9

METODE DE MĂSURARE A DEPLASĂRILOR

9.1. Generalităţi.
Poziţia – locul pe care îl ocupă un punct material, raportat
la un sistem de referinţă.
Deplasare – schimbarea poziţiei punctului material.
Distanţă - spaţiul dintre două puncte.
Proximitate – situarea unui punct în apropierea unui reper
fix.
Deplasările pot fi liniare pentru mişcările de translaţie sau
unghiulare pentru mişcările de rotaţie.
În STAS 4201-89 sunt stabiliţi termenii principali referitori la
mijloacele de măsurare a lungimilor şi definiţiile
corespunzătoare.
Mijloace de măsurare a lungimilor – mijloc tehnic utilizat
pentru obţinerea, transmiterea, prelucrarea şi/sau stocarea
unor informaţii de măsurare a lungimii.
Măsură de lungime – mijloc de măsurare care
materializează unitatea de măsură, multiplii şi/sau submultiplii
lungimii.
Instrument de măsurat lungimi – mijloc de măsurare
constituit din cea mai simplă asociere de dispozitive şi
elemente care pot furniza de sine stătător informaţii de
măsurare a lungimilor.
Aparat de măsurat lungimi – mijloc de măsurare constituit
pe baza unui traductor primar, a unor dispozitive intermediare
şi a unui dispozitiv de indicare (afişare).
Maşină de măsurat lungimi – mijloc de măsurare constituit
din măsuri, aparate, dispozitive şi accesorii necesare stabilirii
dimensiunilor sau rapoartelor unor dimensiuni (maşină
universală de măsurat lungimi).

149
Principii şi metode de măsurare

Instalaţie de măsurat lungimi – mijloc de măsurare

constituit din măsuri, aparate, dispozitive şi accesorii necesare
stabilirii dimensiunilor sau rapoartelor unor dimensiuni având şi
scop tehnologic (prelucrarea şi reglarea instalaţiei la cota
prescrisă).
Măsurarea se poate face prin metode absolute (ex.
determinarea lungimii cu şublerul) sau prin metode relative
(incrementale), prin care se stabileşte o abatere faţă de
valoarea de referinţă (ex. măsurarea cu comparatorul).
Măsurarea deplasărilor permite şi măsurarea altor mărimi,
folosind traductoare intermediare ce transformă mărimea
măsurată într-o deplasare mică (ex. presiuni, forţe, nivel,
temperaturi, etc.).
Măsurarea deplasărilor se poate clasifica în:
- măsurarea deplasărilor liniare mici;
- măsurarea deplasărilor liniare mari;
- măsurarea deplasărilor unghiulare,
- determinarea proximităţii.
Când obiectul (a cărui deplasare trebuie măsurată) se
cuplează direct (legătură mecanică) cu captorul, pentru ca
mişcarea studiată să nu fie perturbată de procesul de
măsurare, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- masa părţii mobile a captorului să fie neglijabilă în raport
cu masa organului în mişcare;
- forţele de interacţiune, între părţile fixe şi cele mobile ale
captorului, să fie neglijabile în raport cu forţele de inerţie
sau de frecare aplicate obiectului de studiat.

9.2. Măsurarea cu traductoare potenţiometrice.

Forma constructivă a unui traductor rezistiv bobinat de
deplasare este prezentată în fig.9.1. Potenţiometrul
(traductorul) este format dintr-o rezistenţă fixă pe care se
deplasează un cursor care este legat mecanic de obiectul a
cărui deplasare trebuie măsurată. Potenţiometrele pot măsura
deplasări rectilinii (fig. 9.1,a) sau unghiulare. Potenţiometrele

150
 9 Metode de măsurare a deplasărilor

unghiulare pot fi circulare (1 tură), fig. 9.1,b, sau elicoidale (mai

multe ture), fig. 9.1,c.
Intervalul de măsurare este caracterizat de cursa electrică
utilă, de la 10 mm la 1 m pentru potenţiometrele rectilinii, mai
mică de 3600 pentru potenţiometrele circulare.
O rezoluţie bună o asigură potenţiometrele rectilinii cu pistă
conductoare. Rezoluţia depinde de structura granulară a pistei
(erori de rezoluţie de 0,1µm).

Figura 9.1 Traductoare potenţiometrice

Pentru potenţiometrele bobinate rezoluţia se îmbunătăţeşte

mărind numărul de spire pe unitatea de cursă sau micşorând
diametrul firului. Rezoluţia poate fi de 10 µm.
Durata de viaţă a potenţiometrului este limitată de uzura
provocată prin deplasarea cursorului pe fir sau pe pistă.

