CONTROLUL SI RECEPTIA ASAMBLARILOR SUDATE

Este important sa se determine si sa se identifice defectele îmbinarilor sudate si ale sudurilor deoarece
acestea, nesesizate, pot produce defectari în functionarea utilajelor si instalatiilor industriale.
Lucrarea de fata prezinta tipurile de defecte, modul de determinare a lor si remedierea acestora.
În afara de defectele enumerate pentru suduri se pot produce defecte si în zonele învecinate sudurii,
cele mai frecvente fiind trecerile discontinue, fisurile si structurile necorespunzatoare ale metalului de
baza în zonele influentate termic.
Este important sa se determine si sa se identifice defectele îmbinarilor sudate si ale sudurilor deoarece
acestea, nesesizate, pot produce defectari în functionarea utilajelor si instalatiilor industriale.
Lucrarea de fata prezinta tipurile de defecte, modul de determinare a lor si remedierea acestora.
În afara de defectele enumerate pentru suduri se pot produce defecte si în zonele învecinate sudurii,
cele mai frecvente fiind trecerile discontinue, fisurile si structurile necorespunzatoare ale metalului de
baza în zonele influentate termic.

1. DEFECTELE SUDURILOR SI ALE ÎMBINARILOR SUDATE

Prin defect se întelege abaterea de la forma, dimensiune, aspect, continui-tate, structura etc., prescrise
pentru sudura sau îmbinarea respectiva în do-cumentatia tehnica a produsului sau in standarde.
Defectele pot aparea atât în sudura, cât si în zonele învecinate sudurii. La exterior, sudura trebuie sa
aiba un aspect lucios, cu solzi marunti, uniform repartizati, de o forma usor bombata în cazul sudurilor
cap la cap si plana sau usor concava la sudurile de colt. Sudura trebuie sa fie de aceeasi latime pe toata
lungimea îmbinarii sudate. În interior sudura trebuie sa fie compacta fara pori sau incluziuni ; ea
trebuie sa aiba aceleasi caracteristici mecanice ca si materialul de baza sau putin mai mari. Defectele
pot proveni atât de la pregatirea pieselor si asam-blarea lor înaintea operatiei de sudare, cât si la sudarea
îmbinarilor respec-tive. Zonele influentate termic din jurul sudurii nu trebuie sa contina structuri
defavorabile.
La sudarea prin topire, modul de pregatire si de asamblare a pieselor de sudat are o deosebita
importanta pentru prevenirea defectelor în sudurile executate. Acestea pot fi:
- un unghi al rostului mai mare sau mai mic fata de cel corect, prelucrat neuniform sau cu grosimea
neuniforma la baza rostului;
- denivelarea marginilor prea mari sau neuniforma;
- interstitiul rostului neuniform sau diferit fata de cel prescris;
- subtieri ale marginilor de sudat.
La sudarea prin presiune, defectele de pregatire si asamblare pot fi:
- abateri de la coaxialitatea pieselor pentru sudarea cap la cap;
- impuritati pe suprafetele supuse îmbinarii;
- suprapuneri necorespunzatoare sau ondulatii ale tablelor la sudarea prin puncte si în linie;
- reliefuri (proeminente) necorespunzatoare, mai mari sau mai mici, la
sudarea prin puncte sau în linie.
Conform STAS 7084/1-73, defectele îmbinarilor sudate prin topire pot fi:
Fisuri, adica discontinuitati, bidimensionale, care se produc în timpul raciri (fisura la cald) sau ulterior
racirii (fisura la rece), si pot fi: macrofisuri sau microfisuri. Daca directia principala a fisurii este
aproximativ paralela cu axa cusaturii, fisura este longitudinala, iar daca directia principala este
aproxima-tiv perpendiculara pe axa cusaturii, ea este transversala. Dupa locul unde es-te situata fisura,
se deosebesc: fisura în metalul depus, fisura în zona de tre-cere, fisura în zona influentata termic si
fisura in metalul de baza. Fisurile pot fi:
- stelate, adica grup de fisuri amorsate dintr-un punct;
- de crater, daca s-au produs în craterul sudurii;
- în retea de forma si orientari variabile;
- ramificare, daca grupa de fisuri se prezinta sub forma arborescenta.
Goluri, adica discontinuitati tridimensionale, neumplute cu material solid; sulfurile sunt goluri în
material depus, produse prin degajarea de gaze în cursul procesului de sudare. Din aceasta grupa de
defecte fac parte sulfurile, porozitatile, resturile, unele vizibile numai la microscop.
La constructiile metalice sudate se fac urmatoarele operatii de verificare si de control:
-verficarea dimensiunilor fiecarei piese sudate si a pozitiei ei relative in ansamblul imbinarii;
-examinarea si verificarea cordoanelor de sudura;
-verificarea calitatii sudurii.
Dimensiunile si pozitia relativa se verifica prin masurari, verificari cu sabloane si examinarea
exterioara.
Cordoanele de sudura se verifica prin masurari cu sabloane de control si se examineaza la exterior cu
ochiul liber si cu lupa.
Calitatea sudurii se verifica prin incercarea epruvetelor prin guri de control si prin examinarea cu raze
Roentgen, raze gama sau cu unde ultrasonice.

3.7.1. Incercari pe epruvete

Concluzii destul de sigure in ce priveste calitatea unei suduri se pot trage pe baza incercarilor efectuate
asupra epruvetelor de sudura, executate o data cu imbinarea respectiva. Aceste epruvete se executa fie
in prelungirea cordoanelor de sudura, ele fiind fixate prin suduri usoare de piesele imbinate prin sudura,
fie separat.

