Memorator de istoria romånilor pentru clasa a XII-a 3

POPOARE {I SPA}II ISTORICE

1. Romanitatea romånilor \n viziunea istoricilor
Romanitatea romånilor reprezint` un element esen]ial al
identit`]ii lingvistice [i culturale a poporului romån. Astfel,
romånii sunt un popor romanic (neolatin), al c`rui proces de
formare (etnogenez`) a cunoscut trei etape:
• existen]a civiliza]iei geto-dacice, supus` cuceririi romane,
\n urma r`zboaielor daco-romane din 101-102 [i 105-106;
• sinteza daco-roman`, realizat` \n urma procesului de
romanizare;
• des`vår[irea etnogenezei \n urma contopirii popula]iei
daco-romane cu migratorii slavi \n sec. VI-VII.
a) civiliza]ia geto-dac` atinge apogeul \n timpul regelui
Burebista, primul unificator al triburilor geto-dace (82-44
\.Hr.) [i, respectiv, \n timpul lui Decebal, cel care a ref`cut
unitatea statului dac (87-106) [i \n timpul c`ruia Dacia a fost
cucerit` de romanii condu[i de \mp`ratul Traian;
b) romanizarea geto-dacilor a fost realizat` pe parcursul mai
multor secole [i a cunoscut mai multe etape:
- cea ini]ial` (sec. I \.Hr. - sec. II d.Hr), \nceput` \n
Dobrogea, primul teritoriu getic ajuns sub st`pånire
roman` (sec I \.Hr);
- cea oficial` (106-271/274), realizat` prin intermediul
factorilor oficiali de romanizare (administra]ia [i armata) [i
al factorilor neoficiali (coloni[tii, veteranii, dreptul,
urbanizarea, \nv`]`måntul etc.). |n procesul de
romanizare, un rol important l-a avut [i cre[tinismul,
r`spåndit \n limba latin`;
4 Memorator de istoria romånilor pentru clasa a XII-a

- cea postaurelian` (sec. III-VII), \n timpul c`reia se produce

[i romanizarea dacilor liberi, care nu fuseser` integra]i \n
provincia Dacia;
c) des`vår[irea procesului de formare a poporului [i a limbii
romåne s-a realizat \n condi]iile continuit`]ii daco-romane
(dup` retragerea aurelian`) [i venirea migratorilor slavi
(sec. VI-VII).
Etnogeneza romåneasc` a durat mai multe secole (II-VIII/IX),
romånii formåndu-se atåt la nord, cåt [i la sud de Dun`re,
unitatea lor fiind spart` de venirea slavilor \n sec. al VII-lea.
Caracterul limbii romåne este [i el unul neolatin, cum o
demonstreaz` [i structura acestei limbi care con]ine:
- strat latin (60%);
- substrat traco-dacic (10%);
- adstrat slav (20%);
- prelu`ri din alte limbi (10%).
Dup` a[ezarea slavilor la sud de Dun`re, limba romån`
cunoa[te [i ea o fragmentare \n mai multe dialecte:
- dialectul nord-dun`rean (daco-roman) [i
- dialectele sud-dun`rene (aromån/macedoromån; istro-
romån; megleno-romån).
Originea latin` a poporului nostru a fost subliniat` [i de termenii
cu care vecinii f`ceau referire la romåni, \n Evul Mediu:
walach, vlah, olah, blachi. Ulterior, \n sec. XV-XVII, c`l`torii
str`ini i-au numit pe locuitorii }`rilor Romåne „romani”.
Etnogeneza romånilor a cunoscut diferite teorii: cea
autohtonist` [i cea imigra]ionist`.
Memorator de istoria romånilor pentru clasa a XII-a 5

