Raportul privind investigațiile din teren și analizele pentru calibrarea și

fundamentarea valorilor (datelor) utilizate

1
CUPRINS

1.Sistemul informatic de mediu

1.1 Scopul sistemului informatic de mediu

1.2 Structura sistemului informatic de mediu

1.2.1 Structura generala

1.2.2 Structura bazei de date

2. Surse de date /informatii

2.1 Identificarea surselor

2.1.1 Surse statistice

2.1.2 Surse administrative si stiintifice

2.2 Circuite si fluxuri informationale

2.2.1 Cicuitul si fluxul informational din agricultura

2.2.2 Circuitil si fluxul informational din silvicultura

2.2.3 Circuitul si fluxul informational din domeniul apelor

3. Criterii de sortare adatelor

4. Continutul bazei de date

2
 1. Sistemul informatic de mediu (SIM)

1.1. Scopul SIM

SIM este un sistem specializat, având drept scop gestionarea piramidei informaționale (Fig. nr.1)
asociată componentelor mediului natural.

Indici

Indicatori

Statistici

Informatii

Date si metadate
Fig. nr 1 Piramida informațională de mediu

1.2. Structura SIM

1.2.1.Structura generala

SIM este structurat pe patru nivele:

N1: Obiecte de mediu
N2: Date de mediu
N3: Metadate de mediu
N4: Cunostințele experților

Relațiile dintre cele patru nivele (Fig.nr. 2) au ca sistem de referință componentele mediului
natural (obiectele de mediu), care sunt descrise cu ajutorul datelor si metadatelor.

Fig.nr.2 Arhitectura modelului sistemului informatic de mediu

3
 Metadatele au o anumită structura (Fig.nr.3) și sunt organizate ca module asociate fiecărei date
de mediu

Fig.nr.3 Modelul unei metadate de mediu

Metadatele au rolul de a „personaliza” datele de mediu, oferind totodată posibilitatea de

comparare a acestora la scara de spatiu sit imp.
„Cunostintele expertilor” s-au impus ca un nou nivel al SIM în contextul complexității mediului
natural ca sistem (determinată de multitudinea componentelor, dar mai ales a relațiilor dintre acestea),
astfel încât a devenit evidentă necesitatea de a realiza un mix între abordările algoritmice și cele euristice
în procesul de analiza/evaluare/ valorificare a piramidei informaționale.
Fluxurile de date/informații din cadrul SIM, respectiv cantitatea de informații care circulă între
două vârfuri (V) ale circuitului/grafului informational (Fig. nr. 4) sunt generate printr-un proces structurat
pe patru nivele (Fig.nr. 5):
 achiziția datelor,
 stocarea datelor,
 analiza datelor,
 managementul datelor

Fig.nr.4 Fluxul de date in cadrul sistemelor informatice de mediu

4
 1.2.2. Structura bazei de date
Fișierele utilizate în procesul de evaluare a serviciilor ecosistemice se grupează în două categorii,
în funcție de posibilitățile de monetarizare, respectiv cu ajutorul instrumentelor pieței și/sau metodelor
bazate pe preferințele exprimate și preferințele revelate:
 fișiere privind ecosistemele,
 fișiere privind serviciile ecosistemice.
Din prima categorie fac parte:
 caracteristicile ecosistemelor/habitatelor/modului de folosință,
 randamentul ecosistemelor,
 prețurile serviciilor ecosistemice.
În a doua categorie sunt incluse:
 nomenclatorul serviciilor ecosistemice specifice Parcului Național Retezat (PNR),
 parametrii serviciilor ecosistemice (cantitativi, structurali, calitativi),
 caracteristicile (nivel de percepție, accesibilitate etc) serviciilor ecosistemice.
Evaluarea serviciilor ecosistemice cu ajutorul metodelor bazate pe preferințele exprimate și
revelate presupune caracterizarea nivelului de percepere a acestora de către diferitele categorii de
utilizatori.
Pentru asigurarea unui caracter coerent/integrator al acestui demers este necesară recurgerea la
un model de percepere a mediului natural, model care include trei categorii de variabile (Fig.nr.6):
 variabile de intrare,
 variabile de ieșire,
 variabile de legătură.

