări
10.000 10.000 22.000 22.000
sociale
TOTAL 240.000 - 240.000 TOTAL 240.000 240.000

Tranzacţia 3: Entitatea economică achiziţionează mărfuri de la furnizor în

valoare de 12.000 lei.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- Stocul de mărfuri existent în cadrul entităţii economice creşte cu suma de 12.000
lei. Elementul Mărfuri este de activ.
- Datoria entităţii economice faţă de furnizori creşte cu suma de 12.000 lei.
Elementul Furnizori este de pasiv.

66
 Se produc modificări atât în structura de activ şi de pasiv, cât şi în volumul (totalul)
activului şi pasivului.
Notând cu A – activul, cu P – pasivul şi cu X mărimea modificării, ca urmare a
operaţiei economice egalitatea bilanţieră se exprimă astfel:
A (240.000) + X (12.000 - Mărfuri) = P (240.000) + X (12.000 Furnizori)
A+X=P+X
Întocmim în continuare Bilanţul nr.3 pornind de la Bilanţul nr.2 şi înregistrăm
modificările la elementele de activ şi pasiv determinate de tranzacţia 3.
Tabel nr.3 Bilanţ nr.3
Activ Sold Modificări Sold Pasiv Sold Modificări Sold
iniţial +/- final iniţial +/- final
Mijloace Capital
90.000 90.000 135.000 135.000
fixe social
Mărfuri 60.000 + 12.000 72.000 Rezerve 20.000 20.000
Clienţi Credite
30.000 30.000 45.000 45.000
bancare
Conturi la Furnizori + 12.000
50.000 50.000 18.000 30.000
bănci
Casa Asigurări
10.000 10.000 22.000 22.000
sociale
TOTAL 240.000 + 12.000 252.000 TOTAL 240.000 + 12.000 252.000

Tranzacţia 4. Entitatea economică restituie creditul bancar în valoare de 45.000

lei din contul de la bancă.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- Disponibilul de la bancă scade cu suma de 45.000 lei. Elementul conturi la bănci
este de activ.
- Datoria entităţii economice faţă de bancă scade cu suma de 45.000 lei. Elementul
credite bancare este de pasiv.
Se produc modificări atât în structura activului şi pasivului, cât şi în volumul activului
şi pasivului.
Notând cu A – activul, cu P – pasivul şi cu X mărimea modificării, ca urmare a
operaţiei economice egalitatea bilanţieră se exprimă astfel:
A (252.000) – X (Conturi la bănci – 45.0000) = P (252.000) – X (Credite bancare –
45.000)
A–X=P–X

67
 Întocmim în continuare Bilanţul nr.4 pornind de la Bilanţul nr.3 şi înregistrăm
modificările la elementele de activ şi pasiv determinate de tranzacţia 4.
Tabel nr.4 Bilanţ nr.4
Activ Sold Modificări Sold Pasiv Sold Modificări Sold
iniţial +/- final iniţial +/- final
Mijloace Capital
90.000 90.000 135.000 135.000
fixe social
Mărfuri 72.000 72.000 Rezerve 20.000 20.000
Clienţi Credite - 45.000
30.000 30.000 45.000 0
bancare
Conturi la Furnizori
50.000 - 45.000 5.000 30.000 30.000
bănci
Casa Asigurări
10.000 10.000 22.000 22.000
sociale
TOTAL 252.000 - 45.000 207.000 TOTAL 252.000 - 45.000 207.000

B) Pentru exemplificare, presupunem un bilanţ iniţial:

Tabel nr.1 Bilanţ contabil iniţial
Activ Sold iniţial Pasiv Sold iniţial
Mijloace fixe 500.000 Capital social 600.000
Materii prime 300.000 Furnizori 400.000
Conturi curente la bănci 600.000 Credite bancare 300.000
Casa 100.000 Provizioane 200.000
TOTAL 1.500.000 TOTAL 1.500.000

În bilanţul iniţial se respectă ecuaţia dublei înregistrări, totalul activului iniţial este
egal cu totalul pasivului iniţial.

Tranzacţia 1: Entitatea economică ridică din contul curent de la bancă suma de

200.000 lei care se depun la casierie.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- Numerarul existent în casieria unităţii creşte cu suma de 200.000 lei
- Se micşorează concomitent şi cu aceiaşi sumă elementul „Conturi la banci”
Ambele elemente sunt de activ. Modificările de structură se produc numai în interiorul
activului. Pasivul rămâne neschimbat.
Notând cu A – activul, cu P – pasivul şi cu X mărimea modificării, ca urmare a
operaţiei economice egalitatea bilanţieră se exprimă astfel:
A0 (1.500.000) + X (200.000 – Casa) – X (200.000 – Conturi la bănci) = P0
(1.500.000)

68
 A+X–X=P
Întocmim în continuare Bilanţul 1, pornind de la Bilanţul iniţial şi înregistrăm
modificările la elementele de activ determinate de tranzacţia 1.
Tabel nr.2 Bilanţ nr.1
Activ Sold Modificări Sold Pasiv Sold Modificări Sold
iniţial +/- final iniţial +/- final
Mijloace Capital
500.000 500.000 600.000 600.000
fixe social
Materii Furnizori
300.000 300.000 400.000 400.000
prime
Conturi Credite
curente 600.000 - 200.000 400.000 bancare 300.000 300.000
la bănci
Casa 100.000 + 200.000 300.000 Provizioane 200.000 200.000
TOTAL 1.500.000 - 1.500.000 TOTAL 1.500.000 1.500.00

Soldurile finale din Bilanţul nr.1 devin solduri iniţiale pentru Bilanţul nr.2. În general
soldurile finale din bilanţul precedent devin solduri iniţiale pentru bilanţul curent.

Tranzacţia 2: Se achită unui furnizor suma de 100.000 lei dintr-un credit bancar
pe termen scurt.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- Cresc obligațiile din credite față de bancă cu suma de 100.000 lei
- Se micșorează concomitent și cu aceiași sumă datoria față de furnior.
Ambele elemente sunt de pasiv. Modificările de structură se produc numai în interiorul
Pasivului. Activul rămâne neschimbat.
Notând cu A – activul, cu P – pasivul şi cu X mărimea modificării, ca urmare a
operaţiei economice egalitatea bilanţieră se exprimă astfel:
A (1.500.000) = P (1.500.000) + X (Credite bancare – 100.000) – X (Furnizor – 100.000)
A=P+X–X
Întocmim în continuare Bilanţul nr.2 pornind de la Bilanţul nr.1 şi înregistrăm
modificările la elementele de pasiv determinate de tranzacţia 2.

69
 Tabel nr.3 Bilanţ nr.2
Activ Sold Modificări Sold Pasiv Sold Modificări Sold
iniţial +/- final iniţial +/- final
Mijloace Capital
500.000 500.000 600.000 600.000
fixe social
Materii Furnizori
300.000 300.000 400.000 - 100.000 300.000
prime
Conturi Credite
curente 400.000 400.000 bancare 300.000 + 100.000 400.000
la bănci
Casa 300.000 300.000 Provizioane 200.000 200.000
TOTAL 1.500.000 - 1.500.000 TOTAL 1.500.000 1.500.00

Tranzacţia 3: Se aprovizionează cu materii prime de la furnizor în valoare de

400.000 lei conform facturii.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- Stocul de materii prime existent în cadrul entităţii economice creşte cu suma de
400.000 lei. Elementul Materii prime este de activ.
- Datoria entităţii economice faţă de furnizori creşte concomitent și cu aceiași sumă.
Elementul Furnizori este de pasiv.
Se produc modificări atât în structura de activ şi de pasiv, cât şi în volumul (totalul)
activului şi pasivului.
Notând cu A – activul, cu P – pasivul şi cu X mărimea modificării, ca urmare a
operaţiei economice egalitatea bilanţieră se exprimă astfel:
A (1.500.000) + X (400.000- Materii prime) = P (1.500.000) + X (400.000 Furnizor)
A+X=P+X
Întocmim în continuare Bilanţul nr.3 pornind de la Bilanţul nr.2 şi înregistrăm
modificările la elementele de activ şi pasiv determinate de tranzacţia 3.
Tabel nr.4 Bilanţ nr.3
Activ Sold Modificări Sold Pasiv Sold Modificări Sold
iniţial +/- final iniţial +/- final
Mijloace Capital
500.000 500.000 600.000 600.000
fixe social
Materii + 400.000 Furnizori
300.000 700.000 300.000 +400.000 700.000
prime
Conturi Credite
curente 400.000 400.000 bancare 400.000 400.000
la bănci
Casa 300.000 300.000 Provizioane 200.000 200.000
TOTAL 1.500.000 - 1.900.000 TOTAL 1.500.000 1.900.000

70
 Tranzacţia 4. Din contul curent la bancă se rambursează un credit bancar pe
termen scurt în valoare de 200.000 lei.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- Disponibilul de la bancă scade cu suma de 200.000 lei. Elementul conturi la bănci
este de activ.
- Datoria entităţii economice faţă de bancă scade cu suma de 200.000 lei. Elementul
credite bancare este de pasiv.
Se produc modificări atât în structura activului şi pasivului, cât şi în volumul activului
şi pasivului.
Notând cu A – activul, cu P – pasivul şi cu X mărimea modificării, ca urmare a
operaţiei economice egalitatea bilanţieră se exprimă astfel:
A (1.900.000) – X (Conturi la bănci – 200.000) = P (1.900.000) – X (Credite bancare
– 200.000)
A–X=P–X
Întocmim în continuare Bilanţul nr.4 pornind de la Bilanţul nr.3 şi înregistrăm
modificările la elementele de activ şi pasiv determinate de tranzacţia 4.
Activ Sold Modificări Sold Pasiv Sold Modificări Sold
iniţial +/- final iniţial +/- final
Mijloace Capital
500.000 500.000 600.000 600.000
fixe social
Materii Furnizori
700.000 700.000 700.000 700.000
prime
Conturi Credite
curente 400.000 - 200.000 200.000 bancare 400.000 - 200.000 200.000
la bănci
Casa 300.000 300.000 Provizioane 200.000 200.000
TOTAL 1.900.000 - 1.700.000 TOTAL 1.900.000 1.700.000

71
 C) O entitate economică are în patrimoniu, la un moment dat, următoarele elemente
structurale:

1 cheltuielile de constituire 500

2 credite bancare pe termen lung 282.585
3 furnizori 13.600
4 terenuri 35.000
5 împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții 20.000
6 impozitul pe profit 4.800
7 casa în valută 20.000
8 mobilier 12.000
9 active biologice productive 6.000
10 provizioane pentru litigii 15.212
11 donații pentru investiții 12.000
12 brevetul de invenţie 8.500
13 mijloace de transport 88.000
14 acreditive în lei 30.000
15 provizioane pentru garanții acordate clienților 49.000
16 cheltuielile de dezvoltare 1.500
17 semifabricate 28.000
18 prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni 6.500
19 rezultatul exerciţiului profit 30.000
20 echipamente tehnologice 56.000
21 rezerve legale 11.000
22 furnizori de imobilizări 15.800
23 personal - salarii datorate 40.878
24 provizioane pentru restructurare 90.000
25 produse finite 380.000
26 capital subscris vărsat 620.000
27 clienți 40.000
28 construcții 108.000
29 certificate verzi primite 15.000
30 conturi la bănci în lei 100.000
31 bilete de tratament şi odihnă 45.000
32 subvenții guvernamentale pentru investiții 100.000
33 conturi la bănci în valută 121.000
34 materii prime 18.000
35 provizioane pentru terminarea contractului de muncă 89.000
36 mărfuri 200.000
37 ambalaje 8.000
38 tva de plată 10.125
39 prime de emisiune 8.500
40 combustibili 12.000
41 piese de schimb 6.500
42 casa în lei 80.000

Se cere:
a) separaţi activele şi pasivele pe baza criteriilor specifice de apartenenţă a valorilor la
patrimoniu;
b) determinaţi prin calcul masele patrimoniale reprezentative (active imobilizate, active
circulante, capitaluri proprii, provizioane, conturi de regularizare si asimilate);
c) verificaţi prin calcul relaţia de echilibru patrimonial proprie dublei reprezentări.

72
 a) separaţi activele şi pasivele pe baza criteriilor specifice de apartenenţă a valorilor la
patrimoniu.

1 cheltuielile de constituire Activ 500

2 credite bancare pe termen lung Pasiv 282.585
3 furnizori Pasiv 13.600
4 terenuri Activ 35.000
5 împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții Pasiv 20.000
6 impozitul pe profit Pasiv 4.800
7 casa în valută Activ 20.000
8 mobilier Activ 12.000
9 active biologice productive Activ 6.000
10 provizioane pentru litigii Pasiv 15.212
11 donații pentru investiții Pasiv 12.000
12 brevetul de invenţie Activ 8.500
13 mijloace de transport Activ 88.000
14 acreditive în lei Activ 30.000
15 provizioane pentru garanții acordate clienților Pasiv 49.000
16 cheltuielile de dezvoltare Activ 1.500
17 semifabricate Activ 28.000
18 prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni Pasiv 6.500
19 rezultatul exerciţiului profit Pasiv 30.000
20 echipamente tehnologice Activ 56.000
21 rezerve legale Pasiv 11.000
22 furnizori de imobilizări Pasiv 15.800
23 personal - salarii datorate Pasiv 40.878
24 provizioane pentru restructurare Pasiv 90.000
25 produse finite Activ 380.000
26 capital subscris vărsat Pasiv 620.000
27 clienți Activ 40.000
28 construcții Activ 108.000
29 certificate verzi primite Activ 15.000
30 conturi la bănci în lei Activ 100.000
31 bilete de tratament şi odihnă Activ 45.000
32 subvenții guvernamentale pentru investiții Pasiv 100.000
33 conturi la bănci în valută Activ 121.000
34 materii prime Activ 18.000
35 provizioane pentru terminarea contractului de muncă Pasiv 89.000
36 mărfuri Activ 200.000
37 ambalaje Activ 8.000
38 tva de plată Pasiv 10.125
39 prime de emisiune Pasiv 8.500
40 combustibili Activ 12.000
41 piese de schimb Activ 6.500
42 casa în lei Activ 80.000

Notă:
„TVA deductibilă” este, după conţinutul economic, un cont de creanţe fiscale, iar după funcţia contabilă, un cont de activ, care se debitează
cu taxa aferentă cumpărăturilor de bunuri şi servicii, înscrise în factura furniorului.
„TVA colectată” este, după conţinutul economic, un cont de datorii fiscale, iar după funcţia contabilă, un cont de pasiv, care se creditează cu
taxa înscrisă în factura de vânări de bunuri, servicii sau lucrări.
„TVA de plată” este după conţinutul economic, un cont de datorii fiscale, iar după funcţia contabilă, un cont de pasiv, ce se determină în
situaţia în care Tva colectat este mai mare decât Tva deductibil.
„TVA de recuperat” este după conţinutul economic, un cont de creanţe fiscale, iar după funcţia contabilă, un cont de activ, ce se determină
când Tva deductibil este mai mare decât Tva colectat.

73
 b) determinaţi prin calcul masele patrimoniale reprezentative (active imobilizate, active
circulante, capitaluri proprii, provizioane, datorii, conturi de regularizare).

Active imobilizate 315.500

cheltuielile de constituire 500
cheltuielile de dezvoltare 1.500
brevetul de invenţie 8.500
terenuri 35.000
construcții 108.000
echipamente tehnologice 56.000
mijloace de transport 88.000
mobilier 12.000
active biologice productive 6.000
Active circulante 1.103.500
materii prime 18.000
combustibili 12.000
piese de schimb 6.500
semifabricate 28.000
produse finite 380.000
mărfuri 200.000
ambalaje 8.000
clienți 40.000
certificate verzi primite 15.000
conturi la bănci în lei 100.000
conturi la bănci în valută 121.000
casa în lei 80.000
casa în valută 20.000
acreditive în lei 30.000
bilete de tratament şi odihnă 45.000
TOTAL ACTIV 1.419.000

74
Capital propriu 676.000
capital subscris vărsat 620.000
prime de emisiune 8.500
prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni 6.500
rezerve legale 11.000
rezultatul exerciţiului profit 30.000
Datorii 367.788
credite bancare pe termen lung 282.585
furnizori 13.600
furnizori de imobilizări 15.800
personal - salarii datorate 40.878
impozitul pe profit 4.800
tva de plată 10.125
Provizioane 243.212
provizioane pentru litigii 15.212
provizioane pentru garanții acordate clienților 49.000
provizioane pentru restructurare 90.000
provizioane pentru terminarea contractului de muncă 89.000
Conturi de regularizare şi asimilate 132.000
subvenții guvernamentale pentru investiții 100.000
împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții 20.000
donații pentru investiții 12.000
TOTAL PASIV 1.419.000

c) verificaţi prin calcul relaţia de echilibru patrimonial proprie dublei reprezentări.

A = P = 1.419.000

75
 D) Operaţia economică 1: O societate comercială plăteşte din disponibilul de la
bancă suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de înmatriculare.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- elementul „Conturi la bănci” scade;
- elementul „Cheltuieli de constituire” creşte.
Ambele elemente sunt de activ. Modificările de structură se produc numai în interiorul
activului. Pasivul rămâne neschimbat.
A–x+x=P

E) Operaţia economică 2: O societate comercială cumpără de la o alta acţiuni în

valoare de 5.000.000 lei, cu plata efectuată prin bancă.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- elementul „Acţiuni deţinute la entiţăţi afiliate” este un cont de activ care creşte cu
suma de 5.000.000 lei;
- elementul „Conturi la bănci” este un element de activ care scade cu suma de
5.000.000 lei.
Modificările de structură se produc numai în interiorul activului. Pasivul rămâne
neschimbat.
A+x–x=P

F) Operaţia economică 3: Se primeşte un credit bancar pe termen scurt în

valoare de 10.000 lei.
Operaţia economică determină modificări astfel:
- elementul „Conturi la bănci” este un cont de activ care creşte cu suma de 10.000
lei;
- elementul „Credite bancare pe termen scurt” este un element de pasiv care creşte
cu suma de 10.000 lei.
Modificările se produc atât în structura cât şi în volumul activului şi pasivului.
A+x=P+x

76
 CAPITOLUL IV: CONTUL ŞI DUBLA ÎNREGISTRARE

Contul este procedeu al metodei contabilităţii care serveşte la reflectarea fiecărui

element patrimonial în parte, în mod analitic, precum şi mişcările pe care le înregistrează într-
o perioadă determinată de timp.

4.1. Structura contului

În structura contului sunt cuprinse următoarele elemente:

1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului;
2. Debitul şi creditul;
3. Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont;
4. Rulajul (mişcarea contului);
5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului;
6. Soldul contului.

1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului - indică numele elementului

patrimonial a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul respectivului cont.
Exemplu: 101 Capital, 201 Cheltuieli de constituire, 212 Construcţii, 301. Materii
prime, 345. Produse finite.
2. Debitul şi creditul - reflectă separarea celor două tipuri de modificări (creşteri
sau micşorări) pe care le determină operaţiile economico-financiare care se înregistrează cu
ajutorul conturilor. Partea stângă a contului poartă denumirea de „debit”, iar partea dreaptă de
„credit”. Sumele trecute în partea stângă sunt „debitoare”, iar cele din partea dreaptă
„creditoare”. Înregistrarea unei sume în debitul contului este denumită „debitarea” iar
înregistrarea unei sume în creditul contului este denumită „creditarea”
D 5311 Casa C

3. Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont - explicaţia descriptivă a

tranzacţiilor şi evenimentelor înregistrate în cont constă în prezentarea naturii operaţiei, a
persoanelor juridice sau fizice implicate, a datei operaţiei, a documentului justificativ utilizat

77
etc., iar explicaţia contabilă constă în indicarea sub formă de simbol cifric a contului sau
conturilor corespondente.
4. Rulajul (mişcarea contului) - mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o
perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont ca urmare a creşterilor sau micşorărilor
determinate de trenzacţii (evenimente) reprezintă rulajul contului. Acesta este de două tipuri:
rulaj debitor şi rulaj creditor. Rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în
debitul unui cont într-o perioadă de gestiune. Rulajul creditor reprezintă totalitatea
înregistrărilor efectuate în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune. Le abreviem de
regulă cu RD şi respectiv RC.
5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului - Prin adunarea tuturor
sumelor înregistrate în debitul contului, într-o anumită perioadă de gestiune, se obţine „totalul
sumelor debitoare”, iar prin adunarea tuturor sumelor înregistrate în creditul contului într-o
anumită perioadă de gestiune, se obţine „totalul sumelor creditoare”. Trebuie să ţinem cont că
totalul sumelor include şi soldul iniţial la începutul perioadei de gestiune, acesta nefiind inclus
însă în rulajul contului. Le abreviem de regula TSD şi respectiv TSC.
6. Soldul contului – existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul
pentru care s-a deschis contul reprezintă soldul contului. Se stabileşte ca diferenţă între total
sume debitoare şi total sume creditoare. În funcţie de mărimea sumelor, soldul poate fi
debitor, sold creditor sau cont soldat. Astfel dacă totalul sumelor debitoare din cont este mai
mare decât totalul sumelor creditoare, contul are sold debitor, iar dacă totalul sumelor
creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul are sold creditor. Le abreviem
de regulă cu SFD şi respectiv SFC.
a) TSD – TSC = SFD, când TSD > TSC
b) TSC – TSD = SFC, când TSC > TSD
c) TSD – TSC = 0, când TSD = TSC
Soldurile se stabilesc de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune, reprezentând
soldurile finale care la începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale (Si).
Folosind sistemul cu T-uri pentru echilibrarea sumelor din debitul şi creditul contului,
închiderea conturilor se face prin trecerea soldului final debitor în creditul contului respectiv
sau prin trecerea soldului final creditor în debitul contului respectiv.

