Pregătirea

credinciosului
pentru
participarea
la sfintele
slujbe

CLASA A IX-A
Viaţa cultică are un dublu rol: abandonarea unui mod de
viaţă plin de compromisuri şi păcate de către cel ce se
hotărăşte să trăiască, să se adâncească, să urmeze o viaţă
nouă, şi sporirea în virtute, îndumnezeirea celui care deja
merge pe această cale.

Sfintele slujbe sunt ca nişte porţi prin care omul intră în

spaţiul sfânt al Bisericii. Fără a trece aceste porţi, el nu se
poate bucura de darurile Duhului Sfânt care sunt oferite
numai în cadrul Bisericii. Prin primirea lor, toate celelalte
aspecte ale vieţii cultice se cer trăite.
• Se cere sfinţirea şi îndumnezeirea
continuă a vieţii prin participarea la
Sfânta Liturghie şi împărtăşirea cu
Sfintele Taine.
• Se cere binecuvântarea lui
Dumnezeu pentru activităţile pe
care le săvârşeşte omul în decursul
vieţii lui, lucru care se realizează
prin Sfintele Ierurgii, adică prin
acele rugăciuni care se citesc de
preot atunci când credinciosul vrea
să sape o fântână, să sfinţească
ogorul, casa, maşina . Toate
acestea dau o stare, dar şi cer o
stare.
Pentru a participa la viaţa cultică a Sfintei noastre Biserici
Ortodoxe ,avem nevoie şi de o pregătire
sufletească, duhovnicească, care constă în:
■  iertarea tuturor celor cărora poate le-am greşit;

■ părăsirea gândurilor rele pe care le avem asupra cuiva;

■ părăsirea păcatelor care întinează viaţa sufletească şi

trupească a omului.
• Această pregătire a noastră trebuie să fie dublată şi de o stare
sufletească (şi morală) adecvată. Aşa cum nu se concepe ca la
întâlnirea cu vreo rudenie sau vreun prieten(ă) bolnav să ne
prezentăm spumegând de mânie, sau în cazul unei înmormântări să
râdem în hohote, tot astfel, şi în Sfânta Biserică sau la vreo slujbă
oficiată în orice alt loc, se cade să avem o stare sufletească (şi
morală) care să permită deplina noastră curăţire de păcate şi
sălăşluirea lui Dumnezeu în noi.

• Cu cât pregătirea noastră va fi mai sinceră şi starea morală mai

apropiată de duhul pe care îl transmit Sfintele Taine, cu atât vom
simţi şi noi puterea, harul şi importanţa pe care o au ele pentru
mântuirea noastră.

• Toţi credincioşii sunt datori să meargă în mod regulat la slujbele

bisericeşti şi mai ales la Sfânta Liturghie, în fiecare duminică sau
sărbătoare, exceptaţi fiind doar cei bolnavi.
• Biserica este „casa lui Dumnezeu", de care se
cuvine să ne apropiem cu inimă curată, întru
plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin
stropirea inimile de orice cuget rău, şi spălăndu-ne
trupul în apă curată... (Evr. 10, 22). 
• Credinciosul trebuie să-şi spele trupul, pentru că
urmează să se înfăţişeze înaintea Împăratului
împăraţilor, dar trebuie să-şi curăţească şi
sufletul prin rugăciune, pocăinţă, înfrânare de la
păcate, împăcarea inimii, alungând din ea orice ură
şi vrăjmăşie, pentru a putea face loc astfel lui
Hristos.
La sfintele slujbe, este bine să venim de la început, înainte de a
se bate clopotul şi toaca pentru începerea slujbei. De asemenea,
datori suntem fiecare să rămânem până la sfârşitul slujbei,
pentru a ne putea bucura pe deplin de roadele ei.

Intrând în biserică, creştinul trebuie să lase orice grijă

lumească deoparte: toată grija cea lumească să o
lepădăm (fragment din Heruvic) şi să aibă inima şi gândul
îndreptate spre cer, spre Dumnezeu: să avem inimile!.

De asemenea, în biserică se intră cu credinţă, cu frică de

Dumnezeu şi cu evlavie. Bărbaţii trebuie să-şi descopere capul,
iar femeile să şi-l acopere.
• Cu atât mai mult trebuie să se pregătească
cei ce participă la Sfânta Liturghie şi vor să
se împărtăşească, căci: ” oricine va mânca
pâinea aceasta sau va bea paharul
Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă
de trupul şi sângele Domnului. Să se
cerceteze însă omul pe sine şi aşa să
mănânce din pâine şi să bea din pahar.
Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie,
osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind
trupul Domnului” (1 Cor. 11, 27-29). 

•  Spovedania este foarte importantă, prin ea

creştinul primind iertarea de păcate, fiind
astfel reintegrat în Biserică.
 Preotul, fiind cel care săvârşeşte slujbele divine,
•  

este dator să se pregătească în mod special. Pentru

că el se împărtăşeşte de fiecare dată când slujeşte
Sfânta Liturghie, trebuie să-şi curăţească sufletul
prin spovedanie, prin citirea unor rugăciuni anume
fixate de Biserică, prin împăcarea cu cei cu care s-a
certat, iar trupul, prin spălarea lui şi îmbrăcarea cu
haine curate, pentru că va sta în Sfântul Altar, locul
cel mai sfânt din biserică. De asemenea, trebuie să
fie cu mare băgare de seamă, pentru a nu gusta sau
bea nimic seara, după ora 24 şi nici a doua zi
dimineaţă, pentru că el trebuie să se
împărtăşească. Înainte de începerea Sfintei
Liturghii, el se îmbracă cu toate veşmintele
preoţeşti, îşi spală mâinile şi se roagă lui Dumnezeu
să-l curăţe de păcate, pentru a putea săvârşi cu
vrednicie sfânta slujbă.
• Participarea credincioşilor la slujbele
Bisericii are drept scop dobândirea
harului divin necesar mântuirii.  
• Pe lângă pregătirea
morală  şi fizică, creştinul trebuie să se
pregătească şi intelectual. Astfel, fiecare
dintre noi suntem datori să cunoaştem
rolul anumitor gesturi rituale, ale
obiectelor de cult şi simbolistica
slujbelor.