XII DIALOGUL

DIALOGUL ÎNTRE
ÎNTRE CREDINȚĂ
CREDINȚĂ ȘI
ȘI ȘTIINȚĂ
ȘTIINȚĂ

Scopul lecției: Înțelegerea modului în care credința și știința pot conlucra

pentru binele oamenilor.
U7

FAVU GABRIELA, LICEUL TEORETIC „MIHAI EMINESCU”, CLUJ-NAPOCA, JUDEȚUL CLUJ

Formularul Google https://forms.gle/25Hu2571hLm1cDaK8

PROVOCAREA: Dacă oamenii progresează în cunoașterea științifică, mai au nevoie de

Dumnezeu?

TIMP NECESAR: 50 minute

REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII:

CUNOȘTINȚE ABILITĂȚI ATITUDINI

● Enumeră particularități ale
cunoașterii științifice și ale
cunoașterii religioase.
● Prezintă punctul de vedere al
Bisericii Ortodoxe cu privire la
dialogul dintre credință și
știință.
● Identifică într-un text sau
într-un discurs teoriile ce
reflectă raportul dintre știință
și credință: creaționismul,
evoluționismul, concordismul,
scientismul.
● Descrie particularitățile
cunoașterii științifice și ale
cunoașterii religioase.
● Explică perspectiva Bisericii
Ortodoxe asupra dialogului
dintre știință și credință.
● Asociază conținutul unui text
dat cu o anumită teorie ce
reflectă raportul dintre știință
și credință.
● Manifestă deschidere față de
cunoașterea științifică.
● Demonstrează interes față de
cunoașterea și trăirea religioasă
● Demonstrează, prin
comportament, înțelegere față
de cei care aderă la diferitele
teorii ce reflectă raportul dintre
știință și credință.

CONCEPTE CHEIE: Cunoaștere religioasă, cunoaștere științifică, creaționism,

evoluționism, concordism, scientism.

RESURSE UTILIZATE PENTRU DOCUMENTARE:

 (Bibliografia în ordine alfabetică)

Resurse bibliografice:
1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1994
2. Costa de Beauregard, Pr. Marc-Antoine, Stăniloae, Pr. Dumitru, Mică dogmatică vorbită:
dialoguri la Cernica, ed. a 3-a, Editura Deisis, Sibiu, 2007
3. Ionescu, Nae, Curs de filosofie a religiei 1924-1925, Editura Eminescu, 1998
4. Ionescu, Pr. Răzvan Andrei, Lemeni, Adrian, Dicționar de teologie ortodoxă și știință, ed. a
doua, Editura Doxologia, Iași, 2016
5. Papandreou, I.P.S. Dr. Damaskinos Mitrop. Elveției, Biserică, societate, lume, Editura Trinitas, Iași,
1998

Resurse on-line:
Site-ul Doxologia.ro https://www.youtube.com/watch?v=o-ds8DG-YhU (23.11.2020; 17.30)

ACTIVITĂȚILE PROPUSE

1. MOMENT ORGANIZATORIC
RESURSE NECESARE (2 minute):
DESCRIEREA DEMERSULUI: Rugăciunea, organizarea clasei, lansarea provocării – În urma lecției
de astăzi, vom formula un răspuns argumentat la întrebarea:
Dacă oamenii progresează în cunoașterea științifică, mai au nevoie de Dumnezeu?

2. EXPERIENȚA DIRECTĂ
RESURSE NECESARE (3 minute; videoclipul https://www.youtube.com/watch?v=o-ds8DG-YhU;
dacă lecția se desfășoară în sala de clasă este necesar calculatorul, conexiunea la internet și
videoproiectorul; formularul Google https://forms.gle/25Hu2571hLm1cDaK8 )
DESCRIEREA DEMERSULUI:
Profesorul le spune elevilor faptul că, printre oamenii de știință, sunt și unii care păstrează
legătura cu Dumnezeu, de exemplu Sfântul Luca al Crimeei, care a fost un apreciat profesor de
medicină și chirurg și, totodată, arhiepiscop ortodox.
Se va viziona videoclipul care cuprinde un mic rezumat al vieții Sfântului Arhiepiscop Luca al
Crimeei: https://www.youtube.com/watch?v=o-ds8DG-YhU

3. REFLECȚIA
RESURSE NECESARE (15 minute; formularul Google https://forms.gle/25Hu2571hLm1cDaK8 ):
DESCRIEREA DEMERSULUI:

Elevii răspund la următoarele întrebări oral, dacă lecția se desfășoară în clasă, respectiv prin
intermediul formularului Google, dacă lecția este online.