78
 4.2. Regulile de funcţionare a conturilor

1. Prima regulă de funcţionare a conturilor este aceea că toate conturile de activ încep
să funcţioneze prin a se debita (partea stângă a contului) şi se debitează cu soldul iniţial al
conturilor de activ; conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita (partea dreaptă a
contului) şi se creditează cu soldul iniţial al conturilor de pasiv.
2. A doua regulă importantă este aceea că toate conturile de activ înregistrează în
debit creşterile (intrările) elementelor de activ, iar toate conturile de pasiv înregistrează în
credit creşterile (intrările) elementelor de pasiv.
3. A treia regulă care trebuie ţinută minte este aceea că toate conturile de activ
înregistrează în credit (partea dreaptă a contului) micşorările elementelor de activ, iar
conturile de pasiv înregistrează în debit (partea stângă a contului) micşorările (ieşirile)
elementelor de pasiv.
4. A patra regulă de funcţionare a conturilor este aceea că toate conturile de activ au
totdeauna sold final debitor sau sunt soldate (echilibrate, balansate), iar toate conturile de
pasiv au totdeauna sold final creditor sau sunt soldate (echilibrate, balansate).
Sintetizând cele patru reguli putem conclude următoarele:
Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existentul şi
creşterile de activ, creditându-se cu micşorările de activ, iar la sfârşitul perioadei de gestiune
au întotdeauna sold final debitor, sau sunt soldate.
Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita şi se creditează cu existentul
şi creşterile de pasiv, debitându-se cu micşorările de pasiv, iar la sfârşitul perioadei de
gestiune au întotdeauna sold final creditor, sau sunt soldate.
Marea majoritate a conturilor funcţionează după regului enunţate anterior. Sunt însă şi
conturi care au un coomportament variabil în ceea ce priveşte soldul final. După soldul pe
care îl prezintă la sfărşitul perioadei de gestiune, conturile pot fi de două feluri: conturi
monofuncţionale şi conturi bifuncţionale.
Conturile monofuncţionale sunt conturi care la sfărşitul perioadei de gestiune
prezintă un singur fel de sold, debitor sau creditor. Ele sunt totdeauna numai conturi de activ
sau numai conturi de pasiv.
Conturile bifuncţionale sunt conturile care, la un moment dat, pot avea fie sold
debitor (se încadrează în categoria conturilor de activ), fie sold creditor (se încadrează în
categoria conturilor de pasiv.)

79
 4.3. Planul de conturi

Planul de conturi general este un tablou al întregului sistem de conturi, în cadrul căruia
fiecare cont este delimitat printr-o denumire şi simbol cifric, fiind încadrat într-o clasă şi
grupă. Astfel se asigură uniformitate şi unitate de conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a
conturilor.
În simbolizarea conturilor se aplică sistemul de numeraţie zecimal.

În planul de conturi general există 9 clase de conturi:

Clasa 1 – Conturi de capitaluri, provizioane, împrumuturi şi datorii asimilate;
Clasa 2 – Conturi de imobilizări;
Clasa 3 – Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie;
Clasa 4 – Conturi de terţi;
Clasa 5 – Conturi de trezorerie;
Clasa 6 – Conturi de cheltuieli;

80
 Clasa 7 – Conturi de venituri;
Clasa 8 – Conturi speciale;
Clasa 9 – Conturi de gestiune.

Primele 8 clase de conturi sunt utilizate de contabilitatea financiară, iar ultima clasă, a
9-a, este utilizată de manageri în cadrul contabilităţi de gestiune.
Pentru studierea planului de conturi se impune o clasificare a conturilor. La baza
acesteia pot sta mai multe criterii:
– din punct de vedere al conţinutului economico – financiar, conturile se pot grupa în:
conturi de bunuri economice, conturi de surse, conturi de cheltuieli, conturi de venituri.
– din punct de vedere al funcţiei contabile a conturilor, acestea pot fi grupate în
conturi de activ, conturi de pasiv şi conturi bifuncţionale. Conturile bifuncţionale nu
formează o a treia grupă de conturi cu ocazia întocmirii bilanţului, ci după soldul pe care îl
prezintă la sfărşitul perioadei de gestiune, se încadrează fie în categoria conturilor de activ, fie
în cea a conturilor de pasiv.
– din punct de vedere al sferei de cuprindere, conturile pot fi grupate în conturi
sintetice şi conturi analitice.
În general se poate afirma că sunt conturi de activ conturile de bunuri economice şi de
cheltuieli şi sunt conturi de pasiv conturile de surse şi conturile de venituri.
Analizând planul de conturi în ansamblul său, dar şi principalele componente,
constatăm că există mai multe puncte de sprijin ce au rolul de a-i spori accesibilitatea.
∎ Clasa 1 – Conturi de capitaluri, provizioane, împrumuturi şi datorii asimilate
În general, sunt conturi cu funcţia contabilă de pasiv (de exemplu, 101 Capital ).
∎ Clasa 2 – Conturi de imobilizări
În general, sunt conturi cu funcţia contabilă de activ (de exemplu, 201 Cheltuieli de
constituire).
∎ Clasa 3 – Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
În general, sunt conturi cu funcţia contabilă de activ (de exemplu, 301 Materii prime).
∎ Clasa 4 – Conturi de terţi (creanţe sau datorii)
Conturile de datorii sunt conturi cu funcţia contabilă de pasiv (de exemplu, 401
Furnizori). Conturile de creanţe sunt conturi cu funcţia contabilă de activ (de exemplu,
411 Clienţi).
∎ Clasa 5 – Conturi de trezorerie 70
În general, conturile au funcţia contabilă de activ (de exemplu, 531 Casa).
81
 ∎ Clasa 6 – Conturi de cheltuieli Deoarece cheltuielile micşorează capitalurile
proprii, cheltuielile sunt asimilate conturilor de activ (de exemplu, 601 Cheltuieli cu materiile
prime).
Cu excepția contului 609 "Reduceri comerciale primite", care are funcție de
pasiv.
∎ Clasa 7 – Conturi de venituri Deoarece veniturile majorează capitalurile proprii,
veniturile sunt asimilate conturilor de pasiv (de exemplu, 701 Venituri din vânzarea produ-
selor finite).
Fac excepție conturile 709 "Reduceri comerciale acordate", care are funcție de
activ, şi cele din grupa 71 "Venituri aferente costului producției în curs de execuție",
care sunt bifuncționale.
∎ Amortizările şi provizioanele sunt elemente rectificative care corectează celelalte
structuri bilanţiere, fiind asimilate conturilor de pasiv.

82
 Planul de conturi general

Clasa 1 ‐ Conturi de capitaluri, provizioane, împrumuturi şi datorii asimilate

10. Capital şi rezerve
101. Capital*4)
1011. Capital subscris nevărsat (P)
1012. Capital subscris vărsat (P)
1015. Patrimoniul regiei (P)
1016. Patrimoniul public*5) (P)
1017. Patrimoniul privat*6) (P)
1018. Patrimoniul institutelor naționale de cercetare‐dezvoltare (P)
103. Alte elemente de capitaluri proprii
1031. Beneficii acordate angajaților sub forma instrumentelor de capitaluri
proprii (P)
1033. Diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într-o entitate
străină*7) (A/P)
1038. Diferențe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile
în vederea vânzării şi alte elemente de capitaluri proprii*8) (A/P)
104. Prime de capital
1041. Prime de emisiune (P)
1042. Prime de fuziune/divizare (P)
1043. Prime de aport (P)
1044. Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni (P)
105. Rezerve din reevaluare (P)
106. Rezerve
1061. Rezerve legale (P)
1063. Rezerve statutare sau contractuale (P)
1068. Alte rezerve (P)

107. Diferențe de curs valutar din conversie*9) (A/P)

108. Interese care nu controlează*10)
1081. Interese care nu controlează - rezultatul exercițiului financiar (A/P)
1082. Interese care nu controlează - alte capitaluri proprii (A/P)
109. Acțiuni proprii
1091. Acțiuni proprii deținute pe termen scurt (A)
1092. Acțiuni proprii deținute pe termen lung (A)
1095. Acțiuni proprii reprezentând titluri deținute de societatea absorbită la
societatea absorbantă (A)

11. Rezultatul reportat

117. Rezultatul reportat
1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea
neacoperită (A/P)
1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai
puțin IAS 29*11)
(A/P)
1173. Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile (A/P)
1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile (A/P)
1175. Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din
reevaluare (P)

83
 1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene (A/P)*12)

12. Rezultatul exercițiului financiar

121. Profit sau pierdere (A/P)
129. Repartizarea profitului (A)

14. Câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu
gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
141. Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
1411. Câştiguri legate de vânzarea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
1412. Câştiguri legate de anularea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
149. Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau
anularea
instrumentelor de capitaluri proprii
1491. Pierderi rezultate din vânzarea instrumentelor de capitaluri proprii (A)
1495. Pierderi rezultate din reorganizări, care sunt determinate de anularea
titlurilor deținute (A)
1498. Alte pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (A)

15. Provizioane
151. Provizioane
1511. Provizioane pentru litigii (P)
1512. Provizioane pentru garanții acordate clienților (P)
1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acțiuni
similare legate de acestea (P)
1514. Provizioane pentru restructurare (P)
1515. Provizioane pentru pensii şi obligații similare (P)
1516. Provizioane pentru impozite (P)
1517. Provizioane pentru terminarea contractului de muncă (P)
1518. Alte provizioane (P)

16. Împrumuturi şi datorii asimilate

161. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni
1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci (P)
1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligațiuni (P)
162. Credite bancare pe termen lung
1621. Credite bancare pe termen lung (P)
1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadență (P)
1623. Credite externe guvernamentale (P)
1624. Credite bancare externe garantate de stat (P)
1625. Credite bancare externe garantate de bănci (P)
1626. Credite de la trezoreria statului (P)
1627. Credite bancare interne garantate de stat (P)
166. Datorii care privesc imobilizările financiare
1661. Datorii față de entitățile afiliate (P)
1663. Datorii față de entitățile asociate şi entitățile controlate în comun (P)

84
 167. Alte împrumuturi şi datorii asimilate (P)
168. Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate
1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (P)
1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
1685. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate (P)
1686. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile asociate şi entitățile
controlate în comun (P)
1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate (P)
169. Prime privind rambursarea obligațiunilor şi a altor datorii
1691. Prime privind rambursarea obligațiunilor (A)
1692. Prime privind rambursarea altor datorii (A)

Clasa 2 ‐ Conturi de imobilizări

20. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
201. Cheltuieli de constituire (A)
203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
205. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi şi active similare (A)
206. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale (A)
207. Fond comercial
2071. Fond comercial pozitiv*13) (A)
2075. Fond comercial negativ (P)
208. Alte imobilizări necorporale (A)

21. IMOBILIZĂRI CORPORALE

211. Terenuri şi amenajări de terenuri (A)
2111. Terenuri
2112. Amenajări de terenuri
212. Construcții (A)
213. Instalații tehnice şi mijloace de transport
2131. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalații de lucru) (A)
2132. Aparate şi instalații de măsurare, control şi reglare (A)
2133. Mijloace de transport (A)
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale (A)
215. Investiții imobiliare (A)
216. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale (A)
217. Active biologice productive (A)

22. Imobilizări corporale în curs de aprovizionare

223. Instalații tehnice şi mijloace de transport în curs de aprovizionare (A)
224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale în curs de aprovizionare (A)
227. Active biologice productive în curs de aprovizionare (A)

23. Imobilizări în curs

231. Imobilizări corporale în curs de execuție (A)
235. Investiții imobiliare în curs de execuție (A)

26. Imobilizări financiare

261. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (A)

85
 262. Acțiuni deținute la entități asociate (A)
263. Acțiuni deținute la entități controlate în comun (A)
264. Titluri puse în echivalență*14) (A)
265. Alte titluri imobilizate (A)
266. Certificate verzi amânate (A)
267. Creanțe imobilizate
2671. Sume de încasat de la entitățile afiliate (A)
2672. Dobânda aferentă sumelor de încasat de la entitățile afiliate (A)
2673. Creanțe față de entitățile asociate şi entitățile controlate în comun (A)
2674. Dobânda aferentă creanțelor față de entitățile asociate şi entitățile
controlate în comun (A)
2675. Împrumuturi acordate pe termen lung (A)
2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung (A)
2677. Obligațiuni achiziționate cu ocazia emisiunilor efectuate de terți (A)
2678. Alte creanțe imobilizate (A)
2679. Dobânzi aferente altor creanțe imobilizate (A)
269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
2691. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entitățile afiliate (P)
2692. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entități asociate (P)
2693. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entități controlate în
comun (P)
2695. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare (P)

28. Amortizări privind imobilizările

280. Amortizări privind imobilizările necorporale
2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire (P)
2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare (P)
2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale,
drepturilor şi activelor similare (P)
2806. Amortizarea activelor necorporale de explorare şi evaluare a resurselor
minerale (P)
2807. Amortizarea fondului comercial*15) (P)
2808. Amortizarea altor imobilizări necorporale (P)
281. Amortizări privind imobilizările corporale
2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri (P)
2812. Amortizarea construcțiilor (P)
2813. Amortizarea instalațiilor şi mijloacelor de transport (P)
2814. Amortizarea altor imobilizări corporale (P)
2815. Amortizarea investițiilor imobiliare (P)
2816. Amortizarea activelor corporale de explorare şi evaluare a resurselor
minerale (P)
2817. Amortizarea activelor biologice productive (P)

29. Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor

290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
2903. Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare (P)
2905. Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor
comerciale, drepturilor şi activelor similare (P)
2906. Ajustări pentru deprecierea activelor necorporale de explorare şi evaluare
a resurselor minerale (P)

86
 2908. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale (P)
291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de terenuri (P)
2912. Ajustări pentru deprecierea construcțiilor (P)
2913. Ajustări pentru deprecierea instalațiilor şi mijloacelor de transport (P)
2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale (P)
2915. Ajustări pentru deprecierea investițiilor imobiliare (P)
2916. Ajustări pentru deprecierea activelor corporale de explorare şi evaluare a
resurselor minerale (P)
2917. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice productive (P)
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție
2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție
(P)
2935. Ajustări pentru deprecierea investițiilor imobiliare în curs de execuție (P)
296. Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
2961. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile
afiliate (P)
2962. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entități
asociate şi entități controlate în comun (P)
2963. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor titluri imobilizate (P)
2964. Ajustări pentru pierderea de valoare a sumelor de încasat de la entitățile
afiliate (P)
2965. Ajustări pentru pierderea de valoare a creanțelor față de entitățile
asociate şi entitățile controlate în comun (P)
2966. Ajustări pentru pierderea de valoare a împrumuturilor acordate pe termen
lung (P)
2968. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor creanțe imobilizate (P)

Clasa 3 ‐ Conturi de stocuri şi producție în curs de execuție

30. Stocuri de materii prime şi materiale
301. Materii prime (A)
302. Materiale consumabile
3021. Materiale auxiliare (A)
3022. Combustibili (A)
3023. Materiale pentru ambalat (A)
3024. Piese de schimb (A)
3025. Semințe şi materiale de plantat (A)
3026. Furaje (A)
3028. Alte materiale consumabile (A)
303. Materiale de natura obiectelor de inventar (A)
308. Diferențe de preț la materii prime şi materiale (A/P)

32. Stocuri în curs de aprovizionare

321. Materii prime în curs de aprovizionare (A)
322. Materiale consumabile în curs de aprovizionare (A)
323. Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare (A)
326. Active biologice de natura stocurilor în curs de aprovizionare (A)
327. Mărfuri în curs de aprovizionare (A)
328. Ambalaje în curs de aprovizionare (A)

87
33. Producție în curs de execuție
331. Produse în curs de execuție (A)
332. Servicii în curs de execuție (A)

34. PRODUSE
341. Semifabricate (A)
345. Produse finite (A)
346. Produse reziduale (A)
347. Produse agricole (A)
348. Diferențe de preț la produse (A/P)

35. STOCURI AFLATE LA TERȚI

351. Materii şi materiale aflate la terți (A)
354. Produse aflate la terți (A)
356. Active biologice de natura stocurilor aflate la terți (A)
357. Mărfuri aflate la terți (A)
358. Ambalaje aflate la terți (A)

36. Active biologice de natura stocurilor

361. Active biologice de natura stocurilor (A)
368. Diferențe de preț la active biologice de natura stocurilor (A/P)

37. MĂRFURI
371. Mărfuri (A)
378. Diferențe de preț la mărfuri (A/P)

38. Ambalaje
381. Ambalaje (A)
388. Diferențe de preț la ambalaje (A/P)

39. Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producției în curs de execuție

391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime (P)
392. Ajustări pentru deprecierea materialelor
3921. Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile (P)
3922. Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar
(P)
393. Ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție (P)
394. Ajustări pentru deprecierea produselor
3941. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor (P)
3945. Ajustări pentru deprecierea produselor finite (P)
3946. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale (P)
3947. Ajustări pentru deprecierea produselor agricole (P)
395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terți
3951. Ajustări pentru deprecierea materiilor şi materialelor aflate la terți (P)
3952. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terți (P)
3953. Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la terți (P)
3954. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terți (P)
3955. Ajustări pentru deprecierea produselor agricole aflate la terți (P)

88
 3956. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor aflate
la terți (P)
3957. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la terți (P)
3958. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la terți (P)
396. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor (P)
397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor (P)
398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor (P)

Clasa 4 ‐ Conturi de terți

40. Furnizori şi conturi asimilate
401. Furnizori (P)
403. Efecte de plătit (P)
404. Furnizori de imobilizări (P)
405. Efecte de plătit pentru imobilizări (P)
408. Furnizori - facturi nesosite (P)
409. Furnizori - debitori
4091. Furnizori ‐ debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor (A)
4092. Furnizori - debitori pentru prestări de servicii (A)
4093. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (A)
4094. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (A)

41. Clienți şi conturi asimilate

411. Clienți
4111. Clienți (A)
4118. Clienți incerți sau în litigiu (A)
413. Efecte de primit de la clienți (A)
418. Clienți - facturi de întocmit (A)
419. Clienți - creditori (P)

42. Personal şi conturi asimilate

421. Personal - salarii datorate (P)
423. Personal - ajutoare materiale datorate (P)
424. Prime reprezentând participarea personalului la profit*16) (P)
425. Avansuri acordate personalului (A)
426. Drepturi de personal neridicate (P)
427. Rețineri din salarii datorate terților (P)
428. Alte datorii şi creanțe în legătură cu personalul
4281. Alte datorii în legătură cu personalul (P)
4282. Alte creanțe în legătură cu personalul (A)

43. Asigurări sociale, protecția socială şi conturi asimilate

431. Asigurări sociale
4311. Contribuția unității la asigurările sociale (P)
4312. Contribuția personalului la asigurările sociale (P)
4313. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4314. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4315 Contribuţia de asigurări sociale (P)
4316 Contribuţia de asigurări sociale de sănătate (P)
4318. Alte contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate
436. Contribuţia asiguratorie de muncă (P)

89
 437. Ajutor de şomaj
4371. Contribuția unității la fondul de şomaj (P)
4372. Contribuția personalului la fondul de şomaj (P)
438. Alte datorii şi creanțe sociale
4381. Alte datorii sociale (P)
4382. Alte creanțe sociale (A)

44. Bugetul statului, fonduri speciale şi conturi asimilate

441. Impozitul pe profit/venit
4411. Impozitul pe profit (P)
4418. Impozitul pe venit*17) (P)
442. Taxa pe valoarea adăugată
4423. TVA de plată (P)
4424. TVA de recuperat (A)
4426. TVA deductibilă (A)
4427. TVA colectată (P)
4428. TVA neexigibilă (A/P)
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor (P)
445. Subvenții
4451. Subvenții guvernamentale (A)
4452. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții (A)
4458. Alte sume primite cu caracter de subvenții (A)
446. Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (P)
447. Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate (P)
448. Alte datorii şi creanțe cu bugetul statului
4481. Alte datorii față de bugetul statului (P)
4482. Alte creanțe privind bugetul statului (A)

45. Grup şi acționari/asociați

451. Decontări între entitățile afiliate
4511. Decontări între entitățile afiliate (A/P)
4518. Dobânzi aferente decontărilor între entitățile afiliate (A/P)
453. Decontări cu entitățile asociate şi entitățile controlate în comun
4531. Decontări cu entitățile asociate şi entitățile controlate
4538. Dobânzi aferente decontărilor cu entitățile asociate şi entitățile controlate
în comun (A/P)
455. Sume datorate acționarilor/asociaților
4551. Acționari/Asociați - conturi curente (P)
4558. Acționari/Asociați - dobânzi la conturi curente (P)
456. Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul (A/P)
457. Dividende de plată (P)
458. Decontări din operațiuni în participație
4581. Decontări din operațiuni în participație - pasiv (P)
4582. Decontări din operațiuni în participație - activ (A)

46. Debitori şi creditori diverşi

461. Debitori diverşi (A)
462. Creditori diverşi (P)
466. Decontări din operaţiuni de fiducie
4661. Datorii din operaţiuni de fiducie (P)

90
 4662. Creanţe din operaţiuni de fiducie (A)

47. Conturi de subvenții, regularizare şi asimilate

471. Cheltuieli înregistrate în avans (A)
472. Venituri înregistrate în avans (P)
473. Decontări din operațiuni în curs de clarificare (A/P)
475. Subvenții pentru investiții
4751. Subvenții guvernamentale pentru investiții (P)
4752. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții (P)
4753. Donații pentru investiții (P)
4754. Plusuri de inventar de natura imobilizărilor (P)
4758. Alte sume primite cu caracter de subvenții pentru investiții (P)
478. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienți (P)

48. Decontări în cadrul unității

481. Decontări între unitate şi subunități (A/P)
482. Decontări între subunități (A/P)

49. Ajustări pentru deprecierea creanțelor

491. Ajustări pentru deprecierea creanțelor - clienți (P)
495. Ajustări pentru deprecierea creanțelor - decontări în cadrul grupului şi cu
acționarii/asociații
(P)
496. Ajustări pentru deprecierea creanțelor - debitori diverşi (P)

Clasa 5 ‐ Conturi de trezorerie

50. Investiții pe termen scurt
501. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (A)
505. Obligațiuni emise şi răscumpărate (A)
506. Obligațiuni (A)
507. Certificate verzi primite (A)
508. Alte investiții pe termen scurt şi creanțe asimilate
5081. Alte titluri de plasament (A)
5088. Dobânzi la obligațiuni şi titluri de plasament (A)
509. Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt
5091. Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate (P)
5092. Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen scurt (P)

51. Conturi la bănci

511. Valori de încasat
5112. Cecuri de încasat (A)
5113. Efecte de încasat (A)
5114. Efecte remise spre scontare (A)
512. Conturi curente la bănci
5121. Conturi la bănci în lei (A)
5124. Conturi la bănci în valută (A)
5125. Sume în curs de decontare (A)
518. Dobânzi
5186. Dobânzi de plătit (P)
5187. Dobânzi de încasat (A)

