Acest timp gol nu lasa nicaieri niciun fel de urme, nici un fel de indicii ale trecerii

sale.Repetam, acesta este un hiat extratemporal, aparut intre doua momente ale unei serii
temporale reale, in cazul de fata ale unei serii biografic.Astfel se prezinta timpul aventurii in
ansamblul sau.Dar cum este el in interior ?
El e alcatuit dintr o serie de segmente scurte, care corespund diferitelor aventuri; inlauntrul
fiecarei aventuri timpul este organizat exterior, tehnic... In cadrul fiecarei aventuri se
socotesc zilele, noptile, orele, chiar minutele si segundele, ca in orice lupta si in orice
intreprindere exterioara, activa.Aceste fragmente temporale sunt introduse si intersectate
de notiunile specifice deodata și tocmai pg 303

Timpul aventurii si al intamplarii este timpul specific al interventiei fortelor irationale in viata
umana.

Pentru ca sinuciderea lui Clitofon sa fie zadarnicita e necesar ca prietenii lui sa se gaseasca
tocmai in locul unde se pregatea sa si puna capat capat zilelor; ca sa izbuteasca, adica pentru
a se afla in momentul necesar in locul necesar, ei alearga, adica inving departarea spatiala.

Observand atent elementele subiectului si compozitiei romanului grec, ne am convins de

rolul urias pe care l joaca asemenea momente ca recunoasterea, deghizarea, schimbarea
vestmintelor ( temporara ), moartea fictiva ( cu invierea ulterioara ), tradarea fictiva ( cu
stabilirea ulterioara a fidelitatii neclintite ) si, in sfarsit, motivul compozitional ( organizator )
principal : punerea la incercare a statorniciei si identitatii eroilor cu ei insisi.

Pentru grecul epocii clasice, orice existenta era vizibila si audibilia. In principiu, el nu
cunoaste ( de fapt ) nici o existenta nevazuta si muta. Aceasta se referea la intreaga existenta
si, desigur, in prmul rand la existenta umana. Viata interioara muta, durerea muta, reflecta
muta ii erau cu totul straine unui grec. Toate acestea - adica toata viata interioara- putea sa
existe numai manifestandu se exterior, intr-o formă sonoră sau vizibiliă.

În epocile ulterioare sferele mute si invizibile in care omul a fost impllicat au denaturat
imaginea lui. Muțenia si invizibilitatea au patruns inlauntrul lui. Odata cu ele a aparut si
singuratatea. Omul privat si izolat - omul pentru sine - si a pierdut unitatea si integritatea
determinate de princpiul public. Pierzand cronotopul popular al pietii publice, constiinta lui
de sine n a putut gasi un alt cronotop, la fel de real, unitar si unic, astfel ea s a faramitat si
separat, a devenit abstracta si ideala.

Mascariciul : El beneficiaza de o particularitate se de un drept sui generis: sunt straini in

aceasta lume, nu se solidarizeaza cu nici una dintre situatiile de viata existente in aceasta
lume, nici una nu le convine, caci ei vad reversul si falsitatea fiecarei situatii. Astfel ei pot
folosi orice situatie de viata doar ca o masca. Picaroul mai poseda inca firea care il leaga de
realitate; mascariciul si prostul sunt de pe alta lume si de aceea au drepturi si privilegii
speciale.Aceste figuri rad ele insele, dar se rade si de ele. Rasul lor are caracterul rasului
popular, al pietii publice.

În legatura cu aceasta, un element important il constituie sensul indirect, figurat al intregii

imagini a omului, caracterul ei in intregime alegoric. Aceste element este, desigur, legat de
metamorfoza. Mascariciul si prostul constituie metamorfoza regelui si a divinitatii, care se
afla in infern, in moarte ( elementul analog al metamorfozei divinitatii si regelui in sclav,
criminal si macsarici in saturnaliile romane si in patimile crestine ).Aici omul este reprezentat
alegoric.Aceasta stare alegorica are o uriasa importanta pentru constructia romanului.

