Aghiasma, apa sfintita

Aghiasma, apa sfintita

Aghiasma este apa sfintita de preot in cadrul slujbei Sfestaniei si in ziua de Boboteaza. In functie de
slujba savarsita pentru sfintirea acestei ape, aghiasma poate fi de doua feluri: aghiasma mica, atunci
cand se savarseste slujba numita "Sfintirea cea mica a apei", si aghiasma mare, cand se savarseste
"Sfintirea cea mare a apei", in ziua de Boboteaza.
"Pravila bisericeasca" ne invata urmatoarele: "Aghiasma, apa sfintita prin slujba bisericeasca, se
face cand preotul cheama asupra ei puterea Duhului Sfant, pentru ca ea sa aiba puterea de a sfinti
viata oamenilor si a naturii inconjuratoare, pentru ca ele sa capete binecuvantarea Domnului. Apa
este simbolul curatirii sufletesti, a promovarii si a sfintirii vietii. La Botezul Domnului, se face
aghiasma mare; aceasta se ia inainte de anafora; se da si celor ce sunt opriti de la Impartasanie, ca
intarire spre nadejdea pocaintei, a mangaierii si indreptarii lor pentru viitor (Constitutiile Apostolice
VIII, 29)."
Fiind folosita numai in cantitati mici, aghiasma nu trebuie sa fie inmultita; o sticla de aghiasma
mare este suficienta pentru un an de zile, ea fiind folosita mai rar decat cea mica; in ce priveste
aghiasma mica, slujba pentru sfintirea acesteia poate fi savarsita oricand in an, atat in biserica, cat si
in casele credinciosilor; cand facem sfestanie in casa, preotul poate sfinti o cantitate mai mare de
apa, in functie de dorinta si nevoile fiecaruia.
Aghiasma nu se strica niciodata; ea nu se strica insa decat datorita prezentei in ea a harului lui
Dumnezeu, iar nu a altor motive precum intrarea in contact a apei cu argintul (dezinfectant) sau
pentru asocierea ei cu busuiocul (superstitie). Daca aghiasma capata insa un miros neplacut, din
pricina vasului in care a fost pastrata, si nu mai poate fi folosita, aceasta se varsa intr-o apa
curgatoare curata sau la radacina unui copac.
Aghiasma adunata la un loc din mai multi ani sau de la mai multe biserici si manastiri nu este mai
puternica decat aghiasma sfintita la oricare biserica de rand. Harul lui Dumnezeu si darurile
Duhului Sfant nu se aduna matematic, dupa mintea noastra, ci se daruiesc fiecaruia din mila lui
Dumnezeu, rodind dupa masura credintei fiecaruia. Astfel, unul care bea aghiasma de la biserica de
care apartine poate fi mai folosit decat unul care bea aghiasma adunata de la mai multe manastiri.
Aghiasma se pastreaza curata si proaspata vreme indelungata, fara a da semne de invechire sau
alterare. Desi acest lucru este unul dintre cele mai mici semne ale prezentei harului in aceasta apa
sfintita, el ar fi de ajuns singur sa-l nasca intru credinta pe cel necredincios.
Aghiasma mica, apa sfintita la Sfestanie
Sfintirea cea mica a apei se savarseste oricand este nevoie, in biserica sau in casele credinciosilor. In