91
 519. Credite bancare pe termen scurt
5191. Credite bancare pe termen scurt (P)
5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență (P)
5193. Credite externe guvernamentale (P)
5194. Credite externe garantate de stat (P)
5195. Credite externe garantate de bănci (P)
5196. Credite de la Trezoreria Statului (P)
5197. Credite interne garantate de stat (P)
5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt (P)

53. Casa
531. Casa
5311. Casa în lei (A)
5314. Casa în valută (A)
532. Alte valori
5321. Timbre fiscale şi poştale (A)
5322. Bilete de tratament şi odihnă (A)
5323. Tichete şi bilete de călătorie (A)
5328. Alte valori (A)

54. Acreditive
541. Acreditive
5411. Acreditive în lei (A)
5414. Acreditive în valută (A)
542. Avansuri de trezorerie*18) (A)

58. Viramente interne

581. Viramente interne (A/P)

59. Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie

591. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate (P)
595. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor emise şi răscumpărate (P)
596. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor (P)
598. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiții pe termen scurt şi creanțe
asimilate (P)

Clasa 6 ‐ Conturi de cheltuieli

60. Cheltuieli privind stocurile
601. Cheltuieli cu materiile prime
602. Cheltuieli cu materialele consumabile
6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022. Cheltuieli privind combustibilii
6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024. Cheltuieli privind piesele de schimb
6025. Cheltuieli privind semințele şi materialele de plantat
6026. Cheltuieli privind furajele
6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile
603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
604. Cheltuieli privind materialele nestocate
605. Cheltuieli privind energia şi apa

92
 606. Cheltuieli privind activele biologice de natura stocurilor
607. Cheltuieli privind mărfurile
608. Cheltuieli privind ambalajele
609. Reduceri comerciale primite

61. Cheltuieli cu serviciile executate de terți

611. Cheltuieli cu întreținerea şi reparațiile
612. Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune şi chiriile
613. Cheltuieli cu primele de asigurare
614. Cheltuieli cu studiile şi cercetările
615. Cheltuieli cu pregătirea personalului

62. Cheltuieli cu alte servicii executate de terți

621. Cheltuieli cu colaboratorii
622. Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile
623. Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal
625. Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări
626. Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicații
627. Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți

63. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

64. Cheltuieli cu personalul

641. Cheltuieli cu salariile personalului
642. Cheltuieli cu avantajele în natură şi tichetele acordate salariaților
6421. Cheltuieli cu avantajele în natură acordate salariaților
6422. Cheltuieli cu tichetele acordate salariaților
643. Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii
644. Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la profit
645. Cheltuieli privind asigurările şi protecția socială
6451. Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale
6452. Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de şomaj
6453. Cheltuieli privind contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de
sănătate
6455. Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările de viață
6456. Cheltuieli privind contribuția unității la fondurile de pensii facultative
6457. Cheltuieli privind contribuția unității la primele de asigurare voluntară de
sănătate
6458. Alte cheltuieli privind asigurările şi protecția socială

65. Alte cheltuieli de exploatare

651. Cheltuieli din operaţiuni de fiducie
6511. Cheltuieli ocazionate din constituirea fiduciei
6512. Cheltuieli din derularea operaţiunilor de fiducie
6513. Cheltuieli din lichidarea operaţiunilor de fiducie
652. Cheltuieli cu protecția mediului înconjurător
654. Pierderi din creanțe şi debitori diverşi

93
 655. Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale
658. Alte cheltuieli de exploatare
6581. Despăgubiri, amenzi şi penalități
6582. Donații acordate
6583. Cheltuieli privind activele cedate şi alte operațiuni de capital
6584. Cheltuieli cu sumele sau bunurile acordate ca sponsorizări
6586. Cheltuieli reprezentând transferuri şi contribuții datorate în baza unor
acte normative speciale*19)
6587. Cheltuieli privind calamitățile şi alte evenimente similare
6588. Alte cheltuieli de exploatare

66. Cheltuieli financiare

663. Pierderi din creanțe legate de participații
664. Cheltuieli privind investițiile financiare cedate
6641. Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate
6642. Pierderi din investițiile pe termen scurt cedate
665. Cheltuieli din diferențe de curs valutar
6651. Diferențe nefavorabile de curs valutar legate de elementele monetare
exprimate în valută*20)
6652. Diferențe nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor
monetare care fac parte din investiția netă într-o entitate străină
666. Cheltuieli privind dobânzile
667. Cheltuieli privind sconturile acordate
668. Alte cheltuieli financiare

68. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere

de
valoare
681. Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere
6811. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor
6812. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele
6813. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
imobilizărilor
6814. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor
circulante
6817. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului
comercial
686. Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
pierdere de valoare
6861. Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor
6863. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a
imobilizărilor financiare
6864. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a
activelor circulante
6865. Cheltuieli financiare privind amortizarea diferenţelor aferente titlurilor
de stat
6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a
obligațiunilor şi a altor datorii

94
69. Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite
691. Cheltuieli cu impozitul pe profit
698. Cheltuieli cu impozitul pe venit şi cu alte impozite care nu apar în elementele de
mai sus*21)

Clasa 7 ‐ Conturi de venituri

70. Cifra de afaceri netă
701. Venituri din vânzarea produselor finite, produselor agricole şi a activelor
biologice de natura stocurilor
7015. Venituri din vânzarea produselor finite
7017. Venituri din vânzarea produselor agricole
7018. Venituri din vânzarea activelor biologice de natura stocurilor
702. Venituri din vânzarea semifabricatelor
703. Venituri din vânzarea produselor reziduale
704. Venituri din servicii prestate
705. Venituri din studii şi cercetări
706. Venituri din redevențe, locații de gestiune şi chirii
707. Venituri din vânzarea mărfurilor
708. Venituri din activități diverse
709. Reduceri comerciale acordate

71. Venituri aferente costului producției în curs de execuție

711. Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
712. Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție

72. Venituri din producția de imobilizări

721. Venituri din producția de imobilizări necorporale
722. Venituri din producția de imobilizări corporale
725. Venituri din producția de investiții imobiliare

74. Venituri din subvenții de exploatare

741. Venituri din subvenții de exploatare
7411. Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri*22)
7412. Venituri din subvenții de exploatare pentru materii prime şi materiale
7413. Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli externe
7414. Venituri din subvenții de exploatare pentru plata personalului
7415. Venituri din subvenții de exploatare pentru asigurări şi protecție socială
7416. Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
7417. Venituri din subvenții de exploatare în caz de calamități şi alte
evenimente similare
7418. Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda datorată
7419. Venituri din subvenții de exploatare aferente altor venituri

75. Alte venituri din exploatare

751. Venituri din operaţiuni de fiducie
7511. Venituri ocazionate de constituirea fiduciei
7512. Venituri din derularea operaţiunilor de fiducie
7513. Venituri din lichidarea operaţiunilor de fiducie
754. Venituri din creanțe reactivate şi debitori diverşi
755. Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale

95
 758. Alte venituri din exploatare
7581. Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalități
7582. Venituri din donații primite
7583. Venituri din vânzarea activelor şi alte operațiuni de capital
7584. Venituri din subvenții pentru investiții
7586. Venituri reprezentând transferuri cuvenite în baza unor acte normative
speciale
7588. Alte venituri din exploatare

76. Venituri financiare

761. Venituri din imobilizări financiare
7611. Venituri din acțiuni deținute la entitățile afiliate
7612. Venituri din acțiuni deținute la entități asociate
7613. Venituri din acțiuni deținute la entități controlate în comun
7615. Venituri din alte imobilizări financiare
762. Venituri din investiții financiare pe termen scurt
764. Venituri din investiții financiare cedate
7641. Venituri din imobilizări financiare cedate
7642. Câştiguri din investiții pe termen scurt cedate
765. Venituri din diferențe de curs valutar
7651. Diferențe favorabile de curs valutar legate de elementele monetare
exprimate în
valută*23)
7652. Diferențe favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare
care fac parte din investiția netă într‐o entitate străină
766. Venituri din dobânzi
767. Venituri din sconturi obținute
768. Alte venituri financiare

78. Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare
781. Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de
exploatare
7812. Venituri din provizioane
7813. Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
7814. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante
7815. Venituri din fondul comercial negativ
786. Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare
7863. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a
imobilizărilor financiare
7864. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor
circulante

Clasa 8 ‐ conturi speciale

80. Conturi în afara bilanțului
801. Angajamente acordate
8011. Giruri şi garanții acordate
8018. Alte angajamente acordate
802. Angajamente primite
8021. Giruri şi garanții primite
8028. Alte angajamente primite

96
 803. Alte conturi în afara bilanțului
8031. Imobilizări corporale luate cu chirie
8032. Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare
8033. Valori materiale primite în păstrare sau custodie
8034. Debitori scoşi din activ, urmăriți în continuare
8035. Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință
8036. Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate
8037. Efecte scontate neajunse la scadență
8038. Bunuri primite în administrare, concesiune, cu chirie și alte bunuri
similare
8039. Alte valori în afara bilanțului
805. Dobânzi aferente contractelor de leasing şi altor contracte asimilate, neajunse la
scadență
8051. Dobânzi de plătit
8052. Dobânzi de încasat*24)
806. Certificate de emisii de gaze cu efect de seră
807. Active contingente
808. Datorii contingente
809. Creanțe preluate prin cesionare

89. Bilanț
891. Bilanț de deschidere
892. Bilanț de închidere

Clasa 9 ‐ conturi de gestiune*25)

90. Decontări interne
901. Decontări interne privind cheltuielile
902. Decontări interne privind producția obținută
903. Decontări interne privind diferențele de preț

92. Conturi de calculație

921. Cheltuielile activității de bază
922. Cheltuielile activităților auxiliare
923. Cheltuieli indirecte de producție
924. Cheltuieli generale de administrație
925. Cheltuieli de desfacere

93. Costul producției

931. Costul producției obținute
933. Costul producției în curs de execuție

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

*4) În funcție de forma juridică a entității se înscrie: capital social, patrimoniul regiei
etc.
*5) Acest cont mai apare doar la entitățile care nu au finalizat procedurile legale de
transfer al bunurilor de natura patrimoniului public.
*6) Acest cont apare doar la entitățile care dețin, potrivit legii, bunuri de natura
patrimoniului privat.
*7) Acest cont apare numai în situațiile financiare anuale consolidate.

97
 *8) Acest cont apare numai în situațiile financiare anuale consolidate.
*9) Acest cont apare numai în situațiile financiare anuale consolidate.
*10) Acest cont apare numai în situațiile financiare anuale consolidate.
*11) Acest cont apare doar la entitățile care au aplicat Reglementările contabile
aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 94/2001 şi până la închiderea soldului
acestui cont.
*12) În acest cont se evidențiază eventualele diferențe rezultate din dispozițiile
tranzitorii cuprinse în prezentele reglementări, în condițiile prevăzute de acestea.
*13) Acest cont apare, de regulă, în situațiile financiare anuale consolidate.
*14) Acest cont apare numai în situațiile financiare anuale consolidate.
*15) Acest cont apare, de regulă, în situațiile financiare anuale consolidate.
*16) Se utilizează atunci când există bază legală pentru acordarea acestora.
*17) Se utilizează pentru evidențierea impozitului pe venitul microîntreprinderilor,
definite conform legii.
*18) În acest cont vor fi evidențiate şi sumele acordate prin sistemul de carduri.
*19) În acest cont se evidențiază cheltuielile reprezentând transferuri şi contribuții
datorate în baza unor acte normative speciale, altele decât cele prevăzute de Codul fiscal.
*20) În acest cont nu se înregistrează diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate
din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiția netă într‐o entitate străină.
*21) Se utilizează conform reglementărilor legale.
*22) Se ia în calcul la determinarea cifrei de afaceri.
*23) În acest cont nu se înregistrează diferențele favorabile de curs valutar rezultate
din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiția netă într‐o entitate străină.
*24) Acest cont se foloseşte de către entitățile radiate din Registrul general şi care mai
au în derulare contracte de leasing.
*25) Pentru organizarea contabilității de gestiune, folosirea conturilor din această clasă
este opțională.

Contractul de fiducie - contractul în temeiul căruia, una sau mai multe părţi,
denumite constituitori, transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi
patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către una sau mai
multe părţi care poartă denumirea de fiduciari, care le exercită cu un scop determinat, în
folosul unuia sau mai multor persoane, denumite beneficiari ai fiduciei.
Fiducia reprezintă un mijloc de administrare a unei mase de bunuri, care este
denumită de către legiuitor masă fiduciară, în folosul constituitorului, a fiduciarului sau în
folosul unei terţe persoane care poartă denumirea de beneficiar al fiduciei. împrejurarea că
beneficiarul nu este parte contractantă în fiducie rezultă şi din prevederea art. 780 alin. (3)
noul Cod Civil, care permite desemnarea beneficiarului fiduciei ulterior încheierii
contractului.
La origine, fiducia reprezintă o formă de garanţie prin care debitorul transferă
creditorului un bun proprietatea sa cu clauza restituirii bunului la data plăţii datoriei de către
debitor.

98
 Utilizările sale sunt diverse: protecţia persoanelor incapabile de a-şi administra
averea, administrarea fondurilor de pensii şi de asigurări, administrarea moştenirii conform
testamentului, activităţi de caritate, vehicule pentru investiţii, recompense acordate
managementului/angajaţilor unei companii, planificare fiscală, etc.
Fiducia reprezintă operaţiunea juridică prin care unul sau mai multi constituitori
transferă drepturi reale, drepturi de creanţe, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un
ansamblu de asemenea drepturi, prezente sau viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care,
pentru o remuneraţie, le exercită cu un scop determinat în folosul unuia sau mai multor
beneficiari.
Fiducia poate avea ca obiect drepturi individuale (ex. proprietate, uzufruct, uz,
administrare, folosinţă, garanţii) sau mase patrimoniale (ex. cote părţi dintr-un patrimoniu).

4.4. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor

Legătura reciprocă între debitul unui cont şi creditul altui cont stabilită cu ocazia
înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitatea curentă pe baza dublei
înregistrări poartă denumirea de corespondenţa conturilor, iar conturile între care se stabileşte
o astfel de legătură se numesc conturi corespondente. În funcţie de modificările pe care le
produc operaţiile economice sau financiare în bilanţ, corespondenţa conturilor se poate stabili:
– fie numai între conturi de activ, când modificările se produc doar în activul
bilanţului;
– fie numai între conturi de pasiv, când modificările se produc doar în pasivul
bilanţului;
– fie între conturi din ambele părţi ale bilanţului, atunci când operaţia economică sau
financiară produce modificări concomitent şi cu aceeaşi sumă în ambele părţi ale
bilanţului.

4.5. Analiza contabilă a operaţiilor economice şi financiare. Formula

şi articolul contabil

Pentru a înregistra în mod corect operaţiile economice sau financiare în conturi, este
fundamental să se stabilească care sunt conturile corespondente implicate şi în ce parte a
conturilor (debit sau credit) urmează să se efectueze înregistrarea, lucru judecat în funcţie de

99
conţinutul economic al operaţiunii. Acest proces logic poartă numele de analiză contabilă,
adică cercetarea, pe bază de documente, a fiecărei operaţii economice şi financiare în parte,
prin descompunerea ei în elementele componente, pentru a se putea stabili conturile
corespondente şi a părţii acestora (debit ori credit) în care urmează să se înregistreze
respectiva operaţiune.
Etapele analizei contabile pot fi sintetizate astfel:
a) stabilirea naturii şi conţinutului fiecărei operaţii economice şi financiare în parte,
adică definirea ei ca încasare, plată, aprovizionare sau consum de materii prime, obţinere de
produse finite, creanţe sau datorii faţă de bugetul de stat ori salariaţi, prestare de servicii,
înregistrarea amortizării mijloacelor fixe, constituirea de provizioane etc.;
b) determinarea tipului modificărilor pe care le produce operaţia economică şi
financiară în bilanţ, respectiv care sunt elementele de activ şi de pasiv care se modifică,
precum şi care este sensul modificărilor (creşteri ori micşorări de activ sau pasiv);
c) stabilirea conturilor corespondente, în funcţie de elementele de bilanţ modificate;
d) aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a se stabili partea conturilor
corespondente (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze operaţia analizată
(stabilirea aşa numitei „formule contabile”).

Exemplu: Entitatea economică achită din contul de la bancă furnizorului suma de

1.200 lei.
a) natura operaţiei: plata unei obligaţii faţă de furnizor;
b) modificările înregistrate:
– scăderea datoriei faţă de furnizor;
– scăderea disponibilităţilor din conturile curente;
c) conturile corespondente: Furnizori cont de pasiv, Conturi la bănci în lei cont de
activ;
d) partea contului în care se înregistrează operaţiile:
– pentru contul Furnizori în debit;
– pentru contul Conturi la bănci în lei în credit.
Sintetic, înregistrarea operaţiunii se prezintă astfel:
 401 „Furnizori” P/-/D 1.200
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/-/C 1.200

100
 Analiza contabilă presupune şi aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a
se stabili partea conturilor corespondente (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze
operaţia analizată, prin stabilirea „formule contabile”.
Formula contabilă este modalitatea de reprezentare grafică a fiecărei operaţii
economice şi financiare în conturi corespondente, pe baza dublei înregistrări, sub formă de
egalitate valorică. Formula contabilă e compusă din:
– denumirea contului corespondent debitor, respectiv creditor în care se face
înregistrarea;
– semnul egal („=”) pus între conturile corespondente
– mărimea valorică a sumelor înregistrate în conturi – semnul egalităţii între debit şi
credit.
În funcţie de numărul de elemente patrimoniale folosite în urma operaţiilor
economico-financiare, formula contabilă poate fi:
a) simplă, care se compune dintr-un singur cont debitor şi un singur cont creditor.
 401 „Furnizori” P/-/D 1.200
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/-/C 1.200
1.200 401 = 5121 1.200
„ Furnizori” „ Conturi la
bânci în lei”

b) compusă, care cuprinde un singur cont debitor şi mai multe conturi creditoare sau
invers.

Exemplu: Entitatea economică achiziţionează de la furnizor materii prime în valoare

de 1.000 lei şi materiale pentru ambalat în valoare de 258 lei.
 301 „Materii prime” A/+/D
 3023 „Materiale pentru ambalat” A/+/D
 401 „Furnizori” P/+/C

Formula contabilă:
% = 401 1.258
„ Furnizori”
1.000 301
„Materii prime”
258 3023
„Materiale pentru ambalat”

101
 Exemplu:
Tranzacţia 1. Se constituie o societate comercială cu un capital de 40.000 lei. Un
număr de cinci persoane subscriu să cumpere cele 1.000 de acţiuni emise, în valoare nominală
de 40 lei.
Pentru a înregistra tranzacţia I, efectuăm analiza contabilă astfel:
1. Natura tranzacţiei: subscrierea capitalului pentru înfiinţarea întreprinderii.
2. Modificările patrimoniale: recunoaştem o creştere a dreptului de creanţă al
societăţii asupra acţionarilor, element de activ, şi, simultan, o creştere (prin constituire) a
capitalului subscris nevărsat, element de pasiv. Tranzacţia supusă analizei se încadrează astfel
în modificarea patrimonială de tipul:
A+x=P+x
3. Conturi corespondente: pentru elementele patrimoniale modificate sunt destinate
conturile: 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi 1011 Capital subscris nevărsat.
- 456 Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul, cont bifuncţional, cu funcţie
contabilă de activ, în cazul nostru (deoarece urmăreşte o creanţă) având de înregistrat o
creştere, se debitează;
- 1011 Capital subscris nevărsat, cont de pasiv, având de înregistrat o creştere, se
creditează.
4. Formula contabilă:
 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul” B/A/+/D
 1011 „Capital subscris nevărsat” P/+/C
40.000 456 = 1011 40.000
„Decontări cu „Capital subscris nevărsat”
acționarii/asociații privind
capitalul”

Tranzacţia 2. S.C. se aprovizionează cu materii prime de la un furnizor, în valoare de

1.500 lei.
1. Natura tranzacţiei: aprovizionare cu materii prime de la un furnizor.
2. Modificările patrimoniale: recunoaştem o creştere a valorii materiilor prime din
cadrul societăţii, element de activ, şi, simultan, o creştere (a datoriei faţă de furnizor, element
de pasiv.
Tranzacţia supusă analizei se încadrează în modificarea patrimonială de tipul:
A+x=P+X

102
 3. Conturi corespondente: pentru elementele patrimoniale modificate sunt destinate
conturile: 301 Materii prime şi 401 Furnizori.
- contul 301 Materii prime, cu funcţie contabilă de activ, având de înregistrat o
creştere, se debitează;
- 401 Furnizori, cont de pasiv, având de înregistrat o creştere, se creditează.
4. Formula contabilă:
 301 „Materii prime” A/+/D
 401 „Furnizori” P/+/C
1.500 301 = 401 1.500
„Materii prime” „Furnizori”

Tranzacţia 3. Acţionarii depun suma de 40.000 lei în contul deschis la bancă,

reprezentând valoarea capitalului subscris.
Analiza contabilă: această tranzacţie reprezintă scăderea creanţei societăţii faţă de
acţionari şi, în acelaşi timp, creşterea disponibilităţilor din contul de la bancă. Stabilim
formula contabilă pentru tranzacţia 3:
 vărsarea capitalului subscris
 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul” A/-/C
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/+/D
Formula contabilă:
40.000 5121 = 456 40.000
„Conturi la „Decontări cu
bănci în lei” acționarii/asociații
privind capitalul”

Tranzacţia 4. La sfârşitul unei zile, societatea a realizat încasări în numerar în sumă

de 4.000 lei, astfel: a încasat creanţa de la un client în sumă de 1.000 lei şi creanţa de la un
debitor în sumă de 3.000 lei.
Analiza contabilă: tranzacţia produce, pe de o parte, creşterea numerarului din
casieria societăţii, iar pe de altă parte, scăderea creanţei atât asupra clienţilor, cât şi asupra
debitorilor.
 încasări în numerar
 5311 „Casa în lei” A/+/D
 4111 „Clienţi” A/-/C
 461 „Debitori diverşi” A/-/C

