FACULTATEA DE MANAGEMENT SI DEZVOLTARE RURALA- USAMV

BUCURESTI
DISCIPLINA: BAZELE ECONOMIEI

LIBERALISMUL

Student: Tabarana Liviu-Ionut

 Aparitia si dezvoltarea doctrinei liberale este legata de înfaptuirea revolutiilor burgheze
si de perioadele care au urmat, respectiv de epocile moderna si contemporana. Liberalismul a
aparut ca o alternativa de gândire politica la vechea organizare politica bazata pe monarhia
absolutista, pronuntându-se pentru pluralism politic, pentru separarea puterilor în stat, pentru
respectarea drepturilor si libertatilor cetateanului,pentru un stat de drept, indiferent de forma
de guvernamânt (monarhie constitutionala,republicana).
Liberalismul doctrina care proclama principiul libertatii politice şi economice a
indivizilor şi se opune colectivismului, socialismului, etismului şi în general tuturor ideilor
politice care pun interesele societatii statului sau natiunii înaintea individului. Individul si
libertatile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale. Asadar liberalii vor sa
limiteze prerogativele statului şi a altor forme de putere, oricare ar ar fi forma şi modul lor de
manifestare. In sens larg, liberalismul proslaveste constituirea unei societati caracterizate prinl
ibertatea de gandire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberului schimb de idei, economia
de piata pe baza initiativei private şi un sistem transparent de guvernare în care drepturile
minoritatilor sunt garantate. Exista mai multe curente de gandire liberala care se diferentiaza
într-un mod mai diferit prin fundamentele lor filozofice, prin limitele asignate statului şi prin
domeniul asupra caruia ele aplica principiul libertatii.
Liberalismul nu este doar o doctrină, ci și un program politic, economic, social și
moral, asociat cu ascensiunea individului civic în epoca modernă. Mai simplu spus,
liberalismul implică drept condiție sine qua non respectarea drepturilor individului ca reazem
al comunității. Accentul cade așadar în această viziune pe individ și drepturile sale, stat de
drept, participare universală, respectarea procedurilor și posibilitatea tragerii la răspundere a
funcției publice. Tradiția liberală insistă asupra suveranității populare ca alternativă la
absolutism, tiranie, sau dictatură oligarhică. În secolul XX, principalii inamici ai
liberalismului s-au recrutat din rândul mișcărilor totalitar-colectiviste.
Principala valoare pe care o susține proiectul liberal este aceea a libertății, înțeleasă în
chip auto-constructiv, deci fără necesitatea unor justificări exterioare. Ceea ce nu înseamnă că
se pierde din vedere semnificația altor valori, între care egalitatea și echitatea (înainte de toate
în plan economic și social) joacă un rol esențial în constituirea a ceea ce se numește
„societatea bună” (the good society).
Liberalismul privește libertatea în chip diferențiat, distingând între libertățile pozitive
(de asociere, de expresie, de informare) și cele negative (deci acelea care protejează individul
de intruziunile unui guvernământ omniprezent și cu ambiții de mereu crescând control). Prin
urmare, liberalismul conține trei nuclee a căror interacțiune conferă ordinii democratice
semnificație, viabilitate și credibilitate: economic, politic și juridic.
John Locke (1632-1704) este unul dintre principalii fondatori ai liberalismului, este cel
care a stabilit dreptul la proprietate facand din aceasta un drept strict individual. In
interpretarea lui Locke „societatea” sau elementele esentiale ale sale se nasc înaintea
institutiilor politice. Ratiunea institutiilor politice este apararea proprietatilor puse în pericol
de dezordinile inevitabile ale starii naturale.
Benjamin constant (1767-1830) este un alt reprezentant al liberalismului care militeaza
pentru libertatea civila, cetateneasca si pentru asigurarea acesteia de catre guvern in
interesul, folosul si pentru utilitatea cetatenilor. Prin libertate, Constant intelege
triumful individualitatii. Individualismul liberal inglobeaza convingeri a caror valoare
nu se limiteaza doar la domeniul politic, juridic, economic ci se extinde asupra
filozifiei, artei si chiar literaturii.
Cadrul formal amintit are o reprezentare în planul economic prin economia de piață. Conform
viziunii liberalismului acest gen de economie este singurul capabil să ofere libertatea
individului, necesară urmării interesului personal. În această ecuație, statul trebuie să se
implice doar pentru a asigura anumite reguli ale jocului, care să fie identice pentru toți cei
care formează societatea. Din acest motiv pentru liberalism statul este un arbitru care
veghează la respectarea regulilor jocului, iar dacă aceste reguli nu sunt respectate să apeleze la
constrângeri pentru a impune respectarea legilor.
În viziunea liberală aceste premise au ca rezultat pentru individ libertatea, utilă în
urmărirea propriului scop. Singura îngrădire a libertății individului apare atunci când individul
recurge la încălcarea libertății celorlalți pentru satisfacerea propriilor nevoi. În acest sens, J. S.
Mill afirmă că este autorizată subordonarea spontaneității individuale unui factor extern, cum
este statul, numai atunci când acțiunile unui individ aduc atingere celorlalți.

LIBERALISMUL ROMANESC

In genaral, realitatea politica poate fi interpretata in functie de trei doctrine sau ideologii
fundamentale: liberalismul, conservatorismul si socialismul.
Liberalismul politic s-a nascut in urma razboaielor religioase din secolele al XXl-lea si al
XVll-lea, care au avut ca scop separarea Bisericii fata de stat si cetatean. Legile trebuiau sa se
aplice pentru protejarea cetatenilor si nu pentru pedepsirea celor ce gandeau „liber”.
Esenta liberalismului consta in limitarea puterii statului prin impunerea unei atitudini de
neutralitate fata de proiectele si idealurile indivizilor.
Doctrinei liberale ii sunt proprii urmatoarele trasaturi:
1. Unicitatea si libertatea individului;
2. Limitarea puterii politice si separarea puterilor in stat;
3. Tolerenta si pluralismul-proprietatea privata si economia de piata;
4. Progresul permanent si nonviolent al umanitatii.
In Tarile Romane liberalismul a fost adoptat si adaptat realitatii social-economice si politice
proprii. Cu toate acestea, liberalismul nu ne-a fost impus, ci a aparut ca o solutie posibila in
conditiile miscarii de emancipare, care a insemnat autonomia, unirea si independenta
Principatelor.
Ca si in cazul altor natiuni dornice sa isi construiasca state nationale moderne, liberalismul
romanesc a dobandit o dimensiune natioanala, nu doar politica si economica, cum a avut
liberalismul clasic occidental.
Arderea etapelor in procesul de modernizare a Romaniei a facut ca liberalismul romanesc sa
nu parcurga aceleasi stadii precum cel clasic. Cu toate acestea, si tendintele, si consecintele
sunt comparabile cu cele ale liberalismului european.
Pana la Primul Razboi Mondial, in societatea romaneasca nu au existat crize majore in
interiorul Partidului National Liberal, care era recunoscut drept cea mai puternica forta
politica. Putem spune ca istoria liberalismului romanesc se confunda cu istoria Romaniei
moderne. Liberalii insisi au avut constiinta unei misiuni de indeplinit: faurirea unui stat
romanesc puternic.

Bibliografie:
https://ro.scribd.com/document/120494129/Liberalismul
https://ro.wikipedia.org/wiki/Liberalism_politic
http://www.4pt.su/ro/content/liberalismul-unul-din-cele-mai-mari-pericole-pentru-omenire