Empatia explică experiența subiectivă naturală a similitudinii dintre sentimentele

exprimate de sine și de ceilalți, fără a pierde din vedere sentimentele cui aparțin cui.
Empatia implică nu numai experiența afectivă a stării emoționale reale sau deduse a
celuilalt, ci și o recunoaștere minimă și o înțelegere a stării emoționale a altuia. În
lumina multiplelor niveluri de analiză, de la psihologia dezvoltării, psihologia socială,
neuroștiința cognitivă și neuropsihologia clinică, acest articol propune un model de
empatie care implică prelucrarea paralelă și distribuită într-un număr de mecanisme de
calcul disociabile. Reprezentările neuronale comune, conștiința de sine, flexibilitatea
mentală și reglarea emoțiilor constituie macrocomponenții de bază ai empatiei, care sunt
susținuți de sisteme neuronale specifice. Acest model funcțional poate fi utilizat pentru a
face predicții specifice despre diferitele deficite de empatie care pot fi întâlnite în diferite
forme de tulburări sociale și neurologice.

Empatia explică experiența subiectivă naturală a similitudinii dintre sentimentele

exprimate de sine și de ceilalți, fără a pierde din vedere sentimentele cui aparțin cui.
Empatia implică nu numai experiența afectivă a stării emoționale reale sau deduse a
celuilalt, ci și o recunoaștere minimă și o înțelegere a stării emoționale a altuia. În
lumina multiplelor niveluri de analiză, de la psihologia dezvoltării, psihologia socială,
neuroștiința cognitivă și neuropsihologia clinică, acest articol propune un model de
empatie care implică prelucrarea paralelă și distribuită într-un număr de mecanisme de
calcul disociabile. Reprezentările neuronale comune, conștiința de sine, flexibilitatea
mentală și reglarea emoțiilor constituie macrocomponenții de bază ai empatiei, care sunt
susținuți de sisteme neuronale specifice. Acest model funcțional poate fi utilizat pentru a
face predicții specifice despre diferitele deficite de empatie care pot fi întâlnite în diferite
forme de tulburări sociale și neurologice.