UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL
Anul IV, semestrul I

NICU DURET

GABRIELA MIRONOV

Editura Universitară Danubius, Galaţi

2010
 © Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorilor. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (cod 111/2006)

ISBN 978-606-533-142-6

Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171

Dreptul comerţului internaţional 2

CUPRINS

1. Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

Importanţa dreptului comerţului internaţional 8
Obiectul dreptului comerţului internaţional 12
Denumirea, delimitarea şi autonomia dreptului comerţului 16
internaţional
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 20
Teste de autoevaluare 21
Bibliografie minimală 21

2. Izvoarele dreptului comerţului internaţional

Izvoarele interne şi internaţionale 25

Sisteme de drept contemporane 35
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 37
Teste de autoevaluare 38
Lucrarea de verificare 38
Bibliografie minimală 39

Dreptul comerţului internaţional 3

3. Subiectele raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional
Profesionistul - persoană fizică 41
Societăţile comerciale 48
Alte subiecte de naţionalitate română 69
Statul român, subiect de drept al Comerţului internaţional 72
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 73
Teste de autoevaluare 73
Bibliografie minimală 74

4. Activitatea comercială a persoanelor juridice străine în România

Entităţi exogene ale societăţilor comerciale străine 76

constituite în România
Integrarea societăţilor comerciale 81
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 85
Teste de autoevaluare 85
86
Lucrarea de verificare 86
Bibliografie minimală 86

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Dreptul comerţului internaţional 4

INTRODUCERE
Modulul intitulat Dreptul comerţului internaţional se studiază în anul IV,
semestrul I şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul ştiinţelor juridice.

Competenţele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

• stabilirea comerţului internaţional in economia mondială;

• integrarea legislativa a comerţului intern internaţional;
• asumarea raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional;
• identificarea temeiului juridic a filialelor şi sucursalelor.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional;
- Izvoarele dreptului comerţului internaţional;
- Subiectele raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional;
- Activitatea comercială a persoanelor juridice străine în România.
In prima unitate de învăţare, intitulată Noţiuni generale privind dreptul
comerţului internaţional,vei regăsi operaţionalizarea următoarelor competenţe
specifice:
- să identifici normele juridice specifice dreptului comerţului
internaţional;
- să cunoşti importanţa dreptului comerţului internaţional;
- să identifici izvoarele formale ale dreptului comerţului internaţional,
după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare, Izvoarele
dreptului comerţului internaţional, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele
oferite, noi competenţe:
- să defineşti izvoarele internaţionale;
- să identifici sistemele de drept contemporane,
care îţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare
corespunzătoare primelor două unităţi de învăţare. Ca sa îţi evaluez gradul de
însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de evaluare care după corectare o
vei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentru
modulele următoare.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învăţare, Subiectele
raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional, vei achiziţiona,
odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe:
- să descrii calitatea de profesionist – persoană fizică;
- să rezumi condiţiile de validitate a contractelor;
- să dezvolţi într-un text de o pagină ideea de regie autonomă.

Dreptul comerţului internaţional 5

 După ce ai parcurs informaţia
informa esenţială,, în a patra unitate de învăţ
învăţare, intitulată
Activitatea comercial
comercială a persoanelor juridice străine ine în România
România, vei
achiziţiona,
iona, odată cu cunoştinţele
cuno oferite, noi competenţe:
- să descrii relaţ
relaţia dintre filială şi societatea mamă;
- să identifici temeiul juridic al fialelor şi sucursalelor;
- să rezumi într-un
într text de o pagină noţiunea de trust, holding..
Pentru o învăţare
ăţare eficientă
eficient ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
• Citeşti
şti modulul cu maximă
maxim atenţie;
• Evidenţiezi
ţiezi informaţiile
informa esenţiale
iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţ
spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii;
• Răspunzi
spunzi la întrebări
întreb şi rezolvi exerciţiile propuse;
• Mimezi evaluarea finală,
final autopropunându-ţi o temăă şi rezolvând
rezolvând-o fără să
apelezi la suportul scris;
• Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi ţi de ce ai eliminat
anumite secvenţe;
secven
• În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.
învăţare.
Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verificate de tutore în cadrul
întâlnirilor tutoriale.

Pe măsurăă ce vei parcurge modulul îţi î vor fi indicate douăă lucrări

ări de verificare
pe care le vei regăsi
regă la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei rrăspunde în
scris la aceste cerinţe,
cerinţ folosindu-te de suportul de curs şi de următoarele
ătoarele resurse
suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat după
dup gradul în care ai reuşit
reu
să operaţionalizezi
zezi competenţele.
competen Se va ţine cont de acurateţeaţea rezolv
rezolvării, de
modul de prezentare şi de promptitudinea răspunsului.
N.B. Informaţiaia de specialitate oferită
oferit de curs este minimală. ă. Se impune în
consecinţă,
ă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate
recomandate şi rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor
rilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă
not corespunzătoare efortului de învăţare.

Dreptul comerţului internaţional 6

1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL

1.1. Importanţa dreptului comerţului internaţional 8

1.2. Obiectul dreptului comerţului internaţional 12
1.3. Denumirea, delimitarea şi autonomia dreptului 16
comerţului internaţional
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 20
Teste de autoevaluare 21
Bibliografie minimală 21

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să identifici normele juridice specifice dreptului comerţului

internaţional;
• să cunoşti importanţa dreptului comerţului internaţional;
• să identifici izvoarele formale ale dreptului comerţului internaţional.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore

Dreptul comerţului internaţional 7

Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului
ţului internaţional

1.1. Importanţa
a dreptului comerţului
comer internaţional

Importanţa ţa dreptului comer

comerţului internaţional se relevăă prin prisma
relaţiei
iei dintre acesta, ca disciplin
disciplină juridică, şii raporturile comerciale de
cooperare economică
economic internaţională pe care le reglementează. ă. Astfel
Astfel, pe
de o parte, amplificarea şii diversificarea raporturilor comerciale şi de
cooperare economic
conomică internaţională, în epoca modernă, ă, au generat
profunde schimbă
schimbări la nivelul dreptului comerţului internaţional,
ţional, care, ca
un ansamblu de norme juridice, reglementează
reglementeaz aceste raporturi.
Practic, toate marile domenii ale dreptului comerţului
comer internaţional
ional au cunoscut
un proces înnoitor, materializat atât prin adaptarea institu
instituţiilor
ţiilor sale tradiţionale
tradi
la exigenţele
ţele vieţii economice moderne, cât şi prin apariţia
ţ şi extinderea unor
instrumente juridice noi, perfect compatibile cu cerinţelecerinţele şşi interesele
participanţilor
ţilor la relaţiile
relaţ comerciale actuale.
În acest sens, pentru a menmenţiona
iona aspectele cele mai semnificative, se remarc
remarcă
apariţia
ia unor noi tipuri de contracte mai ales în domeniul transferului
internaţional şi al finanţării
finan comerţului internaţional.
ional. De asemenea, au apărut
ap
noi tipuri de garanţii
garanţ bancare şi s-aa diversificat mult gama clauzelor care au ca
scop menţinerea
ţinerea echilibrului contractual, prin evidenţa
eviden a riscurilor generate de
fluctuaţiile
iile valutare şi
ş nevalutare.
Pe de altăă parte, dreptul
d comerţului internaţional, prin instituţiile
ţiile sale moderne,
adaptate noilor exigen
exigenţe ale vieţii economice internaţionale,
ţionale, a exercitat, la
rândul său,
ău, printr-o
printr relaţie de „feed-back”
back” un efect stimulator asupra
schimburilor comerciale mondiale, creând cadrul cadrul juridic necesar pentru
desfăşurarea
urarea acestora în condi
condiţii de celeritate şi, totodată,
ă, de siguran
siguranţă, de
certitudine juridică
juridică, ceea ce constituie o premisă esenţială
ţ ă a menţinerii
menţ între
participanţi
ţi a unui climat de încredere şi colaborare.
Noţiunea de comerţ internaţional este susceptibilă de douăă accepţiuni,
accep una
restrânsă,, care cuprinde sensul tradiţional
tradi al acestei noţiuni
ţ şi una larg
largă, care
include şi formele moderne de desfăşurare desf a relaţiilor
ţiilor economice
internaţionale.
Stricto sensu, comerţul
comer internaţional
ional cuprinde totalitatea operaţ
operaţiunilor de
import-export
export cu mărfuri,
mă lucrări şi servicii pe care le desfăşoară
ăşoară persoane
fizice şi/sau
i/sau juridice, ca subiecte ale dreptului comerţului
comerţului interna
internaţional,
aparţinând
inând unui stat cu parteneri străini
str sau pe pieţe străine.
Comerţulul internaţional, privit în accepţiunea
accep sa restrânsă,ă, îmbracă pe planul
dreptului forma actelor şi faptelor de comerţ internaţional.
ional. Dintre actele de
comerţ internaţional,
ţional, cele mai importanţe
importan e sunt contractele comerciale
internaţionale
ionale (clasice)
(clas care constituie una dintre instituţiile
ţiile centrale ale acestei
materii, locul primordial ocupându-l
ocupându l contractul de vânzare interna
internaţională de
mărfuri.
Această accepţiune
ţiune restrânsă
restrâns a noţiunii
iunii este cea mai apropiată de sensul
etimologic al cuvântul „comerţ”,
„comer provenit din expresia latinăă „commercium”
care, la rândul său,
u, este o juxtapunere a cuvintelor „cum merx”, care exprim
ău, exprimă
noţiunea
iunea de operaţiuni efectuate cu marfa (merx –is= marfă).
Dreptul comerţului internaţional 8
Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului
ţului internaţional

În epoca modernă,
modernă comerţul internaţional a depăşit însăă cadrul tradi
tradiţional al
acestei noţiuni,
ţiuni, el înglobând o multitudine de operaţiuni
opera iuni care se refer
referă numai
indirect la marfă şi ş care sunt cuprinse, de regulă, în noţiunea
ţiunea de cooperare
economicăă internaţ
internaţională.
Cooperarea economic
economică internaţională este un ansamblu de relaţii ţii de conlucrare
între douăă sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice, aparţinând
ţinând unor state
diferite, care nu implică
implic în mod necesar un transfer de marfăă peste frontieră,
frontier ci
au ca scop realizarea,
zarea, prin eforturi conjugate ale partenerilor, a unor opera
operaţiuni
conexe celor de comerţ
comer (propriu-zis), eşalonate, de regulă,
ă, pe perioade de timp
determinate, în producţie
produc sau în sfera neproductivă,, în scopul obţ obţinerii unor
avantaje reciproce
Lato sensu, comerţul
comerţ internaţional, prin includerea, alături
turi de formele clasice,
a operaţiunilor
ţiunilor de cooperare economică
economic internaţională, ă, adică a actelor şi
faptelor de cooperare economică
economic internaţională – acestea se concretizeaz
concretizează de
regulă, la nivelul relaţiilor dintrere persoanele fizice sau juridice din diferite
state, prin contractul de cooperare economică
economic internaţională
ţională(atunci când
îmbracă o formăă exclusiv contractuală)
contractual ) sau prin contractul de constituire de
societate comercială,
comercială atunci când forma juridică este contr contractuală şi
instituţionalăă (duce la constituirea sau modificarea unei persoane juridice).
Importanţaţ relaţiilor
ţiilor economice internaţionale
interna impune ca desfăşurarea
ăşurarea lor ssă se
facă în cadrul numai unei anumite reglementări.
reglement ri. În mod corespunzător,
corespunz
normele dreptului ui comerţului
comer internaţional oferă instrumentele şşi mijlocele
necesare, asigurând stabilitatea raporturilor juridice. Relaţiile
Relaţiile comerciale
internaţionale
ionale sunt reglementate, după
dup caz, de norme de drept român,de norme
de drept ale diferitelor state străine
str şi de norme de drept uniforme. Studierea
principalelor instituţii
institu ale dreptului comerţului internaţional
ţional urm
urmăreşte
cunoaşterea
terea normelor aplicabile şii elucidarea problemelor complexe ale
materiei.
Dreptul comerţului
ţului internaţional
interna reprezintă, cum am mai precizat, zat, ansamblul
normelor care reglementeaz
reglementează relaţiile comerciale internaţionale
ţionale şi de cooperare
economicăă şi tehnico-ştiinţifică
tehnico internaţionale, în care părţile
ă ţile se află pe poziţie
de egalitate juridică.
juridică
În afara rolului său
să economic, comerţul internaţional constituie un important
factor de promovare a înţelegerii
în şi colaborării între naţiuni,
ţiuni, un instrument
esenţial al întăririi
ăririi climatului de încredere, securitate şi pace în lume –
comerţulul internaţionale poate fi calificat astfel ca un adevărat
adevărat „mesager al
păcii”.
Raporturile juridice ale comer
comerţului
ului se stabilesc între persoane fizice şşi persoane
juridice – prin complexitatea şii diversitatea lor, raporturile juridice ale
comerţului
ului internaţional
internaţ se pot grupa în mai multe categorii.
a. raporturile care se stabilesc
sta între state suverane şii egale în drepturi, între
state şii organizaţii interguvernamentale sau între organizaţii
organizaţii interstatale, au
capacitatea de subiecte de drept interna
internaţional;
b. raporturile care se stabilesc între state suverane şii comercianţ
comercianţi, persoane
fizice sau persoane juridice, se individualizează
individualizează prin subordonarea

