GESTIUNEA RISCULUI

16.01.2021 ECOLOGIC

ILIESCU NICOLTA LIVIA

GRUPA 1338
 Capitolul 1 Riscul si securitatea industriala
Dezvoltarea economica accelerata care a caracterizat secolul XX, a avut pe
langa efectele benefice pe care le-a produs industrializarea asupra evolutiei umane, si efecte
negative asupra sanatatii oamenilor si a mediului inconjurator. Aceste evolutii continua si in
prezent punand mari semne de intrebare asupra capacitatii noastre ca specie de a le controla.
Riscul reprezinta posibilitatea de materializare a unui eveniment care va induce un
impact asupra anumitor obiective. Riscul poate fi generat de un eveniment, o actiune sau
absenta unei actiuni, consecintele posibile variind de la cele benefice la cele catastrofale.
Riscul de mediu se poate manifesta sub forma stresorilor (factorilor de risc) generati
de activitatea (sau inactivitatea) umana si poate genera efecte adverse asupra mediului,
precum si degradarea sau pierderea durabilitatii.
Sectorul economic poate deveni si el subiect al riscului. Pentru subiectii economici
riscul reprezenta posibilitatea de a se produce un eveniment, in general defavorabil, cu
consecinte asupra performantelor: costului, calitatii sau a duratei de executie.
Riscul ecologic este privit ca un fenomen care provine din circumstante pentru care
decidentul este in masura sa identifice evolutii/evenimente ecologice posibile si chiar
probabilitatea producerii acestora. Chiar daca probabilitatea estimata pentru materializarea
efectiva a unui anumit factor generator de risc ecologic este ridicata, decidentul nu poate fi
sigur daca acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine si nu un altul; este posibil
chiar sa se produca un fenomen ecologic a carui probabilitate sa fie apreciata la un nivel
redus sau chiar un eveniment neprevazut.
Riscul ecologic poate fi privit si sub aspectul pericolului producerii unui accident
ecologic pe care il genereaza o decizie gresita in opozitie cu o alta decizie ca ar fi fost mai
buna.
Probabilitatea de producere a unui accident major se calculeaza cu urmatoarea
formula:
Ni,s = Ni,s* + nf + np + no
unde: Ni,s numarul probabil; Ni,s * numarul mediu de probabilitate pentru instalatie sau
substanta; nf parametrul de corectie ce se refera la sistemul de securitate prevazut; np
parametru de corectie referitor la directia vantului catre aria populata; no parametru de
corectie referitor la organizarea si managementul securitatii.
Conform IAEA (International Atomic Energy Agency) fiecare substanta poluanta are
un numar de referinta, convertind numarul de probabilitate calculat in probabilitate conform
IAEA, rezulta ca pentru valoarea X probabilitatea de producere a evenimentului este de 3 x
10-7 eveniment/an ( Figura 1).
 Figura 1: Probabilitatea de producere a unui eveniment

Evaluarea stiintifica (sau obiectiva) a riscului bazata pe o combinatie a probabilitatii si

gravitatii recunoaste intotdeauna existenta unui grad mic de incertitudine.
Riscul ecologic este un concept multidimensional al carui nivel nu poate fi redus la un
singur element, la o cifra. Important este sa se determine un nivel acceptabil al riscului
ecologic pe care decidentul este dispus sa si-l asume. Nivelul acceptabil al riscului ecologic
se refera la riscul 'maxim' pe care decidentul este dispus sa si-l asume.
Nu exista un nivel acceptabil unic, ci acesta este diferit in functie de conditiile
concrete ale fiecarei activitati economice sau de atitudinea fata de riscul ecologic al
decidentului.
Abordarea factoriala a riscurilor ecologice ajuta decidentul in a lua decizia
financiara cea mai buna pentru diminuarea sau eliminarea riscurilor ecologice.
