CAPITOLUL 1.

Inspectia fiscala-cadru conceptual

1.1 Aspecte generale si definitii

Dupa cum este exemplificat in Art. 94 din C. pr. f., inspecția fiscală are ca obiect verificarea
bazei de impozitare legalitatea și concordanța declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea
îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectarea prevederilor legislației fiscale și
contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și accesoriile aferente acestora.
Inspectia fiscala se aplica tuturor persoanelor si entitatilor, indiferent de forma de organizare,
la platitori, cat si la contribuabili, adica respectivei persoane care are obligatia de a plati sau de a
colecta si plati, contributii si taxe sociale. De asemenea, calitatea de platitor ii revine si sediului
secundar ce este obligat sa se inregistreze fiscal, ca fiind platitor de salarii si venituri assimilate
salariilor.
In Ghidul pentru inspectia fiscala realizat de catre Agentia Nationala de Administratie
Fiscala, este ilustrat faptul ca aceasta operatiune este exercitata avand la baza urmatoarele
principii:
 Principiul independentei
 Principiul unicitatii
 Principiul autonomiei
 Principiul ierarhizarii
 Principiul teritoralitatii
 Principiul descentralizarii
Conform Ciumag, M (2006), scopul inspecției fiscale este de a diminua evaziunea fiscală și,
ca pe cât posibil, pentru a-l elimina. Pentru aceasta, metodele și tehnicile utilizate de echipele de
control trebuie să evolueze permanent și să corespundă cererii Uniunii Europene, întrucât
România este membră de la 1 ianuarie 2007.
Pentru a efectua inspecția fiscală, organele de specialitate pot aplica două metode de control:
 Controlul prin sondaj care constă în verificarea selectivă a documentelor și operațiunilor
importante unde se reflectă modul de calcul, modalitatea de evidență și modul de plată a
obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat.
  Controlul electronic care constă în activitatea de verificare a contabilitate și a surselor
sale, procesate electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de
specialitate de instrumente informatice.
Dupa cum arata si Carstea, V (2014), formele pe care le poate imbraca inspectia fiscala,
pot fi:

O r g a n u l r e s p

aplicare asupra tuturor rapoartelor care sunt relevante pentru impozitare, daca acestea sunt de
interes major pentru aplicarea legislatiei fiscale.
In ceea ce priveste cazul persoanelor juridice, verificarea vizeaza activitatile din sediile
principale sau secundare. In cazul celor secundare, actele ce vor fi incheiate pot fi:
 Acte de control provizorii (centralizarea se realizeaza de catre organul fiscal de la
domiciliul fiscal, in activitatea de control finala)
 Acte de control definitive, pentru acele obligatii fiscale care sunt datorate pentru
sediul secundar. In ceea ce priveste persoanele juridice, verificarea implica
persoana in cauza, administrator sau presedinte.

Extinderea scopului inspectiei fiscale. Conform art 96 alin. (2) din C.proc.fisc.,
autoritatea fiscala are dreptul de a verifica implicit toate rapoartele relevante pentru impozitare.
Astfel, inspectiei fiscale ii poate fi extensa obiectul asupra altor obligatii fiscale.
 Din art. 102 alin. (3) C. prod.fisc, aceasta actiune de extindere I se va comunica
contribuabilului prin intermediul unui aviz de inspectie fiscala, ce va fi comunicat la inceputul
inspectiei fiscale.
Inainte ca inspectia fiscala sa aibe loc, organului fiscal ii revine obligatia sa instiinteze
contribuabilul cu privire la actiunea ce urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de
inspectie fiscala, ce ii este comunicat contribubilului, in mod scris, inainte ca inspectia fiscala sa
inceapa, tinand cont de 30 de zile pentru marii contribuabili, 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
Conform Cojan, A., impreuna cu avizul de inspectie fiscala, I se comunica
contribuabilului si Carta drepturilor, dar si a obligatiilor acestuia pe tot parcursul desfasurarii
inspectiei fiscale. In acest fel, organul fiscal aduce la cunostinta contribuabilului drepturile si
obligatiile ce ii revin in contextul inspectiei fiscale, conform procedurilor legilor fiscal, dar il si
indruma spre aplicarea legislatiei.
