Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mareste imaginea.
Condac 1
Pe gura cea de miere curgatoare a cuvintelor dumnezeiestii intelepciuni, pe predicatorul cel inflacarat al pocaintei, tezaurul
adancii umilinte celei izvoratoare de nesecate lacrimi si surpatorul invataturilor inselatoare, pe sfantul Efrem sa-l laudam si ca
unui mare luminator sa-i cantam: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Efreme, trambita de foc a pocaintei!
Icos 1
Minunat si plin de stralucire s-a aratat chipul vietuirii tale, sfinte Efreme, ingerule cel pamantesc rasarit din neamul sirian si din
slavita cetate Nisibe; drept aceea, cunoscandu-te ca pe un sfintit iconom al darului, iti faurim podoabe de cantari si cu tot sufletul
Bucura-te, ca privelistea infricosatoarei judecati ai avut-o de-a pururi zugravita inaintea ochilor mintii,
Bucura-te, gura lui Hristos ce inmoi inimile impietrite si destepti spre pocainta pe cei nepasatori,
Condac 2
Copil fiind tu, fericite, parintii tai au vazut in vedenie o vita imbelsugata de roade ce crestea din limba ta, umpland tot pamantul;
iar pasarile cerului venind si indestulandu-se din fructele sale, cu cat acelea ciuguleau, cu atat via se umplea de struguri, aratand
mai dinainte darul Sfantului Duh ce avea sa tasneasca din gura ta suvoaiele apei celei vii, marturisind Cuvantul Cel dintru inceput
si cantandu-i: Aliluia!
Icos 2
Cuvintele Domnului fiindu-ti mai placute decat toata dulceata desfatarilor lumesti, te sarguiai in toata vremea la citirea sfintelor
carti; si fugind de vorbirile cele vatamatoare, te avantai in sfinte cugetari, incat gata erai a spune cu proorocul: "in cugetul meu se
va aprinde foc". Daruieste si noua, prealaudate, o scanteiere de dorire sfanta, celor care iti cantam:
Condac 3
Grija de intrebarea ce va sa fie la judecata cea de pe urma avandu-o ca pe un bold in inima ta, ai lepadat grijile cele desarte si
nimicind spinii pacatului, te desfatezi acum in odihna si lumina cea neinserata a imparatiei Cerurilor. Soleste si noua, prea
cantate, roua pocaintei care sa stinga focul cel vesnic pregatit dupa faptele noastre, ca slavindu-te sa-ti strigam: Aliluia!
Icos 3
Nevrednic de camara de nunta socotindu-te, te-ai plans pe sine parinte in toata ziua si noaptea si eu nemangaiata tanguire
prihanindu-te, cereai indurarea si milostivirile divine. Cum, oare, nu ne vom umili noi, nevrednicii, auzind plangerile tale, pe
care, cape un dar de mare pret le-ai lasat noua? Marturisind saracia noastra duhovniceasca, te cinstim ca pe o comoara a pocaintei
Condac 4
Cu ce indrazneala ne vom apropia de tine, parinte, fiind incatusati in lantul slavei desarte si alipirii de cele lumesti? Tu, fericite,
aveai rasuflarea unita cu sfasierea duhului, iar noi cautam cu osardie cele ce vatama sufletul nostru. Pleaca-ne, sfinte, a uri
Cercetand pesterile muntilor dimprejurul cetatii, ai aflat, preacinstite, pe sihastrul Iacob, cel ce avea sa devina unul dintre
episcopii participanti la intaiul Sinod Ecumenic de al Niceea, caruia te-ai facut ucenic. Statornicindu-ti acela invataturile cele
pentru dreapta credinta, te-a hirotonit diacon si te-a luat cu sine in slujba Bisericii celei incercate de invataturi rastalmacite si
Bucura-te, fecioara inteleapta ce ti-ai agonisit untdelemn in ulcior si l-ai impartasit fiilor duhovnicesti,
Bucura-te, para de foc ce te-ai ridicat prin Liturghie la cer si L-ai coborat pe Dumnezeu pe altarul inimii,
Condac 5
Vedenie cereasca s-a aratat unuia dintre parintii cei imbu-natatiti, cum, multime de ingeri pogorandu-se din cer tineau in maini o
carte; si sfatuindu-se intre dansii cui sa o incredinteze pe aceea, mai vrednic decat toti te-au gasit pe tine, sfinte, si ti-au inmanat-
o. Sfarsindu-se vedenia si mergand cel caruia i se descoperise la biserica, te-a vazut, prealaudate vorbind poporului cu putere
multa si a cunoscut ca de la Dumnezeu era plinatatea darului, intarindu-se a-I canta Celui ce lucreaza unele ca acestea: Aliluia!