Definirea domeniului factorial al riscurilor ecologice
Constituind externalizari ale efectelor poluarii in factorii de mediu (aer, apa, sol,
subsol, biodiversitate), riscurile ecologice reprezinta expresia unor pericole, a unor esecuri,
adesea mortale, ale activitatii umane, generatoare de poluare. Adesea riscurile
odata declansate pot fi ireversibile pentru om, pentru specia umana, in acest
daca incertitudinea este precumpanitoare in domeniul considerat.
Riscurile ecologice pot fi abordate din urmatoarele perspective: surse de risc; factori
de risc; fluxuri de risc; efectele riscurilor ecologice; factorii de mediu.
1.Surse de risc
Toate activitatile umane sunt potentiale surse de risc, dar dintre acestea cele mai
relevante tipuri si surse sunt:
- Emisiile continue in aer, apa si pe sol provenite de la industrie si de la activitatile asociate
acesteia;
- Evacuarile accidentale ale substantelor periculoase provenite din instalatiile industriale;
- Emisiile rezultate in urma exploatarilor sistemelor de transport (care constituie surse
continue de emisii);
Activitati agricole care afecteaza sanatatea oamenilor si mediul: imprastierea de
ingrasaminte, insecticide si ierbicide care contamineaza solul, apele subterne si cele de
suprafata. Activitatile agricole pot consuma mari cantitati de apa, ducand la aridizarea si
eroziunea solului.
Urbanizarea si infrastructura asociata acesteia sunt o sursa de perpetuare a mediului si
generatoare de poluare.
Sursele naturale de accidente sunt: cutremurele, furtunile, inundatiile, eruptiile. Toate
aceste surse naturale se pot suprapune peste sursele de risc produse de catre om.
Vom considera ca surse de risc produse de catre om urmatoarele cinci categorii:
industria, agricultura, transporturile, utilitatile, menajele (IND;AGR;TR;UT;MEN).
Daca insumam riscurile celor cinci surse vom obtine marimea RT.
RT = ∑ ( IND + AGR + TR + UT + MEN)
Cunoscand riscul total rezultat din insumarea celor cinci surse de risc, putem
determina
coeficientul total de risc pe componentele acestuia.
CTR = RT = ∑ ( IND + AGR + TR + UT + MEN )
FM = ∑ (AP + SL + SB + AR +BIOD)
unde: FM = factori de mediu; AP = factorul de mediu apa; SL = factorul de mediu
sol;
SB = factorul de mediu subsol; AR = factorul de mediu aer; BIOD = factorul de
mediu
biodiversitate.
Sunt activitati economice al caror efecte au proportii de dezastre: poluarea apelor
pana la nivelul de 'pustiire biologica', poluarea aerului sinergic cu Pb si SO2, poluarea apelor
freatice, eroziunea solului, fenomenul de desertificare a unor zone din tara unde, la factorii
naturali (seceta prelungita) se adauga si activitatile antropice care prin deforestare,
desfiintarea perdelelor de protectie accentueaza ireversibilitatea fenomenului.
2.Factorii de risc
Exprimat ca probabilitate, riscul poate fi previzibil si astfel evitat sau minimizat. In
acest scop au fost identificati urmatorii factori de risc (tabelul nr.1).
3. Efectele riscurilor ecologice
Riscurile depind de amplitudinea efectelor de poluare si semnifica depasirea unor
plafoane de poluare dincolo de care valoarea factorului de risc afecteaza ecosistemele umane.
Astfel, se pot evidentia doua aspecte ale riscurilor:
- riscuri care produc efecte pe termen scurt, care vor fi suportate in special la nivelul
ecosistemelor, generand un anumit comportament din partea decidentilor, comportament
concretizat prin actiuni de finantare. Prin aceste actiuni de finantare se incearca diminuarea
efectelor poluarii in scopul protejarii ecosistemelor umane. Aceasta categorie de riscuri
include riscurile asteptate si asumate de catre om.
- riscuri care produc efecte pe termen lung, sunt generate de modificari in profunzime, pe o
durata de timp foarte mare, cu efecte greu de estimat. Datorita complexitatii estimarii acestor
riscuri, ele fiind insuficient sau denaturat percepute, comportamentul decidentilor depinde
adesea de puterea acestora de a gandi in perspectiva Aceste riscuri implica strategii, politici
instrumente si finantari conjugate, altfel spus, un efort comun al tuturor indivizilor din
ecosistemul uman.