3.7.2. Incercari nedistructive (electrice si electromagnetice)

Incercarile pe epruvete conduc la distrugerea acestora. In constructiile metalice insa intereseaza sa se

constate calitatea sudurii executate , fara sa se distruga imbinarile respective.
Calitatea unei suduri este influentata insa, in afara de defectele ei exterioare si de defecte interioare care
nu se repeta cu exactitate in epruvetele de sudura. Scopul incercarilor nedistructive consta in special in
detectatrea acestor defecte interioare ale sudurilor fara distrugerea imbinarilor respective.
Datorita acestor considerente se fac verificari electrice si magnetice care se bazeaza pe rezistenta mai
mare ce o opun defectele interioare ale sudurilor la trecerea unui curent electric sau a unui flux
magnetic. Pe acest principiu se bazeaza defectoscopul electric, ale carei linii de forta, orientate
perpendicular pe cordonul de sudura au directii paralele daca sudura este fara defecte. Daca insa in
interiorul cordonului exista defecte curentul electric intampina in regiunea fiecarui defect o rezistenta
marita, care disperseaza liniile de forta ale curentului.
Acelasi fenomen apare daca tabla este strabatuta de fluxul magnetic al unui defectoscop magnetic, in
locul unui curent electric. In acest caz, liniile de forta magnetice inlocuiesc liniile de curent si daca
deasupra cordonului de sudura se aseaza o hartie pe care se presara pilitura de fier imaginea liniilor de
forta permite sa se constate prezenta defectelor de sudura deoarece in jurul acestora se concentreaza
liniile de forta si provoaca ingramadirea piliturii.

3.7.3. Defectoscopia Roentgen

Defectoscopia Roentgen se bazeaza pe faptul ca razele Roentgen, avand o lungime de unda foarte mica
si o frecventa foarte mare trec prin metale fiind mai putin sau mai mult absorbite pe drum dupa cum
metalul prezinta sau nu defecte interioare. Razele Roentgen sunt produse intr-un tub Roentgen imbracat
intr-o camasa de plumb, pentru a proteja personalul de deservire contra radiatiilor periculoase sanatatii.
Tubul este prevazut cu un orificiu prin care este dirijat fasciculul de sudura ce trebuie examinat, iar in
spatele cusaturii se aseaza o placa fotografica (radiografie) sau un ecran fluorescent (radioscopie) pe
care apar defectele cautate sub forma de pete.
3.7.4. Defectoscopia cu raze gama

Defectoscopia cu raze gama este asemanatoare cu aceea cu raze Roentgen, cu deosebirea ca sursa de
radiatie este o substanta radioactiva naturala sau artificiala. Razele gama au aceleasi proprietati ca si
razele Roentgen. Instalatia pentru defectoscopia gama consta dintr-un mic vas sferic sau cilindric,de
plumb, avand inauntru o fiola cu substanta radioactiva. Vasul de plumb are rol protector contra
radiatiei; el este prevazut cu un orificiu care atunci cand aparatul nu este folosit este astupat cu u dop de
plumb. Substanta radioactiva emite razele gama prin orificiul recipientului care este indreptat spre
cordonul de sudura; in spatele cusaturii se aseaza placa fotografica pe care apar defectele sub forma de
pete.
Verificarea cu raze gama prezinta urmatoarele avantaje fata de roentgenografie:
-razele gama au o putere de patrundere mai mare, permitand astfel controlul pieselor mai groase;
-nu necesita instalatii anexe si nici sursa de energie;
-este o metoda mai putin costisitoare;
Ea prezinta insa si unele dezavantaje:
-cere un timp de expunere mai mare ;
-la piesele mai subtiri de 60 mm are o sensibilitate mai redusa fata de roentgenografie.

3.7.5. Defectoscopia ultrasonica

Aceasta consta in examinarea cordoanelor de sudura prin impulsuri de oscilatii ultrasonice care patrund
prin metal si in receptionarea impulsurilor reflectate de defectele interioare ale cordoanelor. Undele
ultrasonice sunt emise de un cristal emitator si sunt receptionate de un al doilea cristal receptor.
Defectoscopul ultrasonic se compune dintr-un generator de inalta frecventa, un amplificator, un
sincronizator, doua placute de cuart (placuta emitatoare si placuta receptoare) si un oscilograf catodic.
Fazele verificarii unei suduri cu ajutorul defectoscopului ultrasonic sunt urmatoarele:
-semnalizarea impulsului de inalta frecventa de catre sincronizator;
-transmiterea impulsului la amplificator, care-l comunica oscilografului catodicpe al carui ecran apare
un punct;
-transmiterea concomitenta si cristalului cuart-emitator a unui impuls, care va patrunde in piesa, va
intanli defectul, va fi reflectat de acesta si apoi receptionat de cristalul receptor, care-l va comunica
amplificatorului, insa cu o oarecare intarziere fata de impulsul direct, deoarece a trebuit sa parcurga in
plus distanta pana la defect si invers:pe ecranul oscilografului catodic va aparea deci un al doilea punct.
-suprafata de fund a piesei de controlat va reflecta si ea unda care, pe ecranul oscilografului, va face sa
apara un al treilea punct.
In functie de diferentele distantelor dintre aceste puncte se poate aprecia adancimea la care se afla
defectul, citindu-se direct pe ecran cu ajutorul unei scari de masurat. Prin acest sistem de detectare a
defectelor se obtin rezultate remarcabile, cu singurul inconvenient ca nu se pot determina cu toata
precizia forma, caracterul si marimea defectului, ceea ce urmeaza sa se faca prin roentgenografie sau
gamagrafie.