Icos 5
Insuflandu-ti Duhul noianul cuvintelor ca niste suvoaie prea repezi ce se rostogoleau in privelisti si intelegeri negraite si neputand
asterne in grai multimea cea covarsitoare a intelesurilor, ai strigat catre Stapanul: "opreste, Doamne, valurile harului tau", de care
Bucura-te, ca adancul minunilor celor ascunse, la lumina le-ai adus, faclie avand pe Duhul,
Condac 6
Dreasa cu sare si plina de dragoste parinteasca este rostirea ta, preacuvioase, aducand lui Hristos vistierie bogata de roade, pe cei
slabi nescarbind spre deznadejde si sufletele vartoase frangand spre pocainta. Daruieste-ne si noua, fericite, ocrotirea mijlocirilor
Icos 6
Prihanindu-te, parinte, in toata vremea vietii tale si din multa smerenie izvorand lacrimi amare, cu acestea, ca si cu niste dulci
chemari ai trezit la viata pe cei cuprinsi de lenevire si nepasare si orbiti de ura, ingamfare si de alte multe patimi si pacate. Toti
Bucura-te, minune negraita ce izvorasti plans mantuitor din inimi precum piatra,
Bucura-te, ca fecioria ai insemnat-o peste cei mai inainte scaldati in mocirla desfranarii,
Condac 7
Fugind de zarva lumii vremelnice, te-ai retras in sihastriile locului, staruind in rugaciuni fierbinti, in aspra postire, in priveghere
neincetata si intru saracie desavarsita si avand lacrimile hrana si bautura ziua si noaptea, cu care inchinandu-te lui Dumnezeu, cu
Icos 7
Arzand de dragoste dumnezeiasca, ai dorit, cuvioase Efem, a cerceta cetatea Edessa pentru a saruta sfintele moaste cele de acolo
si a castiga folos de la parintii cei intelepti; si rugand pe Dumnezeu sa-ti implineasca dorirea, Acela ti-a vorbit prin gura unei
Bucura-te, ca intrebandu-o de ce nu se rusineaza a te privi, ea ti-a spus ca este femeie si coasta din barbat luata,
Bucura-te, ca ti-a mai zis ca barbatului se cade a privi spre pamant, ca unul ce e din acela intocmit,
Bucura-te, si ne intareste a capata folos din toate cele randuite de Sus in viata noastra,
Condac 8
Pe alta femeie desfranata care se silea, prin cuvinte lingusitoare sa te ademeneasca in pofta pacatului sau, luminandu-o cu
intelepciunea sfintelor tale graiuri, ai intors-o, parinte cuvioase, la calea pocaintei; si ducandu-o intr-o manastire, aceea si-a plans
Icos 8
Facandu-se tie descoperire de la Dumnezeu despre sfantul Vasile, preacinstite, ca asemenea este unui stalp de foc ce se inalta
pana la cer, ai luat cu tine un talmaci iscusit in limba elineasca si ai pornit spre Cezareea Capadociei ca sa-l intalnesti, iar noi,
Bucura-te, ca, prin Duhul, ai vazut o porumbita asemenea razelor soarelui sezand pe umarul sfantului Vasile, ce ii insufla
cuvintele ce le spunea,
Bucura-te, ca, instiintandu-te prin talmaci, i-ai raspuns ca esti strain si nestiut si ca te confunda cu un altul,
Bucura-te, ca v-ati imbratisat in: Domnul, stiind prin descoperire unul despre celalalt,
Bucura-te, ca darul vorbirii elinesti, pe sfantul Vasile l-ai rugat a-ti mijloci,
Condac 9
Mare mahnire, cuprinde sufletele noastre, parinte, vazand vremea vietii trecand, si aflandu-ne fara chip de indreptare. Vointa ne e
slabita din pricina lucrarii pacatelor si neputinciosi suntem in fata propriilor noastre rautati. Tinde-ne, o, sfinte, mana ta
folositoare si ne izbaveste de chinul cel nesuferit, ca izbaviti prin tine sa glasuim cantarea cea veselitoare: Aliluia!