1. Ce l-a determinat pe tânărul Valentin, viitorul arhiepiscop Luca, să urmeze medicina, deși era
pasionat de pictură?
2. Ce reflectă această decizie, în ce privește calitățile sale sufletești?
 3. Înainte de a deveni călugăr, Sfântul Luca a lucrat 17 ani ca medic chirurg în spitale din zone
sărace. El spunea: „Pentru chirurg nu trebuie să existe cazuri, ci doar un om viu, care suferă.”
Care considerați că ar fi diferența dintre un „caz” și „un om viu, care suferă”?
4. Se știe despre Sfântul Luca faptul că, deși era perioadă comunistă, atee, refuza să opereze dacă
în sală nu era icoana Maicii Domnului pe perete. De asemenea, înainte de a opera spunea o
rugăciune către Maica Domnului. Care credeți că era motivul?
5. Deși era un medic recunoscut chiar și în mediul universitar din Kiev, de îndată ce a devenit
arhiepiscop autoritățile bolșevice l-au arestat și l-au ținut în închisoare 11 ani. În acest context,
a primit, totuși, permisiunea de a-i opera pe deținuții bolnavi, fiind în continuare în slujba
aproapelui. Ce rol a avut credința sa în Dumnezeu în această situație?
6. După ce a fost eliberat din închisoare, cartea sa, Eseu despre chirurgia infecțiilor septice, a
primit premiul Stalin pentru medicină. Ce deducem, în acest caz, cu privire la calitățile de om
de știință ale Sfântului Luca al Crimeei?
7. Cum vă explicați faptul că, deși intrarea în monahism și ridicarea în rangul de arhiereu au fost
urmate imediat de ani de suferință, Sfântul Luca a rămas până la sfârșitul vieții sale dedicat
atât credinței, cât și medicinei?

4. GENERALIZAREA
RESURSE NECESARE (25 minute; calculator, conexiune la internet, videoproiector (dacă lecția se
desfășoară în clasă), formularul Google https://forms.gle/25Hu2571hLm1cDaK8 , anexa, link-urile
către exercițiile LearningApps):
DESCRIEREA DEMERSULUI:

ACTIVITATEA 1:
Profesorul le explică elevilor diferența dintre cunoașterea religioasă și cunoașterea științifică,
astfel:
Cunoașterea lui Dumnezeu are aceste trăsături: este o cunoaștere nemijlocită, care vine din
experiența prezenței lui Dumnezeu în viața omului ca urmare a dorinței omului de a Se apropia de El.
Urmarea acesteia este credința statornică. Astfel, cunoașterea religioasă, deși se folosește de
puterea minții de a raționa, este bazată mai mult pe experiența religioasă, intimă, a comunicării cu
Dumnezeu în rugăciune: „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, spune Mântuitorul (Luca
17,21).
A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă mai mult decât a avea noțiuni teoretice despre Dumnezeu,
mai ales pentru că El depășește puterea minții noastre de a înțelege tainele Ființei Sale. Totuși, intră
în relație personală cu noi atunci când Îl căutăm, prin rugăciune și asceză. Mai mult, condiționează
dobândirea vieții veșnice de cunoașterea Lui: „Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe
Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17,3)
Cunoașterea științifică, pe calea rațiunii, prin observație, experiment și deducție,
corespunde curiozității omului de a afla cât mai mult despre lumea materială, supusă simțurilor.
Științele ne oferă rezultatele cercetării lor într-un mod fragmentat, în funcție de domeniul de studiu.
De aceea, nevoia de a integra noțiunile oferite de științe într-o vedere de ansamblu asupra realității
este împlinită prin capacitatea rațiunii umane de a reflecta asupra celor cunoscute, adică prin
activitatea filosofică.
Cunoașterea lui Dumnezeu depășește posibilitățile filosofiei, pentru că, pe cale rațională,
logică, omul poate cel mult să ajungă la ideea că nu se poate să nu existe Dumnezeu. În ce privește
cunoașterea religioasă, aceasta i-L descoperă pe Dumnezeu omului în mod direct,
prin trăire.
Din perspectivă ortodoxă, credința și cunoașterea nu sunt în competiție, nici nu pot fi luate
separat, ci se întrepătrund și conlucrează în toate aspectele vieții umane.
 Profesorul pune la dispoziția elevilor link-ul către exercițiul de pe LearningApps.com pentru a-l
rezolva individual, dacă lecția se desfășoară online, respectiv se rezolvă exercițiul în clasă, cu ajutorul
calculatorului, dacă lecția se desfășoară față în față: https://learningapps.org/watch?v=pue5ykdcj20
Durata rezolvării este de aproximativ 2-3 minute.