In acelasi timp, organul fiscal este responsabil cu verificarea starii de fapt, obtinerea si
utilizarea informatiilor si a documentelor necesare pentru a stabilirea corecta a situatiei fiscale,
luand in considerarea circumstantele concludente fiecarui caz in parte. Mai mult decat atat,
organul fiscal are obligatia de a adopta o atitudine obiectiva fata de situatia respectiva, si de a
indruma contribuabilii sa isi depuna declaratiile si alte documente, precum si pentru corectarea
lor.
Pe de alta parte, contribuabilului ii revine obligatia de a colabora in privinta starilor de
fapt fiscale constatate. Acesta este obligat sa ofere informatiile necesare, sa prezinte documentele
necesare, dar si alte date pentru clarificarea situatiei.
Rezultatul inspectiei fiscale este consemnat intr-un raport scris, acolo unde se afla
constatarile inspectiei faptice si legale, raport care sta la baza elaborarii actului administrative,
care reprezinta un titlu de creanta.
Controlul financiar al statului este realizat cu scopul de a intari disciplina economico-
financiare privind agentii economici, pentru care statul, direct sau prin intermediul unei institutii,
are calitate de actionar. Desfasurarea inspectiei fiscale, are in atentie respectarea modului in care
sunt administrate si gestionate fondurile financiare si mijloacele materiale.
Astfel, inspectia fiscala isi are finalitatea in pregatirea raportului de inspectie fiscala. Cu
privire la documentele care sunt intocmite pentru aceasta inspectie, Direcția Generală antifraudă
fiscala utilizeaza in activitatea de combatere, prevenire, descoperire a actelor de evaziune fiscala,
urmatoarele acte de control: procese verbale pentru stabiliarea initiala a situatiei, procese verbal
pentru constatarea situatiei privind executarea anumitor fapte care sunt prevazute de legea
penala, procesul verbal pentru sanctionarea si constatarea contraventiilor, pentru ridicarea
documentelor.
Conform Cilibiu, M (2018), rezultatul inspectiei fiscale este consemnat in scris, mai exact
intr-un raport de inspecţie fiscală, prin intermediul caruia sunt prezentate faptele constatate, din
punct de vedere legal si faptic, dar si care sunt consecintele lor fiscale.
Conform Art. 131, alin. 2 din Codul de procedură fiscal, raportul inspectiei fiscale se
intocmeste la momentul finalizarii inspectiei fiscale si include constatarile cu privire la
obligatiile si perioadele fiscale, dar si obligatiile care sunt prevazute de legislatia fiscala, ce au
facut obiectul controlului. In momentul in care platitorul si-a exprimat opinia cu privire la aceste
constatari ale organului fiscal, aceasta opinie este inclusa in raportul inspectiei fiscale, dar si a
organului fiscal, ce a fost justificata de fapt cu privire la punctul de vedere al platitorului.
Prin intermediul inspecţiei fiscale se:
 investigheaza fiscal si constata toate faptele si actele ce au rezultat din activitatea
contribuabilului care a fost supun inspectiei, privind conformitatea si legalitatea
declaratiilor fiscale, exactitatea si corectitudinea cu care sunt indeplinite obligatiile
fiscale, scopul fiind descoperirea de noi elemente importante pentru aplicarea legislatiei
fiscale;
 evalueaza si analizeaza informatiile fiscale pentru confruntarea declaratiilor fiscal cu
propriile informatii;
 sancţionează conform legii, faptele constatate si sunt dispuse masuri pentru a preveni si
combate abaterile de la legile fiscale.
Conform Legii 207/2015 privind Codul de Procedura fiscal, sunt folosite următoarele
metode de control:
a) verificarea prin sondaj: constă în verificarea selectiva a operatiunilor si documentelor
importante, care stau la baza modalitatii de plata a obligatiilor fiscal si a modului de
calcul.
b) verificarea exhaustiva: verificarea tuturor operatiunilor si documentelor in intregime
c) controlul electronic: verificarea contabilitatii si a surselor acesteia, care sunt prelucrate
electronic, avand la baza o metoda de analiza, testare, evaluare asistata de anumite
 sisteme informatice specializate. Selectia documentelor si operatiunilor, este apreciata de
catre inspector.
In cazul in care inspectia fiscala este efectuata de catre organul fiscal central, cu ordin din
partea presedintelui ANAF, se pot aproba proceduri si metode de sondaj.
