Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Succesul unui tratament endodontic este reprezentat de realizarea unei instrumentări și a unei irigări
corecte. În primul rând, este necesară îndepărtarea țesutului necrotic, infectat, prin cele două metode
menționate mai sus. De multe ori, curățarea canalelelor radiculare nu este efectuată complet doar prin
simpla instrumentare, motiv pentru care lavajul endodontic reprezintă un factor foarte important
pentru realizarea corectă a unui tratament.
Soluțiile de irigare endodontică sunt numeroase, și sunt utilizate diferit în funcție de situatiile clinice pe
care le întâlnim. Printre acestea, se numără hipocloritul de sodium, agenții chelatori, gluconatul de
clorhexidină, MTAD.
Hipocloritul de sodiu
Hipocloritul de sodiu reprezintă cel mai utilizat irigant din endodonție, întrucât poate reduce flora
microbiană prin dizolvarea țesutului necrozat. Printre funcțiile pe care acesta le prezintă se numără și
solubilizarea materialului organic, deinfecție și lubrifiere.
Dezavantajele hipocloritului de sodium sunt mirosul, gustul, efectul citotoxic dacă ajunge la nivel
periapical, îndepărtarea incompletă a biofilmului precum și neîndepărtarea completă a detritusurilor.
Spectrul de acțiune antibacterian si germicid cuprinde un număr mare de specii microbiene gram
pozitive și negative, fungi și virusuri. Aceasta proprietate poate fi potențată de o creștere a temperaturii
subtanței.
-Extruzia soluției dincolo de foramen (poate da inflamații, parestezii, necroze ale țesuturilor adiacente,
dureri puternice, senzații de arsură, tumefiere, echimoze, hematom)
-canalul trebuie să aibă formă conică pentru a permite acului să fie amplasat la 2-3mm de lungimea de
lucru
-încălzire
Agenti chelatori