ACTIVITATEA 2
Profesorul explică faptul că pentru unii oameni, raportul dintre credință și știință nu este
echilibrat. Această situație a condus la apariția unor teorii care diferă de perspectiva Bisericii
Ortodoxe asupra relației dintre credință și știință.
Elevii vor primi Anexa (în format digital sau pe hârtie, după caz) și vor citi descrierea teoriilor
respective: concordismul, evoluționismul, creaționismul și scientismul.
Profesorul încurajează elevii să adreseze întrebări sau să ceară explicații, dacă vor considera că
este necesar.
Se va rezolva exercițiul de asociere a noilor noțiuni cu diferite afirmații care le caracterizează,
din formularul Google. (rezolvarea exercițiului necesită aproximativ 3-4 minute)
Se va rezolva exercițiul de alegere a răspunsului corect de la link-ul
https://learningapps.org/watch?v=p9c5iiq9a20 (rezolvarea exercițiului necesită aproximativ 2-3
minute)

5. TRANSFERUL
RESURSE NECESARE (3 minute, formularul https://forms.gle/25Hu2571hLm1cDaK8 ):
DESCRIEREA DEMERSULUI:
Profesorul indică rezolvarea ultimei activități din formularul Google, respectiv cere elevilor să
formuleze un răspuns personal, argumentat, la întrebarea de la începutul lecției: Dacă oamenii
progresează în cunoașterea științifică, mai au nevoie de Dumnezeu?
Răspunsurile cele mai bune vor fi evidențiate în lecția următoare.

6. ÎNCHEIEREA LECȚIEI
RESURSE NECESARE (2 minute):
DESCRIEREA DEMERSULUI:
Profesorul oferă și solicită feed-back.
Se rostește rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”.
Salutul.
ANEXE PENTRU ELEVI
Aplicațiile pentru elevi se găsesc în format electronic, accesând link-ul formularului Google Forms:
https://forms.gle/25Hu2571hLm1cDaK8

Definiții ale unor teorii privind raportul dintre credință și știință, conform Dicționarului de teologie
ortodoxă și știință

CONCORDISM – efortul de găsire cu orice preț a unor concordanțe între reprezentările de factură
teologică și cele științifice, acționând, cel mai adesea, prin compararea datelor
scripturistice cu descoperirile de ordin științific (alese în așa fel, încât să fie cât mai
respectabile în sensul „științificității”), cu scopul de a întări apologetic afirmațiile
teologice. […] Iată câteva exemple clasice ale concordismului biblic: confundarea
zilelor creației cu erele geologice, confundarea începutului creației cu așa-numitul Big
Bang, confundarea deznodământului eshatologic al creației cu așa-numitul Big
Crunch, confundarea cuvântului dumnezeiesc Fiat lux („Să fie lumină !”) cu apariția
radiațiilor electromagnetice […]
Concordismul ontologic este poziția care identifică, în tot sau în parte, realitatea vizată de
științe cu cea pe care teologia își propune s-o acopere. […] Acesta duce, în cele din
urmă, fie la panteism, fie la negarea lui Dumnezeu. Dacă Îl transformăm pe
Dumnezeu într-o realitate direct accesibilă științei, Îl transformăm într-un „lucru”
sau într-o „cauză naturală” și, de aici, nu vedem de ce ar trebui să primească un
statut diferit de alte „obiecte” ale lumii naturale. […] Dacă tot realul se epuizează
sub investigația științei, este limpede că nu mai avem nevoie de altceva în afară de
Universul material.1