9.3. Măsurarea cu traductoare tensometrice rezistive.

Se pot utiliza, în mod frecvent, în următoarele situaţii:
- încercări de materiale;
- controlul dimensional al pieselor;
- verificarea ieşirilor din gabarit ale corpurilor.
Captorul este construit dintr-un element elastic pe care
sunt lipite traductoarele tensometrice rezistive (în punte
completă sau semipunte). Pot măsura deplasări într-un
domeniu relativ larg (0,001 ... 20 mm).
Elementele elastice au de regulă forme simple şi trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
151
Principii şi metode de măsurare

- să fie solicitate la încovoiere sau solicitare compusă în

cadrul căreia încovoierea este solicitarea principală;
- să aibă sensibilitate relativ mare şi rigiditate relativ mică
(forţele de acţionare să fie cât mai reduse).
În figurile 9.2,...9.4 sunt prezentate diverse construcţii de
captoare cu traductoare tensometrice rezistive pentru
măsurarea deplasărilor liniare, iar în figura 9.5 un captor pentru
măsurarea deplasărilor unghiulare.

Figura 9.2 Captor pentru măsurarea deplasărilor liniare mici

F
captor cu TER

F
Figura 9.3 Captor pentru încercări de materiale
152
 9 Metode de măsurare a deplasărilor

Figura 9.4 Captor pentru măsurat deplasări liniare relativ mari

Captoarele pentru măsurarea rotirilor sunt mai rar utilizate

decât cele pentru deplasări liniare. Pentru toate cazurile
prezentate elementul elastic este o lamelă încastrată solicitată
la încovoiere pe care pot fi aplicate două sau patru traductoare
tensometrice rezistive conectate în semipunte sau punte
completă.

element
elastic

d R1, R3 R2, R4

cablu

Figura 9.5 Captor pentru măsurarea deplasărilor unghiulare

153
Principii şi metode de măsurare

9.4. Măsurarea cu traductoare inductive.

Principiul de funcţionare se bazează pe proprietatea că
mărimea de măsurat produce variaţia geometriei
circuitului/cuplajului magnetic, care se traduce printr-o variaţie
de inductivitate proprie sau mutuală. Sunt alimentate de la o
sursă de tensiune sinusoidală. Deoarece sunt sensibile la
câmpuri magnetice parazite, necesită ecranare.
Caracteristica de conversie ∆U = f(x) este neliniară şi poate
fi îmbunătăţită prin legarea a două bobine în opoziţie,
(caracteristicile acestora variind în sens contrar pentru aceiaşi
deplasare). Montajul permite compensarea neliniarităţii şi
dublarea sensibilităţii.
Traductoarele inductive cu miez mobil prezintă o serie de
avantaje:
- domeniul de măsurare poate fi de ordinul centimetrilor;
- prezintă o rezoluţie şi reproductibilitate ridicate;
- au frecări reduse şi sunt insensibile la deplasări radiale;
- există posibilitatea de protecţie la factori agresivi.
În figura 9.6 este prezentată schema unui inductor cu miez
mobil, iar în figura 9.7 schema unui inductor cu întrefier
variabil. Bobinele L3 şi L4 sunt bobine fixe.

Figura 9.6 Traductor inductiv cu miez mobil

154
 9 Metode de măsurare a deplasărilor

Aceste captoare pot măsura deplasări între ± 0,5 la ±300

mm. Abaterile de la neliniaritate variază între (0,3 şi 2) % din
cursa nominală.

Figura 9.7 Traductor inductiv cu armătură mobilă

Deplasările unghiulare pot fi măsurate cu traductor

diferenţial, de tip transformator (fig. 9.8). Rotorul, legat de
obiectul a cărei deplasare se măsoară, modifică inductanţele
celor două bobine secundare alăturate. Domeniul de măsurare
este restrâns (α = ± 400) datorită neliniarităţii.

Figura 9.8 Traductor inductiv pentru măsurat deplasări

unghiulare
155
Principii şi metode de măsurare

9.5. Măsurarea cu traductoare incrementale.

Se bazează pe tehnica impulsurilor, transformarea
deplasarii liniare sau unghiulare în impulsuri electrice (fig. 9.9).
Captorul se compune din următoarele elemente:
- emiţători de lumină infraroşie (diode electroluminiscente);
- element cod, riglă/disc cu zone transparente şi opace la
lumină, dispuse la distanţe egale;
- receptori de lumină (fotodiode, fototranzistoare).
Se utilizează principiul divizării unităţii de lungime/unghi
într-un umăr finit de elemente echidistante. Rigla 1, acţionată
de elementul a cărei deplasare se măsoară, are pe suprafaţă
repere echidistante a căror grosime este egală cu distanţa
între ele. La trecerea reperelor prin faţa capului de citire 2,
acestea sunt sesizate, fiecare reper producând un impuls
electric ce este numărat de către dispozitivul 3.