5
 Fig.6 Modelul simplificat de percepere a mediului

Modelul simplificat de percepere a mediului reflectă ordinea reală în care intervin diferite variabile
atât în cadrul buclei directe cât și de retroalimentare, precum și parcursul sistemului decisional, acela de
la decizia individuală la decizia colectivă.
Experiența este o funcție de timp, exprimând perceperea directă și indirectă a fenomenelor și
proceselor de mediu; decalajul de timp și spațiu între indivizi și colectivități privind perceperea mediului,
imprimă experienței caracterul unei rezultante dintre propria experiență și experiența transmisă de alții.
Dinamica mediului se exprimă prin valori mici și foarte mici, modificările acestuia fiind foarte lente,
imperceptibile în intervalele de timp scurte și medii, ceea ce conferă timpului caracterul de variabilă
discrete în raport de diferite nivele temporale de gestionare a resurselor și proceselor de mediu; cele mai
multe din căile de acumulare a experienței și de exprimare (măsurare) empirică a acesteia relevă tocmai
un asemenea aspect.
Principalele căi de acumulare a experienței sunt:
 caracterul repetitiv al sistemului de percepere a mediului,
 acumularea de cunoștințe,
 caracterul temporal și spatial al deciziei.
Exemple de exprimare empirică a variabilei „expeiență”:
 perceperea timpului: durată, perspectivă, raritate,
 bugetul de timp: timp atribuit formulării deciziilor și timp pentru aplicarea acestora,
 scara timpului: timpul pentru instituții, pentru organizații și pentru indivizi,
 învățare, memorare, atașament față de trecut,
 tradiții scrise și orale,
 evenimente anterioare și istorisiri ale unor cazuri în cadrul unor studii particulare,

6
  antecedente istorice și pre-istorice, informații rezultate din documentare scrise și cazuri
concrete.
Caracteristicile indivizilor permit clasificarea acestora în funcție de rolul și statutul pe care îl au în
societate și se referă la:
 vârstă, sex, categorie socio-economică, profesie, venit, educație,
 atribute sau caracteristici rezultate în urma unor analize, interpretări (ca de exemplu aprecierea
rolului și statutului unui individ, în funcție de puterea, de influența sa asupra societății).
Caracteristicile grupului se referă la parametrii care permit descrierea, clasificarea și gruparea
populației studiate,păstrând în același timp posibilitățile efectuării de comparații cu parametrii reținuți
pentru caracterizarea indivizilor.
Prin aceasta nu trebuie diminuată însă importanța variabilei de stare „caracteristicile grupului”
atâta vreme cât, de exemplu, în unele regiuni modificarea numărului populației ca urmare a creșterii
demografice și/sau migrației poate fi luată în calcul o variabilă exogenă în procesul de amenajare a
ecosistemelor și în evaluarea relațiilor dintre om și mediu.
Exemple de exprimare empirică a variabilei „caracteristicile grupului”:
 numărul și densitatea populației,
 structura populației în funcție de vârstă, sex, grad de ocupare, proprietate asupra terenurilor
etc,
 evoluția demografică: variații absolute, rata creșterii, rata mortalității,
 mișcarea populației: migrație, mișcări zilinice și sezoniere,
 dimensiunea grupurilor, colectivităților, categoriilor de populații,
 structura populației în funcție de gradul de rudenie, etnie, religie, limbă, categorie socială,
 distribuția ocupațiilor, competențelor, nivelului de instruire, veniturilor, bogăției, terenului,
 nivelul și condițiile de viață: obiceiuri alimentare, servicii medicale, asigurarea apei și a
confortului sanitar.
Personalitatea este o variabilă importantă în relația om-mediu, cee ace justifică preocupările unor
psihologi pentru evaluarea preferințelor individului în materie de mediu, atitudini față de mediu și, chiar
dacă într-o mai mica măsură a comportamentului în relațiile cu mediul.
Eficacitatea (personalității) este expresia generică a conceptelor reunite de literature de
specialitate sub numele de „control exterior-interior” și se apreciază pein gradul în care orice individ
consideră că acțiunile și punctele sale de vedere, exprimate oral, scris sau comportamental prezintă
importanță și conduc la rezultatul droit.
În contextul precizat, termenul de „eficacitate” se poate referi și la măsura în care decizia, luată
de individ, exprimată inclusiv în plan comportamental, este rezultatul propriei voințe și/sau a influenței
altor indivizi, grupuri, colectivități, etc, respectiv al raportului dintre controlul interior și cel exterior exercitat
asupra individului.
Importanța „eficacității” poate fi identificată la două nivele:
 mesajul programelor și proiectelor de mediu își vor atinge „ținta” în măsura în care va fi avută în
vedere compatibilitatea dintre conținutul și forma mesajului, pe de o parte, și gradul estimat al eficacității

