pătată de galben de verde de viață și fusta era creață din stambă viu colorată
ai putea să-mi vorbești
despre mișcarea de stradă începută de tine acum câțiva ani cu sânii fluturând sub bluză într-un larg evantai sau cum făceai cișmelele să plângă tu, femeie vrăjită de un lampagiu care avea o mână lipsă și un picior candriu
ce plăcut îmi era
în patul tău din lemn delicat și acum îmi amintesc cum îți mușcam lobul urechii buzele genunchiul și cum ne rostogoleam dement și rotund ca o roată aflată în călduri până la obadă sau cum încremeneam așa dintr-odată pe podeaua alunecoasă și rece din piatră lumina se scurgea din lumânări toată picătură cu picătură peste sânii tăi în fiecare noapte tu zână bună eu vânt turbat cu pantalon de aba vopsit amestecat