Riscuri care produc efecte pe termen lung sunt urmatoarele:
- Riscul producerii efectului de sera ca urmare a existentei dioxidului de carbon, CH4, NOX,
freonilor, care permit radiatiei solare sa strabata atmosfera, sa ajunga pe Pamant, dar nu mai
permit reintoarcerea energiei termice in spatiul cosmic. Emisiile depasesc astazi posibilitatile
naturale de epurare a atmosferei, deci an de an continutul lor este tot mai mare. Consecintele
efectului de sera s-ar concretiza in topirea ghetarilor, cresterea nivelului apelor marilor si
oceanelor cu 1-2 m, inundatii, schimbari climaterice (in regimul precipitatilor, al vanturilor),
deplasarea zonelor climaterice si de vegetatie.
- Riscul degradarii stratului de ozon ca urmare a existentei freonilor care au timpi mari de
injumatatire, de zeci si sute de ani, ceea ce le mareste stabilitatea in timp, acumularea in
atmosfera si actiunea de distrugere a ozonului. Consecintele degradarii staratului de ozon se
concretizeaza prin cresterea fluxului de radiatii ultraviolete ceea ce duce la cresterea
frecventei bolilor de ochi si a cancerelor de piele la om, la scaderea recoltelor de plante,
afectand astfel indirect si fauna.
- Riscul aparitiilor ploilor acide  ca urmare a existentei oxizilor de sulf prezenti in
concentratie mare in atmosfera. Aceste ploi au o suma de efecte negative: distrug vegetatia, in
special padurile de conifere, prin distrugere directa a clorofilei; suprafertilizeaza solul,
plantele crescand foarte repede, prematur; acidifierea lacurilor, care duce la disparitia
pestilor; dizolvarea sarurilor de calciu si magneziu din sol, producand carente in aceste
elemente, acidifierea solului si carente in nutritia plantelor.
In cazul in care insumam toate riscurile care produc efecte pe termen scurt care
afecteaza factorii de mediu, vom obtine o marime care reprezinta deteriorarea totala, marime
care dimensioneaza volumul riscurilor asumate.
Rts = RTts ; ∑ Rtl = RTtl
unde: Rts = suma riscurilor cu efecte pe termen scurt;
RTts = riscul total pe termen scurt;
∑ Rtl = suma riscurilor cu efecte pe termen lung;
RTtl = riscul total pe termen scurt.
Pentru a da o dimensiune riscurilor totale care pot afecta mediul se
insumeaza riscurile totale cu efecte pe termen lung cu riscurile totale cu efecte pe termen
scurt.
RT = ∑ Rts + ∑ Rtl = RTts + RTtl
Evident acesta dimensiune nu poate fi stabilita cu exactitate deoarece in categoria
riscurilor cu efecte pe termen lung intervin elemente necunoscute si deci neprevazute.
Riscurile care produc efecte pe termen lung vor fi considerate un element de
multiplicare a riscurilor. Estimand un coeficient prospectiv ale riscurilor cu efecte pe termen
lung vom obtine:
CRT = ITRT/ FM
unde: CRT= coeficient prospectiv al riscurilor;
ITRT = impactul total al riscurilor;
FM = factorii de mediu (subsol, sol, aer, apa, biodiversitate).
Impactului total al riscurilor pentru fiecare factor de mediu i se poate acorda diferite
note de bonitate. Notele de bonitate obtinute pentru fiecare factor de mediu folosesc la
realizarea grafica a unei diagrame ce reprezinta o metoda de simulare a efectelor activitatilor
umane asupra mediului.
Valorile pe care impactului total le poate lua se afla in intervalul [1,10], la valoarea 1
riscurile cu efecte pe termen scurt identificandu-se cu riscurile cu efecte pe termen lung, iar la
valoarea 10, putem vorbi de riscuri catastrofale.
