Descriere Continentul Antarctica

 Coordonate: 80°S 90°E

 Suprafata totala: 13.829.430 km2; Pamant 98%; Apa 2%
 Inaltimea continentului: 2600 m
 Suprafata banchizei Ross: 510.680 km2
 Lungimea peninsulei Antarcticii: 1.339 km
 Lungimea muntilor Transantarctici: 3.300 km
 Cel mai inalt punct: Muntele Vinson 4.892m
 Cel mai adanc punct: Bentley Subglacial Trench -2,496 m
 Grosimea maxima a ghetii: 4.776 m
 Volumul total al ghetii: 25.4 milioane km3
 Numarul total al lacurilor subglaciale: 379
 Cel mai mare lac: Lacul Vostok 14.000 de km2
 Numarul vulcanilor (sub gheata Antarcticii): 138
 Temperatura minima inregistrata: -98 grade C
 Temperatura maxima inregistrata: 18,3 grade C
 Cel mai apropiat continent: America de Sud la 1000 km
 Cel mai mare canion: Foundation Trough 350 km
 Cea mai mare statie de cercetare: McMurdo
 Specii pinguini: 7
  Ziua nationala a Antarcticii: 1 Decembrie

 Caracteristici generale
Al cincilea continent ca marime, dintre cele sase ale Terrei, Antarctica este cel mai sudic, mai rece, mai indepartat si mai recent
descoperit continent, fiind pentru prima oara detectat la inceputul secolului al XIX-lea.
Acoperita aproape in totalitate de gheata si fara a avea o populatie umana stabila, ea inconjoara Polul Sud. La randul sau Antarctica
este inconjurata de Oceanul Antarctic,intindere de apa creata din zonele de sud ale oceanelor Pacific, Atlantic si Indian, dar fiind
considerat un ocean separat de celelalte datorita temperaturii mai scazute a apei si a salinitatii mai mici. Antarctica detine in jur de
90% din gheata existenta pe Pamant. Banchiza ce înconjoara continentul are aproximativ 25 milioane km cubi de gheata.
Antarctica nu are rezidenti permanenti, dar un numar mare de guverne isi mentin permanent statiile de cercetare pe continent. Emilio
Marcos Palma a fost prima persoana care s-a nascut in Antarctica la Baza Esperanza in 1978.
Precipitatiile din Antarctica sunt la fel de putine ca in desertul Sahara si este la fel de frig ca pe Marte. La Polul Sud, soarele rasare in
jurul datei de 21 septembrie si apune pe 21 martie. La Polul Sud toate directiile indica nord. Antarctica este cel mai inalt continent,
aflat la 2600 m deasupra marii.

 Indindere
Antarctica, numita astfel pentru a o deosebi de partea opusa a globului - zona arctica - se intinde dupa paralela de 60 de grade
latitudine sudica.
Cel mai apropiat vecin al ei se gaseste la 1.000 de km si este America de Sud, urmata de Australia si Africa, la 2.500 si 4.000 de km
departare.
Cea mai mare parte a teritoriului sau se intinde in emisfera estica, in partea vestica se gaseste Peninsula Antarctica, intindere ce
apropie continentul de America de Sud. Cel mai inalt varf de pe continent atinge 4.892 m (in masivul Vinson din partea vestica), iar
inaltimea sa medie este putin mai mare de 2.000 de metri, ceea ce il face continentul cu cea mai mare inaltime medie.
Antarctica are o suprafata totala de 13.829.430 km patrati, fiind astfel mai mare decat Europa si Australia.