7
individului, grupului, societății în a influența societatea civilă, instituțiile, într-un sens favorabil aplicării
măsurilor pentru conservarea calității mediului;
 filozofia ce vas ta la baza relației „om-biosferă” diferă de la individ la individ, de la o colectivitate
la alta, în funcție de gradul de control atribuit omului asupra naturii și/sau naturii asupra omului.
Exemple de exprimare empirică a variabilei „personalitate și eficacitate”:
 gustul pentru risc și inovație,noutate,
 disponibilitatea de a analiza mediul,
 evaluarea personalității în relația cu mediul,
 identificarea relațiilor de cauzalitate și asumarea responsabilității.
Identitatea este o variabilă importantă în procesul de percepere a mediului inclusive ca urmare a
faptului că reflectă atașamentul individului pentru o zonă sau un loc anume.
Contextul și modul în care individul apreciază că își regăsește propria evoluție , propria
personalitate își pun amprenta asupra deciziilor sale privind participarea la negocierea utilităților mediului
între utilizatori și proiectarea sistemului de gestionare a resurselor naturale.
Exprimarea empirică a variabilei „identitate” se poate realiza prin:
 grupul căruia individual consideră că îi aparține,
 perceperea propriului său rol și statut a propriei sale autorități,
 atașamentul manifestat față de anumite locuri și comunități,
 auto-descrierea.
Teritorialitatea, ca expresie a atașamentului și sentimentului de proprietate asupra unei zone sau
loc anume, se regăsește în grija cu care o colectivitate, un grup înțelege să intervină asupta spațiului
natural, precum și în „contingentarea” acțiunilor promovate di afara zonei pentru a se desfășura în
interiorul acesteia. Dimensiunea spirituală a teritorialității își pune amprenta, la rândul său, asupra
fluidizării „granițelor” culturale, spirituale dintre diferite zone, deci asupra raportului dintre ethnocentrism și
disponibilitatea de a evalua și aplica experiențe aparținând altor zone.
Rezultă că teritorialitatea și etnocentrismul își exercită influența asupra relației om-mediu în
primul rând prin comportamentul colectivității, grupului față de mediu ca sistem si bun public.
Exemple de exprimare empirică a variabilei „teritorialitate și ethnocentrism”:
 mobilitatea populației zonei, locului,
 amplasarea centrelor sociale,
 atitudini defensive sau exclusive (ex: refezul de a vinde teren altora decât celor aparținând
zonei),
 valori atribuite altor oameni și locuri, comportamentul față de acestea,
 gradul de cunoaștere a altor culture și locuri, zone,
 preferința pentru alte culturi, zone, țări,
 forme de abordare, de reprezentare a zonei de apartenență și a altor zone în artă, istorie,
tradiții, ritualuri, folclor.