Dreptul comerţului internaţional 9

Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului
ţului internaţional

comercianţilor
ţilor faţă de organele competente ale fiecăruirui stat. Ele sunt raporturi
de drept constituţional, administrativ, financiar
financiar sau vamal, fiind reglementate
de ramurile de drept corespunzătoare
corespunz din legislaţiile naţionale;
c. raporturile care se stabilesc între stat şii subiectele de drept privat str
străine,
sunt raporturi patrimoniale semiinternaţionale
semiinterna şii se realizează în baza
acordurilor de investiţii
investi străine şii a contractelor de concesiune. Ele sunt
cuprinse în sfera de reglementare a dreptului internaţional
interna ional aplicabil, care se
completeazăă cu anumite reguli de drept internaţional
interna ional public, în func
funcţie de
precizările
rile actelor juridice
juri internaţionale;
d. raporturile care se stabilesc între comercianţii,
comercian ii, persoane fizice şşi persoane
juridice din diferite state, în calitate de participanţi
participan nemijlociţi ţi la activitatea de
comerţ internaţional,
ţional, sunt raporturi patrimoniale sau personale-nep
personale nepatrimoniale
şii se caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor.
ilor. Ele sunt supuse normelor
de drept civil, dreptului comercial ori dreptului comerţului
comerţului interna
internaţional, în
conformitate cu distincţiile
distinc existente în sistemele juridice naţionale.
ţionale.

Sarcina de lucru 1
Identificăă importan
importanţa dreptului comerţului internaţional.

1.1.1. Felul normelor juridice care formeaz

formează conţinutul dreptului comerţului
ţului
internaţional
Normele juridice care formează conţinutul principal al dreptului comerţului
ţului
internaţional
A. Normele materiale, cu excluderea normelor conflictuale
Normele juridice care compun, în principal, dreptul comerţului
comerţului interna
internaţional
sunt normele materiale de drept comercial, drept civil şi drept procesual civil,
reunite în cadrul acestei materii juridice prin obiectul lor comun de
reglementare şi anume raporturile care apar în cadrul comerţului
comerţului internaţional
interna
şi cooperării
ării economice internaţionale
interna ale României.
Aceste norme juridice fie sunt cuprinse în izvoare interne ale dreptul
dreptului român,
fie sunt norme materiale uniforme, aflate în convenţii
conven internaţionale
ţionale sau în alte
reglementări
ări uniforme la care România este parte, şii care, ca atare, devin parte
din dreptul intern, conform prevederilor art.11 al.2 din Constituţ
Constitu
Constituţie. Normele
conflictuale
ictuale din domeniul comerţului
comer internaţional nu intrăă în conţinutul
con
dreptului comerţului
ţului internaţional
interna care, în esenţă este un drept material. Aceste
norme conflictuale intră
intr în conţinutul dreptului internaţional
ţional privat şi mai
precis al unui domeniu speci
special al acestuia şii anume dreptul internaţional
internaţ privat
comercial. În literatura de specialitate, numeroşi
numero i autori consider
consideră însă că
dreptul comerţului
ţului interna
internaţional include şii normele conflictuale în materie. În
Dreptul comerţului internaţional 10
Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului
ţului internaţional

această optică,
ă, dreptul comerţului
comer internaţionall apare ca un drept material şi
conflictual în acelaş
acelaşi timp.
B. Normele de drept material şi de drept procesual
Fiind format din norme materiale, aşa a cum am arătat, conţinutul
ţinutul dreptului
comerţului
ului internaţional
internaţional include, din punct de vedere al unei alte cclasificări,
atât norme de drept material - comercial sau civil – cât şi de drept procesual
civil(arbitrajul din comer
comerţul internaţional).
Alte norme juridice care intrăă în con
conţinutul Dreptului Comerţului Internaţional
nternaţional
Anumite norme juridice, aparţinând
apar altor ramuri de drept intră,
ă, de asemenea, în
conţinutul
inutul dreptului comerţului
comer internaţional, în măsura
sura în care au implica
implicaţii
asupra raporturilor juridice care fac obiectul acestei materii juridice. De
exemplu, cu unele dispoziţii
dispozi juridice aparţinând următoarelor
relor ramuri de drept:
- drept constituţional,
constituţ şii anume normele care stabilesc principiile politicii
economice a ţării;ţă principiul libertăţii comerţului; ului; cele privind dreptul de
proprietate al cet cetăţenilor străini şii apatrizi asupra terenurilor din ţară etc.;
- drept administrativ, de exemplu: cele privind regimul licenţelor licen şi al altor
măsuri
suri de control şi supraveghere ale operaţiunilor iunilor de import şi export;
contravenţiile
ţiile din domeniul operaţiunilor
opera iunilor comerciale cu străină
străinătatea;
- dreptul financiar, valutar şi vamal, l, ca de exemplu cele privind impozitul
pe veniturile societăţilor
societ ilor comerciale române (cu participare străină) str
obţinute
ţinute din străinătate
str şi pe cele ale societăţilor străine
ăine care desfăşoară
desf
operaţiuni
iuni comerciale pe teritoriul României; regimul operaţiunilor
ţiuni opera
valutare şi cel vamal în comerţul
comer internaţional;
- dreptul interna
internaţional
ional public: acordurile interstatale din domeniul
comerţului
ţului şi ş cooperării economice internaţionale şi implica implicaţiile lor
asupra contractelor comerciale interna internaţionale;
- dreptul muncii: regimul personalului străin al societăţilor ăţilor comerciale cu
sediul în România şi al reprezentanţelor societăţilor ilor comerciale strstrăine în
ţară;
- dreptul de proprietate intelectuală:
intelectual : contractele privind transferul
internaţional
ţional de tehnologie; protecţia
protec internaţională a mărcilor
ărcilor de fabrică,
fabric
de comerţţ şi de serviciu;
- drept penal, infracţiunile
infrac privitoare la societăţile
ile comerciale cu capital
străin,
ăin, cuprinse în titlul VIII din Legea nr. 31/1990 privind societ societăţile
comerciale.