103
 Formula contabilă:
4.000 5311 = %
„Casa în lei”
4111 1.000
„Clienţi”
461 3.000
„ Debitori diverşi”

Tranzacţia 5. Societatea plăteşte, prin cont, suma de 8.000 lei, reprezentând: 3.000 lei
datoria către bugetul statului privind impozitul pe salarii, iar 5.000 lei datoria faţă de un
creditor divers.
Analiza contabilă: Tranzacţia conduce, pe de o parte, la scăderea disponibilităţilor din
contul de la bancă, iar pe de altă parte, la scăderea datoriilor societăţii faţă de stat cu impozitul
pe salarii, respectiv faţă de creditorul divers.
 plată datorii prin bancă
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/-/C
 444 „Impozit pe venituri de natura salariilor” P/-/D
 462 „Creditori diverşi” P/-/D
Formula contabilă:
% = 5121 8.000
„Conturi la bănci în lei”
3.000 444
„Impozit pe venituri de natura salariilor”
5.000 462
„Creditori diverşi”

Tranzacţia 6: Entitatea economică se aprovizionează cu materii prime şi mărfuri în

valoare de 200.000 lei, respectiv 300.000 lei, conform facturii furnizorului.
Analiza contabilă: Creşte valoarea stocurilor de materii prime şi mărfuri în entitatea
economică, şi în acelaşi timp, cresc obligaţiile entităţii faţă de furnizor.
 301 „Materii prime” A/+/D
 371 „Mărfuri” A/+/D
 401 „Furnizori” P/+/C
Formula contabilă:
% = 401 500.000
„Furnizori”

200.000 301
„Materii prime”
300.000 371
„Mărfuri”

104
 Tranzacţia 7: La sfărşitul perioadei de gestiune, entitatea a realizat încasări în
numerar în sumă de 400.000 lei din servicii prestate terţilor şi 600.000 lei din vânzări de
mărfuri.
Analiza contabilă: Cum plata a fost efectuată pe loc, creşte disponibilul în numerar şi
concomitent se obţin venituri din prestarea de servicii şi din vânzarea mărfurilor.
 Încasări în numerar
 5311 „Casa în lei” A/+/D
 704 „ Venituri din servicii prestate” P/+/C
 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” P/+/C
Formula contabilă:
1.000.000 5311 = %
„Casa în lei”
704 400.000
„Venituri din servicii prestate”
707 600.000
„Venituri din vânzarea mărfurilor”

Tranzacţia 8: Se achiziţionează de la furnizor un utilaj în valoare de 18.000 lei,

conform facturii nr.200 din 20.03.2018, TVA 19%.
Analiza contabilă:tranzacţia determină creşterea valorii utilajelor (A+), evidenţiată în
debitul contului 2131 „Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalații de lucru)”,
constituirea creanţei fiscale în debitul contului 4426 „TVA deductibilă” şi concomitent , o
creştere a datoriei faţă de furnizorii de imobilizări care se înregistrează în creditul contului
404 „Furnizori de imobilizări”.
 2131 „Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalații de lucru)” A/+/D
 404 „Furnizori de imobilizări” P/+/C
 4426 „TVA deductibilă” A/+/D
Formula contabilă:
% = 404 21.420
„Furnizori de imobilizări”
18.000 2131
„Echipamente tehnologice
(maşini, utilaje şi instalații de
lucru)”
3.420 4426
„TVA deductibilă”

105
 Tranzacţia 9: Se eliberează pentru consum materii prime în valoare de 2.000 lei,
conform bonului de consum.
Analiza contabilă:eliberarea din depozit a stocurilor de materii prime determină
micşorarea valorii stocului de materii prime (A-) înregistrată în creditul contului 301 „Materii
prime” şi concomitent, consumul materiilor prime reprezintă momentul recunoaşterii
cheltuielii de exploatare în debitul contului 601 „Cheltuieli cu materii prime”.
 301 „Materii prime” A/-/C
 601 „Cheltuieli cu materii prime” A/+/D
Formula contabilă:
2.000 601 = 301 2.000
„Cheltuieli cu „Materii prime”
materii prime”

Tranzacţia 10: Se achiziţionează echipamente de protecţie în valoare de 1.100 lei de

la furnizori, TVA 19%.
Analiza contabilă: se determină creşterea valorii stocului de obiecte de inventar (A+)
înregistrată în debitul contului 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”, constituirea
creanţei fiscale (A+) şi reflectarea acesteia în debitul contului 4426 „TVA deductibilă” şi
simultan recunoaşterea datoriei comerciale faţă de furnizor în creditul contului 401
„Furnizori”.
 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” A/+/D
 4426 „TVA deductibilă” A/+/D
 401 „Furnizori” P/+/C
Formula contabilă:
% = 401 1.309
„Furnizori”
1.100 303
„Materiale de natura obiectelor de
inventar”
209 4426
„TVA deductibilă”

Tranzacţia 11: Se dau în folosinţă echipamente de protecţie în valoare de 800 lei.

Analiza contabilă: darea în folosinţă a echipamentelor de protecţie determină
diminuarea stocului de materiale de natura obiectelor de inventar (A-) înregistrată în creditul
contului 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” şi simultan se recunoaşte cheltuiala

106
de exploatare reflectată în debitul contului 603 „Cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar”.
 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” A/-/C
 603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar” A/+/D
Formula contabilă:
800 603 = 303 800
„Cheltuieli „Materiale de
privind natura obiectelor
materialele de de inventar”
natura obiectelor
de inventar”

Tranzacţia 12: Entitatea economică Beta vinde mărfuri clienţilor la preţul de 2.000
lei, TVA 19%,
Analiza contabilă: se determină creşterea valorii creanţelor entităţii faţă de clienţi
(A+) înregistrată în debitul contului 4111 „Clienți” şi concomitent recunoaşterea veniturilor
din vânzarea mărfurilor reflectată în creitul contului 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” şi
creşterea datoriei fiscale reflectată în contul 4427 „TVA colectată”.
 4111 „Clienți” A/+/D
 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” P/+/C
 4427 „TVA colectată” P/+/C
Formula contabilă:
2.380 4111 = %
„Clienți”
707 2.000
„Venituri din vânzarea mărfurilor”
4427 380
„TVA colectată”

Tranzacţia 13: Entitatea economică Beta obţine produse finite în procesul de

fabricaţie în valoare de 8.000 lei.
Analiza contabilă: obţinerea produselor finite determină creşterea valorii stocului de
produse finite (A+), care se înregistrează în debitul contului 345 „Produse finite” şi
concomitent se determină o creştere a veniturilor din producţie proprie înregistrată în creditul
contului 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”.
 345 „Produse finite” A/+/D
 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” P/+/C

107
 Formula contabilă:
8.000 345 = 711 8.000
„Produse finite” „Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”

Tranzacţia 14: Entitatea economică Beta înregistrează chiria pentru o locaţie în

valoare de 3.000 lei conform contractului încheiat cu un terţ.
Analiza contabilă: tranzacţia de închiriere determină creşterea valorii creanţei entităţii
faţă de client (A+) înregistrată în debitul contului 4111 „Clienţi” şi concomintent
recunoaşterea venitului din chirie reflectat în creditul contului 706 „Venituri din redevențe,
locații de gestiune şi chirii”.
 4111 „Clienţi” A/+/D
 706 „Venituri din redevențe, locații de gestiune şi chirii” P/+/C
Formula contabilă:
3.000 4111 = 706 3.000
„Clienţi” „Venituri din redevențe, locații
de gestiune şi chirii”

Tranzacţia 15: Entitatea economică Beta încasează creanţa din chirie în contul de
disponibil de la bancă.
Analiza contabilă: tranzacţia de încasare a chiriei determină creşterea disponibilului
din contul de la bancă (A+) care se înregistrează în debitul contului 5121 „Conturi la bănci în
lei” şi concomitent se înregistrează o scădere a creanţei faţă de clienţi (A-) reflectată în
creditul contului 4111 „Clienţi”.
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/+/D
 4111 „Clienţi” A/-/C
Formula contabilă:
3.000 5121 = 4111 3.000
„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

Tranzacţia 16: Entitatea economică Beta în cursul lunii martie acordă avansuri
salariaţilor în sumă de 20.000 lei din numerarul existent în casieria entităţii.
Analiza contabilă: acoradarea avansurilor determină o scădere a numerarului (A-) din
casieria entităţii reflectat în creditul contului 5311 „Casa în lei” şi concomitent o creştere a
creanţei faţă de salariaţi (A+) înregistrată în debitul contului 425 „Avansuri acordate
personalului”.

108
  425 „Avansuri acordate personalului”A/+/D
 5311 „Casa în lei” A/-/C
Formula contabilă:
20.000 425 = 5311 20.000
„Avansuri acordate „Casa în lei”
personalului”

Tranzacţia 17: Entitatea economică Beta restituie o tranşă dintr-un împrumut bancar
pe termen scurt în sumă de 1.660 lei.
Analiza contabilă: rambursarea unei tranşe din împrumut determină diminuarea
datoriei (P-) înregistrată în debitul contului 5191 „Credite bancare pe termen scurt” şi
concomitent scade disponibilul din contul de la bancă (A-) înregistrat în creditul contului
5121 „Conturi la bănci în lei”.
 5191 „Credite bancare pe termen scurt” P/-/D
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/-/C
Formula contabilă:
1.660 5191 = 5121 1.660
„Credite bancare pe „Conturi la bănci în lei”
termen scurt”

Tranzacţia 18: Entitatea economică Beta achită unui furnizor contravaloarea unei
facturi de 2.220 lei din contul de la bancă.
Analiza contabilă: plata datoriei către furnizor determină micşorarea datorie si
determină modificări în debitul contului 401 „Furnizori” şi concomitent scade disponibilul din
contul de la bancă (A-) înregistrat în creditul contului 5121 „Conturi la bănci în lei”.
 401 „Furnizori” P/-/D
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/-/C
Formula contabilă:
2.220 401 = 5121 2.220
„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”

Tranzacţia 19: Entitatea economică Beta ridică din contul de disponibil de la bancă
suma de 5.000 lei care este depusă în casierie.
Analiza contabilă: tranacţia de ridicare a numerarului din contul de la bancă determină
două înregistrări în contabilitate.

109
 1. Ridicarea numerarului din cont determină micşorarea disponibilului din contul de la
bancă (A-) reflectată în creditul contului 5121 „Conturi la bănci în lei” şi concomitent
transferarea sumei în alt element de trezorerie (A+) reflectat în debitul contului 581
„Viramente interne”.
 581 „Viramente interne” A/+/D
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/-/C
Formula contabilă:
5.000 581 = 5121 5.000
„Viramente interne” „Conturi la bănci în lei”

2. Depunerea numerarului în casă determină transferarea sumei din contul de

trezorerie interimar (A-) şi creşterea numerarului din casieria entităţii reflectată în debitul
contului 5311 „Casa în lei”.
 581 „Viramente interne” A/-/C
 5311 „Casa în lei” A/+/D
Formula contabilă:
5.000 5311 = 581 5.000
„Casa în lei” „Viramente interne”

Tranzacţia 20: Entitatea economică Beta depune la bancă suma de 3.100 lei rezultată
din încasări diverse în numerar.
Analiza contabilă: tranzacţia de depunere a numerarului în contul de la bancă
determină două înregistrări în contabilitate.
1. Ridicarea numerarului din casierie determină micşorarea disponibilului (A-)
reflectat în creditul contului 5311 „Casa în lei” şi transferarea acestuia în contul 581
„Viramente interne”.
 581 „Viramente interne” A/+/D
 5311 „Casa în lei” A/-/C
Formula contabilă:
3.100 581 = 5311 3.100
„Viramente interne” „Casa în lei”

2. Depunerea numerarului la bancă determină transferul sumei din contul interimar

581 „Viramente interne” şi concomitent creşterea de disponibil reflectată în ebitul contului
5121 „Conturi la bănci în lei”.

110
  581 „Viramente interne” A/-/C
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/+/D
Formula contabilă:
3.100 5121 = 581 3.100
„Conturi la bănci în lei” „Viramente interne”

Tranzacţia 21: Entitatea economică Beta înregistrează factura de la furnizorul de

servicii telefonice în valoare de 1.000 lei, TVA 19%.
Analiza contabilă: tranzacţia determină creşterea datorie faţă de furnizori reflectată în
creditul contului 401 „Furnizori”, se recunosc cheltuielile privind serviciile telefonice
reflectate în debitul contului 626 „Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicații” şi concomitent
este recunoscută creanţa fiscală reflectată în debitul contului 4426 „TVA deductibilă”.
 401 „Furnizori” P/+/C
 626 „Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicații” A/+/D
 4426 „TVA deductibilă” A/+/D
Formula contabilă:
% = 401 1.190
„Furnizori”
626 1.000
„Cheltuieli poştale şi taxe de
telecomunicații”
4426 190
„TVA deductibilă”

Tranzacţia 22: Entitatea economică Beta în cursul lunii mai acordă avansuri
salariaţilor în sumă de 22.000 lei, din numerarul existent în casierie.
Analiza contabilă:acordarea avansurilor determină o scădere a numerarului (A-)
reflectat în creditul contului 5311 „Casa în lei” şi concomitent, o creştere a creanţei entităţii
faţă de salariaţi (A+) reflectată în debitul contului 425 „Avansuri acordate salariaţilor”.
 5311 „Casa în lei” A/-/C
 425 „Avansuri acordate salariaţilor” A/+/D
Formula contabilă:
22.000 425 = 5311 22.000
„Avansuri acordate „Casa în lei”
salariaţilor”

111
 Tranzacţia 23: Entitatea economică Beta înregistrează la sfărşitul lunii mai datorii
faţă de salariaţi pentru activitatea prestată în valoare de 90.000 lei.
Analiza contabilă: înregistrarea datoriilor faţă de salariaţi determină recunoaşterea
cheltuielilor cu salariile personalului în debitul contului 641 „Cheltuieli cu salariile
personalului” şi concomitent o creştere a datoriei salariale reflectate în creditul contului 421
„Personal – salarii datorate”.
 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” A/+/D
 421 „Personal – salarii datorate” P/+/C
Formula contabilă:
90.000 641 = 421 90.000
„Cheltuieli cu salariile „Personal – salarii datorate”
personalului”

Tranzacţia 24: Entitatea economică Beta înregistrează reţinerile din salarii: 22.500
asigurări sociale, 9.000 asigurări de sănătate, 2.000 reţineri datorate terţilor, 22.000 lei avans
din salariu şi 5.850 impozit pe salarii.
Analiza contabilă: înregistrarea reţinerilor din salarii determină următoarele:
 micşorarea datoriilor salariale ale entităţii faţă de personal înregistrate în contul
421 „Personal – salarii datorate” P/-/D
 creşterea datoriilor privind asigurările sociale reflectate în contul 4315
„Contribuţia de asigurări sociale” P/+/C
 creşterea datoriilor privind asigurările sociale de sănătate reflectate în contul 4316
„Contribuţia de asigurări sociale de sănătate” P/+/C
 creşterea datoriilor privind impozitul pe salarii reflectat în contul 444 „Impozitul
pe venituri de natura salariilor” P/+/C
 creşterea datoriilor faţă de terţi reflectate în contul 427 „Rețineri din salarii
datorate terților” P/+/C
 micşorarea creanţei asupra personalului privind avansul acordat înregistrat în
contul 425 „Avansuri acordate personalului” A/-/C

112
 Formula contabilă:
421 = % 61.350
„Personal - salarii datorate”
4315 22.500
„Contribuţia de asigurări
sociale”
4316 9.000
„Contribuţia de asigurări sociale
de sănătate”
444 5.850
„Impozitul pe venituri de natura
salariilor”
427 2.000
„Rețineri din salarii datorate
terților”
425 22.000
„Avansuri acordate
personalului”

Tranzacţia 25: Entitatea economică Beta înregistrează datoriile sociale ale entităţii
aferente contribuţiei asiguratorii de muncă în valoare de 2.025 lei.
Analiza contabilă: înregistrarea contribuţiilor angajatorului privind asigurările şi
protecţia socială determină recunoaşterea cheltuielilor de exploatare reflectată în debitul
contului 646 „Cheltuieli privind contribuţia asiguratorie pentru muncă” şi concomitent, o
creştere a datoriei sociale înregistrată în creditul contului 436 „Contribuţia asiguratorie pentru
muncă”.
 646 „Cheltuieli privind contribuţia asiguratorie pentru muncă” A/+/D
 436 „Contribuţia asiguratorie pentru muncă” P/+/C
Formula contabilă:

2.025 646 = 436 2.025

„Cheltuieli privind „Contribuţia asiguratorie pentru
contribuţia asiguratorie muncă”
pentru muncă”

Tranzacţia 26: Entitatea economică Beta plăteşte salariile nete din casierie.
Analiza contabilă: plata către salariaţi determină micşorarea numerarului din casierie
reflectată în creitul contului 5311 „Casa în lei” şi concomitent o scădere a datoriei faţă de
salariaţi pentru restul de plată după efectuarea reţinerilor din salarii înregistrată în debitul
contului 421 „Personal – salarii datorate”.
 5311 „Casa în lei” A/-/C
113
  421 „Personal – salarii datorate” P/-/D
Formula contabilă:
28.650 421 = 5311 28.650
„Personal – salarii „Casa în lei”
datorate”

Impactul recunoaşterii informaţiilor legate de datoria şi creanţa entităţii faţă de

salariaţi poate fi observat în fişele de cont ale elementelor 425 „Avansuri acordate
personalului” şi 421 „Personal – salarii datorate”. Soldul creditor al contului 421 „Personal –
salarii datorate” reprezintă restul de plată datorat salariaţilor.

D C
425
„Avansuri acordate personalului”

T23. 22.000 T25. 22.000

RD 22.000 RC 22.000
TSD 22.000 TSC 22.000

D C
421
„Personal – salarii datorate”

T25. 61.350 T24. 90.000

RD 61.350 RC 90.000
TSD 61.350 TSC 90.000
SFC 28.650

Tranzacţia 27: Se achită datoriile faţă de stat şi terţi aferente salariilor în valoare de
39.350 lei prin contul de disponibil de la bancă.
Analiza contabilă: plata datoriilor determină o mişcare a disponibilităţilor înregistrată
în contul 5121 „Conturi la bănci în lei” şi concomitent, scăderea datoriilor, reflectată în
debitul conturilor: 4315 „Contribuţia de asigurări sociale”, 4316 „Contribuţia de asigurări
sociale de sănătate”, 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor”, 427 „Rețineri din salarii
datorate terților”.
 5121 „Conturi la bănci în lei” A/-/C

114
  4315 „Contribuţia de asigurări sociale” P/-/D
 4316 „Contribuţia de asigurări sociale de sănătate” P/-/D
 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor” P/-/D
 427 „Rețineri din salarii datorate terților” P/-/D
Formula contabilă:
% = 5121 39.350
„Conturi la bănci în lei”
4315 22.500
„Contribuţia de asigurări sociale”
4316 9.000
„Contribuţia de asigurări sociale de
sănătate”
444 5.850
„Impozitul pe venituri de natura
salariilor”
427 2.000
„Rețineri din salarii datorate terților”

Tranzacţia 28: La entitatea economică se înregistrează impozit pe profit datorat

bugetului de stat în sumă de 1.000 lei
Analiza contabilă: înregistrarea impozitului pe profit determină recunoaşterea
cheltuielilor entităţii cu impozitul pe profit reflectată în debitul contului 691 „Cheltuieli cu
impozitul pe profit” şi concomitent, o creştere a datoriilor fiscale reflectată în creditul contului
4411 „Impozit pe profit”.
 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” A/+/D
 4411 „Impozit pe profit” P/+/C
Formula contabilă:
1.000 691 = 4411 1.000
„Cheltuieli cu impozitul „Impozit pe profit”
pe profit”

115
 Formula contabilă nu exprimă decât partea de logică (cea mai importantă de altfel).
Pentru a se oglindi corect şi complet operaţia concretă, este necesară adăugarea la elementele
formulei contabile a explicaţiei descriptive a operaţiei care se înregistrează (prin precizarea
datei şi felului, numărului şi datei documentului justificativ). Introducem astfel noţiunea de
articol contabil. În funcţie de scopul pentru care se întocmesc, deosebim:
1. formula contabilă curentă, care se întocmeşte în scopul înregistrării unor operaţii
economico-financiare în conturi;
2. formula contabilă de stornare, care se întocmeşte cu scopul de a corecta sau anula
formulele contabile curente întocmite eronat.
La rândul său, formula contabilă de stornare poate fi:
a) în negru
b) în roşu

a) Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării

efectuate anterior greşit prin inversarea conturilor corespondente din formula contabilă
respectivă şi apoi întocmirea şi înregistrarea formulei contabile corecte.
Exemplu:
Entitatea economică se aprovizionează cu mărfuri în valore de 20.000 lei, conform
facturii furnizorului.
Analiză: tranzacţia determină creşterea valorii stocului de mărfuri şi, în acelaşi timp
creşterea obligaţiilor faţă de furnizor. Presupunem că la stabilirea formulei contabile pentru
înregistrarea tranzacţiei privind aprovizionarea cu mărfuri s-a utilizat contul 345 „Produse
finite” în locul contului 371 „Mărfuri”.
Formula contabilă înregistrată în mod eronat:
20.000 345 = 401 20.000
„Produse finite” „Furnizori”
Pentru a anula formula contabilă înregistrată eronat prin stornarea în negru inversăm
conturile corespondente din formula de mai sus.
20.000 401 = 345 20.000
„Furnizori” „Produse finite”
Înregistrăm formula contabilă corectă:
20.000 371 = 401 20.000
„Mărfuri” „Furnizori”

b) Formulele contabile de stornare în roşu constau în anularea unei formule

contabile efectuate anterior greşit prin înlocuirea şi înregistrarea unei noi formule contabile

116
similare cu cea eronată, însă cu sumele înscrise în roşu (sau în negru, dar încadrate de chenar).
Înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia în contabilitate a unor valori cu „-„, având ca
efect anularea sumei înscrise anterior în mod eronat.

