Hanul lui Manuc

Astăzi prietena mea cea mai bună vine în țară, ea este mutată cu familia ei în Italia de
când avea 10 ani. În fiecare vară vine pentru 2 săptămâni în România, vine să mă viziteze pe
mine și pentru că îi place foarte mult țara asta. Este rezidentă la medicină și este pasionată de
istorie și azi o duc într-un loc plin de istorie.
Sunt la aeroport, în timp ce mă gândeam de ce nu a ajuns până acum, o aud că mă
strigă, mă uit si-mi face cu mâna:
D -Raluca, aici sunt! ( vine înspre mine zâmbind)
E -Didi, în sfârșit ai ajuns, cât mă bucur să te văd ( o îmbrățișez). Cum a fost zborul? Ești
obosită?
D -M-a obosit dar încă am bateriile încărcate, de ce? Ai un plan ceva pentru azi?
E -Da aș vrea să bem o cafea în Centrul Vechi și dacă vrei să ne plimbăm puțin.
D -Bună idee, nu am fost niciodată acolo și chiar sunt curioasă cum este
E -Super, să mergem!
Am ajuns și cât ne-am plimbat Diana se uita la străzile din Centrul vechi și clădirile cu
un aer istoric si plăcut admirând cu o privire lungă tot ce o înconjura.
Ne-am oprit să bem o cafea la Hanul lui Manuc, îi plăcea cum arată dar credea că este
doar un restaurant oarecare, în timp ce așteptam comanda de suc natural de mere pentru ea și
cafeaua mea ea nu-și lua privirile de la scările din lemn.
D -Ralu de ce este toată zona asta așa diferită de restul orașului? Adică așa arată ca un mall în
aer liber dar e aranjat foarte frumos.
E -Nu ți-a vorbit mama ta de ”Lipscani„? Mie-mi spunea mama că pe vremea ei de aici venea
să-și cumpere haine și diferite lucruri. Centrul Vechi sau Centrul Istoric al Bucureștiului
reprezintă o mare parte din Istoria României.
D -Ba da, cred că de câteva ori… de ce?
E - Centrul Vechi era locul de întâlnire al negustorilor din întreaga lume. Toată zona asta are
cea mai mare încărcătură istorică din capitală, din cauza monumentelor istorice cât i din
prisma variatelor clădiri de patrimoniu, majoritatea clădirilor sunt vechi de sute de ani si sunt
declarate monumente istorice.
D -Dar clădirile de aici încă sunt în uz cum rezistau atât?
E -Da, pentru că majoritatea a fost restaurate si folosite de-a lungul anilor un bun exemplu este
și restaurantul în care suntem acum, în camerele din acest loc s-au luat decizii foarte
importante pentru țara noastră.
D -Sună foarte interesant, poți să-mi povestești?
E -Sigur, bisericile Stravropoleos si Sfântu Anton sunt cele mai vechi din București și a servit
timp de două secole drept loc de încoronare a domnitorilor Țării Românești.
 Altă clădire foarte importantă este Curtea Veche, prima Curte Domnească din
București, care a fost construită chiar de Mircea cel Bătrân și prin jurul anului 1600 s-au
deschis primele hanuri și magazine în zona curții. De aia este așa de diferită partea asta a
orașului de restul.
D -Sunt uimită că toate clădirile astea încă sunt în picioare acum, și povestea restaurantului?
Ce persoane importante au trecut pe aici?
E-Păi pot începe cu un lucru foarte important petrecut aici în urmă cu un secol și anume
Marea Unire
D -Nu se poate.. cum să se poarte discuțiile importante despre asta într-un mic bar, că
bănuiesc că pe vremea aia era mult mai mic și astfel de discuții de față cu restul oamenilor?
E -Nu este chiar așa Didi, Hanul lui Manuc a fost întemeiat în 1806 și avea o cameră specială
ce purta numele „Sala Dacia” unde elita intelectuală din care făceau parte și Nicolae
Filipescu, Octavian Gogă și Ștefănescu Barbu s-au strâns pentru a planifica intrarea
României în Primul Război Mondial și Unirea cu Transilvania și Bucovina.
D -Nu erau scriitori? Eu așa știu..
E -Pe vremea aia oamenii deștepți făceau și politică, deci în hanul avea o perioadă destul de
prosperă pentru că în el își dădeau întâlnire negustorii turci, bulgar și greci și tot aici se
discutau chestiuni economice sau politice care au determinat parcursul istoric al țării.