8
 Sistemul de valori oferă un cadru de referință pentru evaluarea, acceptatea sau respingerea
comportamentului sau ideilor, reprezentând deci un model de comportament la care grupul sau
colectivitatea se poate raporta.
Din perspectiva relației „om-mediu” este necesar de sesizat rolul sistemului de valori în
retragerea sau extinderea opțiunilor și acțiunilor cu impact (pozitiv sau negativ) asupra ecosistemelor
naturale, ceea ce depinde, în mod evident, de locul rezervat naturii în sistemul de valori, de faptul dacă
aceasta este percepută ca un bun exploatabil sau care trebuie conservat (subliniem că procesul de
conservare a naturii nu exclude dezvoltarea unor activități sau altora într-o zonă, ce limitează volumul și
structura acestora în funcție de capacitatea de suport de diluție și autoepurare a mediului).
Sistemul de valori se poate exprima empiric pe baza valorii acordate unor elemente cum ar fi:
 natura,
 locurile particulare,
 elementele biosferei (apă, teren etc),
 mobilitatea socială și spațială,
 tradiția și schimbarea, productivitatea, profitul și munca,
 schimbul social de bunuri și servicii.
Ca experiență imediată resimțită de organismal uman și etapă premergătoare actului cunoașterii,
percepția senzorială este cea mai îndepărtată variabilă de legătură față de momentul formulării deciziei
privitoare la managementul ecosistemelor, a mediului.
„Tot mai mult, sistemele științifice de supraveghere continuă se extend și apelează la percepția
senzorială a omului pentru a detecta acele stări și transformări ale mediului care se situează la un nivel
inferior pragului sensorial al conștientizării ca urmare a intermitenței, nivelului scăzut și încetinelii în
manifestare”.
Perceperea senzorială se poate exprima prin:
 pragurile de percepție a zgomotelor, mirosului,
 percepția vizuală a formei, culorii, detaliului și varietății.
Nevoia de a ordona realitatea este una de factură universală, dar criteriile de realizare sunt
personale și/sau aparțin unei anumite culori, de aceea „delimitarea categoriilor și sistemelor de apreciere”
reprezintă o singră variabilă de legătură a modelului de percepere a mediului.
„Intr-o comunitate de țărani tehnicianul agricol poate să facă cu ușurință deosebirea dintre
diverse categorii cum ar fi: amelioarea în agricultură (prin crearea de noi soiuri și hibrizi, amenajarea
irigațiilor, corectarea PH-ului etc), împădurirea unor terenuri și securitatea socială. El poate să considere
că doar prima din aceste categorii aparține domeniului său profesional.
Pentru țăranul din agricultură, nivelul scăzut al randamentelor, datorate secetei și deficitului de
substanțe nutritive din sol, îmbolnăvirea unui membru al familieicu implicații asupra bugetului propriu și a
producțivității pot fi considerate din aceeași categorie numită „sărăcie”, sau „tăran” sau „indian”.
Distorsiunile care apar în acest exemplu între categorisirea făcută de tehnicianul agricol și aceea a
țăranului au ca origine, în același timp, diferențele privind criteriile de clasificare și acelea a conținutului
categoriilor lor.
Asemenea diferențe pot sta la baza unei insuficiente înțelegeri și a non- comunicării”.
9
 Exemple de măsurare empirică a variabilei „delimitarea categoriilor și sistemelor de apreciere”:
 evaluarea categoruulor în funcție de criteriile personale,
 descrierea oamenilor, locurilor, evenimentelor,
 stereotipii,
 preferințe,
 perceperea raportului „cost – beneficiu”.
Ținând cont de componentele sale afective (sentiment,emoții), cognitive (gândire, organizare
mentală) și conative (de comportament), care se constituie în ansamblul disponibilității individului,
grupului, colectivității de a acționa, variabila de legătură „atitudine”poate fi exprimată empiric în funcție de:
 obiectul atitudinii,
 intensitatea atitudinii: extremă, moderată, apatică,
 orientarea atitudinii: pentru, contra,
 consistența atitudinii (coierența unei atitudini și coerența între mai multe atitudini),
 schimbarea, flexibilitatea atitudinii(de exemplu ca urmare a unei informații)
Comunicarea și informarea sunt, fără îndoială, cele mai importante variabile ale procesului
decizional, acesta exprimând capacitatea individului de a primi și transmite informația, de a trata
informația în contextul comunicării.
Ceea ce conferă specificitate acestei variabile de legătură a modelului de percepere a mediului
este faptul că în cazul sistemelor, a resurselor de mediu, utilităților diverse li se opun sisteme de
valorificare multiple, uneori diferite în mod semnificativ, astfel încât formularea deciziei trebuie să fie
rezultatul acordului încheiat între un număr mare de persoane, de grupuri și categorii sociale.
Între elementele de interes deosebit ale sistemului de comunicare și informare ar putea fi
menționate:
 dispunerea fluxului informațional sub forma rețelei de indivizi și/sau grupuri,
 verigile vulnerabile ale sistemului informațional, identificate în funcție de natura și importanța
deciziei,
 distribuția informației în timp,
 amplasarea principalelor noduri ale rețelei acolo unde informația este tratată, stocată,
diseminată,
 distorsiunile la care este supusă informația pe parcursul rețelei,
 volumul de informații de la care poate fi declanșată acțiunea,
Pentru exprimarea empirică a variabilei „comunicare și informare” se poate ține cont de:
 infrastructura necesară informării și comunicării,
 termenii de referință ai comunicării și informării,
 evaluarea critică a surselor generatoare de informații.
Opțiunea și comportamentul, ca o primă variabilă de ieșire, delimitată la nivelul individului,
reprezintă ultimul stadiu al proceselor de percepție, acela situat între cunoaștere și acțiune.
Opțiunea și comportamentul pot fi exprimate ținând cont de următoarele aspecte:
 numărul și ordinea dorită a opțiunilor,