Teoria autohtonist` subliniaz` originea latin` [i vechimea

romånilor pe aceste meleaguri [i a fost sus]inut` atåt de
istoriografia romåneasc`, cåt [i de cea str`in`.
Primii autori care au sus]inut-o au fost cei str`ini (ca, de altfel,
[i cei care au comb`tut-o ulterior):
- \mp`ratul bizantin Mauricius atest` pentru prima oar`, \n
lucrarea sa „Strategikon” (sec. VII), popula]ia de la nordul
Dun`rii, denumit` cu termenul de romani;
- \mp`ratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul vorbe[te
despre originea latin` a popula]iei romanice de la gurile
Dun`rii, \n lucrarea sa „Despre administrarea imperiului”
(sec. X);
- cronicarul maghiar Anonymus a scris la curtea regelui
Bella III „Faptele ungurilor” (sec.XII), \n care spune c`
atunci cånd ungurii, condu[i de [eful lor, Tuhutum, au
ajuns \n Transilvania, \n sec. IX-X, i-au g`sit acolo pe
romåni [i pe slavi;
- maghiarul Simon de Geza arat`, \n sec. XIII, \n lucrarea
„Faptele hunilor [i ale ungurilor” c` ungurii i-au g`sit, la
venirea lor \n Pannonia, pe romåni;
Al]i istorici, partizani ai teoriei autohtoniste:
- \mp`ratul austriac Iosif II (sec. XVIII) consider` c` romånii
sunt „cei mai vechi [i cei mai numero[i locuitori ai
Transilvaniei”;
- ilustrul istoric englez E. Gibbon (sec. XVIII) afirm` c`
Dacia a continuat s` fie locuit` de daci [i dup` cucerirea
ei de c`tre romani;
- c`rturarul sas J. Troester (sec. XVIII) sus]ine c` romånii
sunt „cei mai vechi locuitori ai acestei ]`ri”;
6 Memorator de istoria romånilor pentru clasa a XII-a

- maghiarul Benko Iozsef (sec. XVIII) arat` c` „mul]i romani

\mpreun` cu dacii indigeni au r`mas pe loc” la
abandonarea provinciei \n timpul \mp`ratului Aurelian;
- Paul Schafarik (sec. XIX) reliefeaz` c` „valahii” din nordul
[i sudul Dun`rii au rezultat din „amestecul tracilor [i geto-
dacilor cu romanii”.
Istoriografia romåneasc` aduce argumente \n favoarea teoriei
autohtoniste prin autorii [i lucr`rile de mai jos:
- Nicolaus Olahus, care \n 1536 subliniaz` unitatea de
neam [i continuitatea romånilor;
- Sasul Johannes Honterus care \n 1542 nume[te „Dacia”
\ntreg teritoriul locuit de romåni;
- Grigore Ureche - sec. XVI - arat` \n „Letopise]ul Moldovei”
originea latin` a poporului nostru;
- Miron Costin accentueaz` [i el originea latin` a poporului
[i a limbii romåne, \n „Letopise]ul }`rii Moldovei”;
-Dimitrie Cantemir reliefeaz` [i el, \n „Hronicul vechimii
romano-moldovlahilor” (1722), originea latin` a romånilor;
- Mihai Cantacuzino, Ien`chi]` V`c`rescu, Dionisie Fotino,
Naum Råmniceanu argumenteaz`, \n sec.XVIII, originea
daco-roman` a popula]iei romåne[ti;
- reprezentan]ii {colii Ardelene (Inochentie Micu-Klein,
Samuil Micu, Gheorghe {incai, Petru Maior, Ion Budai-
Deleanu) au promovat ideea originii latine (chiar exclusiv`)
a poporului romån, a vechimii [i continuit`]ii acestuia pe
meleagurile carpato-danubiano-pontice. Aceste idei s-au
reg`sit \ntr-un memoriu \naintat de {coala Ardelean`
Cur]ii de la Viena \n 1791 [i intitulat Supplex Libellus
Valachorum;
Memorator de istoria romånilor pentru clasa a XII-a 7

- reprezentan]ii [colii istorice moderne (sec. XIX-XX): A.D.

Xenopol, Bogdan Petriceicu-Ha[deu, Dimitrie Onciul, Ion
Bogdan, Nicolae Iorga, Gh. I. Br`tianu, David Prodan [i al]ii.
Din p`cate, mai exist` o categorie de cronicari [i de istorici
care au fost labili \n afirma]iile lor, influen]a]i direct de politic.
Astfel:
- cronicarul maghiar Szamoskozy Istvan, \n sec. al XVI-lea,
sus]ine c` romånii sunt urma[ii coloni[tilor romani; dup`
unirea realizat` \n 1600 de Mihai Viteazul, Szamoskozy \[i
schimb` opinia, sus]inånd contrariul;
- istoricul maghiar Makkai Laszlo sus]ine, \n 1946,
veridicitatea informa]iilor date de cronica lui Anonymus,
pentru ca ulterior s` le numeasc` „basme”.
Teoria imigra]ionist` a fost elaborat` \n sec. al XIX-lea de
austriacul Robert Roesler [i a fost precedat` de alte contest`ri
ale originii [i vechimii poporului [i limbii romåne, ai c`ror autori
au fost:
• Sasul Franz Ioseph Sulzer scrie la 1781-1782 „Istoria Daciei
Transalpine” \n care sus]ine:
- dacii au fost masacra]i \n totalitate de romani;
- romånii s-ar fi format ca popor \n Peninsula Balcanic`, \n
Moesia, unde primesc influen]a slav` [i adopt` credin]a
ortodox`;
- romånii trec ulterior la nord de Dun`re, \n sec. XIII, cu
ocazia a dou` evenimente: dup` expedi]ia t`taro-mongol`
din 1241 [i dup` ce au fost goni]i din sudul fluviului de
c`tre \mp`ratul bizantin Isac Anghelos.
• Maghiarul Bolla Marton afirm` \n sec. XVIII c` romånii sunt
de origine bulgar`, de unde li se trage [i denumirea de
„volohi”.
8 Memorator de istoria romånilor pentru clasa a XII-a