Inspectia fiscala insumeaza declaratiile care sunt depuse de platitori, documentele utilizate
pentru a stabili taxele si impozitele, alte documente care sunt controlate si depuse de platitori
pentru a obtine deduceri, rambursari sau restituiri. De asemenea, inspectia fiscala urmareste:
 incasarea taxelor si impozitelor datorate de contribuabili la termenele specificate si in
cuantumul stabilit, tinand cont de baza de impozitare si cotele care sunt aplicate acesteia.
 Identificarea impozitelor, taxelor delapidat de la bugetul de stat sau locale, si atragerea
acestora la bugete, avand in vedere functia de destinatie prevazuta in norme sau legi.
 Instiintarea de carente legislative ce avantajeaza evaziunea fiscala sau care ingreuneaza
platile aferente veniturilor fiscale.
Inspectia fiscala este desfasurata in asa fel incat sa nu afecteze activitatea contribuabilului,
derulandu-se, in principiu, la sediul acestuia, in timpul de lucru, cu amenajarea unui spatiu pentru
organele inspectiei fiscale si logistica necesara desfasurarii inspectiei. Aceasta activitate se poate
derula si la sediul organului fiscal, sau in oricare alt loc stabilit de ambele parti.

1.2 Atributiile si obiectivele inspectiei fiscale

Inspectia fiscala este activitatea care are ca principal obiectiv verificarea conformitatii si
legalitatii declaratiilor fiscale, a corectitudinii si exactitatii cu privire la indeplinirea obligatiilor
depunerii declaratiilor fiscale, precum si respectarea legislatiei fiscale si contabile, stabilirea sau
verificarea bazelor de impozitare si a situatiilor, dar si a diferentelor de obligatii fiscale.
Inspecția fiscală are in vedere sa examineze toate starile de fapt si rapoartele juridice, care
sunt importante pentru impozitare, sau sa verifice modul in care sunt respectate obligatiile
prevazute in legislatia fiscala si contabila.
Finalitatea inspectiei fiscale consta intr-un raport consemnat in scris, raport de inspectie
fiscala, in cadrul caruia sunt prezentate constatarile faptice si legale de catre organul de inspectie
fiscala si implicit, consecintele acestora fiscale. Acest raport are la baza decizia de impunere,
pentru diferentele aparute in plus sau in minus de obligatii fiscale ce sunt aferente diferentelor
bazelor de impozitare, a obligatiilor fiscale principale, dar si a deciziei de a modifica baza de
impozitare, in cazul in care sunt constatate diferente.
O inspecție fiscală este o modalitate de procedură fiscală, pe care statul o exercita la
stabilirea obligațiilor fiscale ale contribuabililor. Principiile de bază ale controlului fiscal sunt
reglementate de legea administrării fiscale. Legea administrării impozitelor este o regulă
procedurală și are ca obiect de bază - impozitul se percepe în momentul corect și suma corectă
conform normelor legale. Inspecția fiscală se efectuează întotdeauna după sfârșitul anului fiscal.
(Kemmerling, 2004 Kaplow, Shavell, 1994)
Potrivit lui Oyedokun (2016), ancheta fiscală este activată atunci când există suficientă
predicție pentru a arăta că contribuabilul a evitat impozitul sau a comis alte tipuri de fraudă
fiscală. Esența este de a efectua o revizuire aprofundată a evidenței unui contribuabil pentru a:
aduna suficiente dovezi care să susțină sau să infirme un presupus caz de evaziune fiscală; să se
asigure că evaziunile fiscale sunt urmărite penal pentru a servi drept descurajare; și să se asigure
că impozitul datorat guvernului nu se pierde din cauza evaziunii. Cu toate acestea, autoritățile
fiscale aleg adesea să urmărească contribuabilii în mod civil și sunt mai dispuși să comită
infracțiuni fiscale, deoarece dovedirea unui act de evaziune este adesea dificilă, consumatoare de
timp și costisitoare. Astfel, evaziștii fiscali ajung să învingă urmărirea penală și să scape de
acuzațiile penale aplicabile.
