În privinţa motivelor călătoriei, se recunoaşte necesitateta identificării acestora în scopul

evaluării comportamentului de consum şi cheltuielile vizitatorilor. Sunt precizate şi

structurate pe grupe şi subgrupe principalele mobiluri ale călătoriilor turistice şi anume:

- loisir, recreere şi vacanţă(odihnă): vizitarea oraşelor, participarea la diverse

manifestări culturale şi sportive, efectuarea cumpărăturilor, plaja(cura helio-
marină),practicarea diferitelor sporturi( de amatori), croaziere, jocuri de noroc,
odihnă, voiaje de nuntă etc;
- vizite la rude şi prieteni: vizitarea părinţilor, concedii în cămin(familie),
participarea la funeralii, participarea la programe de îngrijire a invalizilor etc.;
- afaceri şi motive profesionale: instalarea de echipamente, inspecţii, vânzări şi
cumpărări în contul întreprinderilor străine, participarea la reuniuni, conferinţe şi
congrese ,târguri şi expoziţii, participarea la activităţi sportive, profesionale,
misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi străine sau de pregătire
profesională etc.;
- tratament medical: staţiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinetoterapie,staţiuni
termale şi alte tipuri de cure şi tratamente( slăbire, înfrumuseţare);
- religie/pelerinaje: participarea la diverse evenimente religioase, pelerinaje;
- alte motive: echipajele aeronavelor şi vaselor destinate transportului
public(personalul însoţitor de bord), tranzit, alte activităţi.
În călătoriile lor, turiştii consumă o serie de bunuri şi servicii;acestea sunt
produse de regulă, de industrii/ramuri distincte ale economiei, legate mai mult sau mai puţin
de turism. Corespunzător acestei realităţi, în structurile( clasificările) consacrate ale
ramurilor economiei sau ale produselor şi serviciilor nu se regăseşte o industrie a turismului.
Şi totuşi conceptul este frecvent utilizat şi chiar definit.

Sunt menţionate, în acest context, trei criterii considerate esenţiale pentru a distinge
vizitarorii de alte categorii de călători şi pentru a elimina ambiguităţile generate de unii
termeni. Potrivit acestor criterii:
- voiajul trebuie efectuat într-un loc situat în afara reşedinţei obişnuite, ceea ce
exclude călătoriile mai mult sau mai puţin regulate între domiciliu şi locul de
muncă sau de studii ;
- sejurul nu poate depăşi 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul având, din
punct de vedere statistic, statutul de rezident;
- motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activităţi
remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migraţia legată de locul de muncă.
Vizitatorii sunt grupaţi , după rezidenţă, în vizitatori internaţionali şi vizitatori
interni , iar fiecare categorie este, este la rândul ei, subdivizată în turişti( cei care petrec cel
puţin o noapte în locul vizitat) şi excursionişti (vizitatori de o zi).
Legat de durata voiajului, se sugerează posibilitatea înregistrării şi evidenţierii
călătoriilor pe diverse lungimi de intervale, în funcţie de necesităţile analizei. Corespunzător
acestei fragmentări a duratei călătoriei, unii autori propun şi noţiunea de vacanţier- pentru
cei care realizează o călătorie de cel puţin 4 zile. Se face, în acest fel, o demarcaţie între
turismul de week-end( 1-3 zile) şi turismul de vacanţă.
În privinţa motivelor călătoriei, se recunoaşte necesitateta identificării acestora în
scopul evaluării comportamentului de consum şi cheltuielile vizitatorilor. Sunt precizate şi
structurate pe grupe şi subgrupe principalele mobiluri ale călătoriilor turistice şi anume:
 - loisir, recreere şi vacanţă(odihnă): vizitarea oraşelor, participarea la diverse
manifestări culturale şi sportive, efectuarea cumpărăturilor, plaja(cura helio-
marină),practicarea diferitelor sporturi( de amatori), croaziere, jocuri de noroc,
odihnă, voiaje de nuntă etc;
- vizite la rude şi prieteni: vizitarea părinţilor, concedii în cămin(familie),
participarea la funeralii, participarea la programe de îngrijire a invalizilor etc.;
- afaceri şi motive profesionale: instalarea de echipamente, inspecţii, vânzări şi
cumpărări în contul întreprinderilor străine, participarea la reuniuni, conferinţe şi
congrese ,târguri şi expoziţii, participarea la activităţi sportive, profesionale,
misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi străine sau de pregătire
profesională etc.;
- tratament medical: staţiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinetoterapie,staţiuni
termale şi alte tipuri de cure şi tratamente( slăbire, înfrumuseţare);
- religie/pelerinaje: participarea la diverse evenimente religioase, pelerinaje;
- alte motive: echipajele aeronavelor şi vaselor destinate transportului
public(personalul însoţitor de bord), tranzit, alte activităţi.
În călătoriile lor, turiştii consumă o serie de bunuri şi servicii;acestea sunt
produse de regulă, de industrii/ramuri distincte ale economiei, legate mai mult sau mai puţin
de turism. Corespunzător acestei realităţi, în structurile( clasificările) consacrate ale
ramurilor economiei sau ale produselor şi serviciilor nu se regăseşte o industrie a turismului.
Şi totuşi conceptul este frecvent utilizat şi chiar definit.
Industria turistică este acea parte a economiei, alcătuită dintr-o sumă de activităţi
sau mai multe ramuri a căror funcţie comună este satisfacerea nevoilor turiştilor. Din
industria turistică fac parte sectoarele:
 locuinţă şi alimentaţie( în conformitate cu structurile consacrate,grupa Hoteluri şi
restaurante”): hoteluri, moteluri, case de oaspeţi, ferme, vase de croazieră, vile,
castele, camping-uri, proprietăţi time-share, reşedinţe secundare, restaurante
(clasice, cu specific, fast-food), baruri, cafenele;
 transport: sectorul comercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, căi ferate,
autocare, firme de închirieri de automobile, operatori de taximetre şi sectorul
noncomercial constituit din automobile proprietate personală, aeronave proprii,
iahturi ;
 organizatorii de călătorii: agenţii de voiaj şi touroperatori;
 atracţii-agrement: elemente naturale(forme de relief, grădini, parcuri, lacuri
etc.)şi construite- catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de artă,
teatre,parcuri de distracţie, facilităţi sportive, cazinouri precum şi festivaluri şi
evenimente cultural-artistice;
 organizatorii/administratorii destinaţiilor: oficii de turism naţionale, regionale,
locale.