 Clima
Pozitia pe latitudine si inaltimile ei mari fac din Antarctica cel mai rece continent. Cu toate acestea se deosebesc doua anotimpuri. In
anotimpul rece temperatura in zonele intercontinentale poate scadea sub -70°C, în timp ce in anotimpul cald temperatura se poate
ridica, in aceleasi zone, pana peste -30°C.
In zonele de coasta se poate ajunge, in sezonul cald, la temperatura de inghet (0°C), dar si aici valorile negative sunt ridicate în
perioada rece.
Antarctica detine si recordul temperaturii negative. In anul 1960, la statiunea ruseasca de cercetare Vostok s-au inregistrat -89,2°C.
Aceasta minima a fost doborata in 2018. Au fost -98°C, cea mai scăzută valoare de când se fac măsurători pe Pământ.
Interiorul Antarctica este un desert polar in care bat vanturi moderate ce rareori ating 30 km/h, insa ele se intetesc si devin mai
persistente in apropierea coastelor. Vanturi extrem de reci, compuse din aerul aflat in partea inferioara a versantilor abrupti din
interiorul regiunilor muntoase, bat spre pantele de gheata mai mici.
Zona este foarte saraca in precipitatii, una dintre cele mai uscate zone de pe glob, aproximativ 50 mm de precipitatii cazand aici anual.
Acestea cresc cu cat ne apropiem de tarm, atingand in zonele apropiate de coasta 200 mm/an. Precipitatiile sunt formate in mare
masura din caderi de zapada aduse de cicloni. De obicei ele cad sub forma de zapada sau gheata, dar uneori se inregistreaza si ploi, în
zonele litorale.
Exista mai multe tipuri de climat in Antarctica, toate sunt reci, dar difera in severitate. La fel ca si precipitatiile, climatul se
imblanzeste cu cat latitudinea scade. Peninsula Antarctica este zona in care se intalneste clima cea mai blanda, aici temperatura
putandu-se situa in timpul sezonului mai cald in jurul valorii de 0°C.

 Ghetarii polari
Ghetarii continentali (de calota) - ocupa suprafete extrem de extinse si au o grosime care uneori depasec 3 000 m. Acopera mari arii
terestre, indiferent de relief: intregul continent Antarctica si insulele din Oceanul Artic( Groenlanda, Islanda etc.) si ocupa 98,5 din
toata aria hidrosferei.
In jurul Antarcticii, ghetarii de pe continent se prelungesc mult in apele Oceanului Planetar, formand o platosa relativ unitara, inalta
pana la 90 m, numita banchiza, din care se rup mari blocuri de gheata numite aisberguri, care datorita curentilor de apa oceanici,
plutesc in largul oceanului.
Gheata este plastica si de aceea se misca prin alunecare, mutandu-se pe fiecare tip de panta. Deplasarea este lenta, intre 5-150 m pe an,
asa ca o portiune de gheata de la zona de formare pana la linia de topire are nevoie de un timp indelungat, de la circa 100 ani pana la
peste 1 000 ani.
 Icebergurile
Icebergurile sunt parti rupte dintr-un ghetar sau dintr-un bloc de gheata, care plutesc pe apa. Pot avea diferite forme si pot atinge
dimensiuni uriase. In 1988, un aisberg de marimea Belgiei a fost intalnit in Antarctica. Aisbergurile se distrug treptat si se topesc cand
ajung in ape mai calde, dar chiar si celor mai mici le trebuie doi ani sau trei ani ca sa se topeasca.
Aurora Australa Polul Sud 2019
Iceberguri Antarctica