Icos 9
Neinrobit de nimic din cele trecatoare, ca o pasare a cerului fiind, prealaudate, nu ai purtat in lumea aceastaj nici toiag, nici traista
si nici alta bogatie, ci doar pe Domnul l-ai cautat si l-ai iubit si de acela lasandu4e purtat acolo unde El randuia a sluji oilor sale,
Bucura-te, ca, prin rugaciunea ta, un nor de insecte s-a napustit asupra armatei lui Sapor si a imprastiat-o,
Bucura-te, ca, prin punerea mainilor, pe neascultatorul indracit l-ai slobozit de demon,
Bucura-te, ca pe Efrem, strigandu-te in rugaciune, din robia barbarilor l-ai izbavit,
Condac10
Sosind vremea iesirii tale din trup, marturisit-ai, fericite, celor ce te inconjurau, ca, nicicand nu ai grait cuvant nebunesc cu buzele
tale, pe nimeni nu ai blestemat si asupra nici unui credincios nu te-ai luptat. Auzind unele ca acestea noi, nevrednicii, muti de
Icos 10
Cum te vom lauda pe tine, parinte preaiubite? Sau, cu ce margaritare de cinstiri vom impodobi dupa vrednicie pomenirea ta cea
de peste an? Macar ca departe sunt aceste smerite cantari de marimea ispravilor tale, nu trece cu vederea pe cei ce din suflet iti
graiesc:
Bucura-te, alt Moise, ceia ce te-ai salasluit in pustie, rugind de faraonul cel gandit,
Lasat-ai porunca fiilor tai, preacuvioase, sa-ti ingroape mult truditul trup in cimitirul strainilor, iara ceremonii fastuoase si
omagii, iar, in loc de flori si miresme, cerut-ai sa iii intampinat cu rugaciunile lor; drept aceea, adunandu-se sobor de pustnici si
calugari, te-au ingropat dupa porunca, lacri-mand si cantand in cugetele lor: Aliluia!
Icos 11
Faclie purtatoare de lumina fiind, ai raspandit razele stralucirii tale pana la marginile pamantului, adapand cu priso-sinta cu
bautura scrierilor tale, marite, pe cei insetati de mantuire, care impreuna cu noi, te lauda zicand:
Condac12
Rugaciunile robilor tai, nu le trece cu vederea, preacuvioase Efreme, macar ca, departe de lucrarea faptelor bune aflandu-ne,
nevrednici suntem a fi ascultati; insa, catre tine singura nadejde avand, soleste-ne noua harul cel dumnezeiesc si ne pune pe buze
cantarea: Aliluia!
Icos 12
Cantand laudele tale, te cinstim ca pe un mare dascal al pocaintei si intelept cuvantator si inchinandu-ne tie, intr-un glas te fericim
zicand:
Condac13
O, preamimmate parinte Efreme, cel ce, pentru ravna dumnezeiasca, darul lacrimilor neincetate ai primit si ca un stalp al
pocaintei ai stralucit in lume, primeste smeritele noastre cantari ce cu dragoste ti le aducem si ne soleste mila in ziua judecatii,
Rugaciune
O, fericite parinte Efreme, cel ce, cu botezul lacrimilor ti-ai curatit vasul sufletului, facandu-l sa straluceasca de harul sfinteniei si
ne-ai lasat noua pilda vietuirii tale placute lui Dumnezeu si comoara invataturilor insuflate din intelepciunea Duhului Sfant, cauta
cu indurare spre pacatosii robii tai. Usureaza povara pacatelor noastre si ne aprinde in suflet focul pocaintei, ca in pace cu toti
oamenii si in liniste desavarsita sa ajungem sfarsit crestinesc, invrednicindu-ne prin sfintele tale rugaciuni, dantuirii si veseliei
negraite a imparatiei Cerurilor, cantand Tatalui si Fiului si Sfantului Duhj acum si pururea si in vecii vecilor, amin!