O inspectie fiscala este un proces sistematic de constatare și raportare efectuat pentru a
consimți sau a contesta existența sau inexistența unui fapt material. Se efectuează în plus față de
un audit și nu ca un substitut pentru un audit (Wuyah și colab., 2018). Rezultatul unui audit
conduce în principal la sesizarea pentru investigații speciale dacă se suspectează evaziune fiscală
(ICAN, 2014; Modugu și Anyaduba, 2014). Potrivit Oyedokun (2016), investigația fiscală este
efectuată pentru a stabili dacă a avut loc frauda și pentru a determina gradul de daune cauzate de
o presupusă fraudă sau evaziune fiscală.
Bassey (2013) a definit inspectia fiscală ca fiind o anchetă care vizează determinarea
nivelului de fraudă sau nerespectare sau neglijență intenționată comisă de un contribuabil în ceea
ce privește statutul său fiscal și pentru a obține dovezi pentru o posibilă urmărire penală. Aceasta
implică o examinare mai detaliată și mai minutioasă a contribuabililor înregistrări pentru a
verifica dacă profitul evaluabil raportat de contribuabil este corect (Onuoha și Dada, 2016; Amah
și Nwaiwu, 2018) și pentru a aduna suficiente dovezi, fie pentru a susține, fie pentru a respinge o
cerere privind un pretins venit impozabil nedeclarat sau evaziune fiscală. Investigația fiscală
implică, de asemenea, o revizuire independentă a conturilor unei persoane fizice sau corporative
efectuate adesea atunci când există suspiciunea de evaziune fiscală care rezultă din nedepunerea
declarațiilor fiscale, depunerea declarațiilor incomplete sau inexacte sau neînregistrarea pentru
impozite. scop (Olaoye & Ogundipe, 2018).
Potrivit lui Oyedokun (2016), ancheta fiscală este activată atunci când există o predicție
suficientă pentru a arăta că contribuabilul a evitat impozitul sau a comis alte tipuri de fraudă
fiscală. De obicei, începe ca o chestiune internă și, în cele din urmă, ajunge în instanță și se
numește investigație criminalistică (Oyedokun, 2016). Ancheta se poate concentra pe
descoperirea unei surse ascunse de venituri, subliniind nerespectarea brută sau dovada fraudelor,
evaziunii fiscale sau a plății insuficiente (Onuoha și Dada, 2016).
Inspectia fiscală diferă în domeniul de aplicare cu un audit fiscal. Investigația fiscală
permite evidența unui contribuabil să fie examinată după perioada de șase ani necesară în mod
legal. Este efectuat de ofițeri cu pregătire specială în investigații și, uneori, cu asistența altor
anchetatori speciali (polițiști sau alți anchetatori privați) (Oyedokun, 2016). Anchetatorii fiscali
dețin adesea mai multă putere și autoritate decât auditorii fiscali. În cuvintele lui Bassey (2013),
anchetatorii fiscali au puterea și autoritatea de a sigila spațiile contribuabilului, de a intra în
posesia cărților relevante și de a efectua o examinare aprofundată, după cum se consideră
adecvat, cu scopul de a aduna suficiente dovezi pentru a judeca un evadator. și să se asigure că
suma datorată guvernului este recuperată.
Adediran și colab. (2013) sunt de opinie ca auditul și investigațiile fiscale sunt esențiale
pentru a se asigura că contribuabilii sunt întotdeauna pe picioare, în special pentru cei care se
conformează marginal și pot fi cu ușurință mutați pe tărâmul evaziunilor fiscale. Cu toate
acestea, Olaoye și Ogundipe (2018) au susținut că puterea explicativă a investigației fiscale nu
are capacitatea de a influența controlul evaziunii fiscale.
Cu privire la inspectia fiscala, obiectul inspectiei fiscale consta in verificarea
corectitudinii declaratiei de impunere, mai concret:
 Stabilirea situatiei pe baza unor probe relevante
 Aplicarea normei fiscale pe situatia respectiva
 Compararea rezultatului inspectiei
 Efectul: stabilirea definitiva a impozitului
 Cu privire la scopul inspectiei fiscal, alin. (2) din art.86 Codul de procedura fiscala, aminteste
ca si scopuri ale acesteia, urmatoarele:
 Gasirea unor noi elemente relevante pentru ca legea fiscala sa fie aplicata
 Confruntarea informatiilor din declaratiile fiscale cu cele din sursele propria
Pe baza acestor mentiuni, se poate rezuma faptul ca scopul inspectiei fiscal este garantarea
respectarii legii de catre contribuabili, in timpul indeplinirii obligatiilor pe care acestia le au in
cadrul raportului fiscal.