10
  alternanța opțiunilor, pe termen scurt și lung,
 efectele opțiunilor, apreciate la diferite scări temporale,
 restricții în formularea opțiunii și alegerea comportamentului,
 coerența dintre opțiune și comportament.
Formularea politicii și a deciziei se va evalua ținând cont de:
 nivelul administrativ sau politicla care se formulează deciziile,
 continuitate sau discontinuitate în politica de mediu promovată, importanța politicii, practicate în
perioada trecută,
 perspectivele în timp, urgențele, reversibilitatea deciziilor,
 numărul și categoriile de opțiune luate în calcul în procesul deciziei,
 aplicarea politicii, de cine?, când?, cum?,
 efectul politicii asumate asupra opțiunilor formulate la alte nivele de decizie.
Sistemele de utilizare a resurselor se diferențiază ca mărime și complexitate, nivele de
identificare, delimitându-se de la familie până la suprafața unei țări sau regiuni, fără a ține cont neapărat
de limitele unui ecosistem sau altul.
Pentru evaluarea empirică a acestei variabile se va ține cont de:
 forma de proprietate asupra terenului, capitalului,
 randamentul resurselor,
 organizarea socială,
 nivelul și complexitatea sistemului,
 impactul asupra mediului (nivel și intensitate),
 flexibilitatea sistemului.

2. Surse de date/informații

2.1. Identificarea surselor

În funcție de statutul fluxurilor informaționale generate, sursele de date/informații se diferențiază

în:

 surse statistice,
 surse administrative,
 surse științifice.
2.1.1. surse statistice
Prin Programul Statistic Național Anual sunt activate următoarele surse statistice:
 observări statistice exhaustive, de tipul recensămintelor, care presupun colectarea de date
statistice de la toate unitățile incluse în populația statistică de referință,
 observari statistice prin sondaj, care presupun colectarea de date de la o parte reprezentativă a
populației statistice de referință,
 observări statistice parțiale, de tipul anchetelor – pilot, care presupun colectarea de date de la o
parte a populației statistice de referință, fără a fi obligatorie asigurarea reprezentativității acesteia.
Pentru evaluarea serviciilor ecosistemice din PNR sunt de interes cercetările statistice realizate
cu următoarele instrumente:
 chestionarul privind producția vegetală la principalele culturi (PVPC),
11
  chestionarul privind efectivele de animale și producția animal (EPA),
 ancheta structurală în agricultură (ASA),
 recensământul general agricol (RGA)
 ancheta privind prețurile din piețele agricole (APP_P),
 ancheta privind prețurile culese din oboare (APP_O),
 ancheta privind prețurile de la procesatori, engrosiști și societăți comerciale agricole (APP_E)
 ancheta statistică privind prețul terenului agricol (PTA),
 ancheta statistică privind prețul arendei (PRA),
 cercetare statistică privind producția de carne (INDC)

2.1.2. Surse administrative și științifice

Principala sursă administrativă o reprezintă Registrul Agricol (RA), document official de evidență
primara unitara,in care se inscriu data cu privire la gospodariile populatiei si la
societatile/asociatiileagricole,precum si la orice alte persoanefizice/juridice care au teren in
proprietate/folosinta si/sau animale :
-componentag gospodariei/exploatatiei agricole fara personalitate juridica,
-terenurile aflate in proprietate identificate pe parcele si categorii de folosinta,
-terenurile agricole aflate in folosinta si modul de detinere a respectivelor suprafete agricole,
-modul de utilizare a suprafetelor agricole,respectiv:suprafata arabila cultivata cu principalele
culturi,suprafete de teren necultivat,ogoarele,suprafata cultivata in sere,solarii si alte spatii
protejate,suprafata utilizata pentru culturi succesive in camp,culturi intercalate,culturi modificate genetic
pe raza localitatii si suprafata cultivata cu legune si cartofi in gradinile familiale,numarul pomilor
razleti,suprafata plantatiilor pomicole si numarul de pomi,alte plantatii pomicole aflate in teren
agicol,viile,pepinierele viticole si hameistile ,suprafetele efectiv irigate in camp;
-animalele domestice si/sauanimalele salbatice crescute in captivitate,respectiv:situatia la
inceputul semestrului,evolutia efectivelor de animale in cursul anului aflate in proprietatea
gospodariilor/ex[loatatiilor rgicole fara personalitate juridica,cu domiciliul in localitate si/sau in proprietatea
entitatilor cu personalitate juridica,care au activitate pe raza localitaii.