 Aurora Australis
Acest spectacol magnific de culoare are loc datorita materiei expulzate de soare ce interactioneaza cu campul magnetic terestru. In
urma puternicelor explozii solare sunt expulzare in spatiu particule puternic incarcate electric( ioni ), ce calatoresc prin spatiu cu viteze
ce variaza intre 300 si 1 200 km/s. Un nor de astfel de particule formeaza plasma. Fluxul de plasma ce vine de la soare este cunoscut
sub numele de vant solar. In timp ce vantul solar interactioneaza cu marginile campului magnetic terestru, unele dintre aceste particule
sunt atrase de acesta.
Ele urmeaza apoi liniile campului magnetic in jos spre ionosfera, strat atmosferic situat între 60 si 600 km deasupra scoartei terestre.
Cand aceste particule interactioneaza cu gazele din ionosfera produc acest impresionant spectacol de lumini, numit de noi aurora.
Cele produse la Polul Nord se numesc Boreale iar cele de la Polul Sud - Australe. Gama de culori variaza intre rosu, verde, albastru si
violet. Luminile sunt intr-o continua miscare datorita acestor interactii dintre vantul solar si campul magnetic terestru.
Vantul solar genereaza de obicei pana la 1 000 000 megawati de electricitate intr-un astfel de spectacol si acest lucru poate cauza
interferente cu liniile electrice, transmisiile radio-TV si comunicatiile prin satelit.
Prin studiul aurolelor, cercetatorii pot afla multe despre vantul solar, cum afecteaza aceasta atmosfera si cum poate fi folosita aceasta
energie degajata in folosul omenirii. In urma observatiilor asupra soarelui, aceste aurore pot fi prezise cu destula acuratete.
Aurorele apar in regiunile polare ale globului. In emisfera nordica, zonele in care sunt vizibile se intind tot mai mult spre sud cu cat
vantul solar este mai puternic la un moment dat. In mod normal, zonele in care pot fi observate, sunt nordul Finlandei, Scandinavia,
toata Canada si nordul SUA, Alaska si Siberia. In timpul furtunilor solare puternice, acestea pot fi vizibile pana in centrul Europei,
aurolele putand avand loc la orice ora din zi sau din noapte.
 Vegetatia
Acoperita aproape in totalitate de un strat gros de gheata, Antarctica are foarte putin teren disponibil pentru formarea solurilor sau
aparitia vegetatiei.
Covorul vegetal din Antarctica este reprezentat prin 70 de specii de muschi, 400 de specii de licheni, 560 specii de alege, si 3 plante cu
flori.
Dintre speciile de alge, 200 sunt caracteristice mediului marin iar restul de 360 sunt de uscat si apar sub forma unor pete de culoare
rosie, galbena sau verde, pe stancile neacoperite de gheata sau pe zapada ori pe suprafata ghetii din apropierea coastei. Alge de zapada
cresc pe zapada si pe suprafata ghetii aproape de coasta, in special de-a lungul Peninsulei Antarctice, unde pasarile de mare si briza
oceanului aduc posibilitati de nutritie.
Aira Antarctica, singura planta fanerogama (planta cu flori care se inmulteste prin seminte) a fost descoperita de savantul Emil
Racovita in timpul expeditiei sale desfasurata intre 1897-1899.
Celelalte doua plante cu flori sunt Deschampsia antarctica, o planta ierboasa, si Colobanthus Quitensis, o varietate de garoafa. Aceasta
din urma are o inaltime de pana la 5 cm, iar in ultima perioada si-a extins aria de raspandire pe seama incalzirii globale.
Apele antarctice suporta si alte tipuri de vegetatie. Buruieni de apa din zonele de coasta cresc pe si in jurul insulelor, aproape de
continent, dar nu pot aparea aici datorita ghetii marine ce rade tarmurile.
In apele reci ale oceanului ce înconjoara Antarctica se gasesc diferite tipuri de alge ce plutesc pe o perioada scurta, atat cat sa se
inmulteasca pe perioada anotimpului cald, mai ales in zonele unde izvoarele aduc la suprafata ape cu o cantitate nutritiva ridicata.
Aceste alge plutitoare sunt o sursa bogata de hrana pentru animalele marine.
Floarea Colobanthus Quitensis

Floarea Aira Antarctica

Plata ierboasa Deschampsia Antarctica

 Solul si resursele minerale

Desi are o intindere destul de mare, Antarctica are solul compus in majoritatea din gheata. In partea sa estica se gaseste sub stratul de
gheata o masa de pamant aproximativ de marimea Australiei, in timp ce in zona vestica se afla mai multe insule acoperite si unite intre
ele. De aceea numai circa 2,4 % din aria Antarcticii este roca vizibila, restul aflandu-se sub gheata. Zonele expuse includ varfurile a
câtorva lanturi muntoase si ale altor resturi imprastiate. Se remarca aici lantul Transantarctic care separa partea de vest a continentului
de cea de est. Se mai gasesc si niste vai glaciare, neacoperite de gheata si pastrate uscate de vanturile ce bat din interiorul
continentului.
Muntii Transantarctici se intind pe o distanta de 3.300 km de-a lungul flancului vestic al Antarcticii de Est, separand-o pe aceasta de
partea de vest a continentului. Acest sir este un masiv stavilar penetrat de ghetari pentru platoul de gheata al Antarcticii de Est, care,
de altfel, contine 2/3 din teritoriul continentului.
Desi numai aproximativ 1% din solul continentului a fost cercetat pentru minerale, se pare ca Antarctica are resurse minerale bogate.
Muntii Transantarctici contin resurse considerabile de carbune, precum si cupru, plumb, zinc, cositor, argint si aur. In muntii din estul
Antarctica se mai gasesc insemnate minereuri de fier, alte zacaminte se mai gasesc si in Peninsula Antarctica. Alte metale prezente pe
continent sunt cromul, nichelul si platina. Se crede de asemenea, ca exista si zacaminte de petrol si gaze naturale, sub Marea Ross (in
sud-vestul continentului).In prezent acest potential mineral al Antarctica nu este utilizat decat de cercetatorii de la statiile de cercetare
prezente pe continent.

!”