Figura 9.9 Aparat incremental pentru deplasări liniare

Pentru măsurarea deplasărilor unghiulare traductorul

incremental (digital) are ca element principal un disc codificator
fixat pe axul a cărui deplasare se măsoară. Pe discul
codificator sunt prevăzute mai multe piste concentrice care
156
 9 Metode de măsurare a deplasărilor

sunt divizate, pasul diviziunilor fiind constant pe pistă, dar

variind de la o pistă la alta. Pe aceste piste sunt dispuse
sectoare ce sunt detectate de un palpator mecanic sau optic.
Când palpatorul calcă pe un sector se închide un circuit şi se
întrerupe acest circuit când palpatorul calcă între sectoare
Sectoarele se aranjează astfel încât să se stabilească un cod
binar unic.

9.6. Măsurarea cu traductoare pneumatice.

Principiul de funcţionare a traductoarelor pneumatice a fost
prezentat în capitolul 7 (fig. 7.1 şi 7.2). Se utilizează în special
pentru măsurarea dimensiunilor suprafeţelor pieselor.
A. Captor pneumatic cu comparator (fig. 9.10). Variaţia
interstiţiului d (produsă de variaţia dimensiunilor suprafeţei
măsurate), produce deplasarea membranei şi a cuiului care
acţionează asupra diuzei de autocompresie O4 şi a tijei
comparatorului. Aparatul realizează singur poziţia de echilibru
prin egalarea presiunilor între sectorul de măsurare (O1, O2) şi
cel de reglare (O3, O4).
B. Captor pneumatic diferenţial (fig. 9.11). Se poate
utiliza pentru măsurarea abaterilor de formă şi poziţie a
diverselor suprafeţe (fig. 9.11,b şi 9.11,c).

Figura 9.10 Captor pneumatic cu comparator

157
Principii şi metode de măsurare

aer
comprimat

,
Figura 9.11 Captor pneumatic diferenţial

9.7. Măsurarea cu senzori optici.

Senzorii cu fibre optice sunt senzori la care mărimea de
măsurat modifică un parametru al radiaţiei din spectrul optic şi
care au în componenţa lor fibre optice.
Senzorii cu fibre optice sunt, în marea lor majoritate, de tip
parametric şi folosesc o sursă de energie optică externă,

158
 9 Metode de măsurare a deplasărilor

energie care este modulată în procesul de măsurare de

mărimea fizică măsurată.
Folosirea pe scară largă a senzorilor cu fibre optice se
datorează proprietăţilor acestora, care reprezintă avantaje
incontestabile comparativ cu senzorii clasici.
În fig. 9.12 se prezintă modelul unui senzor cu fibră optică.

Figura 9.12 Modelul senzorului cu fibră optică

Măsurarea deplasărilor cu exactitatea cea mai ridicată se

realizează cu interferometru cu laser He-Ne.
Interferometrul este aparatul de măsurare care
funcţionează pe baza fenomenului de interferenţă a luminii
(fig.9.13,a). Radiaţia emisă de laserul He-Ne se prezintă sub
forma unui fascicol de intensitate mare, extrem de îngust, cu o
divergenţă mică, propagându-se într-o singură direcţie cu o
rază îngustă şi dreaptă.
Interferometrul cu laser (fig. 9.13,b) conţine un laser He-Ne
(1) care emite stabilizat în frecvenţă şi putere. Colimatorul (2)
are rolul de a corecta divergenţa fascicolului emis de laser.
Fascicolul este împărţit de divizorul de fascicol (3) în două
fascicole de egală intensitate. Unul este trimis spre prisma
retroreflectoare mobilă (5) şi este reflectat de aceasta înapoi
159
Principii şi metode de măsurare

spre divizorul de fascicol formând braţul de măsurare al

interferometrului. Retroreflectorul mobil (5) este solidar cu
piesa a cărei deplasare se măsoară. Recombinarea celor două
fascicole reflectate de prismele retroreflectoare generează
franjele de interferenţă. Măsurarea constă în numărarea
automată a franjelor de interferenţă.

Figura 9.13 Interferometru cu laser [16]

160