Atributiile care stau la baza inspectiei fiscale sunt:
 constatarea şi investigarea fiscală privind toate actelor şi faptele rezultate din
activitatea desfasurata de catre contribuabil, fiind supus inspecţiei, privind conformitatea
si legalitatea declaraţiilor fiscale, exactitatea si corectitudinea îndeplinirii obligaţiilor
fiscale, pentru a descoperi noi elemente relevante pentru aplicarea legii fiscale;
 analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale pentru confruntarea declaraţiilor fiscale cu
informaţiile proprii sau din alte surse;
 sancţionarea, conform legii, a faptelor dovedite şi aplicarea de măsuri pentru preventia şi
combaterea abaterilor de la legislatia fiscala.
Perioada care face parte din inspectia fiscala, este subscrisa termenului de prescriptie a
dreptului acela de a stabili care sunt obligatiile fiscale. In cazul marilor contribuabili, inspectia
fiscala incepe la sfarsitul perioadei inspectiei anterioare. In cazul celorlalti contribuabili, aceasta
este efectuata asupra creantelor realizate in ultimii trei ani fiscali in cazul carora exista obligatii
pentru a depune declaratii fiscale. Aceasta inspectie fiscala isi poate extinde perioada de
prescriptie a dreptului de infaptuire a obligatiilor fiscal, daca:
 există indicii cu privire la diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume
datorate bugetului general consolidat;
 nu au fost depuse declaraţii fiscale;
 nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor
sume datorate bugetului general consolidate.
 La incheierea controlului nu au fost intocmite actele de control.
Drepturile aferente contribuabililor in timpul desfasurarii inspectiei fiscale
Raportat la Romania, sistemul fiscal este bazat pe autoimpunere, iar principala obligatie a
contribuabilor consta in declararea si plata taxelor, impozitelor pe care acestia le datoreaza la
bugetul de stat. Inspectia fiscala reprezinta o parte a sistemului fiscal declarativ, care are ca scop
verificarea declaratiilor, dar si a corectitudinii cu care acestea au fost intocmite, conform legii.
Pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale, contribuabilii au următoarele drepturi si
obligatii:

In concluzie, inspectia fiscala reprezinta cel mai concludent instrument prin care se poate
evalua corespondenta dintre situatia din raport cu cea de drept, prin realizarile obtinute si la
obiectivele si scopurile stabilite. Fenomenul evazionist cere o modalitate prin care sa fie prevenit
aceasta fapta, materializandu-se in inspectie fiscala. Prin intermediul acesteia, se pot descoperi
activitati desfasurate in contexte economice, dar reflectand astfel posibilele fraude.

1.3 Organizarea inspectiei fiscale ANAF

 Conform pct 1 din anexa 4b din Ordinul 3838/2015, invitatia este documentul prin
intermediul caruia unui contribuabil ii este oferita o invitatie in care ii sunt solicitate lamuriri, la
sediul inspectorilor, in situatia in care se cere ca acel control sa se efectueze sau acesta nu a fost
realizat la sediul social al firmei, sediul secundar sau domiciliul fiscal al platitorului si in nici un
alt loc stabilit de catre ambele parti.
Din moment ce aceasta solicitare este prezenta la sediul Directiei antifrauda, avand ca
scop lamuriri sau informatii ce sunt necesarea pentru a stabili situatia fiscala reala, prin
intermediul acestui formular sunt necesare register, documente, evidenta contabila sau orice alte
inscrisuri. Invitatia este intocmita in momentul in care activitatea nu s-a putut desfasura la
domiciliul fiscal sau sediul secundar al platitorului, in nici un alt loc stabilit de ambele parti, de
comun acord.
Nota explicativa este documentul prin care se pot solicita explicatii scrise, de catre
inspectorii antifrauda, contribuabilului sau oricarui angajat al firmei, sau oricarei persoane ce a
fost implicata in situatia respective, si care are rolul de contribui la conturarea unor elemente
relevante care fac parte din activitatea contribuabilului, aceste lucruri pot influenta respectivele
constatari sau pot aduce o clarificare cu privire la situatia respectiva.
