Anastasia: Multe naţiuni au diverse superstiţii, chiar tabuuri asociate cu părul şi unghiile.

De
exemplu, se consideră că părul şi unghiile tăiate nu trebuie aruncate aiurea, deoarece posedă o
anumită informaţie energetică despre proprietarul lor şi ar putea cădea în mâinile unei persoane rău
intenţionate, capabilă să le folosească pentru a-i face rău acestuia. Dar unele popoare au chiar o
interdicție de a scuipa: nu trebuie scuipat unde se nimerește, deoarece se consideră că un vrăjitor ar
putea intra în posesia salivei pentru a-l blestema pe om. Ce-ar fi dacă această interdicție cu scuipatul
s-ar introduce ca regulă printre locuitorii oraşelor; poate cultura ar progresa, trotuarul ar deveni mai
curat şi, poate, oamenii ar suferi mai puţin de diverse afecţiuni şi boli de origini necunoscute…
Rigden: Cultura, desigur, nu strică niciodată. Totuşi, nu este o chestiune de sănătate, interdicții,
vrăjitori şi superstiţii. Toate astea sunt externe, dar izvorăsc chiar din interiorul omului. Este o
chestiune de obişnuinţă, de dominaţie a unei anumite gândiri a individului şi a alegerilor sale de
fiecare zi. Dacă o persoană îşi curăţă mintea de haosul ideologic şi introduce priorităţi spirituale
creatoare în viaţa sa, atunci niciun vrăjitor cu superstiţiile lui nu va putea interveni.
Anastasia: Sunt perfect de acord... Nu e de mirare că exemple de influenţă negativă prin
intermediul unor astfel de structuri spiralate sunt descrise aproape la fiecare pas în literatura
populară a societăţii contemporane. Însă, dacă sunt exemple negative, ar trebui să existe şi pozitive.
Ați menţionat anterior că aceste cunoştințe erau folosite și într-un mod pozitiv.
Rigden: Să spunem așa, iniţial, aceste cunoştințe au fost date oamenilor într-un context chiar
pozitiv. Să luăm același păr, de exemplu. Părul păstrează informaţia despre o anumită persoană şi
conexiunea cu structura sa fizică şi energetică. În timpurile de demult, oamenii ştiau despre o astfel
de legătură a părului cu structura energetică, legătură pe care ştiinţa modernă nu o înţelege încă. În
prezent, găseşti numai ecouri ale ei. De exemplu, vechii slavi, la fel ca şi alte popoare, credeau că
părul lung, lăsat liber, conferă puteri magice unei femei, sau că o mică şuviţă din părul lung până la
umeri al unui bărbat (războinic), luată exact din creştet, are, de asemenea, putere magică. Toate
acestea sunt un ecou al cunoștințelor mai vechi despre structura energetică a fiinţei umane şi despre
posibilităţile de folosire a acesteia într-un mod corect în viaţă, pentru ajutor pe calea spirituală.
Chiar şi o singură şuviţă de păr tăiat reţine conexiunea cu o persoană. De demult, când cineva
dintr-o comunitate era trimis într-o călătorie lungă pentru anumite scopuri, acea persoană lăsa o
şuviţă de păr comunităţii. În timp ce persoana era în misiune, comunitatea, din când în când, se
aşeza într-un cerc punând părul în centru, şi făceau ce astăzi numim meditaţie, rugăciune. Cu alte
cuvinte, oamenii din comunitate, fiind într-o stare modificată a conştientului (în meditație),
trimiteau puteri spirituale suplimentare către această persoană prin şuviţa de păr, pentru a o susţine
în misiunea respectivă.
Apropo, înainte, în aceste scopuri, când o comunitate intenţiona să ofere sprijin spiritual unei
anumite persoane, şuviţe din părul său erau dinainte tăiate în trei locuri, de parcă ar simboliza un
triunghi deasupra capului: pe tâmple (mai aproape de punctul de deasupra urechilor) şi de la ceafă.
Iar apoi comunitatea, să zicem așa, medita asupra părului tăiat. Aceasta se folosea pentru a ajuta la
blocarea stării negative a persoanei (legată de trecutul său) și la suprimarea izbucnirilor naturii sale
Animalice. Părul nu era niciodată tăiat de pe frunte, deoarece partea din faţă a persoanei şi spaţiul
din faţa sa erau văzute ca legătura cu direcţia spirituală, calea spre înainte.
 De fapt, o influenţă foarte reală, deşi slabă şi de scurtă durată, este exercitată asupra unei
persoane prin părul acesteia. Cu toate acestea, o astfel de influenţă poate doar întări ceea ce domină
în această Personalitate. Cu alte cuvinte, prin intermediul părului unui om bun, folosind influenţa
celor mai profunde simțiri interioare, un alt om bun poate să transfere energie pozitivă şi să
întărească puterile pozitive din interiorul său pentru o anumită perioadă de timp. Desigur, lucrul de
bază cu sinele ține de Personalitatea însăși.
Interesant este că, în vremurile străvechi, cunoştințele cu privire la această putere suplimentară
erau folosite doar pentru a oferi susţinere spirituală unei persoane, în vreme ce acum aceleași
cunoştințe sunt fie distorsionate, fie folosite într-un sens negativ. Cumva, oamenii au uitat că aceste
cunoştințe le-a fost date pentru a se ajuta unul pe altul.
Anastasia: În unele religii moderne este ceremonia de tăiere a părului. De exemplu, tunsul
părului pentru a deveni călugăr, ritualul de radere a părului la musulmanii care fac pelerinaje la
Mecca, sau raderea completă în comunităţile monastice budiste, sau partea din faţă a capului rasă
printre chinezi, manciurieni sau ainu, ca un sacrificiu către Dumnezeu. Pe ce se bazează aceste
ritualuri?
Rigden: Toate sunt deja acţiuni pur simbolice, care în religii sunt interpretate ca o despărţire
finală a unei persoane de trecutul său şi ca o decizie de a sluji religia respectivă, acţiuni văzute drept
“un sacrificiu către Dumnezeu”. În realitate, dacă la exterior o persoană îşi taie sau îşi rade părul,
dar nu schimbă calitatea interiorului, totul va rămâne pur simbolic. Repet: nu atributele, hainele,
aspectul distinctiv exterior sunt importante, ci componenta interioară a omului. Aceeași tăiere a
părului în formă de cruce, raderea creștetului, a frunții – este deja un transfer distorsionat de
cunoştințe, o interpretare a oamenilor înşişi, o demonstraţie externă pur simbolică a conexiunii
omului cu Dumnezeu, mersul pe calea spirituală şi afilierea sa la o religie sau alta.