Ca reactie de raspuns la efectele riscurilor ecologice, ecosistemele umane induc un
ansamblu de fluxuri reactive, grupate in:
Fluxuri de informare, fluxuri care asigura cunoasterea efectelor riscurilor ecologice si a
dimensiunilor acestora. Aceste fluxuri asigura informarea subiectilor economici asupra
surselor, factorilor si efectelor riscurilor ecologice;
Fluxuri punitive, vizeaza agentii economici care ar trebui sa reconstruiasca tehnologiile;
Fluxuri reglative, prin care se incearca sa se construiasca un praxis coerent pentru inlaturarea
efectelor riscurilor ecologice cat si pentru reducerea acestora sub plafoanele stabilite;
Fluxurile de finantare, asigurate de sursele de finantare, vizand in special factorii de risc,
dar si eliminarea efectelor acestora.
4. Factorii de mediu
Factorii de mediu constituie interfata pragmatica a impactului riscurilor ecologice
asupra sistemelor umane.
Impactul riscurilor ecologice asupra factorilor de mediu, se poate scrie astfel:
IRT = ∑IF
unde: IRT = impactul riscului total; IF = impactul fluxului de risc
Evident, se poate exprima impactul fiecarui factor de risc asupra tuturor factorilor de
mediu, impactul tuturor factorilor de risc asupra unui factor de mediu sau impactul fiecarui
factor de risc asupra fiecarui factori de mediu, prin intermediul ratelor si al coeficientului de
impact (RIR si CIR).

RIRi = Ifi / ∑IFi

unde: RIRi = rata de impact a unui factor de risc asupra tuturor factorilor de mediu;
i = factori de risc din industrie, agricultura, transport, menaje, utilitati.
Pentru a exprima impactul tuturor factorilor de risc asupra unui factor de mediu
folosim formula:
RIRj = Ifj / ∑IFj
unde: j = factori de mediu: apa, aer sol, subsol, biodiversitate
CIRij = RIRi / RIRj
5. Fluxuri de riscuri
Sursele de riscuri genereaza, prin factorii de risc, fluxuri de riscuri care afecteaza in
mod specific de diferentiat zonele delimitative.
Fluxurile de riscuri reprezinta realizarea poluarii, activizand formele de poluare,
afectand ecosistemele umane si pe cele naturale.
Se disting cinci grupe de fluxuri de riscuri: combustive, generate intr-o forma sau alta
prin arderi; prelucrative, de regula din surse industriale; extractive; consumative, generate in
parte de activitatea menajera; erozive, generate de agricultura si nu numai. Nocive,
producatoare de noxe sunt fluxurile combustive, care pot fi caracterizate adesea, ca forme ale
factorilor de risc chimic, termic, radioactiv si chiar fonic.
Fluxurile erozive, preiau adesea, efectele celorlalte fluxuri, afectand puternic
biosistemele naturale, factorii de mediu, precum solul (agricultura fiind o sursa directa a
acestor fluxuri).
Fluxurile de poluare, prin efectele asociate poluantilor, induc riscuri de poluare
diferentiate pe factori de mediu in functie de factorii de risc. Se poate construi in acest sens o
matrice cuprinzand factorii de risc si factorii de mediu, la intersectia celor doua dimensiuni
evidentiindu-se riscurile ecologice (Tabelul nr. 2).
 Tabel 2. Matricea riscurilor ecologice

Astfel, riscurile pot fi delimitate in cinci grupe:

-  riscuri climaterice ( R31, R32, R33, R34, R35 ) - sunt riscurile care vizeaza factorul de
mediu aer, circuitele naturale ale acestuia in natura. Aceasta grupa de riscuri
caracterizeaza toate modificarile periculoase pentru om, ce se pot produce in atmosfera prin
activitatile ecosistemelor umane;
-  riscuri acvatice ( R41, R41, R43, R44, R45 ) - sunt riscurile care vizeaza factorul apa,
riscurile fiind diferentiate cu remanenta diversificata
- riscuri pedologice ( R21, R22, R23, R24, R25 ) - sunt riscurile care vizeaza factorul sol,
denaturalizarea fertilitaTii solului, prin vectori diferiti de poluare, indeosebi substantele
artificiale utilizate, eroziunile, modificarile hidrometrice ale solurilor etc;
- riscuri petrografice ( R11, R12, R13, R14, R15 ) - sunt riscurile care vizeaza scoarta
terestra transformata sau afectata de actiuni ale oamenilor. Sunt riscuri cu mare grad de
periculozitate, putand genera riscuri totale pentru specia umana. Un cutremur rezonator poate
genera toate efectele si fluxurile poluante posibile, cel putin prin impactul distrugator asupra
ecosistemelor umane.
