Calamități naturale: ce e de făcut?

Obiective:

- Să dezvolte modalități de a acționa pentru ajutorarea victimelor dezastrelor naturale;

- Să dezvolte deprinderi de comunicare în situații de interacțiune socială.

Metode și tehnici: scriere liberă, discuție, lectură

Materiale necesare: foi A4, markere, tablă, cretă, copii ale textului (Anexa 1).

Desfășurarea activității:

1. Distribuiți copiile textului (Anexa 1) Împărțiți clasa în trei grupuri. Repartizați fiecărui
grup unul dintre cele trei texte (Anexa 1) și cereți elevilor să citească textul și să identifice
modalitățile în care oamenii pot reacționa la calamitățile naturale. O persoană din fiecare grup va
rezuma discuțiile și le va prezenta în fața colegilor din clasă.
2. Conduceți o discuție despre modalitățile eficiente de a acționa în caz de calamități
naturale, stabilind o relație între acestea și sărăcie.
a) Care dintre acțiunile următoare sunt mai eficiente pentru ajutorarea oamenilor afectați de
calamitățile naturale?
b) Ce alte acțiuni ar mai putea fi adăugate?
c) Care dintre acțiuni contribuie la reducerea sărăciei, în general?
d) Care dintre acestea sunt acțiuni de caritate și care contribuie la realizarea unei lumi mai
drepte?

 Colectarea unor sume de bani

 Donații în obiecte de îmbrăcăminte
 Donații bănești
 Anularea datoriilor externe
 Trimiterea de voluntari în zonele
afectate
 Impunerea unor reguli de comerț
echitabil
 Creșterea cheltuielilor
guvernamentale pentru ajutor în caz
de urgențe la 0,5 din Produsul Intern
Brut
3. Evaluarea
1. Cum v-ați simțit în timpul activității?
2. Unde ați întâmpinat dificultăți?
3. Cum ați depășit aceste dificultăți?
4. Cum ați putea acționa în vederea ajutării victimelor calamităților naturale în comunitatea
voastră?
Dezastrele naturale: haosul care vine
”Meteorologia nu înseamnă nimic pentru 99% dintre telespectatori care mă urmăresc”, spune S.L.,
expert în uragane. ”trebuie să traducem informațiile meteorologice în termeni de impact. Adică să
le spunem oamenilor foarte direct: ”O sa-ți ia casa pe sus, așa că mai bine fugi.” Dar nu este
suficient să te uiți la televizor. Dacă oamenii ar învăța să observe semnalele date de natură – de
exemplu, mișcările de teren sau retragerea apelor – multe vieți ar putea fi salvate de urgia
calamităților naturale.”
Alte măsuri, relativ simple, includ proiectarea unor căi de evacuare în caz de urgențe și
reconsiderarea modului de utilizare a terenului în regiunile amenințate de inundații, furtuni,
alunecări de teren sau avalanșe. Un raport al Băncii Mondiale din 2004 privind pagubele produse de
calamitățile naturale, estimă că, cu o investiție de 40 miliarde dolari în prevenirea și reducerea
riscurilor calamității, nota finală ar putea fi mai mică de jumătate. (Q. Schiemeier, Nature 438, 15
decembrie 2005)

Dezastrele naturale: haosul care vine

”Meteorologia nu înseamnă nimic pentru 99% dintre telespectatori care mă urmăresc”, spune S.L.,
expert în uragane. ”trebuie să traducem informațiile meteorologice în termeni de impact. Adică să
le spunem oamenilor foarte direct: ”O sa-ți ia casa pe sus, așa că mai bine fugi.” Dar nu este
suficient să te uiți la televizor. Dacă oamenii ar învăța să observe semnalele date de natură – de
exemplu, mișcările de teren sau retragerea apelor – multe vieți ar putea fi salvate de urgia
calamităților naturale.”
Alte măsuri, relativ simple, includ proiectarea unor căi de evacuare în caz de urgențe și
reconsiderarea modului de utilizare a terenului în regiunile amenințate de inundații, furtuni,
alunecări de teren sau avalanșe. Un raport al Băncii Mondiale din 2004 privind pagubele produse de
calamitățile naturale, estimă că, cu o investiție de 40 miliarde dolari în prevenirea și reducerea
riscurilor calamității, nota finală ar putea fi mai mică de jumătate. (Q. Schiemeier, Nature 438, 15
decembrie 2005)

