A nu se confunda cu 

Eusebiu din Cezareea .

Eusebiu din Nicomedia

Arhiepiscop de Constantinopol

Instalat 339

Termenul sa încheiat 341

Detalii personale

Denumire Creștinismul arian

Eusebiu de Nicomidia ( / j u s í b i ə s / ; greacă : Εὐσέβιος , a murit 341) a fost un preot arian care

la botezat pe Constantin cel Mare pe patul său de moarte în 337. [1] [2] A cincea-lea legenda a evoluat
că Papa Sfântul Silvestru I a fost cel care l-a botezat pe Constantin, dar acest lucru este respins de
erudiți ca o falsificare „pentru a modifica memoria istorică a botezului arian primit de împărat la
sfârșitul vieții sale și, în schimb, pentru a atribui un botez fără echivoc ortodox către el.' [3][4] A fost
episcop de Berytus ( Beirutul actual) în Fenicia . Ulterior a fost numit episcop al Nicomediei , unde
locuia curtea imperială. A trăit în sfârșit la Constantinopol din 338 până la moarte.

Cuprins

 1Influență în familia imperială și curtea imperială

 2Relația cu Arius
 3Cariera politică și religioasă
 4Moarte și consecințe
 5Note
 6Referințe
 7linkuri externe

Influența în familia imperială și curtea imperială [ editați ]

Înrudit în legătură cu familia imperială a lui Constantin , el și-a datorat progresul de la
o episcopie levantină mai puțin semnificativă la cel mai important scaun episcopal influenței sale la
curte, iar marea putere pe care a avut-o în biserică a fost derivată din acea sursă. De fapt, în timpul
petrecut în curtea imperială, curtea răsăriteană și funcțiile majore din Biserica Răsăriteană erau
deținute de arieni sau de simpatizanți arieni. [5] Cu excepția unei scurte perioade de eclipsă, s-a
bucurat de încrederea atât a lui Constantin, cât și a lui Constantius II . De asemenea, el a servit ca
tutor al împăratului ulterior Iulian Apostatul ; și el ar fi putut să botezeConstantin cel Mare la 22 mai
337 datorită relației sale familiale cu împăratul. [6] Tot în timpul petrecut în curtea imperială,
arianismul a devenit mai popular cu familia regală. [7] Se poate presupune logic că Eusebiu a avut o
mână imensă în acceptarea arianismului în gospodăria constantiniană. Influența ariană a devenit
atât de puternică în timpul mandatului său în curtea imperială încât abia la sfârșitul dinastiei
constantiniene și numirea lui Teodosie I arianismul și-a pierdut influența în imperiu. [8]
A fost de un interes deosebit faptul că Eusebiu a fost aproape persecutat din cauza relației sale
strânse cu împăratul Licinius în timp ce slujea ca episcop al Nicomediei în timpul domniei lui
Licinius .

Relația cu Arius [ editați ]
La fel ca Arius , a fost un elev al lui Lucian din Antiohia și este probabil că a avut aceleași opinii ca
Arius încă de la început; a fost, de asemenea, unul dintre cei mai fervenți susținători ai lui Arius care
l-au încurajat pe Arius. [9] De asemenea, datorită acestei relații, el a fost prima persoană cu care
Arius a contactat după ce acesta din urmă a fost excomunicat din Alexandria de Alexandru I al
Alexandriei în 321. [10] Se pare că Arius și Eusebius erau suficient de apropiați și Eusebius suficient
de puternic încât Arius a reușit să-și expună teologia în scris. [11]Ulterior și-a modificat oarecum ideile
sau poate a cedat doar presiunii circumstanțelor; dar a fost, dacă nu chiar profesor, la toate
evenimentele, conducătorul și organizatorul consiliului arian .
La Primul Sinod de la Niceea , 325, el a semnat Spovedania, dar numai după o lungă și disperată
opoziție în care s-a spus că „se abonează numai cu mâna, nu cu inima” [12], conform unor surse
antice. A fost o lovitură uriașă pentru partidul arien, deoarece s-a presupus că participanții la Primul
Sinod de la Niceea au fost împărțiți în mod egal între non-arieni și arieni. [13] Apărarea lui Arius la
enervat pe împărat și, la câteva luni după consiliu, a fost trimis în exil datorită contactelor sale
continue cu Arius și adepții săi. [14] După trei ani, el a reușit să recâștige favoarea imperială
convingându-l pe Constantin că Arius și opiniile sale nu intră în conflict cu cele proclamate.Crezul
Nicene . [15] După întoarcerea sa în 329, el a adus în acțiune întregul mecanism al guvernului de stat
pentru a-și impune punctele de vedere asupra Bisericii .

Cariera politică și religioasă [ editați ]

În completarea intereselor sale teologice, Eusebius a fost un politician priceput. La întoarcere, el a
recâștigat terenul pierdut rezultat din Primul Sinod de la Niceea , a stabilit alianțe cu alte grupuri,
cum ar fi melitienii, și a expulzat mulți adversari.
El a fost descris de istoricii moderni ca un „intrigant ambițios” [16] și un „actor politic desăvârșit”. [5] El a
fost, de asemenea, descris de surse antice ca fiind o persoană înzestrată, care a fost, de asemenea,
agresivă în relațiile sale .; [17] și-a folosit aliații pentru a-i spiona pe adversari.
El a reușit să alunge și să exileze trei oponenți-cheie care au susținut Primul Sinod de la
Niceea : Eustatie din Antiohia în 330, Atanasie de Alexandria în 335 și Marcellus de Ancira în 336.
Acest lucru nu a fost un lucru mic, deoarece Atanasie a fost considerat un „om al Dumnezeu „de
Constantin, [18] și atât Eustathius, cât și Athanasius au ocupat poziții de top în biserică.
O altă ispravă majoră a fost numirea sa ca Patriarh al Constantinopolului prin expulzarea lui Pavel I
de Constantinopol ; Pavel se va întoarce în cele din urmă ca patriarh după moartea lui Eusebiu.
Chiar și în afara imperiului, Eusebiu a avut o mare influență. El l-a adus pe Ulfilas în preoția ariană și
l-a trimis pe acesta din urmă pentru a-i converti pe goții păgâni .
Eusebiu l-a botezat pe Constantin cel Mare în vila sa din Nicomedia, pe 22 mai 337 chiar înainte de
moartea împăratului.

Moarte și consecințe [ editați ]
A murit la vârful puterii sale în anul 341. [19]
El a fost atât de influent încât, chiar și după moartea sa, Constanțiu al II-lea a ținut seama de
sfaturile sale și ale lui Eudox de Constantinopol de a încerca să convertească Imperiul
Roman la arianism prin crearea de consilii ariene și doctrine ariene oficiale. [20]
Din cauza lui Eusebiu, „în ansamblu, Constantin și succesorii săi au făcut viața destul de nenorocită
pentru liderii Bisericii care s-au angajat în decizia de la Nicene și formula sa trinitară”. [21]
Eusebiu din Nicomedia nu trebuie confundat cu contemporanul său