biserica, ghiasma mica se sfinteste la inceputul fiecarei luni calendaristice, iar pe la casele
credinciosilor, oricand este nevoie, mai ales in zile in care se tine post (de obicei, miercuri sau
vineri); sunt alese zile de post deoarece rugaciunea unita cu postul este mai puternica. Aghiasma
mica se sfinteste si in ziua de praznuire a Izvorului Tamaduirii.
Aghiasma, aceasta apa sfintita prin unirea ei cu harul Duhului Sfant, in urma rugaciunilor rostite de
preot, are multe feluri de lucrari duhovnicesti. Astfel, dupa cum spune chiar rugaciunea rostita in
cadrul slujbei de sfintire, aghiasma are puterea de a alunga duhurile necurate din casele crestinilor si
de a curati mintea de gandurile cele rele de peste zi.
Cu aceasta apa sfintita, preotii stropesc spre sfintire credinciosii, biserica si casele acestora. Unii
preoti obisnuiesc sa binecuvinteze cu aghiasma credinciosii, dupa sfintele slujbe. In vechime, mai
ales pe la sate, preotii stropeau casele si curtile credinciosilor la inceputul fiecarei luni. "Cu
aghiasma se stropesc: casa si lucrurile din ea, curtea si gradina, masinile, vitele, ogoarele, viile si
livezile, pentru a le feri Dumnezeu de rele."
La randul sau, fiecare credincios poate stropi cu aghiasma casa in care locuieste, periodic sau chiar
zilnic. Parintii duhovnici marturisesc faptul ca toti aceia care beau aghiasma cu credinta primesc
binecuvantare, har si sfintenie.
Pe usa bisericii din Manastirea Frasinei, am gasim scris: "Aghiasma mica se poate bea zilnic, dupa
anafura, daca dupa miezul noptii nu s-a mai baut si nu s-a mai mancat nimic. Pentru cei bolnavi este
de mare folos sa guste aghiasma si sa-si stropeasca cu ea partile trupesti aflate in suferinta. Elevii si
studentii pot lua aghiasma mica si sa-si stropeasca cu ea fruntea si hainele, spre a le lumina
Dumnezeu mintea. Femeile nu pot lua aghiasma in perioada de necuratie trupeasca lunara. Cei
casatoriti nu pot lua aghiasma daca s-au aflat trupeste in acea zi. Aghiasma mica luata cu rugaciune
si cu multa cuviinta alunga duhurile rele, mintea o curateste de gandurile rele si o indrepteaza spre
rugaciune."
In cartea liturgica numita "Molitfelnic", inainte de slujba de sfintire mica a apei, aflam urmatorul
indemn: "Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri
si in case, Sfintirea Apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii,
asemenea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin
rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia sfintirii si
rugaciunea marturisesc; ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta
de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea
se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza,
inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in
scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta, iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar,
datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre
marele lor folos."
Aghiasma mare, apa sfintita la Boboteaza
Slujba numita "Sfintirea cea mare a apei" se savarseste de doua ori pe an, iar nu o singura data,
dupa cum se stie in popor: mai intai, ea este savarsita in ajunul Bobotezei, cu aceasta aghiasma
mare stropindu-se casele credinciosilor, iar mai apoi, in ziua de Boboteaza (6 ianuarie), aceasta din
urma fiind luate de credinciosi acasa, pentru nevoile de peste an.

Sfintirea cea mare a apei, savarsita de preoti in ziua in care Mantuitorul Iisus Hristos a sfintit firea
apelor, botezandu-Se in raul Iordan, este oficiata numai in biserica sau langa o apa curgatoare
curata. In cadrul acestei slujbe, spre deosebire de cea in care se sfinteste aghiasma mica, apa este
sfintita printr-o dubla invocare a Duhului Sfant. Astfel, aghiasma mare are o putere sfintitoare
deosebit de mare, ea purtand in sine darurile minunate ale Duhului Sfant cu mult mai mult decat
aghiasma cea mica.
Fiind sfintita numai la inceputul anului, aghiasma mare este pastrata cu multa grija in Sfantul Altar,
ea fiind folosita de preot la multe rugaciuni savarsite peste an: aghiasma mare este folosita in slujba
Botezului, la sfintirea bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir; cu ea se stropesc si
obiectele liturgice si icoanele ce urmeaza a fi sfintite; cu ea se stropesc demonizatii si cei vrajiti,
atunci cand li se citesc rugaciunile de dezlegare si molitfele; ea se foloseste si la unele dintre
rugaciunile din Molitfelnic, precum cele de deochi si de curatire a fantanii, holdelor etc.
In zilele de Boboteaza, fiecare crestin este dator sa ia acasa aghiasma mare si sa o pastreze intr-un
loc deosebit si curat. Cu aceasta ocazie, credinciosii beau aghiasma mare vreme de opt zile,
incepand din ziua Bobotezei si incheind in ziua de odovanie a praznicului (14 ianuarie); numai in
aceasta perioada se poate bea aghiasma mare fara post si spovedanie.
Dupa data de 14 ianuarie, aghiasma mare "se ia numai cu post si cu spovedanie, intotdeuna inainte
de anfura, cu binecuvantarea preotului duhovnic". Unii preoti obisnuiesc sa dea aghiasma mare,
dupa post si spovedanie, acelora care nu au binecuvantarea de a se impartasi cu Sfintele Taine. Cu
binecuvantarea duhovnicului, postind macar in ajun, aghiasma mare se poate bea si in zilele de
sarbatoare.
Cu aghiasma mare se pot stropi si casa, curtea, gradina, vitele, ogoarele si livezile, spre a fi pazite
de lucrarile necurate ale diavolului (doar de Boboteaza sau periodic). De asemenea, cu pocainta si
cu binecuvantarea duhovnicului, aghiasma mare se poate lua si in cazuri de boli grele. Fiind
incarcata cu darurile dumnezeiesti ale Duhului Sfant, aghiasma mare a savarsit adesea minuni,
tamaduind bolnavi, aparand de rele si izbavind din primejdii pe cei credinciosi.