Dezastrele naturale: haosul care vine

”Meteorologia nu înseamnă nimic pentru 99% dintre telespectatori care mă urmăresc”, spune S.L.,
expert în uragane. ”trebuie să traducem informațiile meteorologice în termeni de impact. Adică să
le spunem oamenilor foarte direct: ”O sa-ți ia casa pe sus, așa că mai bine fugi.” Dar nu este
suficient să te uiți la televizor. Dacă oamenii ar învăța să observe semnalele date de natură – de
exemplu, mișcările de teren sau retragerea apelor – multe vieți ar putea fi salvate de urgia
calamităților naturale.”
Alte măsuri, relativ simple, includ proiectarea unor căi de evacuare în caz de urgențe și
reconsiderarea modului de utilizare a terenului în regiunile amenințate de inundații, furtuni,
alunecări de teren sau avalanșe. Un raport al Băncii Mondiale din 2004 privind pagubele produse de
calamitățile naturale, estimă că, cu o investiție de 40 miliarde dolari în prevenirea și reducerea
riscurilor calamității, nota finală ar putea fi mai mică de jumătate. (Q. Schiemeier, Nature 438, 15
decembrie 2005)
După tsunami din decembrie 2004
Ajutorul umanitar de urgență trimis de Comisia Europeană a contribuit la salvarea supraviețuitorilor
din Indonesia, Sri Lanka și Maldive. Aceștia au primit apă, alimente, medicamente și adăposturi
temporare. Dar, până să ajungă din nou pe propriile picioare, multe victime au avut nevoie de
asistență umanitară pe întreg parcursul anului 2005. Comisia Europeană a oferit, în total 123 de
milioane de euro pentru a acoperi varietatea de nevoi ale victimelor lovite de tsunami.
Pentru a reface Lhoknga, o localitate de pescari distrusă de tsunami, din fondurile comunitare au
fost achiziționate 50 de bărci confecționate de localnici, care, apoi, au fost donate pescarilor. Prin
aceasta, meșterii au realizat câștiguri din care și-au putut repara atelierele, iar pescarii au primit
bărci și alte ajutoare, au putut să-și recapete independența economică.

După tsunami din decembrie 2004

Ajutorul umanitar de urgență trimis de Comisia Europeană a contribuit la salvarea supraviețuitorilor
din Indonesia, Sri Lanka și Maldive. Aceștia au primit apă, alimente, medicamente și adăposturi
temporare. Dar, până să ajungă din nou pe propriile picioare, multe victime au avut nevoie de
asistență umanitară pe întreg parcursul anului 2005. Comisia Europeană a oferit, în total 123 de
milioane de euro pentru a acoperi varietatea de nevoi ale victimelor lovite de tsunami.
Pentru a reface Lhoknga, o localitate de pescari distrusă de tsunami, din fondurile comunitare au
fost achiziționate 50 de bărci confecționate de localnici, care, apoi, au fost donate pescarilor. Prin
aceasta, meșterii au realizat câștiguri din care și-au putut repara atelierele, iar pescarii au primit
bărci și alte ajutoare, au putut să-și recapete independența economică.

După tsunami din decembrie 2004

Ajutorul umanitar de urgență trimis de Comisia Europeană a contribuit la salvarea supraviețuitorilor
din Indonesia, Sri Lanka și Maldive. Aceștia au primit apă, alimente, medicamente și adăposturi
temporare. Dar, până să ajungă din nou pe propriile picioare, multe victime au avut nevoie de
asistență umanitară pe întreg parcursul anului 2005. Comisia Europeană a oferit, în total 123 de
milioane de euro pentru a acoperi varietatea de nevoi ale victimelor lovite de tsunami.
Pentru a reface Lhoknga, o localitate de pescari distrusă de tsunami, din fondurile comunitare au
fost achiziționate 50 de bărci confecționate de localnici, care, apoi, au fost donate pescarilor. Prin
aceasta, meșterii au realizat câștiguri din care și-au putut repara atelierele, iar pescarii au primit
bărci și alte ajutoare, au putut să-și recapete independența economică.