EVOLUȚIE, EVOLUȚIONISM – În general, a evolua înseamnă a se transforma gradual, de o manieră

progresivă. Termenul derivat, evoluție, a căpătat notorietate odată cu apariția viziunii
darwiniene asupra apariției speciilor tot mai complexe prin transformarea celor mai
puțin complexe și culminând cu apariția omului. De remarcat că însuși referatul biblic
despre creație – cartea Facerea din Vechiul Testament – prezintă devenirea creației
printr-o gradare, printr-o evoluție, fără ca, prin aceasta să înțeleagă „transformismul”
darwinian sau lamarkian (cel care afirmă evoluția, în sens de apariție, prin
„transformare” din specii mai puțin complexe în altele mai complexe, doctrină numită
transformism sau evoluționism) […]
Ortodoxia nu cunoaște creaționism sau evoluționism științific (ca încercare de
credibilizare a unei viziunini ideologice cu argumente științifice), ea afirmă
deopotrivă evoluția (în sens de gradare a venirii la ființăa plantelor și animalelor de la
simplu la complex, văzând, totodată, în apariția omului, un act creator cu totul special
din partea lui Dumnezeu – a se vedea referatul biblic) și creația (Dumnezeu este cauza
existenței lumii, în calitate de Creator).2

1
Ionescu, Pr. Răzvan Andrei, Lemeni, Adrian, Dicționar de teologie ortodoxă și știință, ed. a doua, Editura
Doxologia, Iași, 2016, p.59
2
Ionescu, Pr. Răzvan Andrei, Lemeni, Adrian, op.cit., p. 128
CREAȚIONISM – Creaționismul, ca și evoluționismul, reprezintă expresii ale unei înțelegeri
ideologizate, referitoare la taina lumii.
Există o tendință a creaționismului care refuză și contestă din principiu demersul
științific, considerându-l o legitimare a unor poziții ireconciliabile cu existența lui
Dumnezeu.
Există o altă componentă, mișcarea creaționismului științific, prin care se
încearcă legitimarea prin argumente științifice a credinței în Dumnezeu ca Făcător al
lumii.
Creaționismul apare în contextul radicalizării unor poziții, datorate
controverselor generate de teoria evoluționistă în secolul al XIX-lea. Creaționismul a
apărut în Statele Unite. […] În anii 1920, mișcarea se amplifică. Apare noțiunea de
fundamentalism, asociată interpretării literale a Sfintei Scripturi.3

SCIENTISM – reprezintă denaturarea științei prin ideologizarea rezultatelor demersului științific.

Această formă ideologizată a științei pretinde autosuficiența rațiunii umane. Se
crede că, prin știință, se poate explica și prevedea totul. În impunerea unei concepții
scientiste, un rol semnificativ l-au avut, în plan filosofic, iluminismul și pozitivismul.
Deși cei mai mulți savanți onești nu erau opuși credinței, prin impunerea unei
mentalități scientiste s-a instaurat o falsă percepție, după care știința ar fi antagonică
religiei.4

DICȚIONAR

apologetic =  Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine.

Big Bang =  Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. 

Big Crunch = Marea implozie sau Marele colaps; teorie care susține că  unul din posibilele scenarii ale ultimei faze ale
evoluției Universului care, în cele din urmă, colapsează total, transformându-se într-o gaură neagră.

darwinian = darwinist; conform teoriei științifice a lui Charles Darwin, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor.

iluminism = Perioadă din gândirea europeană (sec. XVIII) reprezentând emanciparea culturală a noii clase burgheze în
ascensiune, prin accentuarea rațiunii și experienței, neîncrederea față de autoritatea tradițională,
cristalizarea idealurilor societății liberale și democratice.

lamarkian = conform teoriei științifice a zoologului francez Jean Baptist Lamarck, care susține că un organism poate
transmite descendenților săi caracteristicile fizice pe care organismul părinte le-a dobândit prin
utilizare sau dezutilizare în timpul vieții sale.

panteism = Teorie filozofică idealistă care identifică divinitatea cu întreaga natură, încercând astfel să împace știința cu
religia.

pozitivism =  Curent filozofic care limitează rolul științei numai la descrierea și sistematizarea faptelor și fenomenelor.

3
Ionescu, Pr. Răzvan Andrei, Lemeni, Adrian, op.cit., p. 67
4
Ionescu, Pr. Răzvan Andrei, Lemeni, Adrian, op.cit., p. 306