-  riscurile biologice ( R51, R52, R53, R54, R55 ) - sunt riscurile care vizeaza diversitatea
biocenozelor si ecosistemelor naturale, capacitatile de sustinere a acestora (biotopurile).
Nocivitatea diferitelor substante chimice si biologice este binecunoscuta. Efectele asupra
organismului uman sunt directe si indirecte. Sistemele ecologice sunt si ele supuse riscului.
Disparitia unei specii poate produce dereglarea intregului lant trofic si in final poate duce
chiar la disparitia speciei umane.
Reteaua de relatii care face conexiunea surselor de riscuri cu riscurile ecologice,
permite intr-o abordare mai extinsa evidentierea cele cinci factori esentiali de risc ai poluarii,
relatiile dintre acestea avand sens unic, de la surse spre riscuri. Aceste relatii se pot sintetiza
intr-un algoritm multiplicativ din care sa rezulte in final relatia duala intre sursele de risc si
sursele de finantare, intre risc si finantarea diminuarii riscului.
Relevanta financiara a riscurilor ecologice
 Necesarul de finantare pentru acoperirea tuturor riscurilor ecologice, reprezinta un
nivel de finantare maximal, il vom nota cu NFRT si are forma:
NFRT = ∑FRts + ∑FRtl = ∑FFM +∑FFR
unde: FRts = finantarea riscurilor pe termen scurt;
FRtl = finantarea riscurilor pe termen lung
FFM = finantarea factorilor de mediu;
FER = finantarea efectelor riscurilor.
Diferenta dintre necesarul de finantare si finantarea asigurata constituie o marime pe
care am notat-o cu ∆F astfel incat: ∆F = NFRT - FSF
NFRT- reprezinta necesarul de finantare relevat informational;
FSF- reprezinta finanTarea realizata cu sursele de finantare existente
Necesarul de finantare relevat de catre subiectii economici este inclus in necesarul
totalul de finantare. Facand diferenta dintre finantarea asigurata de sursele de finantare (SF) si
necesarul de finantare relevat de subiectii economici si raportand aceasta diferenta la
necesarul de finantare vom obtine deficitul de finantare:
DEF= FSF – NFRT / NFRT
NFRT- reprezinta necesarul de finantare relevat informational VT.
 Capitolul 2 Factori de risc industrial în diferite domenii de activitate
Riscurile naturale şi tehnologice afectează dezvoltarea economică şi socială a
regiunilor expuse. Ele au efecte distructive atât asupra mediului înconjurător, cât şi asupra
economiei sau siguranţei vieţii. În general sunt imposibil de prevenit, iar în ultimii ani
frecvenţa manifestării lor a crescut semnificativ.
Chiar dacă în prezent, majoritatea resurselor se concentrează pe acţiunile de răspuns şi
refacere în urma producerii unui dezastru, pentru majoritatea comunităţilor, prevenirea şi
reducerea consecinţelor este mult mai importantă.
Complexitatea amplasamentelor industriale, varietatea substanţelor utilizate şi a
proceselor tehnologice determină necesitatea folosirii mai multor metode şi tehnici de
identificare şi evaluare a hazardelor şi a riscurilor. Astfel evaluarea riscului este un studiu
complex, care se bazează pe o serie de metode de analize calitative şi cantitative, prin care se
estimează probabilitatea şi gravitatea accidentelor tehnologice şi care stabileşte măsurile de
limitare şi înlăturare a urmărilor accidentelor.
Factori de risc industrial în domeniul amplasamentelor industriale contaminate istoric
cu poluanti chimici. Accidentele majore care se pot produce pe un amplasament industrial
sunt rezultatul manifestării unui dezastru natural sau tehnologic în urma căruia se produc
efecte complementare cum sunt: explozii, incendii şi emisii de substanţe toxice periculoase.
Urmările unor asemenea accidente sunt de cele mai multe ori foarte grave, chiar
catastrofale, consecinţele materializându-se în pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri materiale,
afectarea mediului înconjurător. Limitarea şi chiar înlăturarea riscurilor producerii unui
accident major în care sunt implicate substanţe periculoase se realizează prin intermediul unui
ansamblu coerent şi eficient de măsuri de prevenire şi protecţie destinate limitării
probabilităţii de producere a unui accident major şi a gravităţii consecinţelor asupra
amplasamentului şi mediului înconjurător.
Având în vedere cele menţionate şi faptul că există probabilitatea producerii unui
accident major pe un amplasament care foloseşte în procesul de producţie substanţe
periculoase, cu efecte distructive şi în afara acestuia se impune elaborarea unei metode
combinate, complexe care să ia în considerare şi măsurile/acţiunile de protecţie/intervenţie
pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor unui posibil accident major.
Pentru elaborarea acestei metode, este necesar efectuarea unui studiu aprofundat al
elementelor constitutive ale metodelor de analiză şi evaluare a riscurilor existente, utilizarea
în procesul de producţie a unor substanţe periculoase, stabilirea punctelor slabe ale metodelor
studiate pentru a fi eliminate din noua metodă, a punctelor tari pentru a fi preluate în noua
metodă combinată, precum şi completarea acesteia cu elemente noi care să vină în sprijinul
autorităţilor competente în domeniu şi operatorilor economici.
 Capitolul 3 Evaluarea riscului de mediu – în contextul siturilor
contaminate
Cei “7 factori de succes” în cazul evaluării riscurilor: Specialiştii au analizat factorii
care determină succesul activităţii unei întreprinderi. Ei consideră că, dacă se urmăreşte
realizarea anumitor condiţii, performanţa este asigurată. Condiţiile stabilite sunt:
1. Tendinţa spre acţiune. Fiecare angajat este capabil să acţioneze zi de zi, fără a
aştepta ordine de la cineva.
2. Apropierea de client pentru înţelegerea nevoilor acestuia. Activitatea de producţie
trebuie să aibă un dublu scop: realizarea unui produs calitativ superior şi satisfacerea
necesităţilor unui anumit segment de consumatori.
3. Autonomie în luarea deciziilor. Toată activitatea trebuie împărţită în compartimente
care ştiu exact ce au de făcut şi unde de fapt se iau deciziile.
4. Conducerea simplă şi bazată pe valori. Americanii denumesc aceasta KISS = “a
păstra lucrurile simple”(de la keep it short and simple).
5. Realizarea scopului propus sau denumit plastic ”croşetarea modelului potrivit”.
Ideea constă în aceea că un produs nou se lansează numai pe o piaţă cunoscută, iar pe o piaţă
nouă se vinde numai un produs deja cunoscut. Niciodată un produs nou nu se lansează pe o
piaţă nouă, pentru că riscul este foarte mare.
6. Un personal bine pregătit şi dedicat. Activitatea presupune un lanţ de oameni
implicaţi în procesul de producţie de la furnizorul iniţial la clientul final. Dacă fiecare este
interesat în activitatea pe care o desfăşoară şi depune o muncă de calitate, riscul ca în
procesul de producţie să apară întreruperi este foarte mic.
7. Un control cât mai scurt al activităţii. Nici un aspect al controlului nu trebuie
neglijat în nici o fază a activităţii. Orice conducător analizând continuu activitatea de care
răspunde şi ţinând cont de factorii menţionaţi mai sus, poate asigura succesul afacerii.
Evaluarea riscului este primul pas în procedura de gestionare a riscului.
Evaluarea riscului este determinarea cantitativă sau calitativă a valorii de risc legată
de o situație concretă și o amenințare cunoscută (numită pericol).