După tsunami din decembrie 2004

Ajutorul umanitar de urgență trimis de Comisia Europeană a contribuit la salvarea supraviețuitorilor
din Indonesia, Sri Lanka și Maldive. Aceștia au primit apă, alimente, medicamente și adăposturi
temporare. Dar, până să ajungă din nou pe propriile picioare, multe victime au avut nevoie de
asistență umanitară pe întreg parcursul anului 2005. Comisia Europeană a oferit, în total 123 de
milioane de euro pentru a acoperi varietatea de nevoi ale victimelor lovite de tsunami.
Pentru a reface Lhoknga, o localitate de pescari distrusă de tsunami, din fondurile comunitare au
fost achiziționate 50 de bărci confecționate de localnici, care, apoi, au fost donate pescarilor. Prin
aceasta, meșterii au realizat câștiguri din care și-au putut repara atelierele, iar pescarii au primit
bărci și alte ajutoare, au putut să-și recapete independența economică.
Concluzie la inundațiile din România: asigurarea obligatorie a locuințelor
Ca urmare a distrugerilor provocate de inundațiile din anul 2005, Guvernul României a decis să
oblige populația la asigurarea locuințelor, începând chiar anul următor. Conform proiectului de lege
discutat în Parlament, valoarea asigurată a locuinței trebuie să fie aceeași cu valoarea ei fiscală, dar
nu mai mare de 15000 de euro.
”În acest fel, primele de asigurare nu vor depăși 30 de euro” a declarat la radio Radu M.P. Cum
această sună este mare, statul va subvenționa primele de asigurare în cazul persoanelor cu venituri
mici. Spre deosebire de reglementările privind asigurările auto, legea nu va prevedea amenzi pentru
persoanele care nu vor asigura locuințele.
Propunerea nu este primită cu bucurie de toată lumea. De exemplu, unele societăți de asigurare nu
vor fi dispuse să asigure miile de clădiri vechi din București sau cele aproximativ două milioane de
cocioabe și case din paiantă de la sate. Există și voci care spun că măsura propusă nu este corectă.
Mulți oameni cred că proiectul de lege ar trebui să fie mai concret. ”Locuiesc în București, la etajul
al șaptele. Ies din discuție inundațiile și alunecările de teren, dar, cu toate acestea, ar trebui să
plătesc și pentru acest tip de calamități naturale”, ne sune Dan T. de 35 de ani. (Răzvan Amariei,
Southeast European Times in Bucharest, 29 august 2005)

Concluzie la inundațiile din România: asigurarea obligatorie a locuințelor

Ca urmare a distrugerilor provocate de inundațiile din anul 2005, Guvernul României a decis să
oblige populația la asigurarea locuințelor, începând chiar anul următor. Conform proiectului de lege
discutat în Parlament, valoarea asigurată a locuinței trebuie să fie aceeași cu valoarea ei fiscală, dar
nu mai mare de 15000 de euro.
”În acest fel, primele de asigurare nu vor depăși 30 de euro” a declarat la radio Radu M.P. Cum
această sună este mare, statul va subvenționa primele de asigurare în cazul persoanelor cu venituri
mici. Spre deosebire de reglementările privind asigurările auto, legea nu va prevedea amenzi pentru
persoanele care nu vor asigura locuințele.
Propunerea nu este primită cu bucurie de toată lumea. De exemplu, unele societăți de asigurare nu
vor fi dispuse să asigure miile de clădiri vechi din București sau cele aproximativ două milioane de
cocioabe și case din paiantă de la sate. Există și voci care spun că măsura propusă nu este corectă.
Mulți oameni cred că proiectul de lege ar trebui să fie mai concret. ”Locuiesc în București, la etajul
al șaptele. Ies din discuție inundațiile și alunecările de teren, dar, cu toate acestea, ar trebui să
plătesc și pentru acest tip de calamități naturale”, ne sune Dan T. de 35 de ani. (Răzvan Amariei,
Southeast European Times in Bucharest, 29 august 2005)

Concluzie la inundațiile din România: asigurarea obligatorie a locuințelor

Ca urmare a distrugerilor provocate de inundațiile din anul 2005, Guvernul României a decis să
oblige populația la asigurarea locuințelor, începând chiar anul următor. Conform proiectului de lege
discutat în Parlament, valoarea asigurată a locuinței trebuie să fie aceeași cu valoarea ei fiscală, dar
nu mai mare de 15000 de euro.
”În acest fel, primele de asigurare nu vor depăși 30 de euro” a declarat la radio Radu M.P. Cum
această sună este mare, statul va subvenționa primele de asigurare în cazul persoanelor cu venituri
mici. Spre deosebire de reglementările privind asigurările auto, legea nu va prevedea amenzi pentru
persoanele care nu vor asigura locuințele.
Propunerea nu este primită cu bucurie de toată lumea. De exemplu, unele societăți de asigurare nu
vor fi dispuse să asigure miile de clădiri vechi din București sau cele aproximativ două milioane de
cocioabe și case din paiantă de la sate. Există și voci care spun că măsura propusă nu este corectă.
Mulți oameni cred că proiectul de lege ar trebui să fie mai concret. ”Locuiesc în București, la etajul
al șaptele. Ies din discuție inundațiile și alunecările de teren, dar, cu toate acestea, ar trebui să
plătesc și pentru acest tip de calamități naturale”, ne sune Dan T. de 35 de ani. (Răzvan Amariei,
Southeast European Times in Bucharest, 29 august 2005)