Teoria roeslerian` – fundamentul distorsion`rilor politizate ale

ideii de continuitate [i vechime romåneasc`
A fost emis` de austriacul Robert Roesler \n lucrarea sa
ap`rut` \n 1871, intitulat` „Studii romåne[ti. Cercet`ri asupra
istoriei vechi a romånilor” ;
Apari]ia ei a fost favorizat` de climatul politic existent \n
Transilvania (de[i majoritari \n aceast` provincie, romånii erau
considera]i tolera]i, iar na]iunile privilegiate – maghiarii, sa[ii [i
secuii – au c`utat s` conteste \n mod eronat originea [i
vechimea romånilor).
Ideile sale principale sunt:
- dacii ar fi fost distru[i ca popor \n urma r`zboaielor cu
romanii;
- vechea toponimie dacic` ar fi disp`rut tocmai datorit`
acestei extermin`ri;
- Dacia nu a putut fi romanizat` \n 165 de ani;
- to]i locuitorii au p`r`sit Dacia \n timpul \mp`ratului
Aurelian;
- poporul romån [i limba romån` s-ar fi format la sud de
Dun`re (argumente: lipsa elementelor germanice \n limba
romån`; existen]a unor elemente lexicale comune \n
limbile albanez` [i romån`; asem`narea dialectelor
dacoromån [i macedoromån; influen]a slav` resim]it` de
locuitorii de la nord de Dun`re);
- romånii ar fi un popor de p`stori nomazi;
- nu ar exista izvoare istorice care s` ateste existen]a
romånilor la nord de Dun`re, \nainte de sec. al XIII-lea.
Teoria a fost cu succes comb`tut` de lucr`rile istoricilor
romåni B. Petriceicu-Ha[deu [i A. D. Xenopol.
Memorator de istoria romånilor pentru clasa a XII-a 9

Astfel, contraargumentele istoricului romån A. D. Xenopol au

fost prezentate \n lucrarea „Teoria lui Roesler. Studii asupra
st`ruin]ei romånilor \n Dacia Traian`” (1884):
- continuitatea dacic` este demonstrat` de revolta dacilor
din 117, de dovezi arheologice, de prezen]a unor solda]i
daci \n armata roman`, de p`strarea unor toponime locale;
- etapa de romanizare la care se refer` Roesler este doar
cea oficial`;
- continuitatea daco-roman` este demonstrat` prin dovezi
arheologice, numismatice, lingvistice;
- slavii sunt cei care \i separ` \n sec. al VII-lea pe romånii de
la nord de cei de la sud de Dun`re;
- exist` izvoare istorice care atest` prezen]a romånilor la
nord de Dun`re \nc` din sec. al IX-lea.
Negarea continuit`]ii romåne[ti s-a reg`sit [i \n secolele XIX-XX,
mai ales dup` realizarea Romåniei Mari. Istoriografia romånea-
sc` a contracarat aceast` tendin]` prin opere [tiin]ifice importante:
- Vasile Pårvan - „Getica” [i „|nceputurile vie]ii romane la
gurile Dun`rii”;
- N. Iorga - „Istoria romånilor”;
- Gh. I. Br`tianu - „O enigm` [i un miracol istoric: poporul
romån”.
Dup` al doilea r`zboi mondial [i pån` la revolu]ia din 1989,
istoriografia romåneasc` a cunoscut alte deform`ri. De exemplu
atunci cånd Romånia a devenit stat comunist, istoriografia a trebuit
s` sublinieze caracterul imperialist al st`pånirii romane [i
importan]a civilizatoare a slavilor \n cadrul istoriei romånilor. |n
timpul regimului lui N. Ceau[escu, s-a adoptat o linie na]ionalist`
exagerat` \n prezentarea evenimentelor istorice romåne[ti. Ast`zi
aceste aspecte au disp`rut din lucr`rile istorice de specialitate.