Evaluare riscului necesită un calcul din două componente de risc : R, magnitudinea de
potențiale pierderi L, și probabilitatea p că pierderea se va produce. Metoda poate diferi dacă
este vorba de decizii financiare generale sau de mediu sau publice de evaluare a riscurilor
pentru sănătate.
3.1. Evaluarea riscului specifică sitului
Evaluarea riscului specifică sitului este detaliată prin evaluarea riscului pentru
sănătatea umană, respectiv evaluarea riscului ecologic. Toate acestea sunt prezentate prin
prisma conexiunilor cu domeniul siturilor contaminate.
 Evaluarea riscurilor este un proces dinamic care permite întreprinderilor şi
organizaţiilor să implementeze o politică proactivă de gestionare a riscurilor la locul de
muncă.
Evaluarea riscurilor este un proces care constă în evaluarea riscurilor pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, generate de pericolele existente la locul de muncă.
Este o examinare sistematică a tuturor aspectelor muncii, pentru a se stabili:
● cauzele unor posibile vătămări sau răniri;
● posibilităţile de eliminare a pericolelor şi, dacă nu este posibil;
● măsurile de prevenire sau protecţie care sunt sau trebuie implementate pentru a ţine
sub control riscurile.
3.2. Evaluarea riscului pentru sănătatea umană
De menționat că, toate activitatile umane sunt potentiale surse de risc, dar dintre
acestea cele mai relevante tipuri si surse sunt:
• Emisiile continue in aer, apa si pe sol provenite de la industrie si de la activitatile
asociate acesteia;
• Evacuarile accidentale ale substantelor periculoase provenite din instalatiile
industriale;
• Emisiile rezultate in urma exploatarilor sistemelor de transport (care constituie
surse continue de emisii);
• Activitati agricole care afecteaza sanatatea oamenilor si mediul: imprastierea de
ingrasaminte, insecticide si ierbicide care contamineaza solul, apele subterane si cele de
suprafata;
• Activitatile agricole pot consuma mari cantitati de apa, ducand la aridizarea si
eroziunea solului;
• Urbanizarea si infrastructura asociata (surse generatoare de poluare).
Pentru mai multe întreprinderi, mai ales întreprinderile mici şi mijlocii, o abordare
simplă, în cinci etape (care cuprinde elemente de gestionare a riscurilor), precum cea
prezentată mai jos, ar trebui să funcţioneze la fel de bine.
1. Identificarea pericolelor şi a persoanelor expuse Identificarea surselor posibile de
vătămare la locul de muncă şi a lucrătorilor care pot fi expuşi pericolelor;
2. Evaluarea riscurilor şi clasificarea acestora în ordine prioritară Evaluarea riscurilor
existente (gravitatea şi probabilitatea unor posibile vătămări…) şi clasificarea acestora în
ordine prioritară în funcţie de importanţă ;
3. Deciderea acţiunilor preventive. Identificarea măsurilor corespunzătoare pentru
eliminarea sau ţinerea sub control a riscurilor;
4. Adoptarea de măsuri concrete Adoptarea măsurilor de prevenire şi protecţie pe
baza unui plan care stabileşte ordinea de prioritate;
 5. Monitorizarea şi revizuirea Evaluarea trebuie revizuită la intervale regulate, pentru
a asigura o actualizare permanentă.

CONCLUZII
Recomandari privind riscurile asupra mediului si sanatatii umane:
• Reducerea suprafeţei ocupate de situri contaminate;
• Îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu din zonele de amplasare şi implementarea unui
gestionări unitare la nivel national;
• Remedierea siturilor contaminate trebuie făcută astfel încît să fie atinsă o stare
corespunzătoare pentru folosinţa ulterioară planificată;
• Asigurarea protecţiei resurselor de apă, a securităţii alimentare şi a sănătăţii umane;
• Promovarea utilizării viitoare a siturilor remediate pentru dezvoltarea economică şi socială
în detrimentul scoaterii din circuitul agricol şi silvic a terenurilor productive.