Capitolele relevante pentru evaluarea serviciilor ecosistemice in PNR sunt:

 Titlul II – Completarea RA
 Cap. Terenuri aflate în proprietate,
 Cap. Modul de utilizare a suprafețelor agricole situate pe raza localității,
 Cap. Animale domestice și/sau animale sălbatice crescute în captivitate, în condițiile legii
 Titlul III – Centralizarea datelor din RA
 Cap. Producția vegetală obținută – culturi de camp,
 Cap. Producția vegetală obținută – culturi successive în camp,
 Cap. Producția de fructe obținută,
 Cap. Producția animală obținută.
Datele și informațiile privind serviciile ecosistemice generate de ecosistemele forestiere și
acvatice sunt furnizate de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva (RNP), care are în subordine și
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) și Administrația Națională a Apelor – Apele Române,
căreia i se subordonează și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.
Obiectivele principale ale cercetarilor statistice din silvicultura constau in obtinerea de dare
statistice referitoare la:
-suprafata si structura fondului forestier si inventarierea principaleler categorii de vegetatie
forestiera,
-cantitatea si valoarea produselor cu specific forestier vandute(lemn si produse nelemnoase)
-consumul intermediar si alte cheltuieli din domeniul silviculturii,
-intensitatea recoltarii lemnului din paduri,
-actiunile legate de regenerarea padurilor existente si cele vizand cresterea suprafetei padurilor
si a altor terenuri cu vegetatie forestiera.
Instrumentarul statistic pentru realizarea cercetărilor statistice din silvicultură, cu relevanță
pentru evaluarea serviciilor ecositemice din PNR sunt:
12
  Fondul forestier național (SILV. 1),
 Activitatea economică a unităților silvice (SILV. 2),
 Masa lemnoasă recoltată și suprafața parcursă cu tăieri (SILV. 3),
 Lucrări de regenerare a pădurilor executate în fondul forestier, terenuri degradate și alte
terenuri din afara fondului forestier (SILV. 4),

Departamentul “Managementul resurselor de apa”din cadrul A.N.A produce date primare privind
resursele de apa,avand in structura sa urmatoarele servicii:

-Gestiunea calitativa si protectia resurselor de apa,

-Gestiunea cantitativa a resurselor de apa.

Culegerea si centralizarea datelor sunt realizate de Sistemele de Gospodarire a

Apelor,Administratiile Bazinale de Apa si A.N.A,date si informatii care sunt transmise si la I.N.S.

Principalele documente prin care sunt valorificate datele si informatiile privind resursele de apa
sunt:

-Sinteze/Rapoarte de gospodarire a apelor,

-Balanta apei-planul de folosire a apei in perioadele hidrologice normale si evacuarea apelor

uzate,

-Raportul tehnic privind gospodarirea apelor subterane,

Anuarul privind caracterizarea si gospodarirea apelor,

-Sinteza calitatii apelor din Romania,

-Pan de restrictii si folosire a apelor in perioade deficitare.

13
2.2 Circuite si fluxuri informationale

2.2.1 Circuitul si fluxul informational din agricultura

14
2.2.2 Circuitul si fluxul informational din silvicultura

2.2.3 Circuitul si fluxul informational din domeniul apelor

15
 3. Criterii de sortare a datelor

Dimensiune Definiție
Accesibilitate Măsura în care datele sunt disponibile sau ușor și rapid de regăsit
Cantitate corespunzătoare de Masura în care volumul de date este potrivit pentru sarcina curentă
date
Credibilitate Măsura în care datele sunt considerate adevărate sau cedibile

Completitudine Măsura în care datele nu lipsesc și acoperă un domeniu suficient de

Reprezentare concisă
Reprezentare consistentă
Usurință în manipulare
Lipsa erorilor
Interpretabilitate
Obiectivitate
Relevanță
Reputație
larg și adânc pentru sarcina curentă
Măsura în care datele sunt reprezentate compact
Măsura în care datele sunt prezentate în același format
Măsura în care datele sunt ușor de manipulat și aplicat diferitelor
sarcini
Măsura în care datele sunt corecte și de încredere
Măsura în care datele sunt într-un limbaj corespunzător, simbolurile,
unitățile și definițiile fiind clare
Măsura în care datele sunt nepărtinitoare, imparțiale
Măsura în care datele sunt aplicabile și utile pentru sarcina curentă
Măsura în care datele sunt apreciate în funcție de sursă sau conținut

