Sfarghiu Ilinca

Seria A, grupa 2, an IV MG

Cât de
poluate sunt
apele României

Peste 28% din râurile de la noi din ţară se încadrează în categoriile inferioare de calitate a apei,
sub limitele stabilite la nivel european. Principalul factor de poluare rămâne lispa staţiilor de
epurare a apei din marile oraşe. Raportul privind calitatea resurselor de apă din România, realizat
de Administrraţia Naţională Apele Române pentru anul 2008, indică o uşoară îmbunătăţire a
situaţiei faţă de anul precedent, aproximativ un sfert din apele de la noi din ţară încadrându-se în
prima categorie – „foarte bună”. Monitorizarea s-a făcut pentru şase subsisteme, respectiv râuri,
lacuri naturale şi artificiale, ape subterane, ape tranzitorii, ape costiere şi ape uzate. „Primele
două categorii- bună şi foarte bună – sunt cele care respectă standardele europene. Creşterea
ponderii cu trei procente în prima categorie, faţă de anul 2007, s-ar putea explica, pe de o parte,
prin modernizarea unor staţii de epurare a apei. Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de faptul
că anul 2008 nu a fost nici pe departe la fel de secetos cum a fost 2007, iar temperaturile ridicate
reduc capacitatea de autoepurare a apelor”, a explicat. În acelaşi timp însă, aproape o treime din
apele României rămân în categoriile inferioare de calitate – moderată (19,4%), slabă (5,6%) şi
proastă (3,1%), adică sub limitele valabile la nivelul UE.

Apele de munte, cele mai curate

„Specificul reliefului, al climei, împreună cu sursele de poluare creează câteva particularităţi la

nivelul resurselor de apă de suprafaţă din bazinele hidrografice. De aceea, apele de munte se
încadrează în categoria «foarte bună». Din acelaşi considerent, râurile de la şes sunt în categoriile
a doua, a treia şi a patra”. Potrivit reprezentanţilor ANAR, aceleaşi caracteristici se aplică şi
apelor de suprafaţă din Dobrogea, unde temperaturile ridicate şi debitele scăzute duc la scăderea
nivelului de oxigen din apă. „Fenomenul este şi mai acut în cazul lacurilor din sud-estul ţării, a
căror capacitate de regenerare este mult redusă”, spune purtătorul de cuvânt al ANAR.

1
 Calitatea

Calitatea apei este stabilită cu ajutorul unor indicativi specifici de poluare: concentraţia de
amoniu, azotaţi, azotiţi, substanţe organice, germeni patogeni, etc.
Din punct de vedere al calităţii lor, resursele de apă pot fi clasificate în 4 categorii: de calitatea 1
(ape care pot fi folosite pentru consumul populaţiei) reprezentând 48-50% din total, de calitatea 2
(ape utilizate în industriile pretenţioase) costituind 24% din total, de calitatea 3 (utilizate în
irigaţii şi utilizări mai puţin pretenţioase) în proporţie de 10% şi de calitatea 4 (ape degradate)
care reprezintă 17-18% din totalul reţelei naţionale.
Apele subterane au calitatea depreciată considerabil, în ultimii ani, atât sub aspectul extinderii
zonelor, cât şi sub aspectul intensificării poluării. Se constată astfel imposibilitatea utilizării
directe a acestora ca apă potabilă, fiind necesare instalaţii de tratare costisitoare.

Consum

În raport cu resursele de apă relativ limitate, cerinţele cu apă au cunoscut o creştere continuă, de
la 1,4 miliarde m3 în anul 1950 – la circa 20,40 miliarde m3 în anul 1989, din care 11% apă
potabilă pentru populaţie şi domeniul public, 44% pentru industrie şi 45% pentru irigaţii,
zootehnie şi piscicultură.
Creşterea de peste 15% a cerinţelor de apă reflectă, în parte, dezvoltarea economico-socială, dar
mai ales menţinerea unor situaţii de utilizare neraţională şi de risipă a apei. Acestea sunt generate
atât de perpetuarea unor tehnologii de fabricaţie mari consumatoare de apă în industrie, în raport
cu cele utilizate în alte ţări, respectiv folosirea unor norme exagerate de apă la irigarea culturilor,
de pierderi de apă în reţelele de distribuţie şi de risipă de apă, cât şi de insuficienţa dotării cu
sisteme de măsurare a cantităţilor de apă prelevate şi evacuate, ca şi de lipsa unui sistem de
pârghii economice.
Creşterea consumului de apă a fost însoţită de creşterea cantităţilor de apă uzată evacuată, fără a
fi corelată cu execuţia instalaţiilor de epurare la capacităţile necesare. Astfel, în anul 1990, din
totalul apelor reziduale evacuate, de circa 10 mld. m3, numai 22% s-au epurat corespunzător,
circa 50% s-au epurat ineficient, iar circa 28% s-au evacuat în receptorii naturali fără epurare.

Tendinţele actuale duc la solicitarea exagerată a resurselor de apă, perturbând echilibrul acestor
resurse, ceea ce ar avea, totodată, efecte nefavorabile asupra însăşi dezvoltării economico-sociale
a ţării.

Printre ultimii din Uniunea

Europeană
2
Sfarghiu Ilinca
Seria A, grupa 2, an IV MG

Potrivit reprezentanţilor ANAR, România este printre ultimele ţări la epurarea apelor uzate, după
noi fiind Bulgaria şi Grecia. Investiţiile în staţiile de epurare la nivelul întregii ţări ar fi trebuit să
fie, până în 2018, de 5,7 miliarde de euro. Conform datelor de monitorizare a calităţii apei
realizate de Administraţia Naţională Apele Române, 98,7% din lungimea fluviului Dunărea se
încadrează în categoria a doua de calitate, respectiv „bună”, având o stare ecologică
satisfăcătoare şi conformă cerinţelor europene.

Bibliografie

 https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/poluarea-apelor-din-romania-260150.html
 https://adevarul.ro/news/societate/cat-poluate-apele-romaniei-
1_50acadaf7c42d5a663882e11/index.html