D -Wow! Asta chiar nu știam.. și cum s-a menținut până în zilele noastre? Adică văd că are
același aer istoric și după nume văd că proprietarul nu a fost Român dacă nu mă înșel , nu?
A fost moștenire de familie și a mers așa până în prezent?
E -Da, ai dreptate cel care l-a întemeiat era armean, se numea Emanoi Mârzaian cunoscut sub
numele de Manuc Bei, el a venit la București în anul în care a izbucnit Războiul ruso-turc,
fiind negustor și diplomat și în acea perioadă era foarte bogat. El moare prin 1817 într-un
accident de călărie din câte se spune a fost omorât pentru că avea una dintre chingile calului a
fost crestată.
D -Hmm! Ce urât si l-a moștenit soția?
E -Despre soție nu știu sincer nimic dar pe vremea aia nu cred că se lăsau femeile la
conducere, ce știu este că hanul ajunge în administrarea unor epitropii pentru că toți
moștenitorii săi erau minori, și ei decid să arendeze hanul și prin 1827 este luat în arendă de
Dimitrie D. Dedu și Nicolae Alexiu.
D -A, ok am înțeles și așa ajunge să aparțină României nu?
E -Încă nu (îi răspund râzând, pentru că nu are răbdare deloc). În 1838 este afectat de un
cutremur, în urma căruia autoritățile din București recomandă dărâmarea lui și reconstrucția,
dar reparațiile costau foarte mult și de la moartea lui Manuc hanul nu a mai fost la fel de
prosper, Murat, fiul lui Manuc devine între timp moștenitor și a decis să vândă clădirea.
D -Era drăguț dacă rămânea moștenire și proprietarul să fie rudă cu Manuc ( spune râzând)
E -Din păcate dacă nu a fost așa, hanul ajunge în proprietatea lui Dimitrie Iconomidis și apoi a
lui Vasilescu Lambru care îi schimbă numele în Hotelul Dacia și sălile lui erau folosite pentru
petrecerile la care participa lumea bună a Capitalei.
D -Ce fel de petreceri?
E -Se organizau baluri mascate, spectacole de teatru sau concerte fiind foarte apreciate de cei
din lumea modernă.
D -Și ajunge ă fie al României?
E -Da, asta în perioada comunistă intră în administrarea statului român, fiind exploatat în
scopuri comerciale. Se punea chiar problema demolării clădirii pentru a mări Piața Unirii dar
în urma comentariilor făcute de arhitectul șef care a spus că este păcat să dărâme o clădire în
încăperile căreia s-au luat deciziile importante pentru formarea Țării Românești.
D -Deștept arhitect, locul acesta este o comoară în adevăratul sens aș cuvântului. Și acum cine
îi este proprietar?
E -Când a luat capăt procesul prin 2007 cred că durat 10 ani, Hanul lui Manuc a fost
retrocedat definitiv lui Constantin-Șerban Cantacuzino și după cum observi acum este
cafenea, restaurant, are și magazine mici.
D -După pozele pe care mi-le arăți l-au restaurat chiar frumos păstrând si aerul lui istoric,
arată splendid acum.
E -Mă bucur mult că-ți place și că te interesează istoria României chiar dacă nu locuiești aici.
( îi spun în timp ce o îmbrățișez)
D -Să știi că acum vreau să venim aici si să-mi povestești de fiecare monument și clădire în
parte, asta când avem timp ( răspunde râzând)
E -Da.. asta o să dureze un timp dar vedem cum facem, acum să mergem că se face târziu!
D -Bine, doar dacă mergem încet, ador să mă uit la zona asta.

Ioniță V.I Raluca Maria