Securitate Măsura în care accesul la date este restricționat corespunzător pentru

a le asigura securitatea
Punctualitate Măsura în care datele sunt suficient de actuale pentru sarcina curentă
Inteligibilitate Măsura în care datele sunt ușor de înțeles
Valoare adăugată Măsura în care datele sunt aduc beneficii și avantaje prin utilizare

16
 4. Continutul bazei de date

Denumire Sit:
nr.
Populatia din aria sit-ului: persoane

Tabel 1 Structura pe categorii de habitate

Categorie habitat hectare
1. Paduri de: 0
1.1. Conifere
1.2. Foioase
1.3. Altele ………
2. Acvatice
3. Pasuni
4. Pajisti
5. Altele ……

Total 0

Tabel 2 Structura padurilor pe categorii de specii si clase de productie

Categoria \ Clasa de productie I II III IV V
Paduri de:
ha
1.1. Conifere:
mc/ha
ha
1.2. Foioase
mc/ha
ha
1.3. Altele ………
mc/ha

Tabel 3 Structura pasunilor/pajistilor pe clase de productie

Categoria \ Clasa de productie I II III IV V
ha
Pasuni
mc/ha
ha
Pajisti
mc/ha

Tabel 4 Consumul mediu anual de apa, pe categorii de consumatori

Categorie/anul
Populatie mc/an
Zootehnie mc/an
Piscicultura mc/an
Irigatii mc/an
Industrie mc/an
Altele ………… mc/an

17
Tabel 5 Valorificarea resurselor naturale pentru turism
Indicator/anul
nr
Capacitatea de cazare
paturi
Grad de acoperire %
Sosiri turisti pers
Innoptari pers
Tarif mediu lei/pat
Sosiri dupa provenienta turistica pers
turisti romani, din care din judetul pers
Alba pers
Arad pers
Argeş pers
Bacău pers
Bihor pers
Bistriţa-N. pers
Botoşani pers
Braşov pers
Brăila pers
Buzău pers
Caraş-Sev. pers
Călăraşi pers
Cluj pers
Constanţa pers
Covasna pers
Dâmboviţa pers
Dolj pers
Galaţi pers
Giurgiu pers
Gorj pers
Harghita pers
Hunedoara pers
Ialomiţa pers
Iaşi pers
Ilfov pers
Maramureş pers
Mehedinţi pers
Mureş pers
Neamţ pers
Olt pers
Prahova pers
Satu-Mare pers
Sălaj pers
Sibiu pers
Suceava pers
Teleorman pers
Timiş pers

18
 Tulcea pers
Vaslui pers
Vâlcea pers
Vrancea pers
M.Bucureşti pers
turisti straini pers

Tabel 6 Cantitatea si Valoarea medie de piata a unor resurse/servicii ecosistemice

Resurse (servicii)/anul
Paduri lei/ha
Conifere lei/ha
Foioase lei/ha
Altele ……… lei/ha
Pajisti/Pasuni lei/ha
Fan lei/kg
Lemn (lemn pe picior) lei/mc
Conifere lei/mc
Foioase lei/mc
Altele ……… lei/mc
Apa bruta lei/mc
Peste lei/kg

Cantitate estimata peste pescuit kg/an

din lacuri/rauri
Miere albine lei/kg
Productie estimata miere kg/an
Ciuperci lei/kg
Productie estimata ciuperci kg/an
Fructe de padure lei/kg
Productie estimata fructe de
kg/an
padure
Plante medicinale lei/kg
Productie estimata plante
kg/an
medicinale

19
Bibliografie

1.Horatiu Dragomirescu :Economia,organizatiile,societatea in era informatiei,Ed.ASE,2009

2.Marian Stoica:Sisteme informationale economice,Ed.ase,2005

3.Marian Stoica,s.a:Managementul sistemelor informationale,Ed,ASE,2012

4.Metodologia privindrealizarea cercetarilor statistice din silvicultura,Institutul National de Statistica,2010

5.Mihai Paun,s.a:Analiza,diagnoza si evaluarea sistemelor din economie,Ed.ASE,2004

6.N.G.niculescu,s.a:Teorii si politici economice,editia a-3-a,Ed. Junimea,Iasi,2005

Xxx H.G 985/27.12.2019 privind registrul agricol pentru perioada 2020-2024

20