1.1.2. Subiectele dreptului comerţ

comerţului internaţional
Persoanele fizice şiş juridice – din partea română sunt subiecte ale raporturilor
juridice de drept al comerţului
comer internaţional comercianţiţi persoane fizice şi
societăţile
ile comerciale – acestea fiind principalele persoane juridice care au
calitatea de a fi comerciant -, precum şi alte subiecte de drept.
Subiectele de naţionalitate străină
str ale raporturilor juridice la care ne referim
sunt, în principal, comercianţii
comercian persoane fizice şi societăţile
ăţile comerciale, care au
capacitatea de a participa
participa la raporturile cu element de extraneitate conform
legii străine
ine care le guvernează
guverneaz statutul organic.
Dreptul comerţului internaţional 11
Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

Imensa majoritate a raporturilor care se stabilesc în cadrul operaţiunilor de

comerţ exterior ale României se desfăşoară între aceste categorii de subiecte,
ele aflându-se pe picior de egalitate juridică.
Statul - în unele raporturi juridice statul acţionează ca subiect de drept privat,
adică pe poziţie de egalitate juridică cu cealaltă parte, aceasta fiind o persoană
juridică sau fizică care aparţine unui alt stat. Acest lucru se întâmplă, de regulă,
atunci când statul apare ca parte la un contract comercial internaţional sau la un
litigiu contractual de comerţ internaţional.
Aceste raporturi juridice sunt supuse sistemului de drept indicat de norma
conflictuală aplicabilă în speţă. În aceste condiţii, statul, deşi nu are calitatea de
comerciant, face acte şi fapte de comerţ (internaţional).
În alte cazuri, care reprezintă regula, în raporturile încheiate cu persoane fizice
sau juridice străine statul acţionează ca putere suverană. Asemenea cazuri apar
în procesul aplicării de către stat a instrumentelor de realizare a politicii sale
comerciale, de control şi supraveghere a exporturilor şi importurilor, prin
intrarea de raporturi de drept fiscal, valutar şi vamal cu asemenea persoane şi
altele.

Sarcina de lucru 2
Selectează unul dintre subiectele dreptului comerţului internaţional şi
descrie-l în câte o frază distinctă de 3-5 rânduri.

1.2. Obiectul dreptului domerţului internaţional

Analiza relaţiilor comerciale internaţionale pune în lumină nu numai locul şi

rolul ce le revine în ansamblul relaţiilor economice mondiale, ci şi caracterul
lor deosebit de complex prin impactul pe care îl exercită asupra evoluţiilor
economico-sociale contemporane.
Având în vedere importanţa acestor relaţii în ansamblul economiei mondiale,
ele fac – în mod necesar – obiectul unor norme juridice, care au trăsături
proprii şi le delimitează de normele ce alcătuiesc alte ramuri de drept. Astfel
obiectul comerţului internaţional îl constituie raporturile juridice patrimoniale,
care au caracter de comercialitate şi internaţionalitate. Definirea obiectului
dreptului comerţului internaţional pune în lumină de fapt, caracteristicile
fundamentale ale raporturilor juridice de drept ale comerţului internaţional:
caracter patrimonial; caracter comercial; caracter internaţional.

Dreptul comerţului internaţional 12

Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

1.2.1. Caracterul comercial şi patrimonial

Noţiunea
iunea de comercialitate implică
implic anumite criterii, având în vedere modul în
care este definită în dreptul intern. Caracterul comercial defineş
define
defineşte raporturile
care izvorăsc
ăsc din fapte şi acte de comerţ, aşaa cum sunt definite de Codul
comercial ca fiind „cumpărăturile
„cump de producte sau mărfuri
rfuri spre a se revinde” -
pentru a şti dacă un raport juridic are caracter comercial în rela relaţiile
internaţionale
ionale trebuie cercetate normele sistemului de drept naţional
naţional aplicabile
– lex causae, potrivit normelor de drept internaţional
interna privat.
Raporturile juridice de comerţ
comer internaţional şii de cooperare economic
economică şi
tehnico-ştiinţifică
ş ţ ă „sunt prin excelen excelenţă raporturi patrimoniale care se
stabilesc între participanţii
participan la circuitul mondial de valori şi de cunoş
cunoştinţe”. Este
de precizat căă drepturile privind anumite atribute de identificare
identi ale
participanţilor
ţilor la aceste raporturi, care – în dreptul comun au caracter personal
– nepatrimonial iar când aparţin
apar in unui subiect al raporturilor comerciale
internaţionale
ionale dobândesc un caracter patrimonial.

1.2.2. Activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii

Instituţia „activităăţi de producţie, comerţ sau prestări ri de servicii”,
servicii dată fiind
natura ei principal intern
internă,, nu constituie în mod direct obiectul de studiu al
dreptului comerţului
ţului internaţional,
interna ional, ci al dreptului comercial intern. Noţiunea
No de
activităţii de producţ
producţie, comerţ sau prestări de servicii propriu-zis zis se definesc
prin raportare la actele şii faptele juridice civile care constituie, fa faţă de cele
dintâi, genus proximus.
Distincţia
ia dintre activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii
(internaţional) şi cele civile se impune, nu numai dintr-un
dintr un considerent de d ordin
general – care justific
justifică orice distincţie între instituţiile
iile dreptului - şi anume
regimul juridic diferit aplicabil fiecărei
fiec instituţii în parte, ci şi pentru o raraţiune
specifică, datăă de faptul că,
c în numeroase cazuri, aceleaşi şi tipuri de act
activităţi se
întâlnesc atât în dreptul comerţului
comer internaţional, cât şii în cel civil (de exemplu,
vânzare, mandatul, depozitul, gajul, antrepriza pot fi atât civile cât şi
internaţionale).
Astfel, definim activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii
servicii”, ca
fiind cele care se interpun în procesul de circula
circulaţie al mărfurilor
ărfurilor şşi serviciilor,
se desfăşoară
ăş ă sub formă
form de întreprindere sau sunt conexe cu acestea ori se
realizează între profesionişti
profesioni sau cel puţin una din părţi este profesionist având
ca scop realizarea de profit (caracterul de comercialitate) şi, totodată,
totodat prezintă
elemente de extraneitate caracteristice care le conferă
confer caracterul interna
internaţional.

Dreptul comerţului internaţional 13

Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

Sarcina de lucru 3
Selecteazăă şi descrie în fraze minimale (3) activităţi
ţi de produc
producţie, comerţ
sau prestări
ări de servicii.

1.2.3. Caracterul internaţional

Caracterul internaţ
internaţional
ional al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului
comerţului
ului internaţional
internaţ este dat de existenţaa în cadrul acestor raporturi a unor
elemente de extraneitate specifice.
Identificarea acestor elemente poate fi făcută, f , fie printr
printr-o convenţie
internaţională,
ă, fire, în lipsa acesteia, de legislaţia
legisla internăă a statului al ccărui
sistem de drept constituie lex causae.
În dreptul român, atât în convenţiile
conven internaţionale
ionale la care România este parte,
cât şi în legislaţia
ţia intern
internă, sunt reglementate, de regulă douăă criterii de definire
a caracterului internaţional
interna ional al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului
comerţului
ului internaţional,
internaţ şi anume:
A. un criteriu
iteriu de natur
natură subiectivă, ca părţile
ile la raportul juridic, persoane fizice
sau juridice, săă aibă domiciliul, respectiv sediul, în state diferite. A Aşadar,
elementele de extraneitate relevante sunt legate de sediul persoanei juridice şi
respectiv, domiciliul
domicili persoanei fizice ;
B. un criteriu de natură
natur obiectivă şii anume ca marfa, lucrarea, serviciul sau
orice alt bun, care face obiectul raportului juridic săs se afle în circuit (tranzit)
internaţional,
ional, adică,
adică în executarea acelui raport juridic bunul săă treacă
trea cel puţin
o frontieră.
ă.. În acest caz, elementul de extraneitate specific este legat de locul
situării
rii bunului care face obiectul raportului juridic.

1.3. Denumirea, delimitarea şii autonomia dreptului comer

comerţului
internaţional

Denumirea – reapariţia
reapari ia , începând cu anul 1990, în planul relaţ
relaţiilor juridice
interne, a raporturilor de drept comercial, ca urmare a formării
formării noilor subiecte
ale acestor raporturi, respectiv a comercianţilor
comercian – persoane fizice, societ
societăţi
comerciale, regii autonome etc,
etc şi implicit, recunoaşterea
terea dreptului comercial
intern ca ramurăă autonomă
autonom a sistemului de drept român, a readus în actualitate
problema denumirii materiei juridice de care ne ocupăm.
ocup
Problema care se pune este dacădac această materie juridicăă trebuie ssă se
numeascăă în continuare „dreptul comerţului internaţional” sau, prin aliniere
la denumirea noii ramuri de drept intern, ar fi mai potrivit să
s o denumim
„drept comercial internaţional”.
Dreptul comerţului internaţional 14
Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

Pornind de la premisa căc denumirea unei ramuri de drept trebuie să reflecte în

mod cât mai fidel poziţia
pozi pe care aceasta o ocupă în cadrul sistemului de drept
respectiv – avându-se
avându în vedere în primul rând, particularităţile
ăţile obiectului ssău
de reglementare, continu
continuăm să considerăm că titulatura cea mai potrivit
potrivită pentru
materiaa pe care o studiem este aceea de „drept al comerţului internaţional”.
Principalul argument pe care îl aducem în sprijinul acestui punct de vedere
rămâne
mâne acela că dreptul comerţului
comer internaţional
ional nu constituie o ramură
ramur
distinctă a sistemului de drept român,
rom aşaa cum constituie dreptul comercial
intern. Materia juridic
juridică pe care o analizăm
m are un caracter interdisciplinar, fiind
constituităă din norme aparţinând
apar inând mai multor ramuri de drept, a căcăror reunire se
justifică prin obiectul lor comun de reglementare şii anume raporturile juridice
care apar în cadrul activităţii
activit de comerţ exterior şii cooperare economică
economic
internaţionalăă a României. Noţiunea
No de „drept al comerţului
ţului interna
internaţional”
corespunde cel mai bine acestei situaţii,
situa ea fiind, aşa cum am arătat
ătat în liter
literatura
de specialitate, o noţiune
no descriptivă, care constată existenţa
ţa unui fenomen
obiectiv şi specific.
Utilizarea noţiunii
ţiunii de „ drept comercial internaţional”,
interna ional”, precum şi a unor
derivate ale acesteia, de tipul „contracte comerciale internaţ internaţionale”
interna sau
„arbitraj comercial interna
internaţional”, este destul de frecventăă atât în acte
normative şi documente oficiale cât şii în literatura de specialitate mai ales dup
după
anul 1990.
Denumirea de „drept interna
internaţional privat comercial” utilizatăă de unii autori din
doctrinaa veche, nu este prea potrivită
potrivit dat fiind faptul căă ea acoper
acoperă numai o
anumită categorie de norme juridice din domeniul comerţului
comerţului interna
internaţional.
Astfel aceastăă denumire, exprimă
exprim reglementarea aspectelor conflictuale în
materia comerţului
ţului internaţional
interna .

1.3.1. Delimitarea dreptului comerţului internaţional de alte ramuri de drept învecinate

Delimitarea faţă de dreptul comercial (intern)

Raporturile juridice de drept ale comerţului
comer internaţional se aseamănă în mod
esenţial
ial cu cele de drept comercial (intern), în primul rând, prin faptul că c
amândouă,ă,, aceste categorii de raporturi juridice prezintă
prezint un caracter
patrimonial şi comercial. Comercialitatea, ca trăsătură
tr comună, ă, este dată
dat de
faptul că amândouă izvorăsc din acte şi fapte de comerţ, ţ, iar subiectele lor sunt
persoane fizice sau juridice care prezintă
prezint calitatea de comerciant.
De asemenea, unitatea de esenţă
esen a celor două raporturi juridice este dată dat de
faptul că ele sunt guvernate, în parte, de aceleaşi
acelea actete normative interne. Astfel,
actele normative care reglementează
reglementeaz deopotrivă raporturi comerciale interne şi
de comerţţ internaţional, supun fără
f distincţie,
ie, aceste raporturi, acelora
aceloraşi legi, în
principal Codului comercial şi Codului civil.
În contrast cu raporturile comerciale interne, cele internaţionale
internaţionale conţin
con un
element de extraneitate. Datorit
Datorită acestor situaţii,
ii, raporturile de comer
comerţ
internaţional
ional sunt susceptibile de a fi supuse mai multor sisteme de drept,
intervenind un conflict de legi. Ca urmare, raporturile comerciale interna
internaţionale

Dreptul comerţului internaţional 15

Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

vor fi supuse dreptului intern numai în situaţia

situa ia în care se aplică, în baza unei
norme conflictuale.
Delimitarea dreptului comerţului internaţional faţă de dreptul civil şi dreptul procesual
civil
Dreptul comerţului
ţului internaţional prezintă importante elemente comune cu
dreptul civil şi procesual civil. În primul rând, dreptul comerţului
ţului interna
internaţional
este o materie juridică
juridic pluridisciplinară,, normele sale fiind, în afara celor
comerciale(interne), în bun
bună parte, norme de drept civil şi procesual civil.
Dreptul civil şi procesual civil constituie dreptul comun faţă de dreptul
comerţului
ului internaţional,
internaţ aşaa încât prevederile lor sunt aplicabile ori de câte ori
reglementările
ările speciale în materia comerţului
comer internaţional nu sunt de ajuns şi
nu existăă reglementare specifică
specific nici la nivelul dreptului comercial intern, care
constituie, dreptul comun pentru raporturile comerciale.
Se impune a fi subliniat
subliniată ideea că, cel puţin
in în ceea ce priveşte
priveş dreptul
procesual civil, au caracter
caracter de drept comun pentru dreptul comerţului
comer
internaţional
ional numai normele de drept procesual civil general, iar nu procedurile
reglementate pentru anumite materii speciale.
Între dreptul comer
comerţului internaţional şii dreptul civil există importante
deosebiri,, sau cel puţin
puţ următoarele aspecte:
A. în timp ce subiectele dreptului civil – persoane fizice sau juridice – nu
prezintă o calitate specială,
special subiectele de drept al comerţului
ţului interna
internaţional sunt
persoane fizice sau juridice care au calitatea de comerciant
comerc şi capacitatea de a
efectua operaţiuni
ţiuni de comerţ
comer exterior;
B. raporturile de drept civil sunt patrimoniale şi personale – nepatrimoniale, în
timp ce raporturile de drept al comerţului
comer internaţional
ional sunt, în principiu
patrimoniale;
C. raporturile juridice
jurid care fac obiectul dreptului comerţului ţului interna
internaţional
întrunesc caracterele specifice de comercialitate şi internaţionalitate.
ţionalitate.
Delimitările dreptului comerţului internaţional faţă de dreptul
internaţional privat
Raporturile comerciale internaţionale
interna şi raporturile de drept internaţional
internaţ privat
prezintă un caracter de internaţionalitate,
interna deşi,
i, în unele cazuri, sfera no
noţiunii de
internaţionalitate
ionalitate este mai restrânsă
restrâns pentru cea dintâi categorie de raporturi.
Ambele materii juridice fac parte din dreptul privat,
privat, raporturile juridice care
constituie obiectul lor de reglementare caracterizându-se
caracterizându se prin pozi
poziţia de
egalitate juridicăă a părţilor.
pă
Diferenţa esenţială
ţială este dată de natura normelor juridice care intră în conţinutul
lor. Astfel, în timp ce normele de d drept al comerţului
ului internaţ
internaţional sunt
materiale, cele care intr
intră în componenţa dreptului internaţional
ţional privat, în marea
lor majoritate, sunt norme conflictuale. Diferenţa se menţine ţine şşi în ceea ce
priveşte
te obiectul lor de reglementare – dreptul comerţuluii internaţional
internaţ are ca
obiect raporturi juridice ce apar în domeniul comerţului
comerţului şşi cooperării
economice internaţionale,
internaţ iar dreptul internaţional
ional privat reglementeaz
reglementează
raporturi juridice cu element de extraneitate din toate domeniile dreptului
Dreptul comerţului internaţional 16
Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

privat şi anume: al dreptului civil, dreptului familiei, anumitor institu

instituţii ale
dreptului muncii, dreptului de proprietate intelectuală
intelectuală etc. De asemenea,
dreptul internaţional
ţional privat – şi anume un domeniu al său,
ău, dreptul interna
internaţional
privat comercial - reglementează şii aspectele conflictuale în materia comerţului
comer
internaţional.

Sarcina de lucru 4
Identificăă 5 elemente distinctive ale obiectului dreptului comer
comerţului
internaţional
ţional faţă
fa de obiectul dreptului civil.

Delimitarea dreptului comerţului internaţional faţă de dreptul internaţional public

Sub aspectul deosebirilor, remarc
remarcăm faptul că raporturile juridice care fac
obiectul dreptului comerţului
comer internaţional şii cele de drept internaţ
internaţional public
se diferenţiază
ţ ă prin natura şi poziţia juridică a subiectelor.
Astfel, dreptul comerţului
comer internaţional reglementează,, în principal, raporturile
dintre persoanele fizice sau juridice aflate pe picior de egalitate juridic
juridică. Intră,
de asemenea, în obiectul dreptului
dre comerţului internaţional
ional raporturile juridice
comerciale la care una din ppărţi este statul, cealaltă fiind o persoană fizică sau
juridică aparţinând
ţinând altui stat.
Raporturile juridice dintre state, ac
acţionând
ionând ca puteri suverane, dintre acestea şi
organizaţii
ţii internaţ
internaţionale guvernamentale, precum şi dintre asemenea
organizaţii
ţ intrăă în sfera de reglementare a dreptului internaţional
internaţional public, mai
precis a dreptului internaţional
interna economic, şii dreptului interna
internaţional al
dezvoltării,
rii, ca ramuri ale dreptului internaţional
ional public, atunci când aceste
raporturi privesc domeniul cooper
cooperării economice internaţionale.
Între dreptul comerţ
comerţului internaţional şi dreptul internaţional
ţional public exist
există şi
importante puncte de convergenţă,
convergen , izvorâte din elementul de interna
internaţionalitate
care caracterizează,
caracterizează deopotrivă raporturile juridice care fac obiectul lor de
reglementare.
Corelaţiaia dintre aceste două
dou materii juridice apare mai evident în anumite
situaţii
ii ca, de exemplu, în ceea ce prive
priveşte consecinţele
ţele pe care acordurile
economice interstatale le produc asupra contractelor din comerţul
comerţul interna
internaţional.
Delimitarea dreptului comerţului internaţional faţă de dreptul afacerilor
Efectuarea unei legături
leg între dreptul comerţului internaţional
ţional şi dreptul
afacerilor prezintă interes în măsura în care acestui din urmăă concept i se
recunoaşte
şte o existenţă de sine stătătoare, distinctă de cea de drept comercial.
Dacă ne oprim la opinia acelor autori care privesc dreptul afacerilor ca având
anumite particularităţi
particularităţ faţă de dreptul comercial, considerăm
ă căă aceast
această materie
juridică se aseamănă
aseamă ă cu dreptul comerţului internaţional,
ional, prin caracterul lor
pluridisciplinar. Amândouă
Amândou conţin in elemente de drept privat (comercial şi civil)
Dreptul comerţului internaţional 17
Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

– care sunt primordiale -, cât şi elemente de drept public,

c, precum drepul fiscal
şii valutar, dreptul muncii etc.
Ceea ce este particular dreptului comerţului
comer internaţional (şi,
şi, implicit dreptul
comercial) faţăţă de dreptul afacerilor este unghiul diferit de abordare a
elementelor care compun respectivele materii juridice
j şi, implicit, ponderea
diferită care se acord
acordă unor reglementări de drept faţă de altele. Astfel, în timp
ce dreptul afacerilor îşiî concentrează atenţia către tre reglementarea rolului
întreprinderii în activitatea comercial
comercială (organizare, management şi implicit
profit), dreptul comerţului
comer internaţional
ional este concentrat asupra rela relaţiilor
comerciale, şi mai ales, a contractelor comerciale internaţionale.
interna
De asemenea, dreptul comerţului
comer internaţional
ional se particularizeaz
particularizează prin
elementul de extraneitate din raporturile
raporturile juridice pe care le reglementeaz
reglementează,
element care nu este esenţial
esen în raporturile de drept al afacerilor.

1.3.2. Autonomia dreptului comerţului internaţional

Datorită specificului său,
s dreptul comerţului internaţional
ţional este o materie
juridică interdisciplinară
interdisciplinar şi pluridisciplinară. Dreptul comerţului
ţului interna
internaţional
consacră,, prin normele sale, anumite reglementări
reglement ri specifice, apte de a rrăspunde
exigenţelor
elor pe care aceste raporturi juridice le impun.
Regulile speciale constituie însăşi
îns raţiunea dee a fi a dreptului comercial
(intern), care rămâne
ămâne însă
îns dreptul comun în materia raporturilor comerciale,
precum şi de dreptul civil.
Caracterul specific al reglementărilor
reglement de drept al comerţului
ţului interna
internaţional se
exprimă prin adaptarea sau interpretarea regulilor de drept comun, conform
cerinţelor
elor impuse de natura şi finalitatea operaţiunilor
iunilor de comerţ interna
internaţional,
dar şii prin consacrarea unor instituţii
institu ori soluţiiii juridice care nu se ggăsesc în
dreptul comun sau printr-o
printr frecvenţă diferită de aplicare a instituţiilor dreptului
comun.
Regulile dreptului comerţului
comer internaţional sunt, într-oo apreciere general
generală, în
unele cazuri, mai flexibile decât cele de drept comun, în sensul că c adoptă un
minim de formalităţi,
formalităţ iar, în alte cazuri, dimpotrivă, mai riguroase,
ase, asigurând o
certitudine juridică superioară. Aceste două particularităţi ăţi ale reglementărilor
reglement
de drept al comerţ
comerţului internaţional, ţinând
inând de elementul de comercialitate, se
manifestă,
ă,, în principiu la nivelul dreptului comercial intern, deş deşi
de în proporţii
sau cu modalităţi
ăţi de exprimare posibil diferite.
La prima vedere, cele două dou caracteristici generale ale regulilor dreptului
comerţului
ului internaţional,
internaţ respectiv, simplificarea formalităţilor
ăţilor şi rigurozitatea
sunt contradictorii. Realmente însînsă, ele se îmbină într-oo modalitate specific
specifică,
de naturăă a asigura cadrul juridic necesar desfăşurării
desf rii optime a operaţiunilor
opera
din comerţulţul internaţional.
interna Aşadar,
adar, la încheierea unui contract, dreptul
comerţului
ului internaţional
internaţ promovează,, în principiu, simplificarea for
formalităţilor;
dacă una dintre părţi
pă ţ nu-şi onorează obligaţiile
iile asumate, regulile sale devin
uneori mai drastice decât cele din dreptul comun.

Dreptul comerţului internaţional 18

Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

Astfel, pe de o parte, dreptul comer

comerţului internaţional adoptăă anumite reguli de
natură a favoriza desfăşurarea
desf rapidă şi în condiţii
ii de flexibilitate a raporturilor
comerciale internaţionale
internaţ cum ar fi:
a. încheierea contractelor pe baz
bază de reglementări ri uniforme ale uzan
uzanţelor
comerciale internaţionale
internaţ în diferite domenii de activitate;
b. încheierea contractelor pe bază
ba de condiţii generale, contracte--tip, contracte
cadru, elaborate de regulă
regul de organizaţiile economice internaţionale;
ţionale;
c. încheierea
ncheierea contractelor într-o
într mai mare proporţie
ie decât în comerţul
comer intern,
într-o formăă scrisă simplificată – ca de exemplu prin schimb
imb de mesaje, prin
fax sau e-mail;
d. soluţionarea
ionarea litigiilor din comer
comerţul internaţional,
ional, în mare parte pe calea
arbitrajului comercial interna
internaţional, organizat de instituţii
ii de arbitraj cu caracter
internaţional,
ional, dar cu multe elemente de extraneitate, impuse impuse de caracterul
internaţional
ional al litigiului. În general, procedura arbitrară
arbitrară este mai rapid
rapidă şi mai
bine adaptatăă specificului operaţiunilor
opera comerciale internaţionale
ţionale decât cea a
instanţelor judecătore
ătoreşti.
Pe de altăă parte, dreptul comerţului
comer internaţional
ional român promoveaz
promovează unele
reglementări
ări care pot avea o rigurozitate superioară
superioar celor din dreptul comun, cu
scopul de a asigura securitatea circuitului comercial, ca de exemplu:
a. contractele din comer
comerţul internaţional – care se încheie, de regul
regulă, pe
termen lung – trebuie ssă includă anumite clauze specifice (de men
menţinere a
valorii, de adaptare, de garanţii
garan ii de alegere a legii aplicabile a jurisdic
jurisdicţiei
competente) de natură
natur a permite prezervarea echilibrului contractual;
b. încheierea contractelor (şi)
( într-o limbă străină,, respectiva variant
variantă
căpătând
tând adeseori, prin voinţa
voin părţilor,
ilor, valoarea de element de referin
referinţă;
c. instituirea unor garan
garanţii speciale, cu scopul de a proteja interesele
creditelor (clauza
clauza de rezerv
rezervă a proprietăţii pentru finanţatorţator - leasing
internaţional),
ional), drepturile specifice ale societăţii
societ de factoring;
d. expertizarea obiectului contractului de către c tre un organism neutru
internaţional,
ional, a cărui
că soluţie este obligatorie pentru părţi;
e. termenele de prescrip
prescripţie mai scurte, ceea ce este de naturăă a spori siguran
siguranţa
circuitului comercial.
Dreptul comerţului
ţului internaţional
interna conţine însă şi instituţii
ii specifice, în principiu
necunoscute în dreptul intern (ex: Contractul de cooperare economic economică
internaţională,
ă, operaţiunile
operaţ de contrapartidă, formelele de compensare globală
global de
tip criling) sau anumite acte şi fapte de comerţ, aplicabile şi în dreptul intern.
Elementul de autonomie al dreptului comerţului
comer internaţional
ţional în sistemul de
drept, este dat tocmai de adaptarea reglementărilor
reglement rilor de drept al come comerţului
internaţional
ional la caracterul de internaţionalitate
interna ionalitate al raporturilor juridice pe care le
reglementează.
Cele mai importante reglementări
reglement ri specifice ale dreptului comerţului
comer
internaţional,
ional, ca reflectare a caracterului internaţional
interna ional al raporturilor pe ccare le
reglementează, ă, sunt însă,
îns fără îndoială,, acelea consacrate în conven convenţiile

Dreptul comerţului internaţional 19

Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

internaţionale
ionale aplicabile în materie, aceste convenţii
convenţii constituind izvoare
specifice ale materiei juridice pe care o analiz
analizăm.
În raport cu ramurile ce constituie dreptul comun în materie, dreptul comer
comerţului
internaţional,
ional, beneficiind de reguli proprii şi instituţii ţii specifice, se
caracterizeazăă ca o disciplină
disciplin de sine stătătoare. Spre deosebire de alte sisteme
de drept ale Antichităţii,
Antichităţ dreptul roman se remarcă prin formularea rea ştiinţifică
ş a
normelor şi regulilor juridice, exercitând o puternică
puternic influenţă
ţă asupra societ
societăţii
romane, cât şi asupra celorlalte societăţi
societ i care au urmat societatea feudal
feudală şi
societatea burgheză
burgheză.

Sarcina de lucru 5
Identifică autonomia dreptului comerţului internaţional.

Rezumat
Dreptul comerţului internainternaţional reprezintă ansamblul normelor care
reglementeazăă relaţiile
relaţ comerciale internaţionale şii de cooperare economic
economică,
în care părţile
ă ţile se află
afl de poziţie de egalitate juridică. Obiectul dreptului
comerţului
ului internaţional
internaţional este constituit din raporturi juridice care au atât
caracter comercial cât şi internaţional. Între raporturile de drept al comerţului
comer
internaţional şi raporturile de drept comercial există există asemănă
ănări esenţiale.
Ambele categorii de raporturi juridice prezintă
prezint un caracter patrimonial şi
comercial, iar participan
participanţii la aceste raporturi au calitatea de profesioni
profesionişti. În
literatura juridică se susţine şi o concepţie diferită şi anume că, c dreptul
comerţului
ului internaţional
internaţional ar fi un drept autonom, creat de asociaţia asocia
internaţionalăă a vânzătorilor
vânz şi cumpărătorilor,
torilor, în afara drepturilor na
naţionale şi
deasupra statelor
tatelor suverane.

Dreptul comerţului internaţional 20

Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional

Teste de autoevaluare
1. Definiţi
ţi locul Dreptului comerţului
comer internaţional
ional în sistemul de drept:
a) ramura sistemului de drept privat,
b) ramura sistemului de drept public;
c) ramura sistemului dreptului pozitiv.

2. Dreptul comerţului interna

internaţional reprezintă:
a) ansamblul normelor care reglementeaz
reglementează relaţiile
ţiile comerciale
internaţionale
ţionale şi relaţiile de cooperare economico şi tehnico ştiinţifică
internaţionale;
ţionale;
b) ansamblul normelor de drept public;
c) ansamblul normelor juridice
juridi care formează conţinutul
ţinutul principal al
dreptului comerţului
comer internaţional.

3. Raporturile juridice ale comer

comerţului internaţional
ional se stabilesc între:
a) între persoane fizice şii juridice; între state suverane şşi egale în
drepturi;
b) între instituţii
instituţ şi state suverane şi egale în drepturi;
c) între două state suverane.

4. Enumeraţi
ţi subiectele dreptului comerţului
comer internaţional:
a) persoane fizice şi juridice; statul;
b) societăţile
ăţile comerciale internaţionale
interna şi statul respectiv;
c) persoane fizice şi societăţi comerciale internaţionale.

5. Definirea obiectului dreptului comerţului

comer internaţional
ţional pune în lumin
lumină
caracteristicile fundamentale ale raporturilor juridice de drept ale comerţului
comer
internaţional
ţional astfel:
a) caracter patrimonial şi comercial internaţional;
b) caracter multinaţional;
multina
c) caracter de intermediere şi interpunere.

Bibliografie minimal
minimală
Macovei, I. (2009).
(2009) Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti:
şti: C.
C.H. Beck,
pp. 10-15.
Macovei, I. (2009). Dreptul proprietăţii industriale. Bucureşti:
şti: All Beck, pp.
25-30.
Mazilu, D. (2011)). Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti:
şti: Lumina Lex
Lex,
pp. 40-45.
Sitaru, D. A. (2009). Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti:
şti: Actami, pp.
126-129.
Şandru, D.M. (2011). Dreptul comerţului internaţional
ţional. Bucureşti:
Universitară, pp.145-
pp.145 150.

Dreptul comerţului internaţional 21