Pregătirea credinciosului pentru participarea la sfintele slujbe

Sfintele slujbe bisericești adună laolaltă oamenii care cred în Dumnezeu, aleg să trăiască o viață fără
de păcate, aspiră la o viață simplă și pășesc pe calea dreaptă a mântuirii. Sfintele slujbe sunt
exprimări ale rugăciunilor noastre, sunt o întărire şi o încununare a rugăciunilor. „Sfintele slujbe,
Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, în general, și Sfânta Liturghie în special, sunt Împărăția lui
Dumnezeu de pe pământ”1.
De aceea, înainte de a intra în Biserică și a da glas rugăciunilor, fiecare dintre noi trebuie să ne
curățăm sufletul și să mulțumim fără încetare lui Dumnezeu pentru darurile zilnice. Dumnezeu
dorește ca oamenii să trăiască în ascultare, să păstreze o inimă curată și plină de dragoste pentru
Dumnezeu și oameni, fără ură, fără păcate, amărăciune sau egoism.
Cuvântul Lui Dumnezeu produce credință în inima noastră când îl primim, de aceea traiul în
credință și curățarea spirituală sunt necesare pentru apropierea de Dumnezeu, și doar așa nu-L
întristăm pe Duhul Sfânt.
„Sfintele slujbe sunt ca niște porți prin care omul intră în spațiul sfânt al Bisericii. Fără a trece
aceste porți, el nu se poate bucura de darurile Duhului Sfânt care sunt oferite numai în cadrul
Bisericii. Prin primirea lor, toate celelalte aspecte ale vieții cultice se cer trăite.”2
Omul și Dumnezeu comunică prin rugăciune. Rugăciunea poate fi de laudă, de mulțumire și
de cerere. Rugăciunea poate fi personală sau pentru cei dragi. Prin slujbele bisericii, omul și toată
natura înconjurătoare sunt scoase de sub robia celui rău.
Deschiderea ușii bisericii, este o pătrundere într-o lume de dincolo de timp unde credinciosul se
hrănește cu pâinea vieții și cu apa cea vie, ascultând cuvântul Dumnezeiesc al Sfintei Evanghelii.
Înainte de a deschide această ușă, credinciosul are nevoie de o pregătire deosebită atât din punct de
vedere sufletesc, cât și trupesc.
Pregătirea sufletească o realizăm prin părăsirea gândurilor rele, spovedanie, închinare înaintea lui
Dumnezeu și, mai ales, prin rugăciune, iar pacea sufletului prin dobândirea iertării din partea
acelora cărora le-am greşit, dar şi din iertarea noastră pe care trebuie să o acordăm celor care ne-au
greşit, ca să putem rosti cu seninătate cuvintele divine: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri“. 3
Pregătirea trupească este la fel de importantă ca şi pregătirea sufletească. Credincioșii, din respect
faţă de Dumnezeu şi de locaşul bisericii, trebuie să-şi spele trupul încă din ajun, să îmbrace haine
curate și decente, care să nu atragă privirile celor din biserică spre ispitire de orice natură.
Este recomandat să participăm la slujbă fără să consumăm mâncare sau băutură, pentru a putea
primi la final anafură.
La slujbă trebuie să participăm cu credinţă, cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie și după finalul
Sfintei Liturghii, noi trebuie să-L purtăm pe Mântuitorul Hristos în suflet şi în trup, în gânduri şi în
fapte, cu alte cuvinte, în toată viaţa noastră să devenim mărturisitori sau apostoli ai Lui, prin cuvinte
şi mai ales prin fapte.
Noi trebuie să slujim Domnului în toate clipele vieţii prin tot ceea ce facem zi de zi, ceas de ceas și
să nu ne îndoim vreodată de faptul că Biserica noastră este legătura dintre cer și pământ.

1
https://doxologia.ro/sfintele-slujbe-ale-bisericii
2
http://reliemi.blogspot.com/
3
https://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/tatal-nostru-72535.html
Intrând în biserică, creştinul trebuie să lase orice grijă lumească deoparte („toată grija cea lumească
să o lepădăm“ - fragment din Heruvic) şi să aibă inima şi gândul îndreptate spre cer, spre
Dumnezeu: „Sus să avem inimile!“.