Utiliând acelaşi exemplu de la stornarea în negru, când mărfurile aprovizionate de la

furnior au fost eronat înregistrate ca produse finite prin formula contabilă:
20.000 345 = 401 20.000
„Produse finite” „Furnizori”
Pentru corectarea erorii procedăm astfel:
Întocmim aceeaşi formulă contabilă, dar cu suma încadrată în chenar (înregistrare în
roşu).
20.000 345 = 401 20.000
„Produse finite” „Furnizori”
Astfel formula contabilă înregistrată anterior se anulează.
Înregistrăm formula contabilă corectă:
20.000 371 = 401 20.000
„Mărfuri” „Furnizori”

4.6. Registre contabile

Utilizarea sistemelor informatice a modificat modul de lucru în sistemele contabile.

Ceea ce diferenţiază un registru de altul în sistemul informatic de contabilitate faţă de
sistemul manual, este forma pe care o îmbracă, conţinutul rămânând acelaşi. Dintre tipurile de
registre utilizate în contabilitate, cele mai frecvente sunt: Registrul Jurnal, Cartea Mare,
Registrul Inventar.

REGISTRUL JURNAL
Documentul contabil în care se fectuează înregistrarea contabilă a tuturor tranzacţiilor,
evenimentelor şi operaţiilor, prezentând sumele conturilor implicate debitoare sau creditoare
şi alte informaţii legate de acestea repreintă Registrul Jurnal. Acesta serveşte drept un fel de
jurnal zilnic, în care fiecare tranzacţie sau grup de tranzacţii similare sunt înregistrate intacte.
Cel mai simplu şi mai flexibil tip de jurnal este Registrul Jurnal.
Forma Registrului Jurnal se prezintă astfel:

117
 CARTEA MARE

Diferenţa dintre Registrul Jurnal şi Cartea Mare constă în faptul că fiecare parte a
înregistrării care este înscrisă mai întâi în Registrul Jurnal, este apoi copiată într-un cont
propriu din Cartea Mare. Acest proces de transfer al informaţiilor din Registrul Jurnal în
Registrul Cartea Mare se numeşte sistematizare.
Dacă o înregistrare din Registrul Jurnal este compus, să presupunem din 3 părţi, atunci
fiecare din cele trei părţi vor fi copiate într-un cont separat din Cartea Mare. Prin
sistematizare, fiecare sumă din coloana Debit a Registrului Jurnal este transferată în coloana
de Debit a contului corespunzător din Cartea Mare, iar fiecare sumă din coloana de Credit a
Jurnalului este transferată în coloana Credit a contuluui corespunzător din Cartea Mare.
Într-un sistem contabil informatizat, sistematizarea este efectuată automat de către
calculator după introducerea operaţiunilor. Întru-un sistem contabil manual, Cartea Mare
poate fi un registru care cuprinde una sau mai multe pagini pentru un cont. Formularele
folosite pot îmbrăca diverse forme: fişe de cont pentru opraţii diverse, fişe de cont şah şi
forma Cartea Mare centralizată.

118
 Procedura de înregistrare în contabilitate a tranzacţiilor, evenimentelor se derulează în
trei etape:
1. Analiza tranzacţiilor, operaţiunilor şi evenimentelor pe baza documentelor
justificative;
2. Înregistrarea operaţiunilor în Registrul Jurnal;
3. Transferul articolelor din Registrul Jurnal în Cartea Mare.

4.7. Balanţa de verificare

Balanţa de verificare este un instrument de sinteză a informaţiilor reflectate în conturi

la un anumit moment (lună, trimestru, an). Scopul sintezei este pe de o parte, constatarea
menţinerii egalităţii dintre debit şi credit, iar pe de altă parte, furnizarea unei viziuni generale
asupra conturilor, utilă în etapa următoare, respectiv întocmirea situaţiilor financiare (Bilanţ,
Cont de profit şi pierdere, Situaţia modificărilor capitalului propriu, Situaţia fluxurilor de
trezorerie, Politici contabile şi note explicativ).

TIPURI DE BALANŢE DE VERIFICARE

Conţinutul şi forma de prezentare a balanţelor de verificare pot fi diferite în funcţie de:
a) Tipul conturilor pentru care se întocmesc:
1. Balanţe de verificare ale conturilor sintetice;
2. Balanţe de verificare ale conturilor analitice.
b) Informaţiile pe care le conţin:
1. Balanţe de verificare cu o singură egalitate;
2. Balanţe de verificare cu două egalităţi;
3. Balanţe de verificare cu trei egalităţi;
4. Balanţe de verificare cu patru egalităţi.
119
 Fiecare egalitate conţine două coloane perechi, o coloană pentru informaţii debitoare şi
o coloană pentru informaţii creditoare.
c) Prezentarea grafică: formă tabelară şi formă matriceală sau balanţă de verificare-
şah.

BALANŢA DE VERIFICARE CU O SINGURĂ EGALITATE

Unitatea ........................ BALANŢĂ DE VERIFICARE
la data de................
Simbolul Conturilor Denumirea conturilor Total sume
Debitoare Creditoare

TOTAL ΣTSD ΣTSC

Întocmit, Conducătorul compartimentului financiar-contabil,

Modelul balanţei de verificare cu o serie de egalităţi prezintă cele două coloane

perechi, totalul sumelor debitoare (TSD) şi totalul sumelor creditoare (TSC). Egalitatea este
de forma:
ΣTSD = ΣTSC
În balanţa de sume, prezentată mai sus, în coloane de total sume, pot fi înlocuite de
două coloane perechi de solduri finale: solduri finale debitoare (SFD) şi solduri finale
creditoare (SFC), denumită balanţa de verificare a soldurilor. Egalitatea este: SFD = SFC.
BALANŢA DE VERIFICARE CU DOUĂ EGALITĂŢI
Unitatea .......................... BALANŢĂ DE VERIFICARE
la data de................
Simbolul Denumirea conturilor Total sume Solduri finale
Conturilor Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare

TOTAL ΣTSD ΣTSC ΣSFD ΣSFD

Întocmit, Conducătorul

compartimentului financiar-contabil,

Balanţa de verificare cu două egalităţi are patru coloane, adică două coloane perechi
pentru total sume (TSD şi TSC) şi două coloane perechi pentru solduri finale (SFD şi SFC).
Această balanţă de verificare rezultă din combinarea balanţei de verificare a sumelor cu
balanţa de verificare a soldurilor. Cele două egalităţi sunt:
1. TSD = TSC

120
 2. SFD = SFC.

BALANŢA DE VERIFICARE CU TREI EGALITĂŢI

Unitatea .......................... BALANŢĂ DE VERIFICARE
la data de................
Simbolul Denumirea Solduri iniţiale Rulaje Solduri finale
Conturilor conturilor Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare

TOTAL ΣSID ΣSIC ΣRD ΣRC ΣSFD ΣSFD

Întocmit, Conducătorul

compartimentului financiar-contabil,

Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi prezintă şase coloane şi anume două
coloane perechi pentru solduri iniţiale (SID şi SIC), două coloane perechi pentru rulaje (RD şi
RC), două coloane perechi pentru solduri finale (SFD şi SFC). Acestui tip de balanţă îi
corespund trei egalităţi:
1. SID = SIC
2. RD = RC
3. SFD = SFC.

BALANŢA DE VERIFICARE CU PATRU EGALITĂŢI

Unitatea BALANŢĂ DE VERIFICARE
.......................... la data de................
Simbolul Denumirea Solduri iniţiale Rulaje Total sume Solduri finale
Conturilor conturilor Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare

TOTAL ΣSID ΣSIC ΣRD ΣRC ΣTSD ΣTSC ΣSFD ΣSFD

Întocmit, Conducătorul

compartimentului financiar-contabil,

Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi are opt coloane, respectiv, două coloane
perechi pentru total sume precedente sau solduri iniţiale (TSPD şi TSPC sau SID şi SIC),
două coloane perechi pentru rulaje (RD şi RC), două coloane perechi pentru totalul sumelor
(TSD şi TSC) şi două coloane perechi pentru solduri finale (SFD şi SFC).
Cele patru egalităţi sunt:

121
 1. SID = SIC
2. RD = RC
3. TSD = TSC
4. SFD = SFC

TIPURI DE ERORI
Cu ajutorul balanţei de verificare se pot identifica următoarele tipuri de erori:
 Erori de înregistrare în conturi determinate de:
1. nerespectarea principiului dublei înregistrări;
2. nerespectarea egalităţii sumelor debitoare şi creditoare în cadrul formulelor
contabile compuse;
3. calculul greşit privind elementele structurale ale contului, etc;
 Erori de întocmire a balanţelor de verificare determinate de:
1. preluarea greşită a informaţiilor din conturi - Cartea Mare;
2. calcule eronate ale coloanelor din balanţă, etc.
Acest tip de erori pot fi descoperite prin: verificarea egalităţilor specifice balanţelor de
verificare; operaţii de punctare; repetarea calculelor, etc.
Deşi balanţa de verificare arată că TOTAL DEBIT = TOTAL CREDIT şi indică astfel
respectarea principiului fundamental, asta nu garantează faptul că nu există greşeli. Este
posibil să se fi omis înregistrări de tranacţii sau să se efectueze o tranzacţie în alte conturi
decât cele determinate de tranzacţia respectivă. De asemenea este posibil să fi avut
compensări sau analizări eronate ale unei operaţii de ajustare sau închidere a conturilor.
Balanţa de verificare confirmă doar faptul că sumele debitoare şi creditoare din conturi sunt în
echilibru.

122
 CAPITOLUL V: DOCUMENTELE DE EVIDENŢĂ CONTABILĂ

Documentele justificative stau la dispoziţia acţionarilor, cenzorilor, orga-nelor fiscale

şi altor organe de control pentru a se verifica modul de desfăşurare a activităţii, a respectării
dispoziţiilor legale referitoare la calculul şi plata impozitelor şi taxelor. Structura
documentelor de evidenţă este particularizată în funcţie de tipul operaţiunii în cauză, dar
există câteva elemente obligatorii, şi anume:
 denumirea documentului (exemple: factură, extras de cont, nota de intrare-recepţie,
stat de plată a salariilor, bon de consum etc.);
 antetul care cuprinde denumirea şi adresa agentului economic care a emis documentul;
 denumirea părţilor care au contribuit la efectuarea operaţiilor consemnate;
 numărul şi data documentului;
 descrierea operaţiilor economico-financiare, uneori cu specificarea bazei actului
normativ care a stat la baza înregistrării;
 semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiilor econo-mice, şi ale celor
cu funcţii de control financiar preventiv;
 alte elemente care asigură o consemnare completă a operaţiilor în documente.
Condiţiile necesare pentru ca un document contabil să fie considerat valabil sunt
următoarele: să fie scris clar şi citeţ, eliminându-se orice contro-versă sau posibilitate de
interpretare, să nu conţină ştersături sau corecturi, să aibă anulate rândurile libere, să fie
întocmit în termenul legal, să conţină date exacte şi reale, sumele pentru valori băneşti să fie
scrise în cifre şi litere.

5.1. Clasificarea documentelor

În vederea uniformizării şi eliminării de inadvertenţe legate de utilizarea şi

completarea documentelor contabile, Ministerul Finanţelor a elaborat Nomenclatorul privind
modelele registrelor şi formularelor contabile tipizate, comune pe economie, care nu au
regim special, pentru activitatea financiară şi contabilă. Acest nomenclator prezintă
modelele şi instrucţiunile de folosire a documentelor. După criteriul de clasificare,
documentele contabile se pot cataloga în felul următor:
a) După modul de întocmire şi rolul lor în cadrul sistemului infor-maţional-
decizional pe care îl îndeplinesc în cadrul unităţii patrimoniale, deosebim:

123
 – documente justificative care asigură datele de intrare în sistemul informaţional
contabil şi care sunt întocmite în momentul efectuării operaţiilor economice (exemple: ordinul
de plată, chitanţa);
– documente de evidenţă contabilă (registre de contabilitate) care realizează
înregistrarea şi stocarea datelor în conturi;
– documente de sinteză şi raportare contabilă (situaţii financiare) prin care se
centralizează şi transmit informaţiile. Ele servesc la cumularea informaţiilor cuprinse în
documentele justificative, şi se întocmesc la termene precise.

b) După regimul de tipărire deosebim:

– documente tipizate, al căror conţinut, formă şi format sunt standardi-zate prin
Nomenclatorul amintit anterior. Informaţiile cuprinse în ele sunt fixe (cu caracter repetitiv şi
tipărite) şi variabile (completate de fiecare agent econo-mic, în funcţie de specificul
operaţiunilor consemnate). De asemenea, infor-maţiile pot fi repartizate sub formă de
chestionar (exemple: procese-verbale, acte de constatare etc.), tabel (exemple: state de plată a
salariilor, liste de avans chenzinal etc.), sau prin grupare (exemple: articolele înscrise în
factură). For-matul formularelor tipizate variază în funcţie de mărimea suportului de hârtie şi
carton utilizate (A3, A4, A5, X4, X5, X6).
– documente netipizate la care conţinutul şi forma nu sunt prestabilite, acestea
lăsându-se la latitudinea fiecărei unităţi patrimoniale (exemple: situa-ţiile de repartizare a
cheltuielilor indirecte, de fundamentare a indicatorilor bugetului de venituri şi cheltuieli etc.).

c) După regimul de utilizare şi păstrare deosebim:

– documente cu regim special pentru care există un sistem unitar de înseriere şi
numerotare, stabilit de Ministerul Finanţelor;
– documente fără regim special pentru care nu s-au stabilit norme stricte, ci numai
unele generale.

d) După destinaţia sau funcţia pe care o îndeplinesc, deosebim:

– documente de dispoziţie prin care se ordonă efectuarea unei anumite operaţii
(exemple: ordinul de plată);
– documente mixte (combinate) care atestă atât dispoziţia cât şi exe-cuţia operaţiei
(exemple: cec de numerar, foaie de vărsământ cu chitanţă);

124
 e) După circuitul lor deosebim:
– documente interne care circulă numai în interiorul unităţii (exemplu: fişa
mijlocului fix);
– documente externe care circulă şi în afara unităţii (exemplu: avizul de însoţire a
mărfii).

f) După conţinutul lor, deosebim:

– documente primare, care înregistrează informaţiile în momentul producerii lor
(exemplu: nota de plată);
– documente centralizatoare, care cumulează informaţiile din mai multe documente
de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă (exemple: centralizatorul lunar al bonurilor de
consum).

g) După natura elementelor patrimoniale deosebim:

– documente privind mijloacele fixe;
– documente privind stocurile;
– documente privind disponibilităţile băneşti etc.

5.2. Documente privind intrarea în gestiune a activelor imobilizate

Nr. Categoria de active

Modalităţi de intrare Documente de evidenţă
crt. imobilizate
0 1 2 3
Factură;
Cumpărare Contract de vânzare – cumpărare ;
Proces verbal de recepţie.
Proiecte pentru studii şi cercetări;
Producţie proprie Deviz pentru lucrări executate;
Proces verbal de recepţie.
Act constitutiv;
Imobilizări necorporale şi Expertiză tehnică;
1 Aport social în natură
corporale Declaraţie de subscriere;
Proces verbal de recepţie.
Donaţie Proces verbal de predare – primire.
Plusuri la inventariere Proces verbal de inventariere.
Contract de concesiune, locaţie de
Concesionare, locaţie de gestiune, închiriere;
gestiune, închiriere Caiet de sarcini al concesiunii;
Proces verbal de recepţie.

125
 Nr. Categoria de active
crt. imobilizate
0 1
Imobilizări necorporale şi
2 corporale în curs de
execuţie
3 Imobilizări financiare
5.3. Documente privind ieşirea din gestiune a activelor imobilizate
Nr. Categoria de active
crt. imobilizate
0 1
Imobilizări necorporale şi
1 Retrase de către asociaţi
corporale
Imobilizări necorporale şi
2
corporale în curs de execuţie
3 Imobilizări financiare
Modalităţi de intrare
2 3
Producţie proprie
Realizate de către terţi
Achiziţionate
Achiziţionate şi achitate
Aport social
Modalităţi de ieşire
2 3
Casare
Vânzare
Donaţie
Concesionare, locaţie de
gestiune, închiriere
Situaţii excepţionale (calamităţi,
furt etc.)
Transferul la imobilizări
necorporale sau corporale
Vânzare
Documente de evidenţă
Bon de consum;
Fişă limită de consum;
Factură;
Deviz de lucrări;
Proces verbal pentru producţia
neterminată.
Factură;
Proces verbal de recepţie.
Ordin privind cumpărarea titlurilor de
valoare;
Contract de vânzare – cumpărare;
Ofertă publică de vânzare a acţiunilor;
Prospectul de vânzare a acţiunilor;
Ordin de plată;
Bilet la ordin;
Cec;
Chitanţă.
Act constitutiv;
Raport de evaluare.
Documente de evidenţă
Proces verbal de scoatere din funcţiune /
declasare a unor bunuri materiale.
Factură;
Proces verbal de vânzare – cumpărare;
Raport de evaluare.
Cerere de retragere;
Proces verbal de predare – primire.
Proces verbal de predare – primire.
Contract de concesiune, locaţie de
gestiune, închiriere.
Contract de asigurare.
Proces verbal de recepţie;
Ordin de vânzare a titlurilor de valoare;
Ordin de plată;
Bilet la ordin;
Cec;
Chitanţă.
126
 PROCES VERBAL DE SCOATERE DIN FUNCŢIUNE / DECLASARE A UNOR
BUNURI MATERIALE:
- document de constatare a îndeplinirii condiţiilor necesare scoaterii din funcţiune a
mijloacelor fixe, de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinţă şi
de declasare a altor bunuri materiale decât mijloacele fixe, potrivit dispoziţiilor legale;
- document de consemnare a scoaterii efective din funcţiune a mijloacelor fixe, de scoatere
din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinţă sau de declasare a bunurilor
materiale;
- document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente şi
materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcţiune a mijloacelor fixe, precum şi din
scoaterea din uz a bunurilor materiale propuse pentru declasare;
- document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziilor (depozitelor) şi în
contabilitate.
Se întocmeşte în două exemplare, separat pentru mijloace fixe, materiale de natura
obiectelor de inventar în folosinţă şi bunuri materiale aflate în gestiunea unui singur gestionar, pe
baza documentaţiei prevăzute în normele legale (notă privind starea tehnică a mijlocului fix
propus a fi scos din funcţiune, deviz estimativ al reparaţiei capitale, act constatator al avariei,
avize, notă justificativă privind descrierea degradării bunurilor materiale, specificaţia bunurilor
materiale propuse pentru declasare etc.).

PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE, PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE PROVIZORIE,

PROCES-VERBAL DE PUNERE ÎN FUNCŢIUNE:
- document de înregistrare în evidenţa operativă şi în contabilitate;
- document de consemnare a stadiului în care se află obiectivul de investiţii;
- document de apreciere a calităţii lucrărilor privind obiectivul de investiţii;
- document de aprobare a recepţiei;
- document de constatare a îndeplinirii condiţiilor de recepţie provizorie a obiectivului de
investiţii;
- document de aprobare a recepţiei provizorii a obiectivului de investiţii;
- document de punere în funcţiune a obiectivului de investiţii.
Se întocmeşte în trei exemplare, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix, astfel:
- procesul-verbal de recepţie se întocmeşte pentru mijloacele fixe indepedente care nu
necesită montaj şi nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenţie, unelte, accesorii de producţie,

127
mijloace de transport auto, animale etc.), acestea considerându-se puse în funcţiune la data
achiziţionării lor;
- procesul-verbal de recepţie provizorie se întocmeşte pentru utilajele care necesită
montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, produse cu ciclu lung de fabricaţie care depăşesc
un exerciţiu bugetar, realizate pe faze de fabricaţie, precum şi clădirile şi construcţiile speciale
care nu deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcţiune la data
terminării montajului, respectiv la data terminării construcţiei;
- procesul-verbal de punere în funcţiune se întocmeşte pentru utilajele şi instalaţiile care
necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care deservesc
procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcţiune la terminarea probelor tehnologice.
Se întocmeşte de către secretarul comisiei numite pentru recepţionarea obiectivului de
investiţii, în prezenţa membrilor comisiei care este formată din: preşedinte, specialişticonsultanţi,
asistenţi la recepţie.

5.4. Documente privind evidenţa operativă a stocurilor

Activele circulante materiale din cadrul unei entităţi economice ocazionează numeroase
operaţiuni, precum: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în procesul de
producţie, vânzarea, inventarierea etc. Aceste operaţiuni trebuie consemnate în diferite documente
de evidenţă operativă a stocurilor.
Entităţile economice emit către furnizori comenzi, pe baza acestora se încheie contracte
economice. În anumite condiţii, contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin
confirmare de comandă.
În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare, cumpărătorul primeşte de la
furnizor avizul de însoţire a mărfii sau factura. Entităţile care întocmesc factura în momentul
livrării bunurilor nu vor emite aviz de însoţire a mărfii.
Luarea în primire a bunurilor aprovizionate se numeşte recepţie, care presupune efectuarea
următoarelor operaţiuni:
 Recepţia transportului: se efectuează de către delegatul entităţii economice cumpăratoare
şi constă în verificarea stării ambalajelor. Pentru lipsurile constatate se întocmeşte un
proces - verbal de constatare, semnat de ambele părţi;
 Recepţia cantitativă: se efectuează de către gestionar şi presupune confruntarea datelor
din documente (comandă, aviz de însoţire a mărfii sau factură) cu cantităţile de stocuri

128
 efectiv primite. Pe baza constatărilor efectuate, gestionarul întocmeşte nota de recepţie şi
constatare de diferenţe.
 Recepţia calitativă: se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). Pentru
anumite materiale se i-au probe pentru analiză chimică, tehnică etc.

NOTĂ DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE

1. a) Serveşte ca:
- document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;
- document justificativ pentru încărcare în gestiune;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate.
b) Se foloseşte ca document de recepţie obligatoriu numai în cazul:
- bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii, care fac parte
din gestiuni diferite;
- bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;
- bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;
- bunurilor materiale care sosesc neînsoţite de documente de livrare;
- bunurilor materiale care prezintă diferenţe la recepţie;
- mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenţa se ţine la preţ de vânzare
c) În alte cazuri decât cele menţionate la lit. b), recepţia şi încărcarea în gestiune, după
caz, şi înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoţeşte
transportul (factura, avizul de însoţire a mărfii etc.).
2. Se întocmeşte în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul,
după caz, pe măsura efectuării recepţiei. În situaţia în care la recepţie se constată diferenţe,
Nota de recepţie şi constatare de diferenţe se întocmeşte în trei exemplare de către comisia de
recepţie legal constituită. În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranşe, se întocmeşte
câte un formular pentru fiecare tranşă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoţire
a mărfii. Datele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată
diferenţe la recepţie.
3. Circulă:
- la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepţionate (toate
exemplarele);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea
diferenţelor constatate (toate exemplarele), precum şi pentru înregistrarea în

129
 contabilitatea sintetică şi analitică, ataşată la documentele de livrare (factura sau avizul
de însoţire a mărfii);
- la unitatea furnizoare (exemplarul 2) şi la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru
comunicarea lipsurilor stabilite.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

În cazul unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în

mod cert în proprietatea entităţii economice, se procedează astfel:
 Bunurile sosite fără factură, se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
 Bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în
gestiune.
Documentul de evidenţă operativă a magaziei sau depozitului este fişa de magazie, care se
întocmeşte separat pentru felul, calitatea sau sortimentul de stocuri. Concomitent se întocmeşte şi
registrul stocurilor ce serveşte ca document de evaluare a stocurilor de bunuri şi de verificare a
concordanţei înregistrărilor efectuate în fişele de magazie şi în contabilitate. Se întocmeşte de
către compartimentul financiar-contabil la sfârşitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, obiecte de
inventar şi produse, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine
alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fişele de magazie şi evaluarea lor la preţurile de
înregistrare.

FIŞĂ DE MAGAZIE
1. Serveşte ca:
- document de evidenţă la locul de depozitare a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor bunurilor,
cu una sau cu două unităţi de măsură, după caz;
- document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri).
2. Se întocmeşte într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material şi se completează
de către:
- compartimentul financiar-contabil la deschiderea fişei (datele din antet) şi la verificarea
înregistrărilor (data şi semnătura de control). În coloana "Data şi semnătura de control"
semnează şi organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii;
- gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieşiri
şi stoc.

130
 Fişele de magazie se ţin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de
materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică.
Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terţi sau în custodie se întocmesc fişe
distincte care se ţin separat de cele ale valorilor materiale proprii.
În scopul ţinerii corecte a evidenţei la magazie, persoanele desemnate de la
compartimentul financiar-contabil verifică inopinat, cel puţin o dată pe lună, modul cum se fac
înregistrările în fişele de magazie, după caz.
Înregistrările în fişele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili
după fiecare operaţiune înregistrată şi obligatoriu zilnic.
3. Nu circulă, fiind document de înregistrare.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea formularului; numărul paginii;
- denumirea unităţii; magazia; materialul (produsul), sortimentul, calitatea, marca, profilul,
dimensiunea;
- U/M; preţul unitar, după caz;
- data (ziua, luna, anul), numărul şi felul documentului; intrări; ieşiri; stoc;
- data şi semnătura de control.

Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din depozit pentru consum sunt: bonul
de consum şi fişa limită de consum.

BON DE CONSUM
1. Serveşte ca:
 document de eliberare din magazie a materialelor;
 document justificativ de scădere din gestiune;
 document justificativ de înregistrare în contabilitate.
2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din
magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de
producţie şi a consumurilor normate, sau de către alte compartimente ale unităţii, care solicită
materiale pentru a fi consumate. Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condiţiile
utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmeşte pe formulare
separate pentru materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de
consum.

131
 În situaţia în care materialul solicitat lipseşte din depozit, se procedează în felul următor:
 în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului
înlocuitor, după ce, în prealabil, pe verso-ul formularului se obţin semnăturile
persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în
consumurile normate;
 în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit
şi se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea
denumirii materialului înlocuitor se întocmeşte un bon de consum separat pentru
materialul înlocuitor sau se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiaşi bon de consum.
În bonul de consum, coloanele "Unitatea de măsură" şi "Cantitatea necesară" de pe rândul
2 se completează în cazul când se solicită şi se eliberează din magazie materiale cu două unităţi de
măsură. Dacă operaţiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul
inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul
respectiv menţiunea "predat în timpul inventarierii".
3. Circulă:
- la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele
exemplare);
- la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor
înlocuitoare;
-la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare
de către gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele (ambele exemplare);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea
sintetică şi analitică (ambele exemplare).
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii;
- denumirea formularului;
- produsul/lucrarea (comanda); norma; bucăţi lansate;
- numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii;
- denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea
necesară; U/M; cantitatea eliberată;
- preţul unitar; valoarea, după caz;
- data şi semnătura gestionarului şi a primitorului.

132
 FIŞĂ LIMITĂ DE CONSUM
1. Serveşte ca:
- document de stabilire a cantităţii limită dintr-un material sau pentru mai multe materiale
necesare executării unui produs (comandă) sau unei lucrări;
- document de eliberare succesivă a aceluiaşi fel de material pentru acelaşi produs
(comandă sau lucrare);
- document justificativ de scădere din gestiune;
- document de stabilire a economiilor sau depăşirilor de materiale;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate.
2. Se întocmeşte în două exemplare, la începutul lunii sau lansării produsului (comenzii)
sau lucrării, de compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare, pe baza programului de
producţie şi a consumurilor normate.
În cazul fişei limită de consum, dacă în cursul lunii se produc modificări în programul de
producţie, compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare modifică, în mod corespunzător,
cantitatea limită de material (col. "i"), înscriind în col. "d" cantitatea care se suplimentează sau se
scade. Dacă nu se mai foloseşte materialul iniţial, se recalculează cantitatea limită corespunzătoare
producţiei executate până în acel moment, emiţându-se o nouă fişă.
În cazul când în cursul lunii se fac înlocuiri întâmplătoare cu alte materiale pentru care se
întocmesc bonuri de consum distincte, se corectează cantitatea limită (col. "i"), înscriindu-se în
coloanele respective (col. "g" şi "h") numărul bonului de consum şi cantitatea eliberată.
Eliberările de materiale se înregistrează în fişele de magazie la terminarea executării
produsului, lucrării sau la închiderea comenzii (dacă acestea se termină în cursul lunii) sau la
sfârşitul lunii.
Valoarea economiilor sau a depăşirilor de materiale se completează la unităţile unde nu
există producţie neterminată. În cazul în care, în cursul lunii se fac înlocuiri întâmplătoare cu alte
materiale decât cele stabilite la întocmirea documentului, coloanele rezervate materialului înlocuit
se barează. De asemenea, în rubrica "Diminuare" se înscrie cantitatea cu care se corectează
cantitatea limită iniţială, iar pentru materialul înlocuitor se utilizează un alt grup de coloane libere.
3. Circulă:
- la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele
exemplare);
- la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor
înlocuitoare;

133
 -la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare
de către gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele (ambele exemplare);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea
sinteticăşi analitică (ambele exemplare).
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii;
- denumirea formularului;
- produsul/lucrarea (comanda); norma; bucăţi lansate;
- numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii;
- denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea
necesară; U/M; cantitatea eliberată;
- preţul unitar; valoarea, după caz;
- data şi semnătura gestionarului şi a primitorului.

Pentru predarea la magazie a produselor obţinute din producţie proprie şi pentru tranzitarea
materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmeşte bonul de predare – transfer –
restituire. Acelaşi document se utilizează şi pentru restituirea materialelor neutilizate.

BON DE PREDARE, TRANSFER, RESTITUIRE

În cazul utilizării ca bon de predare a produselor finite la depozit
1. Serveşte ca:
- document de predare la magazie a produselor finite;
- document justificativ pentru încărcare în gestiune;
- document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate;
- sursă de date pentru urmărirea realizării producţiei;
- sursă de date pentru calculul şi plata salariilor.
2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor, de către
secţie, atelier etc.
Dacă operaţiunile de predare-primire a produselor nu pot fi suspendate în timpul
inventarierii magaziei de produse finite, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul
respectiv menţiunea "primit în timpul inventarierii".
3. Circulă:

134
 - la magazia de produse finite, semnându-se de predare de către secţie (atelier) şi de
primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare);
- la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se
pentru certificarea acestui control (ambele exemplare), după caz;
- la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea
sintetică şi analitică (exemplarul 1);
- la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2).

În cazul utilizării ca bon de predare a semifabricatelor la magazie

1. Serveşte ca:
- document de predare la magazie sau între secţii a semifabricatelor rezultate din
producţie;
- document justificativ pentru încărcare în gestiune;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate;
- sursă de date pentru calculul şi plata salariilor.
2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a semifabricatelor de
către secţie, atelier etc.
Dacă operaţiunile de predare-primire a semifabricatelor nu pot fi suspendate în timpul
inventarierii magaziei de semifabricate, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul
respectiv menţiunea "primit în timpul inventarierii".
3. Circulă:
- la magazia de semifabricate pentru predarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de
predare de către delegatul secţiei care face predarea şi de primire în gestiune de către gestionar
(ambele exemplare);
- la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se
pentru certificarea acestui control (ambele exemplare), după caz;
- la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea
sintetică şi analitică (exemplarul 1);
- la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2).

În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta unităţii
1. Serveşte ca:
- dispoziţie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta în incinta unităţii;

135
 - document justificativ pentru scădere din gestiunea predătorului şi de încărcare în
gestiunea primitorului.
2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsură ce se efectuează transferul, de către
persoana care dispune transferul, care semnează la rubrica corespunzătoare.
Transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta aceleiaşi unităţi. În cazul
gestiunilor dispersate teritorial se întocmeşte Aviz de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A).
3. Circulă:
- la magazia predătoare pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare
de către gestionar (ambele exemplare);
- la delegatul magaziei primitoare care semnează de primire pe exemplarul 1 şi reţine
exemplarul 2;
- la compartimentul financiar-contabil, ambele exemplare, care, după confruntarea lor,
stau la baza efectuării înregistrărilor în evidenţa magaziilor.

În cazul utilizării ca bon de restituire

1. Serveşte ca:
- dispoziţie de restituire la magazie a valorilor materiale nefolosite (materiale şi
semifabricate) de secţiile de fabricaţie principale şi auxiliare;
- document justificativ de încărcare în gestiunea primitorului;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate.
2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura restituirii la magazie a valorilor materiale,
de persoana care efectuează restituirea (secţii, ateliere etc.) şi care semnează la rubrica
corespunzătoare.
Nu se completează rubrica "Unitatea".
3. Circulă:
- la magazie, pentru primirea cantităţilor restituite, semnându-se de predare de către
delegatul secţiei (atelierului etc.) care face restituirea şi de primire de către gestionar (ambele
exemplare);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea
sintetică şi analitică (exemplarul 1 pentru evidenţa materialelor, exemplarul 2 pentru evidenţa
costurilor).

Valorile materialelor trimise pentru prelucrare la terţi se înregistrează în avizul de însoţire

a mărfii, pe care se face menţiunea „pentru prelucrare la terţi”.

136
 Livrarea mărfurilor şi produselor se face pe baza dispoziţiei de livrare, avizului de însoţire
a mărfii şi facturii.

DISPOZIŢIE DE LIVRARE
1. Serveşte ca:
- document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori
materiale destinate vânzării, a bunurilor cedate cu titlu gratuit sau date pentru stimularea vânzării,
după caz;
- document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare;
- document de bază pentru întocmirea avizului de însoţire a mărfii sau a facturii, după caz;
- ca document justificativ de înregistrare în contabilitate.
2. Se întocmeşte în două exemplare de către serviciul desfacere.
3. Circulă:
- la magazie, pentru eliberarea produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale şi pentru
înregistrarea în evidenţa magaziei, semnându-se de către gestionarul predător pentru cantităţile
livrate (ambele exemplare);
- la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea bunurilor livrate în evidenţele acestuia
şi pentru întocmirea avizului de însoţire a mărfii sau facturii, după caz (exemplarul 2).
4. Se arhivează:
- la magazie (exemplarul 1);
- la compartimentul desfacere (exemplarul 2) sau compartimentul financiar-contabil,
după caz.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- denumirea furnizorului;
- numărul curent; denumirea produselor; U/M; cantitatea dispusă; cantitatea livrată;
preţul unitar în cazul în care bunurile sunt destinate vânzării;
- semnături: întocmit, dispus livrarea, gestionar, primitor.

AVIZ DE ÎNSOŢIRE A MĂRFII

Este formular cu regim special intern de tipărire şi numerotare.
1. Serveşte ca:
- document de însoţire a mărfii pe timpul transportului, după caz;
- document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz;

137
 - dispoziţie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial,
ale aceleiaşi unităţi;
- document de primire în gestiune, după caz;
- document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit.
2. Se întocmeşte, în două sau mai multe exemplare, de către unităţile care nu au
posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori
materiale, precum şi în alte situaţii stabilite prin procedurile proprii ale unităţii.
În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiaşi unităţi, dispersate teritorial, precum
şi al transportului bunurilor cedate cu titlu gratuit (mostre, bunuri date pentru stimularea vânzării
sau testări la locul de desfacere, premii, materiale promoţionale etc.) avizul de însoţire a mărfii va
purta menţiunea "Fără factură", după caz.
Pe avizul de însoţire a mărfii emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terţi
se face menţiunea "Pentru prelucrare la terţi".
În celelalte situaţii decât cele prevăzute mai sus se face menţiunea cauzei pentru care s-a
întocmit avizul de însoţire a mărfii şi nu factura.
3. Circulă, după caz:
- la furnizor:
- la delegatul unităţii care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire;
- la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităţilor livrate în evidenţele
acestuia şi pentru întocmirea facturii;
- la compartimentul financiar-contabil;
- la cumpărător:
- la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori
materiale primite, după efectuarea recepţiei de către comisia de recepţie şi după consemnarea
rezultatelor;
- la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităţilor aprovizionate în
evidenţa acestuia; - la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea
sintetică şi analitică.
4. Se arhivează, după caz:
- la furnizor:
- la compartimentul desfacere;
- la compartimentul financiar-contabil;
- la cumpărător:
- la compartimentul financiar-contabil.

138
 5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al avizului de însoţire a mărfii este
următorul:
- seria şi numărul intern de identificare a formularului;
- data emiterii formularului;
- datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);
- datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);
- denumirea şi cantitatea bunurilor livrate;
- preţul şi valoarea, după caz;
-date privind expediţia: numele delegatului, buletin/carte identitate (serie, număr),
numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului;
- semnătura expeditorului;
- data primirii în gestiune şi semnătura gestionarului primitor.
În cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează în
contabilitate ca ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
 Bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în
conturi în afara bilanţului;
 Bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile
de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea
acestora din gestiune.

5.5. Documente de evidenţă a mijloacelor bănesţi

Structura documentelor privind operaţiile de încasări şi plăţi diferă în funcţie de

modalitatea de decontare a obligaţiilor băneşti dintre entităţile economice, care se poate face în
numerar sau fără numerar.
DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE ÎN NUMERAR
Plata / încasarea în numerar se face imediat, fără intermediere, prin mişcarea directă a
sumelor băneşti. Documentul utilizat pentru înregistrarea operativă a încasărilor şi plăţilor în
numerar efectuate prin casieria unităţii este Registrul de casă.

139
 REGISTRU DE CASĂ
1. Serveşte ca:
- document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar, efectuate prin
casieria unităţii, pe baza actelor justificative;
- document de stabilire, la sfârşitul fiecărei zile, a soldului de casă;
- document de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor de casă.
2. Se întocmeşte în două exemplare, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, zilnic, de
către persoanele care au calitatea de casier, pe baza actelor justificative de încasări şi plăţi.
La sfârşitul zilei, rândurile neutilizate din formularul cod 14-4-7A se barează.
Soldul de casă al zilei precedente se reportează, după caz, pe primul rând al registrului de
casă pentru ziua în curs.
Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operaţiunilor efectuate şi de
către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 şi
a actelor justificative anexate.
3. Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactităţii sumelor
înscrise şi respectarea dispoziţiilor legale privind efectuarea operaţiunilor de casă (exemplarul 2).
Exemplarul 1 rămâne la casier.
4. Se arhivează:
- la casierie (exemplarul 1);
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).

REGISTRU DE CASĂ în valută

1. Serveşte ca:
- document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în valută, efectuate prin
casieria unităţii, pe baza actelor justificative;
- document de stabilire, la sfârşitul fiecărei zile, a soldului de casă;
- document de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor de casă în valută.
2. Se întocmeşte în două exemplare, zilnic, de către casierul unităţii sau de către altă
persoană împuternicită, pe baza actelor justificative de încasări şi plăţi în valută.
În antetul coloanelor se înscrie fiecare fel de valută care se încasează sau se plăteşte. În
coloanele formularului se înregistrează sumele în valută, iar în ultima coloană echivalentul
acestora în lei, la cursul de schimb valutar din data efectuării operaţiunilor.
Valutele care apar în două sau mai multe cursuri se trec în coloane diferite.
La sfârşitul zilei, rândurile neutilizate se barează.

140
 Soldul de casă al zilei precedente se reportează pe primul rând al registrului de casă pentru
ziua în curs.
În cazul în care numărul valutelor şi al cecurilor de călătorie încasate în cursul unei zile
depăşeşte numărul coloanelor existente pe o filă, pentru ziua respectivă se completează atâtea file
câte sunt necesare.
Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operaţiunilor efectuate şi de
către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 şi
a actelor justificative anexate.
3. Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactităţii sumelor
înscrise şi respectarea dispoziţiilor legale privind efectuarea operaţiunilor valutare (exemplarul 2).
Exemplarul 1 rămâne la casier.
4. Se arhivează:
- la casierie (exemplarul 1);
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).

Înregistrarea operațiilor de încasări și plăți în registruln de casă se face pe baza

documentelor justificative, care, în principal, sunt următoarele: dispoziția de plată / încasare
către casierie, chitanța, monetar, bon de comandă-chitanță, bon de vânzare, cec de numerar,
borderou de achiziții, statul de salarii, lista de avans chenzinal, foaie de vărsământ.

CHITANŢĂ
1. Serveşte ca:
- document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii;
- document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate.
În condiţiile în care sumele înscrise pe chitanţă sunt aferente livrărilor de bunuri sau
prestărilor de servicii scutite fără drept de deducere conform prevederilor legale (ex: art. 141 alin.
(1) şi (2) din Codul fiscal), formularul de chitanţă este documentul justificativ care stă la baza
înregistrării veniturilor în contabilitate.
2. Se întocmeşte în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unităţii
şi se semnează de acesta pentru primirea sumei.
3. Circulă la depunător (exemplarul 1, cu ştampila unităţii). Exemplarul 2 rămâne în carnet,
fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor efectuate în registrul de casă.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului
(exemplarul 2).

141
 5. Continutul minimal al formularului:
- denumirea unităţii; codul de identificare fiscală; numărul de înregistrare la oficiul
registrului comerţului; sediul (localitatea, str., număr); judeţul;
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- numele şi prenumele persoanei fizice care depune sume şi ce reprezintă acestea sau, după
caz, denumirea unităţii; codul de identificare fiscală; numărul de înregistrare la oficiul
registrului comerţului; sediul (localitatea, str., număr); judeţul persoanei juridice;
- suma in cifre şi litere;
- semnătura casierului.

CHITANŢĂ PENTRU OPERAŢIUNI ÎN VALUTĂ

1. Serveşte ca:
- document justificativ pentru încasările şi plăţile în valută efectuate în numerar;
- document justificativ de înregistrare în registrul de casă în valută şi în contabilitate.
2. Se întocmeşte la unităţile care efectuează operaţiuni în valută, în două exemplare, pentru
fiecare sumă în valută, de către casierul unităţii şi se semnează de către acesta.
3. Circulă la depunător/plătitor, exemplarul 1, cu ştampila unităţii. Exemplarul 2 este
folosit ca document de verificare a operaţiunilor înregistrate în registrul de casă în valută.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului
(exemplarul 2).
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii; codul de identificare fiscală; numărul de înregistrare la oficiul
registrului comerţului; sediul (localitatea, str., număr); judeţul;
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- numele şi prenumele persoanei care depune/încasează sume în valută şi ce reprezintă
acestea;
- felul valutei; suma în valută (în cifre şi în litere); cursul de schimb valutar; c/val în lei;
- semnătura casierului pentru plata/încasarea sumei în valută.

DISPOZIŢIE DE PLATĂ/ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE

1. Serveşte ca:
- dispoziţie pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit
dispoziţiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum

142
şi a diferenţei de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari
decât avansul primit, pentru procurare de materiale etc.;
- dispoziţie pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă
venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispoziţiilor legale;
- document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate, în cazul
plăţilor în numerar efectuate fără alt document justificativ.
2. Se întocmeşte în două exemplare de către compartimentul financiar-contabil:
- în cazul utilizării ca dispoziţie de plată, când nu există alte documente prin care se
dispune plata (exemplu: stat de salarii sau lista de avans chenzinal etc.);
- în cazul utilizării ca dispoziţie de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare,
procurare de materiale etc.;
- în cazul utilizării ca dispoziţie de încasare, când nu există alte documente prin care se
dispune încasarea (avize de plată, somaţii de plată etc.).
Se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil.
3. Circulă:
- la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză în cazurile
prevăzute de lege;
- la persoanele autorizate să aprobe încasarea sau plata sumelor respective;
- la casierie, pentru efectuarea operaţiunii de încasare sau plată, după caz, şi se semnează
de casier; în cazul plăţilor se semnează şi de către persoana care a primit suma;
- la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea
înregistrărilor în contabilitate (exemplarul 2);
- la plătitor (exemplarul 1).
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii;
- denumire formular: plată / încasare;
- numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- numele şi prenumele, precum şi funcţia (calitatea) persoanei care încasează/restituie
suma;
- suma încasată/restituită (în cifre şi în litere); scopul încasării/plăţii;
- semnături: conducătorul unităţii, viza de control financiar preventiv, compartimentul
financiar-contabil;

143
 - date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primită, data şi
semnătura;
- casier; suma plătită/încasată; data şi semnătura.

BORDEROU DE ACHIZIŢIE (Cod 14-4-13)

BORDEROU DE ACHIZIŢIE (de la producători individuali) (Cod 14-4-13/b)
1. Serveşte ca:
- document de înregistrare în gestiune a bunurilor cumpărate;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate a valorii bunurilor cumpărate;
- document pentru justificarea sumelor primite ca avans spre decontare pentru achiziţii sau
pentru decontarea sumelor plătite pentru achiziţii.
2. Se întocmeşte în două exemplare de către persoana care efectuează aprovizionarea cu
bunuri de pe piaţa ţărănească, de la producătorii individuali sau de la alte persoane fizice, în
momentul achiziţiei.
Se semnează de către persoana care face achiziţiile respective şi de către gestionarul care
primeşte bunul.
3. Circulă:
- la gestiune, pentru semnarea de primire a bunurilor şi întocmirea Notei de recepţie şi
constatare de diferenţe (ambele exemplare), după caz;
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
- rămâne în carnet (exemplarul 2).
4. Se arhivează:
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
- la delegatul achizitor (exemplarul 2).
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
a) pentru formularul cod 14-4-13:
- denumirea unităţii; codul de identificare fiscală; sediul (localitatea, str., număr); judeţul;
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- produsul; codul; U/M; cantitatea; preţul unitar de achiziţie; valoarea achiziţiei;
- semnături: achizitor, gestionar;
b) pentru formularul cod 14-4-13/b:
- denumirea unităţii; codul de identificare fiscală; sediul (localitatea, str., număr); judeţul;
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

144
 - numărul şi data contractului; producătorul: numele şi prenumele, domiciliul, seria şi
numărul
actului de identitate, după caz;
- denumirea produselor; codul; U/M; cantitatea; preţul unitar; valoarea; avansul acordat;
suma plătită; semnătura de primire a sumei;
- semnături: achizitor, gestionar.

DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR

În cazul încasării / plății fără numerar există un decalaj între momentul inițierii și cel al
finalizării decontării, care se face, de regulă, prin intermediul băncilor.
Plățile fără numerar utilizează instrumente și mijloace de plată emise pe suport de hârtie,
magnetic sau electronic.
Încasările și plățile fără numerar se înregistrează în extrase de cont, pe baza documentelor
care reflectă operațiile efectuate prin conturile bancare. Extrasul de cont este emis de către bancă
și cuprinde: data emiterii, numărul documentelor justificative, soldul precedent, încasările, plățile,
soldul final.
Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul, ordinul de plată, biletul la ordin,
cambia.

5.6. Documente privind evidența decontărilor cu terții

Documentele primare care reflectă creanțele și datoriile față de terți diferă în funcție de
categoria în care se încadrează terții (furnizorii, salariații etc.) și de natura juridică a relațiilor
economice (datorii sau creanțe)
În tabelul următor sunt redate cele mai frecvente datorii, precum și documentele în care se
reflectă acestea:
Nr. Documente privind
Categoria deterți Natura datoriilor
crt. angajarea datoriilor plata datoriilor
0 1 2 3 4
1 Furnizori datorii din operațiuni de factură, aviz de ordin de plată, cec,
aprovizionare cu bunuri, lucrări însoțire a mărfii. bilet la ordin,
și servicii. cambie, chitanță.
2 Clienți avansuri primite. ordin de plată, cec, bilet la ordin, cambie,
chitanță, factură.
3 Personalul entității salarii brute, indemnizații pentru stat de salarii, listă de stat de salarii, listă de
concedii de odihnă, indemnizații indemnizații, listă indemnizații, listă
sociale, premii, prime pentru plăți parțiale, pentru plăți parțiale,
reprezentând participația la ordin de deplasare. ordin de deplasare.
profit, diurne.

145
Nr.
Categoria deterți
crt.
0 1
4 Asigurări și protecția
socială
5 Bugetul statului
6 Asociați și acționari
În tabelul următor sunt redate cele mai frecvente creanțe, precum și documentele în care se
reflectă acestea:
Nr.
Categoria deterți
crt.
0 1
1 Furnizori
2 Clienți
3 Personalul entității
4 Asigurări și protecția
socială
5 Bugetul statului
6 Asociați și acționari
5.7. Documente privind evidenţa salariilor
Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat în parte se
pot grupa astfel:
a) Documente privind prezenţa la lucru şi volumul de muncă prestată: fişă de pontaj,
condică de prezenţă, foaie colectivă de pontaj, carnet de pontaj, situaţia prezenţei şi a
absenţelor etc.
Documente privind
Natura datoriilor
angajarea datoriilor plata datoriilor
2 3 4
contribuția la asigurările sociale, stat de salarii, listă de ordin de plată,
contribuția pentru asigurările indemnizații, chitanță.
sociale de sănătate, ajutorul de desfășuratorul
somaj. indemnizațiilor
sociale.
impozit pe profit, impozit pe jurnalul de ordin de plată,
salarii, TVA de plată, alte cumpărări, jurnalul chitanță.
impozite și taxe. de vânzări, decontul
privind TVA, stat de
salarii, situații de
calcul.
restituirea aportului, dividende, notă de contabilitate, dispoziție de plată
alte sume datorate. situații de calcul. către casierie.
Documente privind
Natura creanțelor
crearea drepturilor încasarea drepturilor
2 3 4
avansuri acordate. ordin de plată, cec, bilet la ordin, cambie,
chitanță, factură.
creanțe din operațiuni de factură, aviz de însoțire ordin de plată, cec,
livrare de bunuri, lucrări sau a mărfii. bilet la ordin,
servicii. cambie, chitanță.
avansuri acordate, salarii stat de salarii, listă de stat de salarii, listă de
plătite în plus. indemnizații, listă de indemnizații, listă de
avans chenzinal. avans chenzinal,
chitanțe.
indemnizații sociale. listă de indemnizații, ordin de plată.
desfășuratorul
indemnizațiilor sociale.
impozite vărsate în plus, TVA jurnalul de cumpărări, ordin de plată.
de recuperat. jurnalul de vânzări,
decontul privind TVA,
stat de salarii, situații
de calcul.
aport social subscris declarație de foaie de vărsământ,
subscriere, act chitanță, proces
constitutiv. verbal de predare-
primire.
146
 b) Documente privind producţia obţinută: bon de lucru individual, bon de lucru colectiv,
raport de producţie şi salarizare, pontajul lucrărilor manuale, pontajul mecanizatorului
etc.
c) Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii, listă de avans chenzinal, listă de
indemnizaţii pentru concediul de odihnă, listă pentru plăţi parţiale,drepturi băneşti-
chenzina I, drepturi băneşti-chenzina a II-a, fişa de evidenţă a salariilor.

STAT DE SALARII
1. Serveşte ca:
-document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor, precum şi al
contribuţiilor şi al altor sume datorate;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Se întocmeşte într-un exemplar sau în două exemplare, după caz, lunar, pe secţii, ateliere,
servicii etc., pe baza documentelor de evidenţă a timpului lucrat efectiv, a documentelor de
centralizare a salariilor individuale pentru muncitorii salarizaţi în acord etc., a evidenţei şi a
documentelor privind reţinerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnă,
certificatelor medicale.
2. Se semnează, pentru confirmarea exactităţii calculelor, de către persoana care determină
salariul cuvenit şi întocmeşte statul de salarii.
Coloanele libere din partea de reţineri a statelor de salarii urmează a fi completate cu alte
feluri de reţineri legale decât cele nominalizate în formular.
Pentru centralizarea la nivelul unităţii a salariilor şi a elementelor componente ale acestora,
inclusiv a reţinerilor, se pot utiliza aceleaşi formulare de state de salarii.
Plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările, indemnizaţiile de
concediu etc. se includ în statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor
calculate şi toate reţinerile legale din perioada de decontare respectivă.
3. Circulă:
- la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv şi să aprobe plata
(exemplarul 1);
- la casieria unităţii pentru efectuarea plăţii sumelor cuvenite (exemplarul 1), după caz;
- la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1);
- la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2), care va servi la
acordarea vizei atunci când se solicită plata salariilor neridicate, după caz.
4. Se arhivează:

147
 - la compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative de plăţi
(exemplarul 1);
- la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2), după caz.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii, secţiei, serviciului etc.;
- denumirea formularului; întocmit pentru luna, anul;
- numele şi prenumele; venitul brut; contribuţia individuală de asigurări sociale;
Contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj; contribuţia pentru asigurări
Sociale de sănătate; cheltuieli profesionale; venitul net; deducere personală de bază; Deduceri
suplimentare; venitul bază de calcul; impozitul calculat şi reţinut; salariul net;
- semnături: conducătorul unităţii, conducătorul compartimentului financiar-contabil,
Persoana care îl întocmeşte.

LISTĂ DE AVANS CHENZINAL

1. Serveşte ca:
- document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor ca avansuri chenzinale;
- document pentru reţinerea prin statele de salarii a avansurilor chenzinale plătite;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate.
2. Se întocmeşte lunar, pe baza documentelor de evidenţă a muncii, a timpului lucrat
efectiv, a certificatelor medicale prezentate şi se semnează pentru confirmarea exactităţii
calculelor de către persoana care a calculat avansurile chenzinale şi a întocmit lista.
3. Circulă:
- la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv şi să aprobe plata
(exemplarul 1);
- la casieria unităţii, pentru efectuarea plăţii avansurilor cuvenite (exemplarul 1), după caz;
- la compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă,
pentru înregistrare în contabilitate (exemplarul 1);
- la compartimentul care a întocmit lista de avans pentru a servi la întocmirea statelor de
salarii la sfârşitul lunii (exemplarul 2).
4. Se arhivează:
- la compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă
(exemplarul 1);
- la compartimentul care a întocmit lista de avans chenzinal (exemplarul 2).
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:

148
 - denumirea unităţii, secţiei, serviciului etc.;
- denumirea formularului; întocmit pentru luna, anul;
- numele şi prenumele; salariul de bază; timpul efectiv: lucrat, concediu medical; avansul
de plată;
- semnături: conducătorul unităţii, conducătorul compartimentului financiar-contabil,
persoana care îl întocmeşte.

ORDIN DE DEPLASARE (DELEGAŢIE)

1. Serveşte ca:
- dispoziţie către persoana delegată să efectueze deplasarea;
- document pentru decontarea de către titularul de avans a cheltuielilor efectuate;
- document pentru stabilirea diferenţelor de primit sau de restituit de titularul de avans;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate.
2. Se întocmeşte într-un exemplar, pentru fiecare deplasare, de către persoana care urmează
a efectua deplasarea, precum şi pentru justificarea avansurilor acordate în vederea procurării de
valori materiale cu plata în numerar.
3. Circulă:
- la persoana împuternicită să dispună deplasarea, pentru semnare;
- la persoana care efectuează deplasarea;
- la persoanele autorizate ale unităţii la care s-a efectuat deplasarea, pentru confirmarea
sosirii şi plecării persoanei delegate;
- la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea decontului, pe baza actelor
justificative anexate la acesta de către titular, la întoarcerea din deplasare sau cu ocazia
procurării materialelor, stabilindu-se diferenţa de primit sau de restituit, cu luarea în
considerare a eventualelor penalizări şi semnătura pentru verificare.
În cazul în care la decontarea avansului suma cheltuielilor efectuate este mai mare decât
avansul primit, pentru diferenţa de primit de către titularul de avans se întocmeşte Dispoziţie de
plată către casierie.
În cazul în care, la decontare, sumele privind cheltuielile efective sunt mai mici decât
avansul primit, diferenţa de restituit de către titularul de avans se depune la casierie pe bază de
Dispoziţie de încasare către casierie;
- la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză;
- la conducătorul unităţii pentru aprobarea cheltuielilor efectuate.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

149
 5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii;
- denumirea şi numărul formularului;
- numele, prenumele şi funcţia persoanei delegate; scopul, destinaţia şi durata deplasării;
ştampila unităţii; semnătura conducătorului unităţii; data;
- data (ziua, luna, anul, ora) sosirii şi plecării în/din delegaţie;
- ziua şi ora plecării; ziua şi ora sosirii; data depunerii decontului; penalizări calculate;
avans spre decontare;
- cheltuieli efectuate: felul actului şi emitentul, numărul şi data actului, suma;
- numărul şi data documentului pentru restituirea diferenţei; diferenţa de primit/restituit;
- semnături: conducătorul unităţii; controlul financiar preventiv, persoana care verifică
decontul, şeful de compartiment, după caz; titularul de avans.

5.8. Documente privind evidenţa capitalului social

a) ACTUL CONSTITUTIV este un document prin care se stabileşte modul de organizare

şi funcţionare a societăţii comerciale, cuprinzând informaţii privind: denumirea şi sediul societăţii,
forma juridică, obiectul de activitate, capitalul social subscris, structura acestuia şi modalităţile de
constituire, organele de conducere şi administrare, dizolvarea societăţii, etc.

ACTUL CONSTITUTIV
al Societăţii Comerciale cu Răspundere Limitată
EDITURA ALFA S.R.L

Subsemnaţii:
1. D.I., cetăţean român , nascută la data de 09.07.1968, în Comuna Ludesti jud. Dambovita,
domiciliată în Bucuresti, str.Piata Romana nr.9, sc.6 et.4,ap.17,sect.1, posesoare a CI seria DP
nr.150501 , eliberat de DEPABD la 26.07.2012, având CNP 2680709150383..
2. A.C., cetăţean român , nascut la data de 09.07.1968, în Comuna Ludesti jud. Dambovita,
domiciliat în Bucuresti, str.Piata Romana nr.9, sc.6 et.4,ap.17,sect.1, posesor a CI seria DP
nr.150501 , eliberat de DEPABD la 26.07.2012, având CNP 2680709150383..

150
 (denumiti în continuare „Asociaţii”), în mod liber şi de comun acord ne asociem să
înfiinţăm o societate comercială cu răspundere limitată (denumită în cele ce urmează „EDITURA
ALFA”), în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, astfel
cum a fost republicată („Legea 31/1990”), în condiţiile şi termenii stipulaţi în rândurile de mai jos:

CAPITOLUL I
DENUMIREA SOCIETĂŢII, SEDIUL SOCIAL, DURATA

Art. 1 - Denumirea Societăţii

1) Denumirea societăţii este EDITURA ALFA S.R.L, astfel cum a fost rezervată la
Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti sub nr.
1337146/18.06.1990
2) Societatea este constituită ca societate comercială cu răspundere limitată, persoană
juridică română, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legii române,
precum şi în conformitate cu:
3) prevederile actului constitutiv al acestei societăţi.
4) În toate actele, anunţurile publicitare, publicaţiile sau documentele emise de către
Societate se va specifica denumirea Societăţii, cuvintele “societate cu răspundere limitată” sau
iniţialele “SRL”, sediul său social, codul unic de înregistrare, precum şi capitalul social.
Art.2 - Sediul social
1) Sediul Societăţii este situat în municipiul Bucureşti, str. Calea Calarasilor nr.169 ,
bl.40, Sector 3. Sediul Societăţii va putea fi schimbat la o altă adresă din acelaşi oraş sau în alt loc
din România în baza hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale
referitoare la modificarea Actului Constitutiv.
2) Societatea va putea înfiinţa sau desfiinţa sucursale, agenţii, reprezentanţe, puncte de
lucru şi alte astfel de sedii secundare, precum şi filiale, în ţară sau în străinătate, cu respectarea
dispoziţiilor legislaţiei române în vigoare, pe baza hotărârii Administratorului Societăţii.
Art. 3 - Durata
Societatea va opera pentru o perioadă de timp nelimitată, începând cu data înregistrării sale
în Registrul Comerţului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

151
 CAPITOLUL II
OBIECTUL DE ACTIVITATE A SOCIETĂŢII

Art. 4 - Domeniul şi obiectul de activitate al Societăţii

Principalul domeniu de activitate constă în Editarea cartilor, ziarelor, revistelor si alte
activitati de editare (COD CAEN 581 ). Obiectul principal de activitate constă în Activitati de
editare a cartilor ( COD CAEN 5811).
În scopul realizării obiectivelor propuse de către asociaţi, Societatea va desfăşura activităţi
secundare, după cum urmează:
3821 Tratarea si eliminarea deseurilor nepericuloase
3831 Demontarea ( dezasamblarea ) masinilor si a echipamentelor scoase din uz pentru
recuperarea materialelor
3832 Recuperarea materialelor reciclabile sortate
3700 Colectarea si epurarea apelor uzate
3900 Activitati si ervicii de decontaminare
0312 Pescuitul in ape dulci
0322 Acvacultura in ape dulci
0510 Extractia carbunelui superior ( PCS=>23865 Kj/KG)
0520 Extractia carbunelui inferor ( PCS < 23865 U/kg )
0899 Alte activitati extractive n.c.a.
0111 Cultivarea cerealelor (exclusiv orez) , plantelor leguminoase si a plantelor
producatoare de seminte oleaginoase
0113 Cultivarea legumelor si a pepenilor, a radacinoaselor si tuberculilor
0119 Cultivarea altor plante nepermanente
4321 Lucrari de instalatii electrice
4532 Comert cu amanuntul de piese si accesorii pentru autovehicule
4511 Comert cu autoturisme si autovehicule usoare ( sub 3,5 tone )
4612 Intermedieri in comertul cu combustibili, minereuri, metale si produse chimice pentru
industrie
4644 Comert cu ridicata al produselor din ceramica, sticlarie, si produse de intretinere
4645 Comert cu ridicata al produselor cosmetice si de parfumerie
4651 Comert cu ridicata al calculatoarelor, echipamentelor periferice si software-lui
masini si echipamente
4671 Comert cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazosi si al produselor derivate

152
 4672 Comert cu ridicata al metalelor si minereurilor metalice
4673 Comert cu ridicata al materialului lemnos si a materialelor de constructie si
echipamentelor sanitare
4674 Comert cu ridicata al echipamentelor si furniturilor de fierarie pentru instalatii
sanitare si de incalzire
4675 Comert cu ridicata al produselor chimice
4676 Comert cu ridicata al altor produse intermediare
4724 Comert cu amanuntul al painii, produselor de patiserie si produselor zaharoase, in
magazine specializate
4725 Comert cu amanuntul al bauturilor, in magazine specializate
4726 Comert cu amanuntul al produselor din tutun, in magazine specializate
nuntul al carburantilor pentru autovehicule in magazine specializate
4741 Comert cu amanuntul al calculatoarelor, unitatilor periferice si software-lui in
magazine specializate
4742 Comert cu amanuntul al echipamentului pentru telecomunicatii in magazine
specializate
4743 Comert cu amanuntul al echipamentelor audio/video in magazine specializate
4751 Comert cu amanuntul al textilelor, in magazine specializate
4752 Comert cu amanuntul al articolelor de fierarie, al articolelor din sticla si a celor
pentru vopsit, in magazine specializate
4753 Comert cu amanuntul al covoarelor, carpetelor, tapetelor si a altor acoperitoare de
4761 Comert cu amanuntul al cartilor, in magazine specializate
4762 Comert cu amanuntul al ziarelor s articolelor de papetarie , in magazine specializate
4763 Comert cu amanuntul al discurilor si benzilor magnetice cu sau fara inregistrari
audio/video , in magazine specializate
4764 Comert cu amanuntul al echipamentelor sportive, in magazine specializate
4765 Comert cu amanuntul al jocurilor si jucariilor , in magazinele specializate
4771 Comert cu amanuntul al imbracamintei, in magazinele specializate
al animalelor de companie si al hranei pentru acestea, in magazine specializate
4777 Comertcu amanuntl al ceasurilor s bijuteriilor , in magazine specializate
4778 Comert cu amanuntul al altor bunuri noi , in magazine specializate
4779 Comert cu amanuntul al bunurilor de ocazie vandute prin magazine
4781 Comert cu amanuntul al produselor alimentare, bauturilor si produselor din tutun
efectuat prin standuri,piete si chioscuri

153
 7021 Activitati de consultanta in domeniul relatiilor publice si al comunicarii
5320 Alte activitati postale si de curier
5630 Baruri si alte activitati de servire a bauturilor
9321 Balciuri si parcuri de distractii
9329 Alte activitati recreative si distractive n.c.a.
8292 Activitati de ambalare
8299 Alte activitati de servicii suport pentru intreprinderi n.c.a.
8122 Activitati specializate de curatenie a cladirilor, mijloacelor de transport, masini si
utilaje industriale
8129 Alte activitati de curatenie n.c.a
Societatea va derula orice alte activitati si va presta orice alte servicii legate de cele
mentionate mai sus , in conformitate cu prevederile legale.

CAPITOLULIII
CAPITALUL SOCIAL. PĂRŢILE SOCIALE

Art. 5 - Capitalul social

(1) Capitalul social iniţial al Societăţii, în valoare nominală totală de
1212(omiedouasutedoisprezecelei) RON, este împărţit în 120 (osutadouazeci) părţi sociale, având
o valoare nominală de 10.1 (zeceleizecebani) RON fiecare.
Capitalul social subscris şi plătit integral în numerar de către asociaţi, are următoarea
structură:

Doamna D.I. detine 60 (saizeci) părţi sociale x 10.1RON (zeceleiecebani) fiecare,

având o valoare totală de 606 RON (sasesutesase), reprezentând 50 % participare la beneficii şi
pierderi şi 50 % din capitalul social;
Domnul A.C. detine 60 (saizeci) părţi sociale x 10.1RON (zeceleiecebani) fiecare,
având o valoare totală de 606 RON (sasesutesase), reprezentând 50 % participare la beneficii şi
pierderi şi 50 % din capitalul social;
(2) Capitalul social va putea fi majorat prin:
a) noi aporturi, în numerar şi/sau în natură;
b) cooptarea de noi asociaţi (persoane fizice şi/sau juridice), individual sau succesiv.Prima
cooptare a unui nou asociat se face cu unanimitatea voturilor asociaţilor, iar valoarea aportului
acestuia nu poate depăşi numărul mediu de părţi sociale pe asociat fondator.Pentru următoarele

154
cooptări de noi asociaţi, AGA poate hotărî modificări în Actul Constitutiv. În cazul majorării
capitalului social, cheltuielile aferente modificării revin integral noilor asociaţi.
c) încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale;
c) alte modalităţi stabilite de către Adunarea Generală a Asociaţilor, în conformitate cu
prevederile prezentului Act Constitutiv şi cu cele ale Legii 31/1990.
(3) Capitalul va putea fi redus cu respectarea condiţiei impuse de lege privind valoarea
minimă a acestuia. Hotărârea de reducere va menţiona motivele luării acestei măsuri şi
modalitatea prin care va fi adusă la îndeplinire.

Art. 6 - Părţi sociale

(1) Părţile sociale sunt egale ca valoare şi indivizibile.
(2) Societatea va putea emite, la cererea Asociaţilor, certificate care să evidenţieze părţile
sociale deţinute de aceştia, semnate de către Administratorul Societăţii. Fiecare certificat va
cuprinde informaţiile prevăzute de lege.
(3) Participarea Asociaţilor la distribuirea profitului se va face proporţional cu contribuţia
lor la capitalul social.
(4) Fiecare parte socială va da dreptul la un vot în toate problemele în legătură cu care
Asociaţii au dreptul să voteze.
(5) Asociaţii au dreptul de cesiune asupra părţilor lor sociale, cu respectarea dreptului de
preferinţă al asociaţilor menţionaţi în prezentul act constitutiv.
Transmiterea parţială sau totală a părţilor sociale se va face atât între asociaţi, cât şi către
terţe persoane, în următoarele condiţii:
- părţile sociale pot fi transmise liber între asociaţi;
- transmiterea părţilor sociale către terţe persoane va fi permisă numai dacă a fost aprobată
de către Asociaţii reprezentând trei pătrimi din capitalul social al Societăţii, cu respectarea
dreptului de preferinţă al asociaţilor menţionaţi în prezentul act constitutiv.
Asociatul care doreşte să cedeze ("Asociatul cedent"), fie parţial, fie în totalitate, părţile
sociale pe care le deţine în Societate ("Părţi sociale cedate"), va fi obligat să notifice intenţia sa
celorlalţi Asociaţi printr-o notă, “Notificare de cesiune", care reprezintă oferta de vânzare a
Părţilor sociale cedate.
Asociatul non-cedent/Asociaţii non-cedenţi va/vor avea drept de preferinţă asupra Părţilor
sociale cedate, în termen de o lună de la data Notificării. Preţul părţilor sociale cesionate către
Asociatul non-cedent/Asociaţii non-cedenţi va fi cel prevăzut în Cap.III, la art.5 pct 1), adică 10.1
lei/parte socială.

155
 În cazul în care Asociatul non-cedent/Asociatii non-cedenţi nu îşi exercită dreptul de
preferinţă, Asociatul cedent va avea dreptul să cedeze Părţile sociale unei terţe persoane, doar cu
aprobarea prealabilă (acordul scris) al asociatului majoritar, la un preţ care nu poate fi mai mic
decât Preţul de cesiune şi doar cu acceptul expres al asociatului non-cedent/asociaţilor non-
cedenţi.
Acceptul expres constă în aprobarea, de către asociatul majoritar rămas, a terţei persoane
ce urmează să fie nou asociat. În cazul în care nu se doreşte colaborarea cu persoana terţă
ofertantă, asociatul-cedent va căuta o terţă persoană în acest sens.
În cazul existenţei a doi Asociaţi non-cedenţi, asociatul cedent va oferi întâi asociatului
majoritar părţile sale sociale şi, doar în cazul în care acesta refuză în scris, se va îndrepta cu oferta
către celălalt asociat existent.
(6) Deţinerea de părţi sociale implică de drept recunoaşterea şi însuşirea prevederilor
actului constitutiv al societăţii, cu toate modificările şi completările ulterioare.
(7) Cesiunea părţilor sociale trebuie constată fie prin act autentic, fie prin act sub
semnătură privată.
(8) În cazul dobândirii de părţi sociale prin succesiune, Adunarea Generală a Asociaţilor va
hotărî dacă se va continua activitatea societăţii cu moştenitorii asociatului decedat. În caz contrar,
societatea este obligată la plata părţilor sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil
aprobat.
(9) Transferul părţilor sociale trebuie înregistrat la Registrul Comerţului şi în Registrul
Asociaţilor Societăţii.
(10) Obligaţiile societăţii comerciale sunt garantate cu capitalul social al acesteia, iar
asociaţii răspund în limita valorii părţilor sociale pe care le deţin. Patrimoniul societăţii comerciale
nu poate fi grevat de datorii sau de alte obligaţii personale ale asociaţilor.

CAPITOLUL IV
ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAŢILOR

Art. 7- Adunarea Generală a Asociaţilor

(1) Adunarea generală a asociaţilor (denumită în continuare “AGA” sau “Adunarea
Generală a Asociaţilor”) va avea în principal următoarele atribuţii şi competenţe:
a) să aprobe situaţia financiară anuală a Societăţii (după ascultarea raportului
Administratorilor Societăţii) şi să stabilească repartizarea profitului net;
b) să aleagă Administratorii Societăţii si să stabilească remuneraţia acestora;

156
 c) să analizeze activitatea Administratorilor Societăţii;
d) să modifice Actul Constitutiv al Societăţii;
e) să exercite oricare alte atribuţii şi să desfăşoare oricare alte activităti necesare ca urmare
sau în legătură cu aceste atribuţii, precum şi oricare alte atribuţii, activităţi şi acţiuni ce pot fi
exercitate sau desfăşurate de către Societate, în conformitate cu legislaţia română.
(2) Şedinţele AGA vor fi convocate de Administratorii Societăţii la sediul Societăţii, cel
puţin o dată pe an sau ori de câte ori este necesar, în baza unei notificări scrise transmise prin
scrisoare recomandată sau fax, cu cel puţin 10 (zece) zile calendaristice înaintea datei la care va
avea loc şedinţa. Notificarea va specifica locul, data şi ora, precum si ordinea de zi a şedinţei.
AGA va fi considerată ca fiind valabil ţinută în prezenţa tuturor Asociaţilor, fără îndeplinirea
formalităţilor de convocare, dacă toţi Asociaţii au renunţat expres la beneficiul acestor formalităţi.
(3) La prima convocare a Adunării Generale a Asociaţilor, cvorumul se va considera
valabil întrunit dacă Asociaţii reprezentând majoritatea absolută a părţilor sociale sunt prezenţi la
şedinţă, în persoană sau reprezentaţi de o altă persoană fizică sau juridică, împuternicită cu
procură Specială. Hotărârile vor fi luate cu majoritatea absolută a Asociaţilor si părţilor sociale. La
a doua convocare, AGA se va consideră valabil întrunită indiferent de capitalul social prezent sau
reprezentat, iar hotărârile se vor lua cu majoritatea simplă a Asociaţilor şi a părţilor sociale.
(4) AGA poate lua decizii prin corespondenţă semnată, cu condiţia adoptării unor astfel de
hotărâri cu unanimitate. În oricare dintre cazuri, ordinea de zi trebuie comunicată cu cel puţin două
zile înainte de data şedinţei. Prin corespondenţă semnată se va înţelege fie un document semnat de
către toţi Asociaţii, fie un document semnat de către un Asociat şi transmis prin fax de la un
număr aprobat de AGA la numărul de fax de la sediul Societăţii.
(5) Orice modificări ale Actului Constitutiv vor fi efectuate pe baza hotărârii luate cu
majoritatea absolută a părţilor sociale, exceptând cazurile în care s-a prevăzut unanimitatea de
voturi.

CAPITOLUL V
CONDUCEREA SI ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII
Art. 8. Conducerea si Administrarea Societăţii
(1) Societatea este condusă de către unul sau mai mulţi administratori, indiferent de
cetăţenia acestora. Adunarea Generală a Asociaţilor va stabili obligaţiile, răspunderile, durata
mandatului, precum şi remuneraţia administratorilor. Toate hotărârile administratorilor se vor
înregistra într-un registru special ţinut la sediul Societăţii.

157
 (2) Administratorul poate exercita mandatul de administrator în alte societăţi care
desfăşoară activităţi identice sau similare celor ale Societăţii, numai cu aprobarea Adunării
Generale a Asociaţilor.
De asemenea, administratorul nu poate desfăşura, fără aprobarea Adunării Generale a
Asociaţilor, activităţi comerciale în acelaşi domeniu sau într-un domeniu similar celui al
Societăţii, pe cont propriu sau în contul unui terţ. Dacă administratorul încalcă această clauză de
neconcurenţă, poate fi revocat şi va răspunde pentru daunele rezultate dintr-o asemenea încălcare.
3) În calitate de administrator al Societăţii va fi numit pe o perioadă nelimitată şi cu
puteri depline:
1. D.I., cetatean roman , nascuta la data de 09.07.1968, in Comuna Ludesti jud.
Dambovita, domiciliata in Bucuresti, str.Piata Romana nr.9, sc.6 et.4,ap.17,sect.1, posesoare a CI
seria DP nr.150501 , eliberat de DEPABD la 26.07.2012, avand CNP 2680709150383.
Semnătura Administratorului angajează Societatea.
(4) Administratorului îi revine administrarea şi conducerea curentă a Societăţii. Acesta
trebuie să încheie toate actele juridice necesare pentru realizarea obiectului de activitate al
Societăţii şi pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale a Asociaţilor.
(5) Administratorul conduce afacerile curente ale Societăţii în conformitate cu prevederile
legale, cu prevederile prezentului Act Constitutiv, precum şi cu hotărârile AGA. Administratorul
va apăra interesele Societăţii şi, în acest sens, va acţiona ca un comerciant diligent.
(6) Administratorul are dreptul să reprezinte Societatea în faţa oricărei instanţe
judecătoresti, autorităţi administrative, financiare sau a altor autorităţi, în faţa băncilor sau
instituţiilor, precum şi în faţa societăţilor române şi străine. Administratorul are dreptul de a
efectua plăţi sau de a primi plăţi, de a angaja personal şi de a lua alte măsuri de administrare, în
numele Societăţii, cu respectarea prevederilor prezentului Act Constitutiv.
(7) În cadrul atribuţiilor sale, Administratorul are dreptul de a acorda sau de a revoca
procuri către terţi, fără ca pentru aceasta să fie necesar acordul Adunării Generale a Asociaţilor.

CAPITOLUL VI
ACTIVITATEA SOCIETĂŢII

Art. 9- Anul financiar

Anul financiar începe în ziua de 1 ianuarie şi se încheie în ziua de 31 decembrie a fiecărui
an, cu excepţia primului an financiar, care începe la data înmatriculării Societăţii.

158
 Art. 10 - Registrele Societăţii şi situaţiile financiare anuale
(1) Societatea va completa şi va ţine la sediul său evidenţe şi documente în limba română,
după cum urmează:
> Actul Constitutiv, precum şi toate actele adiţionale care îl modifică;
> Registrul şedinţelor AGA;
> Registrul Asociaţilor;
> Registrul deciziilor Administratorilor Societăţii;
> Registrul unic de control;
> Registre şi evidenţe contabile care să redea în mod clar şi corect situaţia activităţilor
Societăţii;
> Regulamente interne referitoare la desfăşurarea activităţii Societăţii şi toate
amendamentele la acestea;
> Alte evidenţe prevăzute de Legea 31/1990.
(2) Situaţiile financiare ale Societatii vor fi analizate şi aprobate de către AGA în
conformitate cu legislaţia aplicabilă în vigoare. Situaţiile financiare şi raportările contabile vor fi
depuse de către Administratorii Societăţii la Registrul Comerţului şi un anunţ prin care se
confirmă depunerea acestor documente va fi publicat în Monitorul Oficial, în conformitate cu
dispoziţiile Legii 31/1990.
(3) Fiecare Asociat care nu este administrator al Societăţii îşi va exercita dreptul de
control asupra Societăţii în conformitate cu prevederile art. 199 alin. 5 din Legea 31/1990,
incluzând, dar fără a se limita, următoarele drepturi:
- să verifice dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu
prevederile legale, dacă sunt conforme cu registrele Societăţii, dacă aceste registre sunt
actualizate, precum şi dacă evaluarea patrimoniului a fost făcută în conformitate cu regulile
stabilite pentru întocmirea situaţiei financiare anuale;
- să inspecteze lunar registrele de numerar fără notificare prealabilă şi să verifice existenţa
titlurilor asupra activelor sau valorilor aflate în proprietatea Societăţii sau primite cu titlu de gaj,
cauţiune sau depozit;
- să supervizeze aplicarea de către Administratorii Societăţii ori de către lichidatori, după
caz, a prevederilor legale şi ale prezentului Act Constitutiv.

Art. 11 - Profit şi pierderi

159
 (1) Profitul Societăţii, rezultat în urma deducerii contribuţiilor la fondurile prevăzute de
lege şi plata impozitului pe profit, va fi reinvestit sau distribuit Asociaţilor sub formă de
dividende, proporţional cu numărul de părţi sociale deţinute de fiecare dintre aceştia.
(2) Posibilele pierderi ale Societăţii vor fi acoperite din fondul de rezervă. În cazul în care
fondul de rezervă nu este suficient, AGA va decide asupra surselor de finanţare, inclusiv prin
reducerea capitalului social în conformitate cu prevederile legii române.

CAPITOLUL VII
DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA SOCIETĂŢII

Art. 12 - Dizolvarea Societăţii

Societatea se va dizolva în următoarele situaţii:
a) imposibilitatea realizării obiectului său de activitate;
b) hotărârea AGA;
c) falimentul Societăţii;
d) în urma unor pierderi, activul net al Societăţii (determinat ca diferenţă între valoarea
totală a activelor Societăţii şi a datoriilor sale) reprezintă mai puţin de jumătate din capitalul social
al Societăţii;
e) alte cazuri prevăzute de Legea 31/1990.

Art. 13 - Lichidarea Societătii

1) În cazul dizolvării Societăţii, AGA sau, după caz, instanţa judecătorească, va
decide lichidarea Societăţii.
(2) Lichidarea Societăţii şi distribuirea activelor acesteia vor avea loc în confor-mitate cu
prevederile legale în vigoare.

CAPITOLUL VIII
PREVEDERI FINALE

Art. 14 — Prevederi finale

(1) Prezentul Act Constitutiv va intra în vigoare la data semnării sale de către Asociaţi.

160
 (2) Toate informaţiile şi notificările adresate Asociaţilor vor fi transmise acestora la
adresele indicate în preambulul prezentului Act Constitutiv sau la adresele comunicate
Administratorilor Societăţii şi se consideră primite de către destinatari, după cum urmează:
(i) prin poştă - zece zile de la expediere;
(ii) prin cablu - trei zile de la expediere;
(iii) prin telefax sau orice altă metodă electronică de transmitere a comunicărilor scrise - în
ziua următoare.
(3) Cheltuielile efectuate de asociaţi pentru constituirea societăţii vor fi înregistrate în
bilanţul contabil aferent primului an de activitate şi deduse ca atare.
(4) Prevederile prezentului Act Constitutiv se vor interpreta în concordanţă cu prevederile
legale în vigoare aplicabile societăţilor comerciale.
(5) Părţile au convenit ca eventualele modificări ale prezentului act constitutiv să fie
materializate sub forma unor acte adiţionale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data
semnării.
Noi, subsemnatele părţi, declarăm că, înainte de semnarea actului, am citit personal
cuprinsul acestuia, i-am înţeles conţinutul şi consecinţele juridice, constatând că el corespunde
voinţei şi condiţiilor stabilite de noi, părţile, de comun acord, drept pentru care semnăm mai jos.

ASOCIAŢI:

D.I. A.C

b) Vărsarea capitalului social subscris se reflectă în următoarele tipuri de documente, în

funcţie de natura aporturilor:
 Chitanţă: pentru depunerea aportului la casierie sub formă de numerar;
 Foaie de vărsământ: pentru depunerea aportului direct la bancă, în contul de
disponibil;
 Proces verbal de predare-primire: în cazul aporturilor în natură, în care se
precizează caracteristicile şi valoarea bunurilor aduse ca aport, evaluate de către o
comisie sau de către un epert evaluator.

c) Registrul acţionarilor (asociaţilor) ţine evidenţa nominlă a capitalului social pe care

fiecare asociat (acţionar), cuprinzând numărul de părţi sociale (acţiuni) subscrise şi valoarea

161
nominală a acestora, vărsămintele efectuate, menţiuni privind vânzarea sau cumpărarea de părţi
sociale (acţiuni) etc.
În prezent procedura de constituire a societăţilor comerciale, cuprinde, în principal,
următoarele etape:
 Rezervarea denumirii firmei
Primul pas il reprezinta verificarea şi rezervarea denumirii firmei. Acesta se realizează
inainte de intocmirea actelor constitutive, la Oficiul Registului Comertului. Rezervarea firmei este
valabilă pentru o perioadă de cel mult 3 luni de la data înregistrării cererii.
O verificare prealabila a disponibilitatii numelui de firma se poate face pe site-ul oficial al
Registrului Comertului: http://recom.onrc.ro.
 Stabilirea obiectului de activitate
Alegerea obiectului de activitate se face conform clasificarii CAEN
(http://listafirme.onrc.ro/obco.htm).
 Stabilirea sediului social
Pentru sediul social este nevoie de un contract de comodat sau de inchiriere incheiat intre
proprietarul spatiului si firma. Proprietarul poate fi unul dintre asociati, administrator sau terte
persoane. Daca spațiul ce urmează a fi folosit drept sediu nu este de tip comercial, ci rezidențial,
se va semna de catre vecinii cu care exista pereti comuni un acord prin care acestia consimt la
folosirea imobilului drept sediu social. Dacă la această locație mai este înregistrată o alta societate,
atunci proprietarul sau administratorul noii societati vor trebui sa pregateasca o declarație pe
proprie răspundere din care sa reiasa că sunt îndeplinite condițiile pentru functionarea in aceeasi
locatie a ambelor societati.
Dacă proprietarul sediului social este o persoana fizica, aceasta are obligatia de a inregistra
contractul de inchiriere la Administratia Finantelor Publice si de a va comunica un exemplar al
contractului cu dovada inregistrarii. În lipsa acestei dovezi, nu se va accepta de către judecătorul
delegat de la Registrul Comerțului înregistrarea firmei.
 Actul Constitutiv
Pentru constituirea unei societati cu raspundere limitata in vederea efectuarii de acte de
comert se incheie un act constitutiv.
De asemenea, daca se doreste infiintarea unei societati cu asociat unic, acesta trebuie sa
dea si o declaratie ca nu detine calitatea de asociat unic intr-o alta societate cu raspundere limitata.
 Depunerea capitalului social la banca
Capitalul social se depune la banca intr-un cont special de “capital social” pentru care
exista formulare tipizate, iar angajatii bancii ar trebui sa stie sa va indrume cu privire la acesta.

162
 De regula, acest cont are un statut special (la acesta nefiind percepute comisioane lunare
sau oferite dobanzi). Banca va va furniza documentele necesare pasilor ulteriori (de exemplu:
chitanta pentru banii depusi, extras de cont, etc). Capital minim pentru SRL: 200 RON.
 Specimenul de semnatura
Persoana care va fi numita administrator in firma se va deplasa personal la un Notar Public
pentru a da Specimenul de semnatura, care va fi depus ulterior la dosarul pentru infiintarea firmei.
 Depunerea actelor si inregistrarea la Registrul Comertului
Cand dosarul este complet, acesta se depune la Registrul Comertului de pe langa tribunalul
in a carui raza se va afla sediul societatii, pentru efectuarea inmatricularii societatii. Aici sunt
completate formularele tip O.N.R.C., care vor fi anexate la dosar: Cerere, Declaratie pe proprie
raspundere, Anexa- Vector Fiscal.
Judecatorul delegat de Tribunal verifica legalitatea actelor depuse si dispune autorizarea
inmatricularii societatii. Se transmite spre publicare in Monitorul Oficial al Romaniei incheierea
judecatorului delegat. După înregistrarea dosarului la Registrul comerțului, în mod normal,
durează 3 zile pană se pot ridica documentele de constituire.
 Ridicare acte
Registrul Comertului va elibera urmatoarele acte care vor atesta infiintarea firmei
dumneavoastra:
- Certificatul de inregistrare al firmei la Registrul Comertului.
- Hotararea tribunalului de pe langa Oficiul National al Registrului Comertului de
infiintare a societatii.
- Certificatul constatator
 Etape ulterioare: Declaratia de inregistrare fiscala se depune la Administratia
Financiara competenta in termen de 30 de zile de la data infiintarii societatii
impreuna cu copiile documentelor de infiintare eliberate de Registrul Comertului.

163
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Bojian, O., Bazele contabilităţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003.

2. Dimitrana, M., Caraiani, C., Bazele contabilităţii, Ed. Infomega, Bucureşti, 2005.
3. Feleagă, N., Malciu, L., Bunea, Ş., Bazele Contabilităţii. O abordare europeană şi
internaţională, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.
4. Irimie, E.P., Briciu, S., şi colaboratorii, Bazele contabilităţii aplicaţii practice, Ed.
Economică, Bucureşti, 2009.
5. Jalbă, L., Bazele contabilităţii, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2015.
6. Munteanu, V., şi colaboratorii, Bazele contabilităţii – caiet de lucrări prctice.
Ediţia a IV-a, Ed. Universitară, Bucureşti, 2015
7. Munteanu, V., şi colaboratorii, Bazele contabilităţii – de la practică la teorie, Ed.
Alma Mater, Cluj-Napoca, 2006.
8. Munteanu, V., şi colaboratorii, Bazele contabilităţii. Ediţia a IV-a, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2015.
9. Munteanu, V., şi colaboratorii, Bazele contabilităţii. Ediţia a V-a revizuită şi
adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017.
10. Munteanu, V., Teoria şi bazele contabilităţii, Ed. Lumina - Lex, Bucureşti, 2000.
11. Oprea, C., Bazele Contabilităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.
12. Pântea P.I., şi colab., Contabilitatea financiară, Ed. Intelcredo, 2011.
13. Rădăuţi, A., Bazele contabilităţii, Ed. Silvy, Bucureşti, 2005.
14. Ristea, M., Bazele contabilităţii, Ed. ASE, Bucureşti, 2001.
15. Ristea, M., Dumitru C., G., Bazele contabilităţii – noţiuni de bază, probleme, studii
de caz, teste grilă şi monografie, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005.
16. Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată.
17. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
18. Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările
utlerioare.
19. Ordinul M.F.P. nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situaţiile financiare individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate.
20. Ordinul M.F.P. nr. 4160/2015 privind modificarea şi completarea unor
reglementări contabile.

164
21. Ordinul M.F.P. nr.166/2017 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi
depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale
operatorilor economici la unităţile teritoriale ale Ministrului Finanţelor Publice,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile.
22. ORDIN Nr. 470/2018 din 11 ianuarie 2018 privind principalele aspecte legate de
întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile
anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor
Publice, precum și pentru modificarea și completarea unor reglementări contabile.
23. ORDIN Nr. 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-
contabile.

165