Nălucitură mecanică

lumea mea
unde singurătatea
încărcată de rod
atârnă de picioare grea
unde nebunii cu ochii sticloși
o rod pe dinăuntru
ca un cancer bubos
și unde noi
biete nălucituri mecanice
mărșăluim cu groază între pereți
un, doi, trei, un doi trei

doar gândul la tine mă luminează

ca un far
între tristețea fără har
și năpastă
ți-am tradus toți copacii de pe ulița noastră
și niște amintiri aruncate cu sictir
pe gardul de plasă
hai să ne dăm huța fată frumoasă

pentru a mai avea o șansă

m-ai obligat să mă reinventez
la întâmplare
și s-a nimerit o arătare ciudată
un mixt dintre un mort viu
și o capră beată
cu un neg crescut uriaș pe nas
și cu două cocoașe
behăi câteva minute apoi plec acasă

pe deasupra noastră
se rotesc zilnic păsări de fier
ca în transă
nu știu de ce dar tot încearcă
să mă izbească în piept
cu gloanțe de sare grunjoasă

azi noapte am legat luna cu sârmă

să nu cadă de pe gard
i-am pus și două roți
să o împing cât mai lejer în prăpastie
bem câteva shot-uri de țuică
și ne zâmbim în fereastră