Eroul romanelor grecesti aspira sa restabileasca legitimitatea, sa recunasca verigle rupte ale
cursului normal al vietii, dorind sa se smulga din jocul intamplarii si sa revina la viata
obisnuita, normala ( e drept in afara cadrului romanului) ; el suporta aventurile ca pe niste
nenorociri care i au fost harazite, dar nu si le cauta singur, nu era un aventurier ( in aceasta
privinta era lipsit de initiativa ) .Eroul romanului cavaleresc se lansează în aventuri fiindcă
aventura este elemetnul său; pentru el lumea existtă doar sub semnul miraculosului
,,brusc"-- aceasta fiind starea normala a lumii.

Numai in simultaneitatea pura sau - ceea ce este acelasi lucru - in atemporalitate poate fi
dezvaluit sensul adevarat a ceea ce a fost, a ceea ce este, a ceea ce va fi, pentru ca factorul
separator- timpul- este lipsit de realitate adevarata si de forta interpretativa.A face simultan
ceea ce este nonsimultan si a inlocui toate diviziunile si relatiile temporal-istorice cu diviziuni
si relatii pur semantice, atemporal-ierarhice - aceasta este aspiratia constructiv-formala a lui
Dante, care a determinat faurirea imaginii lumii pe o verticala pura.

Așa apre timpul aventurii din romanul cavalaresc.În romanul grec, indiferent de aventură, el
era verosimil: ziua era zi, ora era oră.În romanul cavaleresc însuși timpul devine, într-o
anumită măsură, miraculos. Apare hiperbolismul fabulos al timpului, orele se lungesc, zilele
se comprimă până la dimensiunea clipei ,iar timpul însuși poate fi vrăjit; aici apare și
influența viselor asupra timpului, adică apare denaturarea specifică a perspectivelor
temporale, caracteristică viselor...

De aceea binele creste sub toate raporturile si in toate directiile, el nu poate sa nu creasca,
deoerce cresterea este proprie naturii lui.Raul insa, dimpotriva, nu creste, ci degenereaza, se
piperniceste si piere, dar in acest proces el isi compenseaza dimensiunea reala prin falsul
ideal al lumii de apoi. Categoria cresterii, a cresterii spatio temporale; este una dintre cele
mai importante categorii ale universului rabelaisian.

Cronotopul drumului: Aici se imbina, intr un mod original, seriile spatiale si temporale ale
destinelor si vietilor umane, complicandu se si concretizandu se prin distantele sociale, aici
depasite. Acesta este punctul de inchegare si locul de consumare a evenimentelor. Timpul,
aici, parca se revarsa in spatiu si curge prin el ( formand drumuri ), de unde si bogata
metaforizare a drumului: drumul vietii, a o apuca pe un drum nou, drumul istoriei etc.
Drumul este deosebit de prielnic pentru prezentarea unui eveniment dirijat de intamplare.
Astfel devine clar rolul tematic imporant al drumului in istoria romanului. Drumul trece prin
romanul antic de moravuri si calatorii : Satiriconul lui Petronius si Magarul de aur al lui
Apuleius. Tot la drum ies si eroii romanelor cavaleresti medievale.

In romanele lui Stendhal si balzac apare un loc cu totul nou de desfasurare a evenimentelor -
salonul. Evident, salonul nu apare pentru prima data la ei, dar numai aici capata plenitudinea
semnificatiei sale ca loc de intersectare a seriilor spatiale si atemporale ale romanuli. Din
punct de vedere tematic si compozitional, aici au loc intalniri, aici se tes si se dezleaga intrigi,
in sfarsit, ceea ce e foarte important, aici au loc dialoguri, care capata o importanta
exceptionala in roman, sunt relevate caracterele, ideile si pasiunile eroilor.

Balzac poseda capacitatea exceptionala de a vedea timpul in spatiu; merita sa amintim chiar
si remarcabila prezentare a caselor ca istorie materializata, descrierea strazilor, a oraselor, a
peisajului satesc in planul elaborarii sale in timp si in istorie.