Referitor la extinderea perioadei in care are loc inspectia fiscala, se pot evidentia
urmatoarele:
- Pentru acele creante fiscale care exista obligatia de depunere a declaratiilor, termenul de
depunere a acestora poate fi extins de la 5 la 10 ani, daca in C.proc.fisc. exista mentiunea
conform careia se pot diminua impozitele, taxele platitorului sau alte sume care sunt
datorate bugetului consolidate; Nu a fost respectat termenul de depunere a declaratiilor
fiscale, avand in vedere termenul de prescriptive; nu au fost onorate obligatiile de plata
privind taxele, impozitele sau a altor sume.
Extinderea se poate decide mai inainte ca inspectia fiscala sa inceapa sau chiar pe parcursul
desfasurarii acesteia.
Conform art. 105 alin. (3) C.proc.fisc., unicitatea inspectiei fiscale consta in efectuarea unei
singure dati pentru fiecare taxa, impozit sau contributie, alte sume care sunt datorate bugetului,
privind fiecare perioada supusa impozitarii. Posibilitatea limitarii in timp a inspectiei fiscale se
realizeaza prin intermediul unei reguli ce presupune ca pentru fiecare taxa sau impozit,
contributie, aceasta inspectie fiscala nu se poate face de doua ori, doar daca exista situatii
exceptionale.
Conform art. 4 din O.P.A.N.A.F. nr. 713/2004, revendicarea joaca un rol important deoarece
legea este cea care impune conditii speciale, in cadrul carora inspectia fiscala are posibilitate de
reluare. Revenirea la o inspectie fiscala deja realizata, este posibila doar in cazuri exceptionale,
doar in cazul in care apar elemente de proba, erori de calcul sau informatii necunoscute.
Datele suplimentare, de asemenea, sunt de o mare importanta. Unicitatea verificarii
informatiilor, datelor se poate incalca, avand ca motiv aparitia unor noi informatii. Datele
suplimentare sunt acelea ce nu sunt cunoscute de catre organul fiscal, si provin din:
- Din constatarile efectuate de un control incrucisat, contribuabilul avand legaturi
comerciale sau facand parte din acelasi grup
- Din solicitarile venite din partea organelor fiscale sau a altor autoritati
- Din alta sursa.
In domeniul taxelor, impozitelor, a altor contributii ce sunt datorate la bugetul general consolidat,
competenta neingradita, exclusive si nemijlocita in realizarea inspectiei fiscale ii revine Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala. In ceea ce priveste planul loc, aceasta competenta ii revin
departamentelor de specialitate care fac parte din administratia publica.
Conform Art. 99 alin. 3 din C. pr. f si pct. 96.3 din normele metodologice, competenta
aferenta inspectiei fiscale poate fi delegata in cadrul organelor fiscale, in cazul in care sunt
efectuate controale incrucisate.
Art. 102 alin. 1 lit. a) si b) din C. pr. f. arata faptul ca selectia platitorilor in vederea efectuarii
inspectiei fiscale, se realizeaza de organele fiscale. Astfel, acestea au obligatia de a instiinta
contribuabilul cu privire la actiunea ce urmeaza a fi desfasurata prin trimiterea catre acesta a unui
aviz de inspectie fiscala.
Comunicarea si trimiterea acestui aviz de inspectie fiscala se realizeaza cu 30 de zile inainte
de a incepe inspectia fiscala, in cazul marilor contribuabili sau 15 zile in cazul celorlalti.
Privind exceptiile regulii acesteia, comunicarea privind avizul de inspectie fiscale nu se face:
a) în cazul in care este in stadiu de solutionare o cerere a contribuabilului;
b) în cazul unor acţiuni realizate, ca raspuns la solicitarile autorităţilor publice;
c) în cazul controlului incrucisat şi al controlului inopinant;
d) în cazul in care se reface controlul, pe baza unei dispoziţii de verificare ce este cuprinsă în
decizia de soluţionare a contestaţiei;
Verificarea fiscala costa in compararea veniturilor care au fost declarate de catre
contribuabil, pe de o parte, si pe de cealalta parte, cu situatia fiscala pe care o are contribuabilul.
Aceasta verificare este realizata in doua etape:
 I etapa: are loc verificarea prealabila; pe baza acesteia sunt estimate veniturile impozabile
care sunt calculate in baza situatiei fiscale personale.
 aII-a etapa: verificarea fiscala are continuitate pana in momentul cand este intocmit
raportul de verificare si decizia de impunere.
A doua etapa este realizata numai in momentul in care prin intermediul verificarii fiscale
prealabile sunt identificate diferente semnificative intre veniturile care au fost estimate si
calculate si veniturile declarate de platitor, respectiv se face referire la o diferenta mai mare de
10%, insa, nu mai putin de 50.000 lei.
Conform art. 1093 din C. pr. f. avizul de verificare , cea de-a doua etapa este declansata in
situatia in care contribuabilul comunica avizul de verificare. Dupa acest lucru, contribuabilului ii
sunt solicitate o serie de documente justificative sau care au rol de clarificare si relevanta pentru
situatia fiscala.
Platitorul are la dispozitie sa prezinte documentele respective sau altele cu rol de
clarificare in termen de 60 de zile din momentul in care a fost comunicat avizul. Acest termen
este de decadere, poate fi prelungit cu 30 de zile, insa, doar o singura data la cererea justificata a
contribuabilului, avand acordul organului fiscal.
Metodele prin care este stabilita baza impozabila sunt indirecte. Se pot folosi urmatoarele
metode indirecte:
1.metoda surdei şi cheltuielii fondului: este determinata baza impozabilă prin compararea
cheltuielilor realizate cu veniturile ce au fost declarate în perioada inspectiei;
2. metoda fluxurilor de trezorerie: baza impozabila este determinata prin analizarea conturilor
bancare, a fluxurilor de numerar, cu rol de a observa mişcările de disponibilităţi băneşti şi
asocierea cu sursele de venituri şi modul in care sunt utilizati;
3. metoda patrimoniului: veniturile impozabile sunt determinate avand in vedere cresterea
valorii patrimoniului net al unui platitor, in decursul unui an fiscal.
 Verificarea fiscala este desfasurata la sediul organului fiscal sau la resedinta sau sediul
contribuabilului si se este finalizata prin consemnarea rezultatului final al acestei verificari intr-
un raport de verificare.
Acest raport de verificare reprezinta un act administrative-fiscal cu rol pregatitor, si pe
baza acestuia sunt emise decizia de impunere, sau incetare a procesului de verificare, in cazul in
care baza de impozitare nu se ajusteaza.
Pentru efectuarea inspecției fiscale, organele de specialitate pot aplica două metode de
control si anume:
- Controlul prin sondaj: consta intr-o verificare selectivă a documentelor și operațiunilor
relevante, acolo unde apare modul de calcul, modalitatea de plată a obligațiilor fiscale datorate
modalitatea de evidență.
- Controlul electronic: verificarea contabilitatii si a surselor acesteia, date care sunt procesate
electronic, folosind ca metoda de analiza, testare, evaluare unele instrumente informatice de
specialitate.
Selectia platitorilor care urmeaza sa fie supusi inspectiei fiscale este realizata de catre
organul fiscal competent, avand in vedere nivelul de risc, neexistand posibilitatea ca acestia sa
emita obiectii cu privire la procedura de selectie folosita. Nivelul de risc este stabilit in urma unei
analize de risc.
Procesul de inspectie fiscala este efectuat in termenul de prescriptie a drepturilor de
stabilire a creantelor fiscale ( acesta este de 5 ani, incepand cu 1 iulie a anului urmator celui
pentru care este datorata obligatia fiscala, sau 10 ani in situatia in care obligatia fiscala este
rezultata din comiterea unor fapte penale) si este desfasurat pe baza programelor anuale, lunare
sau trimestriale, fiind aprobate de catre presedintele ANAF prin ordin sau prin actele autoritatilor
administratiei publice locale.
Inspectia fiscala este realizata o singura data pentru un tip de creanta fiscala si pentru
fiecare perioada care este sub impozitare.
Aceasta este desfasurata intr-o modalitate prin care sa nu afecteze activitatea curenta a
platitorului, inspectia avand ca si cadru de derulare sediul platitorului, in timpul programului de
lucru,
Pentru indeplinirea atributiilor, organele de inspectie fiscala vor actiona;
 Avand in vedere Legea nr. 207/2015, art.118, inspecția fiscală este realizata prin respectarea
următoarelor reguli: